miercuri, aprilie 21, 2021

Cronică din Kabul – când un om umple o urnă

Sunt chemată la o masă de agenții politici ai celor doi candidați. Îmi repet poezia: “sunt Laura și voi fi auditorul pentru această urnă. Sunt supervizor și nu există nici un alt supervizor deasupra mea. Îmi iau decizia singură și nimeni n-o poate schimba. Dacă aveți ceva împotriva persoanei mele, vă rog să-mi spuneți acum. Sunteți de acord să începem?” Agenții dau din cap zâmbitori.

Mă așez la masă unde un șir de v-uri e întins de jos până sus – cam 30, 40 de buletine de vot. Rolul meu e să găsesc buletine de vot fraudate, adică făcute de aceeași mână, iar dacă le găsesc să recomand Comisiei Electorale anularea lor. Îmi iau decizia în funcție de cinci criterii pe care s-au pus de acord cei doi candidați: culoarea pixului, mărimea semnului, poziția pe buletinul de vot, stilul de scris, forma semnului. Procedura se numește “identificarea voturilor marcate similar (similarly marked ballots)” și e prima oară când e folosită pentru a controla corectitudinea alegerilor.

Buletinele de vot din fața mea nu îndeplinesc criteriile. Sunt vădit făcute de alte persoane. Le despart în categorii diferite și anunț candidații că nu sunt voturi asemănătoare. Mai văd două serii la fel de dezordonate. Îmi imaginez că va fi o urnă ușoară, dar orice urnă e o cutie a Pandorei, surprizele nu sunt anunțate de indicii. La al patrulea set de buletine, mâna mea etalează un model curat, buletin de vot după buletin de vot. Pliez hârtiile în mijloc și le așez ca pe vagoanele unui trenuleț, până când se lungesc de la un capăt la altul al mesei. Agentul candidatului în cauză începe să se bâțâie pe scaun, dă din mâini neputincios. Știe că o dată ce am făcut trenulețul voi spune că voturile sunt marcate similar.

Mă uit cu atenție la toate buletinele de vot din setul pe care îl am în față. Un model de mai mult de 50 de voturi marcate similar și mai multe buletine de vot cu semne pe care le-am văzut în seturile de dinainte. Cer din nou să văd seturile despre care am zis deja că nu sunt similare. Agentul candidatului în cauză e aproape de explozie. Știe și el la fel ca și mine că celălalt agent nu a fost capabil să identifice diferitele modele de fraudă pe care eu le văd în buletine. Spera că eu o să închid ochii și o să decid doar pe setul pe care îl am în față, fără să corectez munca de selecție făcută de agentul politic.

“Doamnă! de ce le combini? sunt seturi diferite!” începe să strige agentul candidatului cu voturi similare. Îi explic că din moment ce am găsit deja mai mult de 50 de buletine fraudate, vreau să mă uit la toate buletinele de vot indicate de agentul politic pentru a detecta corect frauda. Departajarea pe categorii a agenților politici e doar un indicator, nu pot să ignor semne pe care le-am văzut deja. Îi spun agentului că rolul meu e de a detecta frauda, indiferent cât timp durează. Agentul se enervează și argumentează ca un avocat care ar vrea să convingă pe procedură, nu pe conținut. Vrea să ia de pe masă buletine de vot ca să le arate șefilor lui. Îi spun că nu poate și îl rog să se îndepărteze de masă. Vocea lui se ridică, mă privește direct în ochi în timp ce strigă că nu știu nimic și că e o greșeală că ONU m-a angajat. Îl anunț că o să chem agenții de securitate dacă nu se îndepărtează de masă. Agentul spune că nu-i pasă, vociferează agresiv în continuare în timp ce colegii lui încearcă să-l tragă din fața mesei, să-i acopere gura.

După jumate de oră de parlamentări în prezența agenților de securitate ne înțelegem ca agentul să plece la altă masă, iar șeful său îi ia locul în fața mea. Îmi continui etalarea și pun pe masa cinci modele de v-uri. Unele sunt făcute frumos, ca niște lebede, cu onduleuri care se repetă sau într-o parte sau în alta. Așez buletinele ca într-un puzzle al fraudei. Onduleul dispare timp de cinci- șase buletine, dar buletinele au același v ascuțit. V-ul ascuțit se transformă încet, pe parcursul a 30 de buletine, într-un u înclinat care continuă pe zeci de alte buletine. Sunt cam 250 de buletine de vot pe masă. Pentru mine nu e nici un dubiu, sunt toate făcute de aceeași mână. E prima oară când văd atât de multe. Încerc să nu tremur în timp ce-mi așez ultimele detalii. Scot buletine cu semne care ies prea tare în ochi și îi spun supervizorului candidatului în cauză: “Domnule, sunt toate făcute de aceeași mână. Vă rog să vă uitați la cum curge stilul de la început la sfârșit.” Supervizorul dă din cap, îmi arată unele diferențe între cele de la coadă și cele de la început. Îi explic din nou că stilul evoluează, pentru că mâna obosește. “Pentru mine e aceeași mână. Diferențele apar doar pentru că omul se plictisește”. Supervizorul pare mulțumit. Îmi spune că sunt o doamnă atentă și că respectă decizia mea și modul în care lucrez. Apoi mă întreabă șăgalnic dacă o să folosesc aceeași metodă ca să recomand anularea voturilor contra-candidatului de la o masă vecină, la care tot eu sunt responsabilă. Îl asigur că folosesc aceeași metodă și trec la cealaltă masă.

Acolo e oroare. Agenții celuilalt candidat deja se ciondănesc cu toată lumea care le iese în cale. Sunt 400 de buletine de vot, toate marcate cu carioca. V-uri mari cât căsuța, făcute de cineva care nu știe să scrie. Linia dintr-o parte e subțire, cealaltă e groasă de jumate de centimetru. Pe parcursul celor 400 de buletine carioca trece de la un scris subțire, se usucă, se îngroașă, devine marker. Mă uit cu atenție și-mi spun că poate n-a fost nici un pix negru regulamentar în secția de votare. Dar găsesc cam 20 de voturi făcute cu pixul, toate asemănătoare. N-am nici un dubiu, e un caz de dat la ziar. Mi se pare că nici un alegător adevărat n-a votat în secția respectivă de vot.

Agenții se ambalează, îmi arată cele mai mici diferențe, spun că ei nu văd nici o asemănare. Eu mă dau doi pași înapoi în timp ce ei vociferează tot mai tare ca să arate că-și fac treaba. Supervizorii se apropie de masă și se uită cu regret. Vorbesc în dari, din care înțeleg că folosesc des cuvântul “sanduk”, care în arabă înseamnă cutie, urnă. Un traducător îmi spune că supervizorii s-au resemnat că e o “cutie murdară”, făcută de unul sau mai mulți dintre susținătorii lor. Când s-au pus de acord pentru auditarea votului, fiecare candidat a venit cu o listă de 3000 de secții de votare cu probleme, pentru care au cerut renumărare completă. În cele mai multe dintre ele sunt peste 90% de voturi pentru un candidat. Fiecare tabără știe că are “cutii murdare” și fiecare speră să aibă cât mai puține.

Ziua se termină și eu văd în față doar semne. Colegul meu îmi spune că după ce începi să visezi noaptea buletine de vot înseamnă că ai devenit expert. Agenții candidaților se apropie de noi și fac bancuri, își cer scuze pentru comportamentul colegilor, ne felicită pentru muncă, ne declară profesioniști. Eu le spun că am avut doar noroc să pot echilibra două decizii, una pentru un candidat și alta pentru altul. Le zic că sigur n-or să mă mai felicite în ziua în care voi anula numai voturi pentru un singur candidat. Agenții râd în hohote: “în Afganistan spunem că după o ceartă se pot lega cele mai frumoase prietenii”.

Articol aparut pe site-ul Europuls.ro

Europuls este o organizaţie ce are scopul de a promova procesul de integrare europeană în România dar şi de a contribui la dezvoltarea unui spaţiu public european. Europuls urmăreşte să încurajeze dezbaterile publice pe teme europene prin articole și studii, precum și prin organizarea de dezbateri și conferinţe, fiind inițiatorul şi principalul organizator al Eurosfat (www.eurosfat.eu), cel mai important forum anual din România dedicat dezbaterilor pe teme europene. Mai multe detalii pe www.europuls.ro.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Formidabil.
    Felicitari, doamna Laura Bretea.
    Parca iti devin simpatici fraudatorii. Cind le demonstrezi ca i-ai prins cu rata-gura iti zimbesc spasiti. Si admirativ, daca zic ca pot apoi lega prietenii dupa o cearta.

  2. Oare Liviu Dragnea o fi citit articolul ăsta? Și dacă l-a citit, a înțeles că ce face el e demn de țările din lumea a treia? Măcar în Afghanistan existau agenții de securitate, astfel ca auditorul să-și poată face treaba. În România și agenții de securitate tot de la PSD ar fi :P

  3. Very cool. Trebuie sa fi trecut prin situatii interesante facand meseria asta. Cam cu cat contribuie, in metoda de gasire a patternurilor, gestica sau mimica reprezentantului politic?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Laura Bretea
Laura Bretea
Laura Bretea este consultant în asistență electorală pentru UE, ONU, ONG-uri internaționale și a lucrat în aproape 20 de țări din Africa, Orientul Mijlociu, America Latină și Europa de Est. În 2012 și 2013, Laura a fost Asistent parlamentar la Parlamentul European unde a urmărit dosarul Republica Moldova și comisiile de Politică externă și Dezvoltare. Este membră a Consiliului Director al Europuls.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta

Rezumatul în 10 puncte: Pentru a mai putea conduce lumea și în secolul XXI, SUA trebuie să câștige...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro