joi, ianuarie 28, 2021

Crima de pe strada Academiei

Nu stiu daca va mai amintiti bancul acela vechi in care un politist descopera un mort pe strada Edgar Quinet si isi anunta superiorul prin telefon. Acesta din urma, nereusind nici in ruptul capului sa scrie corect numele strazii ii spune: „Da’ muta-l mai pe Academiei, sa n-avem probleme !”

De acest banc mi-a amintit cazul Mang si evenimentele recente relative la el, va voi povesti mai jos de ce. Acum, cand respectivul caz pare sa se fi rezolvat prin demisia dlui Mang din postul de ministru cred ca n-ar strica sa incercam sa intelegem cum s-au intamplat lucrurile, nu numai pentru aflarea adevarului ci pentru a avea o idee despre ceea ce ar trebui sa urmeze in continuare. Precum celebrul Hercule Poirot din romanele Agathei Christie – chiar daca perspicacitatea sa e greu de atins –   sa strangem laolalta personajele principale si sa incercam o reconstituire.

Acum o saptamana, aflat la Bruxelles, Victor Ponta primeste primele informatii despre problemele dlui Mang. Probabil ca la inceput nu le da prea mare importanta, dar pe masura ce acuzatiile se acumuleaza, intelege ca situatia e serioasa. Sa ne punem un pic in locul sau. Dupa ce prima sa aleasa la Ministerul Invatamantului a trebuit sa fie demisa in urma falsificarii CV-ului propriu agravata de o  mutilare a gramaticii, iata ca noul sau ministru se dovedeste a fi un plagiator in serie.  Este clar ca dl Ponta a renuntat destul de rapid la  orice dubiu asupra vinovatiei dlui Mang. I-am urmarit colegii de partid in emisiunile politice din zilele respective si nici unul n-a indraznit sa-i ia apararea proaspatului ministru. Ecaterina Andronescu, „dna invatamant” a PSD-ului, invitata fiind sa-si dea cu parerea a preferat sa ceara „clarificari” si sa chiuleasca la o emisiune la care promisese ca merge. Cum ati fi reactionat asadar in locul domnului Ponta ? Probabil ca a luat in calcul o demitere  a lui Mang, dar dupa cea  la fel de rapida a dnei Dumitrescu, dadea cam prost la opinia publica. Si pe urma trebuia nominalizat imediat un alt ministru care sa nu fie in pericol de-a fi demis dupa doua zile. Iata deci de ce Victor Ponta a preferat sa castige timp. Dar cum ?

Metodele prin care politicienii se apara  sunt binecunoscute. Exista metoda „atacului politic” care incearca sa discrediteze acuzatiile. Ar fi mers daca acestea veneau numai de la dl.  Boc. Dar cum sa-i acuzi de atac politic pe cercetatori isrelieni sau taiwanezi care pana mai deunazi  habar n-aveau de existenta dlui Mang ? Pe urma exista metoda „sa lasam justitia sa se pronunte” care face uz de prezumtia de nevinovatie si se bazeaza pe faptul ca justitia se pronunta de cele mai multe ori la calendele grecesti. Metoda cat se poate de eficienta de-a castiga timp. Instanta la care trebuia sa faca apel in mod normal dl Ponta se numeste Consiliul de National de Etica. Dar a face apel la „Consiliul lui Funeriu” ar fi fost extrem de imprudent. Pe de o parte fiindca ar fi validat ideile fostului ministru, foarte implicat in stabilirea de reguli de etica in invatamant si cercetare. Dar mai ales fiindca ar fi deschis o cutie a Pandorei.  Puterea de-a demite ministri cu probleme de etica in activitatea de cercetare lasata pe seama unei instante necontrolabile, va dati seama ? In tara in care toti politicienii au doctorate ! Nu, imposibil ! Si uite asa ajuns cadavrul pe strada Academiei.

Spre uimirea mea, Academia l-a primit in casa, acceptand sa analizeze cazul dlui Mang. Ce a discutat la telefon premierul Ponta cu dl. Haiduc, presedintele Academiei nu putem sti. Putem presupune ca dl. Haiduc n-a indraznit sa se opuna stapanirii guvernamentale si a acceptat aceasta  curioasa misiune .  Pe urma academicienii au cerut si articolele incriminate din care nu aveau decat o parte, si probabil ca toata trebusoara ar mai fi luat ceva timp. Insa latul in jurul dlui Mang se strangea din ce in ce mai tare. Cand o revista prestigioasa precum „Nature” te citeaza ca plagiator, fara a mai astepta verdictul nu stiu carui complet de academicieni, e cam greu sa continui s-o faci pe niznaiul. Dl Mang a sfarsit prin a demisiona.

Am fost doar pe jumatate surprins sa aflu ca Academia renunta sa se pronunte asupra cazului. Dar eram curios sa vad cum se justifica. Curiozitatea mi s-a transformat rapid in hohot de ras.

„nu se mai include in genul de activitati care ar privi Academia”

ne spune dl. Haiduc. Ah bon ? Academia face verificari in mediul politic dar renunta cand e vorba de mediul … academic ?

„Noi nu suntem politie de etica stiintifica”

ne mai anunta acelasi domn Haiduc ceea ce ne duce  cu gandul la intrebarea fireasca „Dar ce fel de politie ?” Politica ? Ei as ! Dl. Haiduc, ca  politist,  seamana foarte  mult cu cel din banc. A fost de acord sa se mute cadavrul pe strada lui ca sa n-aiba probleme, pe urma a asteptat sa se stinga lumina ca sa-l ingroape pe furis. Ne ramane sa speram ca instanta competenta, Consiliul National de Etica, nu-l va lasa acolo.

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Serios? Ponta convins de vinovatia lui Mang? Vreau sa vad si eu stirea! Din contra, din ce am vazut eu, Ponta s-a declarat convins de NEVINOVATIA lui Mang, a spus clar ca omul este o victima si miza reala este organizarea bacului.

    Ce a declarat Ponta e o sfidare fara margini. Cu alte cuvinte ne crede pe toti prosti. Eli Biham, cercetatorii chinezi si cei de la Nature sint si ei niste dobitoci. Sau au interese obscure privind organizarea bacului din Romania :)

    • Ce a declarat e una. Dar e imposibil sa se fi uitat macar 5 minute pe atricolele in cauza si sa nu-si dea seama cum sta treaba: textele sunt identice in proportie de peste 90%.

    • cu precizarea ca Academia Romana a dat dovada de lipsa de verticalitate si bun simt. Fie trebuia sa refuze cazul de la bun inceput, fie trebuia sa il duca la bun sfarsit si sa dea un verdict.

  2. Intreaga poveste cu dumitresti si mangi-frumosi reflecta pe de o parte atitudinea fata de educatie si cercetare (si cum sa nu fie dispretuitori atunci cand ei ”stiu” cum se acorda titlurile universitare, cum se plamadesc catedre din nimic – doar eu trecut ei insisi prin aceasta experienta) si mai ales fata de incercarea de a pastra un minim de decenta in invatamantul universitar prin introoducerea criteriilor minime de promovare.

    Aceste criterii de performanta reprezinta de fapt miza si cauza acestor numiri dubioase: trebuie fie eliminate, fie aplatizate! Pentru ca deschiderea zagazurilor angajarilor in invatamantul universitar nu inseamna absolut nimic daca aceste criterii (penibil de joase in opinia mea!) nu sunt relaxate semnificativ, astfel incat cei 80% din onor cadrele universitare care NU le indeplinesc (si care creeaza o presiune imensa) sa poata in sfarsit sa-si vada visul cu ochii si sa-si tipareasca odata cartile de vizita cu „Conf. dr.” si „Prof. dr.”!

    Ori cum sa faci sa te atingi de aceste criterii? Cu oameni seriosi care si-au construit cinstit cariera si inteleg importata acestora in deratizarea universitatilor – nici vorba! E nevoie de trepadusi, improfesoriti peste noapte, indivizi care nu au nici cea mai marunta tresarire de dezgust in fata imposturii, a plagiatului, a falsului si uzului de fals! Exact ce am vazut pana acum in sirul de nominalizari si numiri la Educatie…

    In consecinta, nu am nici cea mai mica ezitare sa afirm ca desfiintarea acestor criterii este iminenta si reprezinta cheia de bolta a… reformarii reformei lui Funeriu cel devenit funebriu mai ales din acest motiv.

    Vor urma modificarea modalitatii/criteriilor de evaluare a granturilor de cercetare (ce folos sa fii profesor universitar daca nu-ti poti completa veniturile din cercetare!?), renuntarea la evaluatorii strainii (costa! in plus, e umilitor, n-asa?! ce? noi n-avem specialistii nostri de renume mondial?), modificarea procedurii de atestare a titlurilor stiintifice si eliminarea aberatiei abilitarii (cu un CNATDCU inert, nu va fi nici o problema sa fie redeschise fabricile de doctorate), … intr-un cuvant revenirea la domnia bunului plac, a pilelor si relatiilor, a mediocritatii si imposturii.

    Sa dea Dumnezeu sa ma insel eu iar toata imaginea apocaliptica descrisa sa fie doar rodul unei imaginatii anxioase!…

  3. Corecta analiza dvs.
    Pai din start era clar ca „sesizarea” Academiei era metoda de tergiversare.
    Nu aveau ce cauta plagiaturile lui Mang acolo.
    Academia trateaza subiecte din domeniul stiintei, nu al eticii, moralei sau politicii
    de pe Dambovita sau Crisul Repede.
    Din pacate Consiliul National de Etica, cel care ar trebui sa fie pentru mediul universitar
    cam ce e ANI pentru mediul politic, e mult prea inexistent in spatiul public.
    Dinozauri ca Mang si Dumitreasca sunt cu gramada prin universitati,
    dupa criteriile actuale acestia nefiind in stare sa ia nici macar doctoratul.
    Apropos, parca tin minte ca in legea educatiei
    era ceva legat de pedepsirea plagiatului, sau?

  4. Cea mai veche meserie din lume a primit în sfârșit recunoaștere prin atestat academic:
    „Noi suntem poliție de etica politică”.
    Haiducește, dar binemeritat. :)

  5. un exemplu mic dar elocvent despre puterea opiniei publice al carei varf de lance este presa adevarata. daca s-ar reactiona atat de rapid si de eficient in toaaaaaate cazurile de derapaje morale ale politicenilor, lumea ar fi mai buna.

  6. Boceau diparitia autonomiei universitare iar ei au tabarat cu tancurile pe Academia Romana!
    RUSINOS, tonta a pus slugile sa dicteze lui haiduc, iar catelusul s-a executat!

  7. Numai ca acest caz nu poate fi inchis din pdv academic. Pt. ca plagiatul ramane, este dovedit, acum ar trebui Comisia aia sa se autosesizeze, sa faca cecetari si sa dea un verdict formal, care sa insemne darea lor afara din invaramant, ca parca asa scrie la pedepse… deocamdata gunoiul a maturat din nou sub tol (ca nu poate fi vroba de pres, de covor nici atat, la astia).

  8. Excelent articol!
    Dar comisia de etica este subordonata ministrului/politicului. Din cine este formata?
    Cum sa-l acuze pe Mang, prietenul lui Ponta si indirect a lui Pop?
    Daca prin absurd ar da verdict de plagiat si l-ar elimina din invatamint, 95% ar cistiga in instanta (ca este om politic, un oarecare poate nu ar cistiga dar un politician DA, o demonstreaza cazurile concrete). De aceea unele partide au asa multi membri (devin intangibili). De aceea partidele la putere ameninta sub o forma sau alta independenta justitiei, sau o cumpara (salarii, legi speciale etc).
    Nu m-ar mira ca Ponta sa-l fi amenintat pe Haiduc cu taierea de fonduri si alte hartuiri.Nici Academia nu este ceea ce ar trebui!
    Este greu sa devina DEMN un popor care a stat cu caciula in mina si capul plecat secole, iar istoria recenta dovedeste ca cel puternic are intotdeauna dreptate.

  9. CV-ul lui Haiduc:

    http://www.acad.ro/cv2010/IH-CV2010.doc

    Studii:
    Licentiat in chimie: 1959 – Universitatea “Babes-Bolyai” Cluj-Napoca, Romania
    Doctor in chimie (“candidat in stiinte”): 1964 – Institutul de Tehnologie Chimica Fina “M.V. Lomonosov”, Moscova, URSS cu o teza condusa de Acad. K.A. Andrianov (chimia polimerilor anorganici si silico-organici).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mihai Damian
Mihai Damian
Conferentiar la Facultatea de Matematica din Strasbourg, colaboreaza cu analize la doc.hotnews.ro.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Occidentul și Sfânta Imbecilitate

Nu sunt un expert nici în economie și nici în politică, dar unul din lucrurile pe care cred că le înțeleg din...

Parada dascălilor

Prin 2004 – 2005 mergeam mult pe munte cu un amic care se credea foarte deștept. Poate și era; poate. Eu tot...

Când moașa, chirurgul, șamanul și psihiatrul împărtășesc aceleași temeri asupra vaccinului…

”Într-o țară în care prevalența vaccinării este ridicată - scria undeva C.A. Siegrist, un renumit pediatru și vaccinolog elvețian- e dificil să...

Despre ceea ce este firesc și necesar. Cazul Sorin Lavric

Într-o însemnare din ultimul său jurnal publicat (2001-2002), Monica Lovinescu observa una dintre trăsăturile definitorii ale presei autohtone: Ziua și știrea. Nimic...

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?” Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.