Un orășel altminteri elegant din Statele Unite unde îndeobște nu se întâmplă mare lucru. Numai astfel se explică faptul că ultimele trei zile de școală dinaintea vacanței, cu chiulurile planificate aferente, dobândesc o importanță disproporționată prin comparație cu valoarea acestor false evenimente. Profesorii, firește, antipatici ca toți profesorii, iar cei ce nu sunt antipatici sunt caraghioși de-a dreptul, mimează că le descurajează. Aceasta în vreme ce elevii se distrează, practică tot felul de jocuri sportive printre care la loc de cinste se situează bassebalul. Cu schimburile de replici deloc amabile între învinși și învingători. Și cu sărbătorirea victoriei cu o imensă, apetisantă porție de înghețată livrată de un cel mai amabil vânzător cu putință (Ari Millen). Amabil, dar cu o înfățișare ce, de la bun început, nu are cum să nu te pună pe gânduri. Insul e antipatic, e limpede că ascunde ceva, nici un moment disimulat de zâmbetul de tip grimasă. De fapt, rictus în lege. Bun, să fim îngăduitori și să admitem că nu ar fi totuși nimic neobișnuit, nimic îngrijorător în aceasta. Deși, evident, este. Desigur, atrage atenția faptul că sortimentele de înghețată cu pricina poartă nume nume cum nu se poate mai bizare. Important e însă că arată bine. Și sunt devorate de puștime.
Numai că de la înghețata cu pricina începe megatragedia pe care ține să ne-o prezinte în aproape 90 de minute Eli Roth, care e și regizor, și co-scenarist, și interpretul unuia dintre personajele adulte din film. Omul are acum 54 de ani și a devenit în timp un creator industrios de filme horror. Din 2002 când a debutat și până la Ice Cream Man a semnat regia și scenariul a încă vreo 13 filme, mai mult sau mai puțin reușite. Cel de acum se situează mai curând în a doua categorie. Din păcate.
În cele trei ultime zile de școală elevii își măcelăresc fără milă profesorii. Se metamorfozează în ucigașiîn serie, devin neoameni, acționează asemenea roboților. Cu patru notabile excepții. Frații Jared (Charlie Zelter) și Lizzie ( Sarah Abbot), care sunt copiii unei familii de avocați (mai sus amintitul Eli Roth și Karen Cliché) și prietenii lor Tommy (Shiloh O’Reilly) și Mia (Kiori Mirza Waldman) cărora li se asociază, de la un moment dat încolo tânărul Chris (Dylan Hawco). Toți cinci duc o luptă pe viață și pe moarte atât în vederea neutralizării colegilor (curge, desigur, mult sânge în film, este decapitată multă, foarte multă lume, numai că nu știu cum se face că această tuerie mie, cel puțin, nu mi-a stârnit nici cea mai mică spaimă și mi-a lăsat impresia de repetitiv), cât mai ales pentru identificarea și anihilărea cauzei dezumanizării. Care se vrea mai cumplită decât cea din Rinocerii lui Ionesco. De vină este inghețata otrăvită cu ajutorul căreia vânzătorul în cauză se răzbună după o sentință judiciară abuzivă. Pronunțată de bunicul lui Jared și al lui Lizzie. Adică de tatăl lui Marty. Firește, avem de-a face cu dezvăluiri senzaționale făcute de preotul comunității (Benjamin Byron Davis),se înregistrează mari pierderi și de-o parte și de alta, însă până la urmă binele învinge. Fapt marcat de un cântec specific. Care nu salvează cu nimic de plasarea în zona derizoriului a unui film de o platitudine absolut dezarmantă.
The Horror Section, Media Capital Technologies
OMUL CU ÎNGHEȚATĂ MORTALĂ (ICE CREAM MAN)
Regia: Eli Roth
Scenariul: Eli Roth și Noah Belton
Producători: Eli Roth, Kate Harrison Karman, Raj Brinder Singh, Christopher Woodrow
Imaginea: Simon Shobet
Montajul: Matt Lyon
Design de producție; Peter Mihaiciuck
Costume; Jenifer Jarvis
Cu; Eli Roth (Marty), Ari Millen (Vânzătorul de înghețată), Darrin Baker (Directorul Maloney), Benjamin Byron Davis (Preotul), Karen Cliché (Alison), Charlie Zeltzer (Jared), Sarah Abbot (Lizzie), Shiloh O’Reilly (Tommy),Kiori Mirza Waldman (Mia), Luke Dietz (Eliot), Dylan Hawco (Chris)
