Săptămâna trecută jurnaliștii de teren din capitatlă și din câteva orașe au simțit pe propria piele, mai mult decât în împrejurări cotidienene, riscurile profesiei și exigențele ei. ”Grea meserie !”, își vor fi spus câțiva tineri reporteri trimiși în focul bătăliei, expuși la bolovanii și cockteilurile Molotov ale ultrașilor, la huiduielile mulțimii pusă pe harță cu oricine ar fi părut în dezacord cu protestele, la frigul nocturn de ianuarie. A relata despre conflicte în situații confuze, a discerne în vălmășagul miilor de participanți, a alege persoanjele relevante din mulțime, a pune întrebările potrivite, a înțelege ce se întâmplă și a explica apoi publicului, este un gen de jurnalism în sine, care necesită rezistență fizică și psihică (nu pot fi dintre cei care leșină care văd sânge) și pregătire specială, incluzând măsuri elementare de protecție personală, măsuri de prim ajutor etc. E vorba aici și de fotoreporteri ori cameramani care devin și mai ușor ținta ostilității din cauza echipamentelor profesionale la vedere, uneori inscripționate. Există manuale și cursuri pentru corespondenții de război, și la noi MapN a organizat astfel de inițieri, există cărți ale unor gazetari celebri care au relatat din zone de conflict militar.
Pare ridicol să amintim corespondenții ”de război” în împrejurările unor manifestații desfășurate până la un punct la lumina zilei, pentru revendicări sociale coagulate de disputa dintre președinte și sub-secretarul de stat Arafat pe tema Legii sănătății. Două premise au făcut dificilă relatarea de la fața locului: faptul că manifestațiile au fost neautorizate deci neasumate de un organizator, precum și degenerarea evenimentelor în confruntări de stradă, în violențe și distrugeri, cărora forțele de ordine au trebuit să le facă față și care i-au obligat pe jurnaliști să se descurce în situații speciale și totodată să se expună. Bilanțul incomplet arată că în zilele de 13, 14 și 15 ianuarie au fost agresați 7 jurnaliști și cameramani, victime ale loviturilor cu pietre și ale incendierilor, echipe de jurnaliști au fost huiduite, iar prezența lor pe teren a fost mereu în zonele cele mai periculoase.
Telespectatorul aflat la căldurică ar fi putut fi nemulțumit că nu înțelege exact ce se întâmplă, că nu se arată tot, că nu se vede, că nu se aude bine. Reporterilor însă nu le-a fost prea moale. Pentru o relatare coerentă au avut nevoie de suflu, de sânge rece și de cunoștințe concrete: să știe topografia zonei, să aibă o minimă experiență a evaluărilor numerice de participanți, să cunoască reglementările după care se conduc forțele de ordine, să le recunoască după uniformă, să afle cine e autorizat să dea informații, să recunoască semne și simboluri, inclusiv sportive etc. Până și argoul de stadion a fost, în acest caz, un câștig pentru reporterii care au înțeles mai repede cine a început caftul. Un întreg cumul de cunoștințe, necesare pentru a-l scoate pe jurnalist din nervozitatea jurnalismului emoțional, de evitat în situații extreme când nu rațiunea domină ci emoțiile negative, exasperările colective și, printre ele, scopurile nedeclarate. S-a simțit în exaltarea unor relatări inexperiența terenului sau imprudențele unor cameramani avântați prea aproape de risc.
Pe nedrept huiduită, televiziunea publică a avut pe TVR Info unul dintre cei mai experimentați corespondenți, pe Adelin Petrișor, trecut prin zone sângeroase de război, care a avut capul pe umeri și a furnizat, alături de Marius Popescu, foarte bun și el, informații importante și credibile. Experiența a contat și pe RTV unde Cristian Zărescu, Mihuț Năstăsache și Mirela Voicu au ținut transmisia live chiar în condiții precare tehnic. Transmisiile de pe Antena 3 și de pe Realitatea TV au fost consistente (un moment de umor involuntar: întrebat de ce a venit la manifestație, un participant a răspuns candid: ”Să-l apărăm pe …Calafat!”), iar pe B1 TV Delia Filip a făcut față cu onoare lungilor ore de transmisie în direct. Au fost și alți jurnaliști care merită încurajare și protecția forțelor de ordine. De apreciat faptul că, în vârtejul evenimentelor, cei mai mulți corespondenți ai televiziunilor autohtone au mai renunțat la observațiile populiste, la jelirea bietului popor (la care Mirela Voicu este expertă) și au furnizat informații. Ei au reabilitat cu acest prilej prețul informației, depreciat în ultima vreme și pierdut în avalanșa de comentarii nedocumentate.
Între comentariile de studio și realitatea transmisă de pe teren s-au văzut discrepanțe care țin de nefericitele angajamente politicoide ale televiziunilor, cele mai pronunțate fiind cele ale Antenei 3 și pe alocuri ale Realității TV și RTV, ele acreditând sugestii conspiraționiste cât și ideea ca jandarmii sunt agresorii sau că ei nu fac ce trebuie. Sub acoperiri ipocrite, unele canale au făcut convocări și incitări voalate, favorizându-i pe participanții sau pe comentatorii care voiau pe loc gâtul actualilor guvernanți. Sociologul Vasile Dâncu constată pe blogul său că ”dacă te uitai la televizor tot weekendul acesta înțelegeai mai puțin ce se întamplă, decât dacă ai fi încercat să analizezi situația fără să ai aceste elemente de desfășurare. Presa a interpretat fiecare cadru televizat sau declarație după tot felul de interese de sprijin politic, iar analiștii au căutat să vină cu explicații fantasmagorice”.
P.S. Prin coincidență, zilele acestea sărbătorim bicentenarul nașterii primului corespondent de război al presei românești, Carol Popp de Szathmáry, fotoreporter oficial în Războiul de Independență și în Războiul Crimeii.
Articol apărut și în revista 22
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ați uitat stimată doamnă, să menționați, cel puțin în cazul echipei TVR, de întâia și cea mai de preț lecție de supravețuire a reporterului de război, imarțialitate și obiectivitate în materialele prezentate publicului.
Este mai mult decît evident că TVR este un soi de tribună a actualei puteri, ca să nu zic lingăii puterii. Ori, publicul știe asta.
Intr-adevar,publicul Antenei 3 si al Realitatilor stie cu certitudine asta…Si deplange impartialitatea si obiectivitatea de pe vremea guvernarii Nastase…
daca adelin p.trisor era la a3 sau rtv era erou de …razboi(???!!!)si mirela voicu e cumva mamaia care mai apare si matoala si injura ca un…n-am comparatie.ps. acum vreo 2-3 seri avea o tzurca rosie ca o rusoaica din siberia! ma uitam la ziaristii(de fapt ziaristele) prezente la conferintele de presa din politica sau sport,care se tin dupa „vedete” ,cat e ziua de lunga.la conferintele de presa se pun niste intrebari de toata jena si ridicolul,unele fara nici un pic de legatura cu subiectul conferintei sau briefingului,urmarind doar barfa , cancanul si tabolidizarea subiectului.asta e scoala si pregatirea pe care o invoca zilnic,daca mai incaseaza si o admonestare sa te tii jale si compasiune.sunt total si evident nepregatite pe subiectele adevarate ale unei politici economice sau sociale sau al temei discutate in conferinta de presa.se vede clar pe fetele lor ca habar nu au ce se spune pe o tema serioasa si nici nu le intereseaza,au niste priviri goale si mintea concentrata pe „cum voi pune intrebarea si sa nu gresesc”! pe urma se duc in …club! tot ceea ce se spune in conferinta de presa nu are nici o importanta ,ele sunt chitite pe ce au in minte.restul nu conteaza.presa de cancan!
As fi foooarte curios sa vad cum comentati dialogul dintre Flutur si cei doi moderatori. Era atat de evident ca ii tin partea lui Flutur, incat ma intrebam daca vigilentul moldovean e moderatorul si cei doi angajati TVR membri de partid. Le explicati colegilor dvs. ca daunele materiale de 33.000 euro reprezinta mai putin de 0,0000001% din contractele (deseori inutile) pe care consiliul judetean Suceava, ca si multe altele, le semneaza cu diversi pretini de-ai dl Flutur? Poate atunci si-ar da seama si cei doi ca niste moderatori n-ar trebui sa fie uimiti de interlocutorul lor, ci doar sa isi vada de treaba si sa isi dea de seama de subtilitati prin care sa il puna in dificultate pe invitat. Asa, ca idee :)
Ei bine, stimata doamna, cum comentati decizia de schimbare a dnei Culcer? o fi avand legatura cu mizerabilul mod in care cei doi moderatori il pupau pe Flutur?
Brânduşa !
Deşi acum ne despart multe, enorm de multe, nu pot uita idealurile noastre comune care, poate fără să ne dăm seama, nu că ne-au apropiat, ci mai mult: ne-au înfrăţit. În virtutea acestor idealuri comune – printre care Dreapta, Dreptate şi Porpiretate -, în care la loc de cinste a rămas şi va rămâne anticomunismul şi antiiliesciansmul, te preţuiesc şi te voi preţui.
Aţi rămas şi veţi rămâne în inima mea: şi tu, şi Timişoara, spiritul Timişoarei mele dragi.
Dacă mă doar ceva acum e că din cauza opţiunilor anti sau pro Băsescu/PD noi cei ca Unul de-odinioară suntem azi dezbinaţi, suntem pe poziţii ireconciliabile. Îmi doresc din toată inimă să mai fie cum a fost: să fim doar acei anticomunişti. Eu, unul rămân.
Îmi aduc aminte cât de mult ne respectam odinioară cu cei care erau de partea celaltă şi ei cum ne respectau pe noi. Iar exemplul cel mai concludent rămâne amiciţia profesională cu Rodica Ciobanu pe atunci la Adevărul, ACEL Adevărul cu care, să mă exprim elegant, nu am fost nicicând de acord.
Acum la obiect: l-ai uitat pe Petre Nechita. Nu contează – sper !!! – că e de la Antena 3. Omul acela cu sângele şiroind din frunte şi pansat de cameraman, nu a lăsat telefonul din mână şi continua să transmită în direct, fără să spună ce i se întâmplase cu adevărat. Nici nu cred că ştia.
Dacă ar fi să dăm vreodată imaginea efectivă a ziaristului în execrciţiul funcţiunii aceea e a lui Petre (nu îl cunosc personal): şi-a făcut meseria până în ultima clipă. Din fericire acolo nu a fost cazul de „ultima clipă”. M-a impresionat profund.
La Adelin se vede clasa de jurnalist. Mi-a plăcut foarte mult echilibrul lui Marius Popescu şi a lunei colege de-ale sale al cărei nume îmi scapă. Deci, se poate. Şi trebuie să se poate, că-i TVR-ul şi pe banii celor care nu sunt de acord cu actuala putere.
TVR Info, te rog să mă ierţi pentru opinie, dar e Antena 3 pe invers. Deşi sunt pe poziţii totalmente adverse cu cei de acolo îi preţuiesc pentru profesionalismul lor şi pe Rodica Culcer (prestaţia live de la două dintre momentele cu importanţă internaţională de anul trecut, cum ar fi Nunta Regală de la Londra, a fost un regla de presă, o lecţie deschisă) şi pe Ioana Lupea (cu o expertiză incontestabilă pe afaceri europene, minorităţi, UDMR) şi pe Mircea Marian care ştie mai multă economie şi vede mai multă geopolitică decât mulţi (mai ales eu). Pe Mircea îl va trage în jos un text care îi va atârna de gât toată viaţa, nu ştiu dacă e conştient, şi în care vorbea de presa care îi fusese adversară domnului Băsescu în 2009:”Să ne aducem aminte că Tribunalul de la Nurnberg a condamnat la moarte un ziarist: Julius Streicher, proprietarul şi publicistul săptămânalului „Der Sturmer””. Textul acesta al lui Mircea apărea înainte de turul al doilea … Şi eu care mă şi gândeam atunci să ies şi să spun, dacă altul era rezultatul: „Stop! Ce-a fost a fost. Nu războiul între ziarişti e problema” . În fine, asta e.
Dar, dar nu cred că ai văzut prestaţia Danei Vlad pentru TVR Info la transmisia de la Cotroceni. Foarte elegant şi foarte pe scurt: putea fi prudentă şi-atât. N-a fost !
Cu drag şi aceeaşi preţuire, Cristian Oprea
@ amoc: şi eu am constatat acel partizanat amuzant. Partizanat la un post public, nu la unul comercial!