Ce exportă România? Aceasta este întrebarea din articol. Iată posibile răspunsuri.
Pesimistul (65 – 85 de ani): „Nu mai exportăm nimic, domnule! S-a dus dracului țărișoara asta… nu mai avem industrie, nu mai avem agricultură, nu mai avem fotbal, nu mai avem nimic, ce să exportăm? Păi, pe vremea lui Nea Nicu…”.
Optimistul (25 – 45 de ani): „Exporturile României nu au fost niciodată mai diversificate și mai valoroase decât în momentul actual. Niciodată în istoria țării! Vorbim despre exporturi de peste 100 de miliarde de dolari, da? Mașini, echipamente industriale, produse chimice, grâu, porumb, zahăr, oi – de toate!”.
Scepticul (45 – 65 de ani): „Țara exportă mult și importă mult mai mult decât exportă. Balanța comercială este profund dezechilibrată, datoria națională crește accelerat, reformele sunt urgente dar dureroase, importurile nu pot scădea din moment ce piața este liberă, este deci necesară creșterea exporturilor”.
Buzea (55 de ani): „România exportă oameni”.
Bun. Să zicem că Buzea are dreptate. Atunci: ce fel de oameni exportă România?
Primo: lumpenii. Aceștia pot fi hoți (de buzunare sau spărgători), proxeneți (și lucrătoare sexuale), cerșetori (dar mai ales cerșetoare), traficanți (de droguri și mașini), plus mult mai numeroșii „muncitori” ocazionali care au în minte numai combinații, așa-numiții țepari (i-am pus separat și bine am făcut, pentru că ei nu se consideră infractori, ci oameni de afaceri la început de carieră).
Secundo: muncitorii. Aceștia sunt, de departe, cea mai solidă categorie a românilor de export. Au calificări foarte diferite (de la culegători de sparanghel la medici neurochirurgi) și niveluri foarte diferite de integrare în societatea țării-gazdă (nevastă-mea vorbește franceza întocmai ca localnicii, iar eu nu o vorbesc deloc – am dat un exemplu extrem de concret), dar au în comun ceva evident: ei reprezintă hemoragia României. Sunt buni de muncă și procreare, așa că muncesc și procreează. Dar nu pentru țara care i-a născut și i-a crescut, ci pentru altele.
Tertio: studenții. Sunt cel mai bun produs al națiunii, sunt minoritatea model și sunt de găsit peste tot în Lume: Canada, Statele Unite, Uniunea Europeană, Marea Britanie, Elveția. Reprezintă cu cinste România, sunt o carte de vizită așa cum românii n-au avut niciodată. Singura problemă este că sunt complet invizibili.
Unde vreau să ajung: în articolul publicat de Adina Popescu în Dilema, un tânăr familist spune așa, citez: „Da, am auzit și eu că erau ceva lipsuri, dar aveam industrie, agricultură și mai ales țara noastră era respectată în străinătate. Românii erau respectați, nu ca acum…”. Tânărul familist are dreptate. În Europa de Vest, românii nu sunt respectați, mai exact sunt profund disprețuiți, iar motivul este foarte simplu: studenții și muncitorii sunt invizibili. Muncitorii muncesc și tac, studenții studiază și vorbesc în limba țării gazdă; în schimb, lumpenii comit infracțiuni de toate soiurile și vorbesc numai în română. Ei sunt perfect vizibili.
Până aici e totul foarte clar. Nu este indiscutabil (tocmai, că-i discutabil!), dar este clar, e limpede exprimat. De aici încolo am să explic ce este o minoritate model.
Am dat întâmplător peste acest termen pe care nu-l cunoșteam: mi-a spus un amic din America de necazul fiicei lui, care (deși are diplomă de nurse) nu se poate angaja nicăieri din cauza filipinezelor: ele ocupă imediat toate posturile, pentru că sunt „minoritate model” (model minority). Eu am întrebat ce-i aia, amicul mi-a trimis un tweet (parcă) scris de însuși președintele Trump, în care vorbea despre minoritățile astea model, pe care le opunea mexicanilor (dacă am înțeles eu bine, ăștia erau „minoritatea anti-model”). Am explorat internetul. Am aflat că acolo, în Statele Unite, unor imigranți le merge mult mai bine decât altora: taiwanezii, coreenii, indienii, libanezii, japonezii, filipinezii, vietnamezii fac parte dintre câștigători. Pe de altă parte, nativii („indienii” americani și eschimoșii), afro-americanii și imigranții din America Latină sunt văzuți ca minorități-problemă.
Pentru că nu cunosc absolut deloc realitățile sociale de dincolo de Atlantic, nu mă pronunț, nu vin cu un punct de vedere, nu exprim o părere. Am expus doar, cât de scurt am putut, ce-am citit pe internet, sper că e suficient; scopul meu este să explic de ce cred că studenții sunt minoritatea model a României, nu să pun coada la pruna americanilor. Asta susțin: studenții români sunt minoritatea noastră model.
Argumente: nu fac probleme de niciun fel acolo unde studiază. Sunt ambițioși, dominați de impulsul de a excela (chiar dacă sunt și destui studenți români care nu rezistă la universitățile străine și se întorc acasă). Sunt economi și cunosc prețul banilor. Aleg să muncească part-time în loc să petreacă full-time (ca unii studenți localnici cu dare de mână). Nu ajung aici îndoctrinați ideologic. Sunt respectați de profesori… așa cum, din păcate, mulți studenți localnici nu mai reușesc să fie.
Rămâne întrebarea nepusă, singura care contează. Eu n-o pun, că n-am chef să mă cert cu nimeni, mai ales că nu-mi iese nimic dacă mă cert pe gratis. Dar, ca să nu par laș, pun altă întrebare: nu cumva universitățile din România sunt prea slabe pentru acești studenți? În care părinții investesc 10 sau 15 ani de eforturi financiare pentru ca ei, la 18 ani, să fie cei care sunt? Merită investiția, pentru ce oferă România? Nu știu. Mă voi duce la Haga, c-o lansare de carte, și sper să aflu acolo.
„nu cumva universitățile din România sunt prea slabe pentru acești studenți? ”
Dar, as remarca eu, suficient de bune pentru mii de studenti europeni care vin sa studieze in Ro?
Adevărul e undeva la mijloc si mai ales, cred, individual. Dau exemplul celor catorva mii de studenti francezi la medicina, aflati in toate centrele universitare din Ro. Da, e corect ca aici pare a se intra mai usor pentru ei, sau e mai ieftin, sau mai stiu eu ce dar, daca medicina Ro nu ar fi buna n-am vedea exemplul atator mii de medici romani mutati direct in Fr, Benelux, De etc, pe toate nisele posibile.
Au existat studenti Ro in străinătate inca de dinainte de mica Unire – parca era o vorba (vizionara!?) – a merge la Paris bou si a veni…. glumesc! De ce nu s-ar mentine trendul? Pt. unii face parte dintr-un plan de viata in alte parti, pt. altii e curiozitate, dorinta de a studia la un nivel ridicat, mai ales pe mise sau specializări de prestigiu, care la noi nu exista sau au o existenta prea recenta. Ca universitate medie Ro, relativ recent iesita din structurile comuniste si, mai apoi, ale continuei tranzitii economice si politice, n-ai cum sa le oferi pe toate la fel ca in vest (si nu vorbim de Oxford, Sorbona sau Louvain/Leuven…).
Sper sa apară comentarii ale celor aflati in aceste situatii, va fi interesant de inteles motivatiile fiecăruia.
@Nman: „Dar sunt suficient de bune pentru mii de studenti europeni care vin sa studieze in Ro?” – da. Sunt suficient de bune. Și nu numai pentru studenți europeni: stomatologul meu este tunisian și a absolvit la Cluj, oraș pe care îl iubește de nu mai poate și în care se duce la fiecare cinci ani. Universitățile din România sunt suficient de bune și pentru tinerii care vin de la țară sau din orașele mici – de multe ori, ei înșiși nu sunt destul de buni pentru universitățile în care ajung să studieze: citiți articolele domnului profesor Mihai Maci. Dar, pentru tinerii de elită crescuți și educați în marile orașe ale României, oferta universitară din țară nu este suficient de atractivă. Așa că aleg să învețe în alte țări, în alte sisteme. Bine c-o pot face!
Interesante, atât textul, cât și comentariile.
Poate că nu ar strica să ducem un pic judecățile spre înțelesul oamenilor simpli. Majoritatea a ieșit de sub lozinca: „Nu pot ăștia să văruiască atâta cât a construit Ceaușescu!” abia când au dat cu ochii de nenumărabilele construcții de toate felurile (locuințe, dar și întreprinderi) apărute în mai toate zonele țării. Acum se află mulți sub bombardamentul de pe Tik Tok – unde li se spune că nu mai producem nimic și că nu mai ieșim pe piața internațională. A trebuit să-l întreb pe un ins ofuscat de subiect (și de circulația pe drumurile publice) dacă socoate că șirul nesfârșit de TIR-uri se plimbă cu mașinile goale sau pline; dacă a remarcat maca autoturismelor pe care le folosește Poliția italiană sau cea franceză, dacă ceea ce rambursăm organismelor financiare de unde am împrumutat înseamnă sume primite din altă parte sau reprezintă valoare a producției românești etc.
Chestia cu „modelul” este ceva relativ. Pentru români ceva străin are o altă semnificație decât pentru altă nație. Am în vedere faptul că suntem un popor sedentar. Sedentar în sensul că noi nu am venit de pe alte geografii; am „izvorât” din acest pământ. Avem așadar, un soi de „suprarespect” al celui aflat cu sapa pe câmp pe lângă care trece un străin călare. Străinul privește de sus. Omul acestui pământ privește de jos. Imaginea asta o purtăm în minte. Probabil că „ADN-ul cultural” e un loc în care preamărim fenomenul, dar nu așezăm alături explicații care să ne asigure de egalitatea cu cei care s-au perindat pe lângă noi. Credulitatea ce ne caracterizează își află sursa cam în același loc. Și uite așa ajungem să avem complexe, iar unele dintre complexe se transformă în extremism.
@George: da, sunt cam multe complexe la români, nu neg. Adaug doar că popoarele mici sunt foarte predispuse la complexe: atât de inferioritate, cât și de superioritate. În „Dacopatia și alte rătăciri românești” (editura Humanitas, 2015), Dan Alexe dă un exemplu mai puțin cunoscut: cecenii și ingușii suferă de exact același gen de complexe identitare, iar scrierile lor „academice” sunt de tot hazul. Impresia mea este că există un raport: cu cât mai mic (în sensul de „neînsemnat”) este un popor, cu atât mai mari îi sunt complexele.
„Sunt respectați de profesori… ”
Eu văd ca sunt respectați și în România.
Spre concret și elocvent exemplu, de curând a fost prezentat în presa modul în care domnul Alexandru Toader, cadru didactic la cea mai veche universitate din România, își respecta studentele.
Tăticul, fost rector la aceeași universitate și fost ministru, unde credeți, tocmai la Justiție, invitat frecvent la televiziuni ca să explice cum stă treaba cu respectul [față de norma] sare și zice că-i atac la domnia-sa. Dacă nu mă înșel, dumnealui e cu pesedeul, partid care prețuiește dragostea și respectul social.
În altă ordine de idei…
Atunci când s-a înfăptuit cea mai mare și puternică democrație a lumii, primii exportați în regiune au fost tot minoritățile de hoți, aventurieri, proxeneți (din familiile cărora unii au ajuns astăzi chiar în funcții importante), din Europa, poate inclusiv din România.
…Ce să mai vorbim despre Australia!
@Constantin: nu domnul Alexandru Toader este subiectul acestui articol.
@Mihai Buzea _ „nu domnul …”
Vai, nicidecum!
Vă mulțumesc pentru atenția pe care o acerdați modestului meu comentariu. Dar…
Este clar, vorbim, cu îngăduința autorului articolului, despre respectul profesorilor față de studenți, așa cum arată citatul din text.
Domnul care este doar un exemplu ales la întâplare, reprezintă ancorarea dezbaterii de idei în planul concret, pentru a nu risca să ne pierdem în abstracțiuni.
Cu siguranță putem oferi și alte exemple, cu simpatii în aceeași zonă politică (ne putem aminti bunăoară că SNSPA s-a despărțit cu greu de profesorii M Pieleanu și A Bulai), dar de abia atunci ne-am depărta de subiectul acestui articol.
Toate cele bune!
” Modelul” ar trebui să fie însăși România din granițele ei. Din nenorocire, suntem un anti-model. De ce? Răspunsul este mai complicat, vezi și chestia aia din Imnul național: deșteaptă-te române din somnul cel de moarte.
PS. Poporul român este un popor oriental, fără apetență pentru Democrația occidentală.
@Lucifer: poporul român este exact la fel ca orice alt popor. Nici mai bun și nici mai rău.
@Mihai Buzea
Nu domnule, poporul român nu este deloc la fel ca orice alt popor, Precum popoarele nu sînt la fel unele ca altele, DELOC ! exact cum există diferențe enorme între un ardelean, un muntean și-un modovean (mai mai ca-n Miorița cea celebră).
Numai și numai tipul generalizării de genul (alb/negru)„nici mai bun și nici mai rău” spune atît de multe despre substratul/natura analizei.
Interesant articol. Universitatile din Romania au progresat destul de mult in ultimii 30 de ani dar asta nu e suficient. Invatamantul e doar parte a unui sistem iar daca sistemul e „gripat” poti scoate pe banda rulanta absolventi de calitate, acestia nu isi vor gasi locul sau vor fi striviti de sistem si se vor plafona/vor regresa in tot felul de joburi mediocre. Plecarea din tara nu e o solutie, majoritatea vor ateriza in joburi pe care „nativii” nu le doresc si vor fi intotdeauna cei de pe locul 2(cu foarte putine exceptii). Singura varianta ramane imbunatatirea treptata nu a sistemului ci a performantei care trebuie livrata de acesta. Poate vom reusi, poate nu, vom vedea. Oricum, asta nu depinde de universitati.
Spuneti ca universitatile romanesti au progresat destul de mult in ultimii 30 de ani. Puteti specifica in ce consta exact progresul de care vorbiti avand in vedere cam pe unde se situeaza universitatile romanesti in topurile care conteaza?
@Catalan: da, au progresat. Dar țara a progresat mult mai repede (mă refer la marile orașe), iar oferta educațională a universităților din România a rămas în urma necesităților celor mai buni dintre studenți. Dacă nu ar fi așa, copiii nu ar fi „dresați” de mici să studieze în alte părți, nu în țara lor.
Absolut incorect, referitor la studenții români din Vest. Nu au nici pe departe calitatea sugerată de articol. Sunt, pur și simplu, la fel că toată lumea, și buni, și excepționali, și mai puțin din primele. Absolut nimic deosebit și spectaculos.
Ordinary people.
Bătrânii, da, sunt contaminați cu incurabilă boală a comunismului. Ei au compromis viitorul patriei și aparent ar trebui iertați pentru că sunt părinții și bunicii noștri. Ei au impus generațiilor care îi urmează un trai de slugă analfabeta în România.
Ceilalți, neîmpăcații cu comunismul că boală existențială, ne-am câștigat libertatea plecând.
Da, suntem bine. Da, trăim decent. Nu, nu vom înțelege niciodată pe cei rămași, atâta vreme cât nu sunt parte a sistemului postcomunist cleptocratic condus de PSD , servicii, președinte, justițiari bolnavi de corupție.
O țară murdară, populată cu oameni murdari la suflet.
totusi Psd n-are 100% voturi din 100 „cei murdari” adica ramas in acea tara de care va cam pute! stati linistit unde sunteti, nu va duce nimeni lipsa pt ca, vb dvs, gunoaie avem destule.
@Sancho Panza _ „O țară murdară, populată cu oameni…”
Istoria ne arată că generalizările sunt riscante.
Cred că aveți dreptate în privința cleptocrației, dar explicația menținerii ei la putere nu se găsește în precaritatea educației, ci în manipularea bine făcută, care este întotdeauna eficientă și depinde foar de suma investită.
Spre exemplu, cetățenii unui stat recunoscut internațional pentru calitatea educației, au votat împotriva propriilor interese, influențați fiind de mesajul (inscripționat inclusiv pe celebrele autobuze) „We send the EU £350 million a week. Let’s fund our NHS instead”.
În altă ordine de idei, mărturisesc că eu nu cunosc niciun nostalgic comunist.
Nu știu pe nimeni care să spună că nu dorește respectarea drepturilor cetățenești elementare, că este gata să renunțe la libertățile de care se bucură, sau de bunăstarea pe care o are.
Dar a aminti, spre exemplu, că viteza de deplasare pe căile ferate românești era în anul 1990 de aproximativ 70 km/h, iar astăzi eset de 45 km/h cu siguranță NU este nostalgie comunistă.
Este pur și simplu statistică.
Iar dacă tzutzerilor cleptocrației de astăzi statisticile de acest fel nu le plac – și înceacă interpretarea lor manipulativă, așa cum fac în cazului deficitului bugetar zilele acestea – ei numesc criticile la adresa lor ,”nostalgie comunistă”.
@Sancho Panza: studenții români din Lume nu sunt „ordinary people”. Ordinary people absolvă la 40 de ani o facultate fantomă din România și căpușează aparatul administrativ al țării.
Am citit…pana la sfarsit. Acum ma odihnesc ca arcasul si ma apuca jalea.
Distincții
Ordinul „Meritul Cultural”, în gradul de Cavaler clasa I, pentru arta plastică (22 septembrie 1931)[20]
Ordinul Muncii clasa a II-a (9 iunie 1954) „pentru merite deosebite în domeniul artelor plastice”[21]
titlul de Maestru emerit al artei din Republica Populară Romînă (6 august 1956) „pentru activitate îndelungată și realizări valoroase în domeniul creației plastice”[22]
titlul de Artist al poporului din Republica Populară Romînă (15 mai 1957) „pentru merite deosebite în activitatea artistică, pedagogică, precum și în munca din alte domenii ale culturii, […] cu prilejul împlinirii a 70 de ani de viață”[23]
Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a III-a (12 august 1959) „pentru activitate rodnică în dezvoltarea științei și culturii din Republica Populară Romînă”[24]
Ordinul „Meritul Cultural” clasa I (26 septembrie 1966) „pentru merite deosebite în activitatea literară, artistică și de răspîndire a culturii naționale, cu prilejul Centenarului Academiei Republicii Socialiste România”[25]
titlul de Erou al Muncii Socialiste și medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, […] pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”[26]
Ordinul Muncii clasa I (29 aprilie 1983) „pentru contribuția adusă la înfăptuirea politicii partidului și statului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră și rezultatele deosebite obținute în întrecerea socialistă pentru îndeplinirea și depășirea planului național unic de dezvoltare economico-socială pe anul 1982”[27]
@Robert: fabulos comentariu. Absolut extraordinar! Ce să spun, domnule Robert? Dumneavoastră sunteți Lumina Lumii.
Nu vedeti „tzismul” din articol domnule Buzea?
V-am sucarit, asta e, se mai intampla.
Numai bine!
„nu cumva universitățile din România sunt prea slabe pentru acești studenți?”
Ba adesea sunt prea bune pentru ei. Odinioară școlile rumânești, așa proaste cum erau, respingeau programatic mareea de mediocri a neamului iar ăștia, nătărăii cu figuri de genii, se simțeau obligați să devină savanți prin intermediul unor diplome cumpărate de prin puzderia de buticuri universitare din UK, Olanda și State. E vorba in special de economie, finanțe, drept, relații internaționale (și alte amantlîcuri planetare) și alte umanioare devenite antreprize.
Pe inginerie se știa din start că dacă vrei să evoluezi și te ține mintea/interesul/buzunarul te duci in Elveția. Nu vorbesc de astea.
De 30 de ani e competiție acerbă in Marea Europă intre toți faliții literelor: care să producă cea mai spectaculoasă generație de imbecili titrați. Iar Vestul are deja un lot serios de învingători care au cucerit aproape toate instituțiile și, mai grav, vârful ierarhiilor corporatiste. Atâta prostie, incompetență, corupție și idioțenie pură și gravă la nivel de lidership corporatist Europa nu a mai văzut până acum. Vedem ciurdine de tovarăși executivi cum se ridică la tribune, agită penajul, și proclamă zi de zi salvarea economiei prin vânzarea/închirierea către chinezi a tehnologiei, a patentelor, auzinelor, a forței de lucru europene. Tonul l-au dat niște imbecili americani când au cedat Volvo. Acum e cedare pe toată linia, ba chiar se agită disperați să ajungă primii la posteriorul satrapilor asiatici.
In tabăra politrucilor idioțenia este semnalment tribal, aproape toți sunt dedicați planului de ieșire din apocalipsa climatică prin tăierea unui picior, legarea mâinilor la spate și/sau orbirea supușilor. Cetățenii nu mai sunt cetățeni, ci supuși și nu le vine să creadă, că deh, după 30 de supunere oarbă ajung să-și iubească profeții-călăi.
Atât de neghiobi sunt politrucii (adică acei indivizi care activează in sfera politicii dar nu au nicio competență , nicio convingere politică și nu-s atașați nici unei doctrine politice) și agitatorii cu impresii de ‘societate civilă’ (altă nerozie – civilitatea imaginară a celor ce refuză angajarea politică fățișă) că au căzut pradă pasiunii de a lucra cu minorități. Și omuleții au speculat acest nou tribalism: în America au apărut puzderie de indieni proaspăt descoperiți cu teste adn, in Europa au răsărit milioane de gay de duminică africani, ba și femeile aflară că pot fi și e cazul să devină o minoritate. Acum și studenții pritocesc -cu ajutorul unor experți- la identitatea lor de minoritate asuprită.
Noroc cu studenții rumâni: ei deocamdată nu au aflat de teoriile identitare ale Occidentului așa că nu știu că e musai să speculeze statutul lor ca să pupe bani de la buget și să fie in rând cu lumea bună. O minoritate model pentru că nu există.
Tare as fi vrut sa scriu eu acest comentariu, dar dvs l-ați scris mai bine.
Goana după diplome de Studii Europene și alte bazaconii similare nu s-a încheiat. Absolvenți recenti de astfel de studii scriu pe Contributors texte cu valoare (comerciala) adăugată. Și nu doar din România. Avem experți si din Bulgaria și chiar din Albania.
Nici nu e de mirare ca absolvenți de Sciences Po au condus si conduc Franța spre dezastrul de azi. Văz chiar acum pe France 24 un astfel de expert, mare profesor la aceasta univesitate infiintata dupa dezastrul razboiului franco-prusian, care da vina pe extremiști (pana mai ieri de dreapta, dar azi au schimbat placa, acum și de stanga) si pe factori externi (Maga, Ornuz, etc). Nimic despre minoritati model de import, nationale si/sau religioase, nimic despre inteligentia de stanga care vedea pana ieri doar pericolul fascist. Prevad infiintarea in curand a unui nou Sciences Po. Ca la Bucuresti avem deja cateva astfel de scoli. Si rezultatele se vad.
@EnuNuke: studenții sunt și ei oameni, ca noi toți. Unii sunt mai buni, alții sunt mai slăbuți. Dar problema lor este cât se poate de reală: unde vor lucra, odată studiile finalizate? Cine îi va angaja? Nu există nici pe departe atâtea locuri de muncă în raport cu numărul absolvenților din fiecare an!
„Dar problema lor este cât se poate de reală: unde vor lucra, odată studiile finalizate? ”
Și eu am fost un student prost intr-o facultate proastă cu profesori proști. singura diferență ar fi că mi-am dat seama de asta incă din anul 2 așa că mi-am căutat iute un job să nu mor de foame dacă murea mama care mă întreținea. Și am găsit, chiar mult mai bine plătit decât mă așteptam, intr-o epocă in care văcăroii conduceau țara din dezastru in dezastru. Ba unii colegi, mai deștepți ca mine, s-au apucat să colinde cabinete (de…) și au prins posturi și mai bune.
Și nu e nimic special in cazul meu. Milioane de europeni au pățit la fel și au aruncat la gunoi balastul universitar ca să devină pur și simplu oameni.
Nu am cunoscut in facultate nici măcar un gorobete de junior rebel care să gândească că ar fi cazul ca studenții să iasă in stradă pentru ca statul (sau societatea?) să le asigure casă, masă și job bine plătit. D-aia zic că s-au tâmpit elitele. Că nu mai e nimeni care să pună la punct orice nătărău cu veleități de politruc și apucături de vandal care agită alți proști și îi adună in stradă ca să distrugă, să incendieze și să jefuiască. Și este foarte simplu: orice elev/student prins cu ‘activisme’ d-astea trebuie nu numai exmatriculat, nu numai condamnat penal ci și blocat accesul la școala publică pe cel puțin 10 ani. Doar că s-au obișnuit toți cu ideea cretină că dreptul de a studia pe banii altora e un drept fundamental, sfânt, inalienabil.
Locuri de muncă sunt grămadă, doar că nu au legătură cu studiile lor, pentru că educația ‘superioară’ nu mai este demult acordată cu piața, ci a fost transformată intr-un scop statal (in care sute de mii de birocrați, inclusiv profesorii pe normă, lucrează doar ca să atragă milioane de tineri nătărăi in fabricile de diplome inutile).
Nu e nicio rușine să renunți la visul gulerului alb pentru o salopetă. Nu-i așa?
Buna ziua!
Tinerii români care studiază la universitățile din lumea apuseana, după absolvire, se angajează chelneri tot in aceeași lume. Părinții români fac eforturi mari pentru a le plăti studiile, dar incluziunea socială nu are loc. Universitățile lumii occidentale sunt tot niste afaceri, in care sigur, primești educație. Sunt putini care reușesc in specializările pe care si le-au dobândit prin studiu platit.
Bună ziua, Carla!
Da, așa este. Termini facultatea și nu te angajează nimeni. Fiecare generație trece, la rândul ei, prin acest Pat al lui Procust. Oricât mi-aș munci mintea (ceea ce nu fac, c-au făcut-o alții mult mai deștepți decât mine și tot degeaba), nu văd nicio soluție la această problemă. Poate că nici nu este: altfel, de ce aș fi ajuns eu, absolvent de Litere la București, să tai copaci la Londra? Și ca mine sunt zeci de milioane. Iar alte zeci de milioane vin din urmă. Sunt curios ce „soluții” vor propune oferitorii de soluții!
Una e sa ti se ofere educatie pe banii tai ( a o primi e altceva si a o dobandi iarasi altceva ) si alta pe bani publici ( adica pe bani luati cu japca legala de la toti cetatenii ) .
„…studenții români sunt minoritatea noastră model.”
„…nu cumva universitățile din România sunt prea slabe pentru acești studenți?”
Sunt si au fost model. Iar universitatile din România au fost si sunt slabe pentru ei, finca tineretul romanesc studios e de-a dreptul pur si simplu: girueta, busola atomica, ceas cu cuartz, una-doua pricep de unde bate vintul.
Un singur exemplu, dar unul clasic: „Ion Iliescu a publicat în august 1951, la finalul primului an de studii la Institutul Energetic din Moscova, articolul „Fericirea de a studia în Uniunea Sovietică” în ziarul Scînteia (organul de presă al PCR)”
Se ride de el, dar media RO e plina, azi, de fericirea de a studia in State.
Vai si-amar.
@Prepeleac D: articolul meu se referă la studenții români din anul 2026, care studiază în Vest (Uniunea Europeană, Canada, Statele Unite). Nu se referă la studenții români din anul 1951, ce studiau în Uniunea Sovietică. Care, apropo, nu mai există. Mi-e teamă că ați rămas încremenit într-un trecut mort și uitat, ce nu mai înseamnă nimic pentru nimeni.
Romania a exportat în „epoca de aur” forță de muncă ieftină.
Sub forma unor produse industriale sau agricole.
Acum exportăm forță de muncă bruta. Direct.
Va mai dura pina sa exportăm inteligenta înglobată in produse finite
Când ai dobitoci promovați și hoți oficiali, condamnați în funcții, ce poți exportă?
@Mongolul: studenți.
Mr. Buzea, nu ma pot deplasa la haga (nu mai gasesc kerosen pt jet). trimiteti mi linkul cartii. in format audio preferabil (e greu sa mai citesti cind ai cam uitat literele si esti multi tasking), daca i doar text nu i bai, o sa l rog pe grok sa mi citeasca dimineata la cafea. uite : lumea va fi un paradis, glovo (operat acum de trotinetisti) va fi deservit de drone hamburgeriste/pacifiste (nu ca cele din Ukraine) pentru clikul din fotoliu si hapul ce nghite chifteaua nu va mai trebuie colti/dinti e deja mestecata.
@Man Of War: nu știu la care dintre cele două cărți scoase anul ăsta vă referiți, dar vă dau referințe pentru amândouă; nici nu e greu, pentru că nici una, nici alta nu a ajuns încă audio book. Așa că vă dau linkurile editurilor, iar de acolo sper să vă descurcați dumneavoastră: „Un om la Pesta” (2026) – https://blackswanpublishing.ro/produse/carti/actiune-aventura/un-om-la-pesta/ și „Atelier de crimă literară” (2026) – https://tritonic.ro/product/atelier-de-crima-literara/
Mult noroc! Sper să vă placă – adică să aveți de ce râde.
Ca sa se afle in treaba , acest domn scrie articole pe net. Fiecare studiaza acolo unde vrea. Asa se face ca la toate universitatile mari dn tara avem studenti din ue prin programul erasmus. Anul.asta am studenti din spania, portugalia,germania, italia. Am venit special din us pentru lunile octombrie-decembrie pentru a tine cursuri. Apoi plec inapoi,. Din antichitate incoace intelectualii calatoresc sa invete , sa cereceteze. Acest domn, specialist in tema ” hai sa scuipam pe Romania” ar face bine sa isi vada de treaba daca nu stie ce in jurul sau. Romania e libera, lumea pleaca , vine. Langa univ. sunt institute de cercetare in Magurele, unde zeci si zeci de tineri si-au dat doctoratul in us, in franta, in germania si chiar in japonia si.lucreaza aici in Romania. Ne aflam in treaba , asta e modul de a exista la multi romani, care scriu , care raspund si care habar nu au cine au fost Ion Barbu, Schrodinger. Moliere,Heidegger, sau un anume Monet sau Borges. Cultura lor mai subtire ca firul de par si vine de retelele sociale, unde se afla si baiatul lui Tudorel in cauare de gagici. Acolo e si locul autorului.
Vad absolvenți de facultăți care se plâng ca nu găsesc slujbe. Și asta nu doar în România. Cred ca au studiat în domenii de care societatea actuală nu prea are nevoie. Vremea când la terminarea facultății primeai garantat o slujba (fie și la Cucuiatii de Sus) s-a dus chiar și în China.
Dacă faci un master în sociologie și te aștepți sa fii angajat pe un salariu bun la o companie comerciala ai toate șansele sa trebuiască sa mai faci un curs de barister ca să-ți poți plăti chiria.
Lumea de azi produce mulți prea mulți aspiranți la poziții în elita societății. La fel ca în anii 20 ai secolului 20.
Asa s-a întâmplat înaintea marilor convulsii sociale și nu cred ca vom putea evita una. „Norocul” României este ca nu prea mai avem mulți tineri.
@matrix: îmi pare rău că sunteți sărac, domnule profesor. Da, sărăcia este umilitoare, degradantă – eu să nu știu?!