Cultura atașamentului de țară în Europa: abordare comparativă

Introducere

În cele mai multe cazuri atașamentul sau apartenența  sunt discutate mai ales în legătură cu imigranții în țara de destinație. Este, spre exemplu, cazul imigranților de etnie germană în alte țări (Décieux& Murdock 2021). Atașamentul la țara de rezidență pentru nativi sau imigranți este mai puțin discutat. Și mai puțin se discută la modul comparativ, la nivelul unui întreg continent. Este ceea ce vom încerca să compensăm pornind de la datele unui sondaj de tip Eurobarometru (EB) standard, din 2024 (EB101). Care este raportul între „percepția situației de țară” (Sandu 2025) și „atașamentul de țară”? Ipoteza cu care vom lucra este că percepția situației de țară are o dimensiune cognitivă de prim plan pe când atașamentul de țară este structurat în primul rând afectiv. Desigur, cele două concepte sunt legate, dar în sensul de fundamentare cognitivă, prin percepție, a opțiunii predominant afective a atașamentului.

Încercăm să descifrăm relația respectivă la nivelul țărilor europene cu peste cinci milioane de locuitori. Am profitat de faptul că în sondajul EB101 este inclusă și Marea Britanie, deși țara nu mai face din Uniunea Europeană. Cum fluxurile de migrație între Insulele Britanice și partea continentală a Europei sunt puternice, am considerat că este important să ne referim la Europa și nu la Uniunea Europeană.

În analiză vom insista asupra componentelor culturale ale atașamentului de țară. Analize comparative la nivelul a 19 țări europene ne vor ajuta în acest sens.

În secțiunea următoare ne vom referi la câteva aspecte metodologice ale analizei, urmată de secțiuni empirice, descriptive și explicative.

Metodologie și date

Variabila centrală a analizei este atașamentul față de țară, așa cum a fost măsurată în EB101, sondajul realizat în aprilie-mai 2024, în Uniunea Europeană și în Marea Britanie. Ca și în situația anterioară (Sandu 2025), am preferat analiza pe țări care au peste  cinci milioane de locuitori pornind de la premisa că eșantioanele pentru țările mai mari pot avea o stabilitate sporită, iar comparațiile între țări pot fi mai relevante  dacă se referă la țări de dimensiune demografică mijlocie sau mare. Pentru măsurarea atașamentului de țară am folosit întrebarea din chestionar „cât de atașat vă simțiți față de … (țara noastră)”, răspunsul fiind dat pe o scală cu patru trepte (de la 1 complet neatașat, la …. 4 foarte atașat[1]). Datele pentru Germania au fost analizate separat pe macroregiuni (Vest și Est, pentru că diferențele de opinie  și dezvoltare între regiuni sunt mari și pentru că dezvoltarea lor diferă mult, iar datele sunt disponibile ca atare în baza de date).

Am folosit 15 predictori pentru construirea modelului de regresie aplicat țară cu țară, majoritatea (nouă la număr) fiind variabile subiective care pot surprinde determinarea culturală a atașamentului de țară, comparativ cu cele de status care pot avea și ele o semnificație culturală dar care pot fi discutabile. Aceste din urmă sunt mai mult variabile de control. Am apelat la analiza de regresie multiplă pentru că interesul în cercetare este pentru efectul specific, net, al unor variabile, ținând sub control alți indicatori.

În secțiunea care urmează prezentăm pe scurt variația atașamentului de țară, fără a lua în considerație astfel de variabile de control, deocamdată.

Variația atașamentului de țară între 19 societăți europene

Pentru realizarea acestui prim diagnostic am intersectat atașamentul de țară, cu cele patru categorii menționate deja, în raport cu țara de rezidență (tabelul 1). Dacă citim tabelul prin frecvențele semnificative statistic, așa cum apar în tabelul 1, vom constata că este foarte greu să identificăm regularități. Sigur, cum era de așteptat, o țară nordică, precum Danemarca, apare cu cel mai mare procent de persoane din eșantionul de țară care se simt foarte atrase de țara de rezidență. La polul opus, cu atractivitate minimă apare o țară mai puțin dezvoltată, cu pondere mare de persoane care declară că au atracție redusă față de țara de rezidență. In rest, datele diferă însă de așteptările date de nivelul de dezvoltare. O țară relativ săracă, în Europa, precum Bulgaria, apare cu o pronunțată cultură a atractivității de țară, ca și Danemarca. Nu știm de ce. La fel este surprinzător că o țară dezvoltată ca Marea Britanie apare cu un eșantion la nivelul căruia este identificat un procent mare de nemulțumiți, de persoane cu care sunt puțin atrase de propria țară.

Table 1. Country attachment in Europe, 2024                    

În genere, gruparea populației intervievate pe cele trei categorii – cu atașament puternic, mediu și redus – este greu dacă nu imposibil de interpretat. Mai ales în astfel de condiții apare ca fiind necesară trecerea la o analiză a atractivității de țară cu variabile  de predicție multiple. Este ceea ce am întreprins în următoarea secțiune.

Spre o înțelegere țară cu țară, prin comparații multiple

Dintre cei 15 predictori pe  care i-am folosit, de departe cel mai performant este atractivitatea locală (tabelul 2). În toate țările  analizate prin regresie multiplă apare regularitatea de a avea un nivel cu atât mai ridicat al atașamentului de țară cu cât persoana intervievată este mai atrasă de propria localitate. De ce atașamentul față de localitate aduce, tendențial vorbind, un atașament sporit față de țara de rezidență ? Posibil să fie vorba de procese de afective care încep cu localitatea de rezidență și se extind la țară. Posibil să fie vorba și de o interacțiune între cele două tipuri de atașare față de spațiul de locuire (place attachment). Metodologic ne pare de susținut interpretarea care consideră  că atașamentul față de unitatea teritorială mai mică (localitatea) influențează atașamentul față de locul mai mare care îl include pe cel mai mic.

Am ordonat țările din tabelul 2 în funcție de mărimea coeficientului de regresie corespunzător atașamentului local ca predictor (coloana a doua de cifre din tabelul 2). Ipoteza interpretativă pe care o  facilitează această operațiune tehnică este că  factorul respective contează mai puțin pentru țările dezvoltate din nordul Europei (Danemarca, Finlanda, Suedia) și mai mult pentru  țările mai puțin dezvoltate din sudul continentului  sau din zona  central-estică a acestuia. Dacă locuiești în sudul sau estul continentului pare să fie valabilă probabilitatea sporită  de a înregistra un mai mare impact al atașamentului local asupra celui de  țară. Datele analizate nu ne spun exact de ce este așa. O explicația ar putea fi dată tot prin cifrele din tabelul 2, în legătură cu indicatori care apar ca semnificativi sub aspect statistic mai mult in țările nordice sau vestice ale continentului, mai mult decât în țările din sudul si estul continentului. Acesta este cazul indicatorului referitor la importanța pe care subiecții o acordă statului de drept (rule of law). În majoritatea țărilor din nordul și vestul continentului aplicarea normelor de justiție contează mai mult pentru atașamentul față de țară decât în sud și est. La fel stau lucrurile și cu impactul pe care îl are satisfacția cu viața. Aceasta apare ca predictor semnificativ statistic pentru atașamentul de țară în Suedia, Germania, Marea Britanie. În țările din estul și sudul continentului, predictorul respectiv apare ca fiind semnificativ statistic numai în cazul României. Evidența empirică susține ipoteza interpretativă că și macroregiunile contează în interpretarea factorilor care duc la atașamentul față de țară. Spania pare să fie o excepție. Aici, și numai aici,  nemulțumirea față de viață și nemulțumirea față de statul de drept duc la un atașament de țară mai mare. Nu avem o ipoteză interpretativă. Eroare de eșantionare sau un alt factor pe care nu l-am luat în considerație în analiză ? Cine cunoaște și calitativ, nu numai cantitativ, mai multe țări europene poate formula ipoteze în domeniu. Cu atât mai mare surpriza spaniolă menționată cu cât pe totalul celor 19 țării europene analizate relația în discuție dintre satisfacția cu viața și atașamentul față de țară este una de sens pozitiv, nu precum în cazul spaniol.

In fapt, putem, justificat, extinde interogațiile analizei la toate cazurile în care modelul de tară de relaționare cu atașamentul de țară este diferit față de modelul european. Examinăm tabelul 2 din nou, și ne întrebăm de ce Germania de Vest, Belgia și Spania au, pe anumiți indicatori, modele specifice de relaționare cu atașamentul față de țară, diferite de relaționările standard la nivelul Europei (estimate ca atare pe ultimul rând din tabelul 2). De ce, spre exemplu, numai în Belgia,  oamenii de stânga sunt, tendențial vorbind, atașați, mai mult decât cei de dreapta, de țara în care trăiesc, în totală contradicție cu modelul european în care cei de dreapta sunt mai legați de țara în care trăiesc ? Sau, ca să dau un alt exemplu, la nivel european tendința este ca cei mai atașați de propria țară să provină din categoria celor care consideră că aceasta are, în prezent, o situație mai bună în general. În restul țărilor, relația respectivă este fie nesemnificativă statistic, fie pozitivă. Numai în Germania de Vest este o relație negativă, în sensul că cei care apreciază că situația prezentă a Germaniei este problematică , manifestă un atașamentul față de țară care tinde să fie ridicat.

Table 2. Predictors of country attachment in the Europe

În seria condițiilor de status care duc la o bună predicție a atașamentului de țară, pe primul loc se află vârsta. În seria celor 20 de societăți analizate, din 19 țări europene, 13 urmează regula cu cât respondentul este mai în vârstă, cu atât probabilitatea este mai mare ca acesta să aibă un atașament mai ridicat de țară, caeteris paribus (toate celelalte condiții fiind egale).

Concluzii

Atașamentul de țară diferă puternic între regiuni și țări europene, conform datelor din EUROBAROMETRUL 101, din 2024, analizate în acest material. Este vorba nu numai de variația de la țară a acestui  atașament ci și de factorii care îi condiționează variația la nivel individual. În toate cele 19 societăți europene luate în considerație în analiză, atașamentul față de țara de rezidență  tinde să fie cu atât mai mare cu cât atașamentul în raport cu localitatea de rezidență este mai mare. Determinanții valorici ai atașamentului de țară tind să fie mai importanți decât determinanții de status individual. Apartenența macroregională a societății de rezidență își pune amprenta asupra modelelor de condiționare apartenenței de țară manifestată prin răspunsurile date la sondaj. Societățile din vestul și nordul Europei tind să aibă modele cauzale/de predictie diferite  ale apartenenței de țară comparativ cu societățile sudice sau estice ale continentului. Factori precum satisfacția cu viața, orientarea politică proprie (de stânga sau dreapta), valorizarea personală a statului de drept și a democrației sunt exemple de factori care contează în condiționarea atașamentului de țară ca principală variabilă dependentă în analiza țară cu țară.

La nivel de status personal, vârsta, genul, educația și mediul rezidențial sunt principalii factori analizați. Fie că este vorba de condiționări strict valorice sau de valori asociate cu statusul socio-demografic, analiza reușește să evidențieze principalele condiționări ale atitudinii personale de atașament puternic sau slab la țara de rezidență.

Analiza ar trebui continuată, atunci când vor exista date disponibile public, pentru a evidenția și alte aspecte ale atașamentului de țară precum relațiile pe care acesta le are cu experiența de migrație în străinătate, cu regiunea de apartenență etc.

Interesul practic al unor astfel de analize poate fi legat de fundamentarea unor politici publice care implică atașamentul față de țară, percepția socială a țării de rezidență sau aspecte corelate cu acestea.

Referințe

Décieux, J. P., & Murdock, E. (2021). Sense of belonging: Predictors for host country attachment among emigrants. In  Erlinghagen, M., Ette, A., Schneider, N. F., & Witte, N. (Editors). The global lives of German migrants: Consequences of international migration across the life course (pp. 265-285). Cham: Springer International Publishing.

Sandu, D. (2025). Percepții sociale de țară în 18 state ale Uniunii Europene. În Contributors.ro, 31 decembrie.

[1] Codurile numerice au fost recodificate la analiză pentru a avea  o scalare directă (scorul minim să corespundă aprecierii de maximă insatisfacție iar cel maxim aprecierii de maxim pozitiv),mai ușor de interpretat.