Percepții sociale de țară în 18 state ale Uniunii Europene

Introducere

Percepția, pozitivă sau negativă, pe care mai mulți intervievați o au în legătură cu propria țară contează foarte mult, ca intrare în cunoașterea socială a acesteia, în fundamentarea unor politici publice. Dacă, spre exemplu, tinerii absolvenți de liceu au, predominant, o percepție negativă asupra țării în care locuiesc, atunci vor căuta să continue studiile în altă țară, funcție de veniturile pe care le are familia, caracteristicile țării de destinație și alți factori similari. Din motive de acest gen, percepția socială a țării de rezidență poate fi extrem de utilă în fundamentarea politicilor publice, în adaptarea lor la diferite contexte sociale.

În analizele consacrate efectului de țară asupra diferitelor evaluări  contează foarte mult modul în care este definită și măsurată variabila dependentă și nivelul de analiză. Modelul dominant este cel în care accentul se pune pe percepții sociale specifice și pe eșantioane foarte mari care pun la un loc intervievații din mai multe țări. Acesta este, spre exemplu, cazul analizelor efectuate asupra percepției sociale a statului bunăstării, pe baza datelor din European Social Survey, valul 2008, din 25 de țări europene (Van Oorschot et al. 2012). Concluziile la care ajung autorii susțin că prevalează percepțiile pozitive asupra statului bunăstării, există determinanți individuali și societali ai percepțiilor respective, iar determinanții subiectivi, de percepție, tind să fie prevalenți în influențarea percepțiilor economice, morale și sociale ale statului bunăstării.

Apropiate sunt și abordările  în care variabila dependentă este stabilitatea rezidențială în aceeași țară (Debray et al. 2025). Cu date din sondajul mondial Gallup, din perioada 2010-2016, referitoare la 130 de țări, este testată atitudinea de stabilitate rezidențială în aceeași țară. Sunt luați în considerație, ca predictori, caracteristici de status individual (gen, vârstă, educație, număr de copii, ocupare, stare de sănătate, mediu rezidențial, satisfacție cu viața, religiozitate, relații sociale locale și în străinătate, participare civică etc.),  și de percepție (asupra bunăstării individual-familiale, poliției, conducerii de stat).

Analiza de față este centrată asupra unui concept difuz, de percepție a populației din 18 țări europene, fiecare avânt cel puțin 5 milioane de locuitori, cu date culese prin sondajul Euroberometru (EB) standard 100, din 2023. Specificul abordării pe care o propunem rezidă în interesul pentru relațiile de predicție a percepțiilor sociale de țară, pe fiecare dintre cele 18 societăți naționale europene, pe compararea acestor relații. Ce este specific, pentru fiecare dintre eșantioanele reprezentative din țările analizate, în relațiile explicative ale percepțiilor de țară, pozitive sau negative? Cel puțin migrația externă a populației este influențată de astfel de relații. Ce raporturi sunt între relațiile pe fiecare dintre țările analizate și modelul pe total Uniune Europeană?

Propunem , de asemenea, o măsură a percepției de țară, bazată pe mai mulți indicatori. Analiza validează și metoda de măsurare a variabilei dependente menționate.

Metode și date

Eurobarometrul standard 100, cu date culese în octombrie-noiembrie 2023, măsoară percepția socială față de țara de rezidență prin întrebarea   „cum ați aprecia situația prezentă din…..(țara de referință)”. Scala pentru răspunsuri are patru trepte, de la „foarte proastă”  (1) la „foarte bună” (4). Codurile numerice menționate sunt cele de după rescalare pentru a avea o corespondență directă între „foarte proastă” (scorul minim 1)  la „foarte bună” (scorul maxim 4). Am pornit, metodologic, de la premisa că simplitatea are o mulțime de avantaje și am estimat intensitatea percepției față de țara de reședință printr-un singur indicator, respectiv prin cel menționat anterior.

Tot metodologic, am optat pentru limitarea țărilor analizate la cele care aveau peste cinci milioane de locuitori, în 2023 (conform datelor EUROSTAT), pornind de la premisa că relațiile la nivelul țărilor mici sunt mai instabile. Așa am reținut în analiză 18 state din Uniunea Europeană, în fapt 19 unități teritoriale pentru că datele din EB permit analize separate pentru fosta Germanie de Est și fosta Germanie Federală.

Am folosit  predictori ai percepției  sociale de țară  (referitori la vârstă, gen, educație, mediu rezidențial, clasă socială subiectivă, satisfacție financiară în gospodărie, încrederea politică și evaluarea  democrației din țară). Acolo unde am considerat că este cazul (vârstă sau educație, spre exemplu) am transformat variabilele continue în variabile categoriale. Acești predictori au explicat, împreună, într-o ecuație de regresie multiplă, 32% din variația variabilei dependente, măsurată printr-un singur indicator-rezultat de măsurarea percepției sociale de țară așa cum l-am prezentat anterior. Alternativ, am experimentat și un al doilea model de predicție în  care am estimat percepția socială a  țării de rezidență printr-o măsură de trei indicatori referitori la evaluarea situației generale a  țării, economiei naționale și locurilor de muncă din țara de referință. Funcție de cei trei indicatori, toți măsurați pe scale de patru trepte, am construit un indice al percepției sociale de țară (ISPC)[1], pentru toate țările din UE. Pentru citire mai ușoară, am înmulțit indicele obținut cu 100, valorile sub  zero  referindu-se la percepția negativă a țării de rezidență iar cele pozitive la percepția bună a țării.

A fost rulată din nou ecuația de regresie multiplă, folosind aceiași predictori , dar cu noua variabilă dependentă ISPC pe totalul de intervievați în cele 18 țări ale UE. Cu noua măsurare s-a obținut o explicare mult mai bună a percepției sociale de țară, de 40.4% din variația variabilei dependente. În consecință, întreaga analiză s-a efectuat cu noua variabilă care a măsurat percepția rezidenței în țara de referință prin indicele-cu-indicatori multiplii ISPC. Avantajul nu este numai statistic ci și metodologic pentru că măsurarea variabilei dependente se face printr-un indice de trei indicatori care poate măsura mai bine variabila latentă asupra căreia focalizăm analiza.

Pentru analiza descriptivă a datelor  a fost generată o nouă variabilă ordinala, din ISPC, prin determinarea a cinci părți egale (cvintile) care a împărțit seria de date pentru cele 18 țări reținute în analiză în cinci categorii de persoane din UE, respectiv foarte nemulțumite  de situație țării în care trăiesc (1), nemulțumite (2), cu mulțumire medie (3), cu mulțumire peste medie (4), și foarte mulțumite de țara în care locuiesc (5).

Ipotezele pe care le testăm în cadrul acestei analize urmăresc raporturile dintre național și macroregional, și dintre determinanții subiectivi și obiectivi ai ISPC. Prima ipoteză H1 susține că ISPC, la nivel european, are o valoare de cunoaștere în sensul că persoanele cu valoare ridicată a indicelui ISPC tind să locuiască în țări europene cu nivel ridicat al produsului intern brut pe locuitor. Ipoteza este bazată pe ideea că, tendențial vorbind, pe număr foarte mare de cazuri, în momentul în care sunt controlate mai multe variabile, percepțiile referitoare la țara de rezidență tind să fie determinate de calitatea obiectivă a produsului intern brut pe locuitor la nivel de țară. Ipoteza va fi testată prin analize descriptive și explicative.

 Cea de-a doua ipoteză, H2, susține ideea că determinanții subiectivi ai ISPC tind să fie mai puternici decât cei obiectivi la nivelul majorității țărilor analizate.

Ambele ipoteze sunt inspirate de analize mai vechi (Van Oorschot et al. 2012) și au ca specific faptul că se bazează pe analize la nivel de țară, și pe abordări multiple, descriptive și predictive.

Prezentăm, în continuare, analiza descriptivă.

Abordare descriptivă

La acest nivel al analizei, datele cele mai relevante sunt procentele de respondenți în sondajul EB care au ales o variantă sau alta de etichetarea a  situației de țară (Tabelul 1). Pentru că este vorba de o analiză comparativă, pe toate cele 18 țări de peste 5 milioane de locuitori, din UE, ne vom raporta, însă, nu la mărimea procentelor ci la mărimea procentelor semnificative statistic. Pe acest criteriu, constatăm că avem trei mari categorii de respondenți care sunt foarte mulțumiți de țara în care trăiesc, nemulțumiți și foarte nemulțumiți. Cei mai mulțumiți de proprie țară sunt danezii, olandezii și irlandezii, respectiv cei din țări nordice sau nord vestice ale continentului. Cei mai nemulțumiți de propria țară sunt românii, cehii, bulgarii și grecii. Polul de maximă sărăcie este situat în țări foste comuniste și, parțial, în sudul continentului în Grecia. La prima vedere, ipoteza H1 este confirmată pentru că polii de maxim pozitiv și de maxim negativ sunt situați în țări bogate versus țări relativ sărace ale continentului, așa cum ne așteptam.

Table 1. The distribution of the interviewed persons by country and category of the index of social perception of the resident country

De ce apare Polonia în categoria celor cu populația foarte mulțumită de țară, în condițiile în care, în 2023, PIB per capita în această țară era relativ egal cu cel al României (79% din media UE, conform datelor EUROSTAT), este o întrebare. Posibil ca răspunsul să fie legat de faptul că tranziția în Polonia a fost mult mai eficientă și mai scurtă decât în România (Sandu, 2015, p.38). De ce Republica Cehă apare în categoria  țărilor cu populație foarte nemulțumită de propria țară de rezidență este, iarăși, o întrebare legitimă. Mai mare apropiere de țări dezvoltate ale UE și, corespunzător, un nivel de aspirații mai ridicat?

În categoria țărilor cu atopercepție de țară negativă sunt incluse, funcție de procentele semnificative corespunzătoare, majoritar, țări din sudul continentului european (Italia, Spania și Portugalia).

Situația Germaniei de vest, cu un ISPC  consistent mai mare decât pentru Germania de est, reflectă corect disparitățile de dezvoltare și de percepție dintre două părți ale aceluiași stat.

Trecem, în secțiunea următoare la abordarea explicativă, la nivel de țară, apelând la comparații multiple, între țări, macroregiuni, și între situația europeană și cea de țară.

Modelul explicativ la nivel de țară

După cum se poate observa în tabelul 2, diferențierea satisfacției față de propria țară este accentuală. Există un model de relaționare între satisfacția de țară și predictorii semnificativi ai acesteia la nivel de UE și modelele de țară. Concordanța este maximă din perspectiva indicatorilor subiectivi. Cine este mulțumit de starea democrației din propria țară tinde să fie mulțumit și de țara în care locuiește. Relația este deosebit de puternică în țările estice, central-estice și în cele sudice din UE. Pe ansamblu, datele din tabelul 2 confirmă pe deplin așteptarea din ipoteza H2 ca factorii subiectivi să fie mai importanți decât cei obiectivi în predicția percepției de țară.

Educația pare să fie importantă în predicția percepției de țară în modelul european. Cu cât nivelul acesteia este mai ridicat, cu atât satisfacția de țară este mai ridicată, la nivel de Uniune Europeană.  De la țară la țară, însă, apar diferențieri importante. În România și în Franța spre exemplu, mai multă educație la nivel individual tinde să ducă la o viziune mai critică asupra propriei țări. La fel par să stea lucrurile și în Portugalia. Greu de spus, de ce este așa.

Diferențieri foarte mari de relații apar și în legătură cu vârsta. Tinerii din Romania, Franța, Italia, Belgia și Germania tind să fie mai mulțumiți de propria țară. În restul țărilor analizate relația respectivă este nesemnificativă sub aspect statistic. În țările nordice ale continentului relația respectivă este nesemnificativă. De ce există o astfel de diferențiere este imposibil de precizat, cu datele disponibile. Similar stau lucrurile cu impactul pe care îl are genul. Bărbații din România, Spania, Franța, Belgia, Irlanda și Danemarca tind să fie mai mulțumiți de propria țară.  În schimb, relația respectivă este de sens invers dacă bărbații sunt din Italia, Germania de Est sau din Suedia. Iarăși nu știm de ce este așa. Sau, pentru a da un alt exemplu, rezidența în urban favorizează aprecieri pozitive ale percepției de țară dacă locuiești în Europa de vest, dar negative dacă locuiesc în Europa de sud. Este urbanul din vest mai dezvoltat decât cel din sud? Probabil, dar trebuie făcută analiza de rigoare. Constatările trimit clar la o prudență foarte mare în extinderea interpretărilor pentru astfel de relații, trecând de la nivel de macroregiune la nivel de țară. Comparațiile optime sunt cele care implică analize țară cu țară sub aspectul relațiilor de predicție semnificative.

Table 2. Predicting  the social perception of the country situations in 2023

Concluzii

Evaluare situațiilor de țară, la modul pozitiv sau negativ, tinde să fie influențată similar atunci când se face referire la factori subiectivi precum satisfacția cu veniturile sau cu democrația. Nu la fel stau lucrurile, însă, atunci când factorii sunt obiectivi. Datele de EUROBAROMETRU cu care am lucrat în acest material indică, în mod clar, faptul că relațiile de predicție sau cauzale care implică evaluările asupra propriei țări trebuie considerate și separat, țară cu țară. Dacă predictorii se referă la factori subiectivi, precum percepția democrației sau a veniturilor, există probabilitatea ca relațiile respective să aibă o variație redusă, de la țară cu  țară sau între regiuni. În schimb, relațiile percepției de țară cu factori obiectivi par să fie variabile ca sens, în contexte diferite, deși nu totdeauna este cazul. Contextualizările adecvate și comparațiile multiple sunt soluția.

Tematica este departe de a fi secundară. Atunci când sunt făcute evaluări ex-ante sau ex-post ale diferitelor politici sociale este important să fie avute în vedere astfel de aspecte. O serie întreagă de decizii, cele de migrație internațională, spre exemplu, se iau prin raportare la percepția de țară. Aceasta, la rândul ei, este funcție de factori multiplii, subiectivi și obiectivi, de contexte diferite. Pentru înțelegere corectă este nevoie ca analizele  să fie specificate în cât mai mare măsură, mai ales dacă sunt implicați factori subiectivi și obiectivi.

Referințe

Debray, A., Ruyssen, I., & Schewel, K. (2025). The aspiration to stay: A global analysis. International Migration Review, 59(3), 1385-1431.

Sandu, D. (2015). The Social Space of Transition. A Sociological Approach on Romania. Madrid, London, New York: Niram Art.

Van Oorschot, W., Reeskens, T., & Meuleman, B. (2012). Popular perceptions of welfare state consequences: A multilevel, cross-national analysis of 25 European countries. Journal of European Social Policy, 22(2), 181-197.

[1] Scorul factorial obținut prin analiza componentelor principale indică faptul că cei trei indicatori se subsumează aceleiași variabile latente (KMO=0.691), cu toți cei trei coeficienți de saturație corespunzători cu valori între 0.80 și 0.89.