miercuri, mai 6, 2026

Cum ar putea arăta un pachet real de reformă pentru România

România se află într-un moment critic: deficitul bugetar a scăpat de sub control, decalajele sociale și teritoriale se adâncesc, iar investițiile strategice sunt fragmentate și adesea fără coerență. România are nevoie de direcție, de un plan acceptabil de măsuri, fie ele și controversate, da al căror impact să fie orientat în două direcții, impact financiar real și impact de imagine, în mod special pentru finanțele internaționale

În loc de cârpeli fiscale și măsuri reactive, avem nevoie de un pachet de reformă comprehensiv, construit pe patru piloni clasici ai politicii economice: macrostabilizare, alocare, redistribuire și dezvoltare.

Soluțiile pe care le propun sunt exemplificative, și, în lipsa unei dezbateri ample și a unei asumări politice sunt, din păcate, povești.

Macrostabilizare

Obiectul macrostabilizării este de a menține stabilitatea economică generală – ocupare, prețuri, balanță externă, creștere sustenabilă, sau capacitatea statului de a ține economia „pe linia de plutire” prin controlul deficitului, al datoriei și al inflației, pentru ca restul politicilor (alocare, redistribuire, dezvoltare) să poată funcționa.

Prin urmare eu propun câteva măsuri din această categorie:

  1. TVA pe blockchain – o soluție tehnologică care ar închide caruselele de fraudă și ar aduce 2–3% din PIB în plus la buget. Este o soluție pe termen lung, ultra-modernă, testată în prezent în UAE, complet compatibilă cu reglementările UE, dacă, se asigură respectarea GDPR și a altor cerințe.
  2. Digitalizarea ANAF – generalizarea SAF-T și e-Factura, conectarea caselor de marcat la servere în timp real. Acest proces este început, dar, trebuie eforturi susținute pentru a fi finalizat si pentru a deveni realmente operațional.
  3. Introducerea unui cont nou în clasa 10 (1035 ”Fonduri puse la dispoziție de asociați/Acționari” care preia din contul 455 actual toate împrumuturile făcute de asociați cu scadență mai mare de 6 luni sau fără scadenta. Asta ar îmbunătăți cred eu, conformitatea cu  IAS/IFRS, făcând capitalul propriu real vizibil, bilanțuri sănătoase și mai puține abuzuri prin insolvențe.
  4. Insolvență cu termen maxim de 6 luni (fast-track pentru IMM-uri) – recuperare rapidă a capitalului și eliminarea „firmelor zombi”. Asta ar fi abordarea implicită pentru insolvențe până la un anumit plafon de valoare. Asta ar permite mobilizarea mai rapidă a activelor blocate în insolvențe, înainte ca deprecierea lor fizică și morală să ducă la devalorizarea lor.
  5. Introducerea unei răspunderi clare pentru nerespectarea Calendarului elaborării Bugetului. Suntem în Septembrie și trebuia sa avem deja un draft de buget pe 2026, personal nu am găsit absolut nimic pe tema asta.
  6. Auditarea tuturor instituțiilor și identificarea elementelor structurale care generează blocaje, ineficiență sau risipă. Nu există soluții magice și general aplicabile, doar un efort de optimizare care trebuie să fie continuu și consistent.

Mesajul transmis: România își pune ordine în finanțe și redevine credibilă în fața investitorilor și a Bruxelles-ului.

Alocare

Alocarea este procesul prin care statul susține creșterea calitativă și cantitativă a factorilor de producție: muncă, natură, capital.

  1. Orientarea a 70% din investiții modernizarea infrastructurii energetice – rețele, nuclear, regenerabile, stocare, interconectări. Fără energie ieftină și stabilă orice idei de industrializare sunt fantezii. Energia consumă o felie prea mare din bugetul familial, erodând puterea de cumpărare și reducând diversitatea consumului.
  2. Extinderea contingentului de muncitori străini (100.000 → 600.000) – pentru a acoperi lipsa acută de forță de muncă și a susține marile proiecte. Trebuie creat un cadru legal care să permită aducerea în România a resursei umane deficitare în numere și cantități suficiente.
  3. Explorarea, identificarea și demararea procedurilor de concesionare de zăcăminte
  4. Crearea cadrului legal pentru activități care lipsesc din ecosistemul financiar sau sunt sub-dezvoltate. (micro-banking, entități de finanțe islamice, firme de recuperare, case de licitații, crowd-funding, etc)
  5. Crearea unui cadru favorabil dezvoltării păturii antreprenoriale.

Mesajul transmis: România investește inteligent, nu mai irosește resursele.

Redistribuire

Rolul redistribuirii este de a corecta inegalitățile sociale și economice, astfel încât rezultatele pieței să fie compatibile cu un nivel acceptabil de echitate și coeziune socială.

  1. Dezvoltare rurală integrată – drumuri, internet, servicii publice, sprijin pentru cooperative și agroprocesare locală.
  2. Accent pe munca la distanță – cadru legal favorabil pentru munca de la distanță, sprijin pentru o infrastructura care sa faciliteze munca de la distanță. Scopul este de a reduce traficul și supra-aglomerarea zonelor urbane și de a readuce în zona de interes construcțiile și terenurile de construcții în întreaga țară. 
  3. Extinderea formelor de finanțare în care cetățenii aleg direct, măcar parțial, modul în care sunt folosite impozitele colectate. Pentru marile proiecte în discuție, anual, o parte din impozite ar trebui să fie alocate direct de cetățeni. De exemplu, odată cu plata impozitului pe construcții se bifează la alegere un proiect dintr-o listă propusă de autoritățile locale, și un procent din banii colectați este direcționat spre acel proiect.

Mesajul transmis: România nu lasă în urmă jumătate din populație și nu își sufocă orașele mari. Satul și orașul mic trebuie readuse în modernitate.

Dezvoltare

Tranziția verde, digitalizarea, politica industrială – sunt obiective ale Uniunii Europene, pe care le urmăm pentru că suntem parte din UE. Dar România are nevoie și de o direcție proprie.

  1. Crearea unui Fond Suveran, alimentat din concesiuni, resurse energetice și din dividendele companiilor de stat. Fondul ar capitaliza pe termen lung aceste venituri și ar oferi tuturor cetățenilor un dividend social anual. Este singura cale realistă prin care România poate construi un nou contract social, într-o lume în care joburile industriale și multe servicii tradiționale vor dispărea. Resursele țării aparțin tuturor, iar beneficiile lor revin direct fiecărui cetățean.
  2. Crearea unui context favorabil familiei cu copii. Fără copii nu avem viitor. Eventual putem deveni o memorie undeva in cloud câtă vreme o AI considera informația relevantă.

Ne dorim cu toții re-industrializarea României, și, în opinia mea, măsurile propuse mai sus pot genera acest efect. Mai exact, punctele cheie sunt energia și forța de muncă, dar, trebuie acumulate cu stăruință avantaje care să creeze un mediu dezirabil pentru investitori. Ceea ce cred că trebuie evitat este ca statul să inițieze și să finanțeze dezvoltarea industrială, cu excepția poate a industriei legată de zona de apărare.

Concluzie

Un pachet de reformă real pentru România nu înseamnă doar creșteri de taxe și austeritate. Înseamnă:
– Macrostabilizare – disciplină fiscală și deficit sub control.
– Alocare – investiții în energie și resurse umane.
– Redistribuire – coeziune socială și echilibru teritorial.
– Dezvoltare – un fond suveran care transformă resursele în prosperitate comună.
Evident toate soluțiile propuse de mine au o mulțime de probleme, o problemă comună fiind faptul că toate ideile sunt bune până se încearcă să fie puse în practică.

Probabil ideea de a aduce un număr masiv de  muncitori străini va fi cea mai controversată idee, dar trebuie spus un lucru: concedierea bugetarilor va elibera o forță de muncă complet inadecvată nevoilor, profilul statistic al bugetarului concediat fiind femeie cu vârsta probabil peste 50 de ani cu studii superioare, un profil total nepotrivit cu cel necesar in agricultură sau construcții (tânăr, preferabil bărbat, cu o stare de sănătate bună și condiție fizică foarte bună). Numai comuniștii au trimis funcționari,  profesori și medici la cules si la canal, și cred că pot presupune că productivitatea nu era pe lista lor de priorități.

Probabil Fondul Suveran de Investiții pare unora o nouă sinecură și, sincer, dacă nu este implementată bine măsura, poate foarte ușor deveni o sinecură sau și mai rău o altă căpușă pe banii publici. Problema este următoarea criză, criza generată de AI, care va genera un șomaj de dimensiuni apocaliptice în toată lumea dezvoltată. În acest context. FSI poate fi nucleul de la care se pornește în direcția Venitului Minim Universal, singura soluție pentru supraviețuirea financiară a populației în condițiile în care munca se automatizează, deci nu mai generează salarii, și, în final, singura soluție pentru un stat cu segmentul majoritar al populației în zona de pensie.

Ruralizarea, este poate fenomenul invers urbanizării cu care ne-am obișnuit, dar, haideți să fim onești, orașele au devenit insuportabil de aglomerate și de poluate, si, cu preturi la imobiliare care sunt din ce in ce mai fanteziste in relație cu puterea de cumpărare.

Sunt enorm de multe măsuri posibile, unele fezabile, unele spectaculoase chiar, ca rezultate potențiale. Îmi doresc mult o dezbatere reală pe această temă în care să fie atrași oameni cu idei, și în care etichetele să fie interzise.

Distribuie acest articol

151 COMENTARII

  1. Toată lumea vrea „reformă”, dar pentru ceilalți nu pentru propriul domeniu de activitate.
    Guvernul Bolojan, instalat de 3 luni, face deocamdată doar o ajustare a deficitului și încearcă o eficientizare a administrației centrale și locale. Adică vrea să creeze o bază solidă pentru a ceea ce se vrea „reformă”. Care „reformă” va dura minim 3-5 ani, asta dacă ne vor permite condițiile interne și externe. Ca părere, guvernanții României au fost iresponsabili, ei au lăsat lucrurile în voia lor, să se regleze singure. Ne-am trezit cu o situație economică, socială și politică dramatică și periculoasă, tocmai acum într-un moment de mari turbulențe internaționale.
    Dar oare chiar vrem reforme? Și dacă da, CINE și CUM să le facă? Fiindcă, repet, toți vor reformă dar pentru ceilalți, nu pentru ei…

    • „oare chiar vrem reforme?”
      Da, vrem reforme! S-au petrecut si se descopera acum atatea aberatii, incat te intrebi: ce tara e asta? Cum a fost posibil?
      A fost posibil nu numai din amatorism, ci si fiindca s-a intentionat, fiindca grupurile de interese au avut in vedere interesele lor, au conlucrat, si-au securizat avantajele si sistemul pe care l-au conceput nu poate fi doar corectat. Trebuie total reformat.
      Ma bucur ca autorul articolului vine cu propunerea unui pachet real de reforma in domeniul politicii economice. Dar este o excelenta idee ca specialistii din diverse domenii sa faca acelas lucru chiar neinvitati oficial, dar fiind interesati si competenti.
      Sa se constituie intr-un grup si sa reconstruiasca teoretic toate domeniile importante, apoi sa incerce sa se impuna.

  2. Sincero, eu cred că doar Inteligenta Artificiala, APLICATĂ in toate domeniile, ne mai poate SALVA!
    Mai cred si că, toate cele propuse mai sus, nu au cum intră în realitate – căpăta un profil real -, atâta timp cât toate instituțiile statului sunt corupte și pline de incompetenți ajunși acolo prin pile, cunoștințe, relații + spate POLITIC.
    (semnalul de alarmă a fost tras de Băse în urma cu vreo două decenii – După douăzeci de ani, deci…

    • Sincer, eu cred că numai MUNCA ne poate salva! O muncă de înalt nivel profesional, dusă de toți la toate nivelurile. Altminteri pot să vină armate de roboți cu sau fără IA, degeaba!

      • Da.
        Munca face pe Om!
        Îl eliberează eventual.
        Însă, cine să vă pună la treabă…?
        (pe toate fronturile, marea majoritate care participă și își fac datoria… sunteți tot voi!

  3. Cuvantul reforma in vremurile noastre este asociat de regula cu schimbari in mai rau si nu in mai bine, binele oricum a trecut, perioada ultimilor 70 de ani fiind cea mai buna la nivel global, perioada care nu va mai fi in aceasta forma. Suntem la inceputul sfarsitului unei ere de bunastare si dezvoltare globala, deglobalizarea fiind acum cuvantul de ordine.
    In aceste conditii se poate cu indreptatire pune intrebarea daca insasi sistemul democratic actual este viabil, personal am mari dubii pt ca asa numitele democratii dupa cate vedem nu mai sunt in masura in rezolve probleme omului de rand incepand cu energie ieftina si pana la sisteme sociale pe masura.
    Problema demografica pune Romania in fata celor mai mari provocari, cu cine sa realizam toate cele sus numite si in conditiile politice actuale ?
    Se poate gandi cu voce tare pana si la parasirea UE insa cu aparteneta NATO in continuare.
    Europa este pe calea deindustrializarii, depopularii lipsita de resurse energetice ieftine, condusa tot mai „totalitatar” de biroctatia bruxeleza.
    Cel mai aelocvent exemplu, sistemul energetic national pacut praf datorita politicilor energetice europene plus incompetenta si birocratia din tara cu rezultatul unor preturi „astronomice” la energie.
    Statul nu-i mai poate stoarce de bani pe cetateni pt ca ei vor pleca in lume, undeva unde le va fi mai bine insa nicidecum in Europa.
    Este nevoie de un moment ZERO, un cut radical, „suspendarea democratiei” in forma ei actuala si reorganizarea tarii, la nivel institutional, prima institutie cate trebuind reformata din temelii, curtea constitutionala.
    Cine o poate face ? Un guvern technocrat pe 10 ani de acum inainte ? In presedinte cu o autoritate sporita ? Un „dictator” bland ? Sincer sa spun, nu stiu !
    Daca ar fi posibil, primii pasi ar fi inspre revizuirea completa a sistemului fiscal, de taxe si impozite.
    Acesta ar trebui sa fie simplu si clar atat pt cetateanul de rand cat si pt mediul de afaceri. Fara un sistem simplu ne vom impotmoli complet in mlastina birocratiei fiscale astfel incat nici IA nu ne va nai poate scapa.
    Doi, Romania dispune de o resursa de importanta vitala, pamantul tarii, pamant care ar putea sa ne asigure fara nici o problema resursa alimentara, regulile UE si a pietelor libere decoamdata ne distrug acest potential.
    Dezvoltarea agriculturii si industrilor aferente de prelucrare ar trebui sa fie de in primplanul preocuparilor insa primul si pirmul lucu, energie ieftina ! Faraa energie ieftina nu poate fi nimic, nici vorba de reindustrilazre si alte povesti.
    Asta inseamna reporinirea centraleleor retechnologizate pe carbune, gaz si asigurarea productiei continue de energie nucleara vantul si soarele putand fi folosite atunci cand merita si pot asigura necesarul de energie.
    Alta poveste, incercarea sporirii natalitati prin programe sociale adecvate , familia trebuind sa fie in primplanul masurilor. Aducerea lucratorilor strani este o solutie pe term scurt insa pe termen mediu si lung ne va crea numai si numai probleme asa cum se intampla in Europa occidentala.
    Pe lunga multe altele care ar fi mai fi de spus, masuri simple si inteligibile, restrangarea rolului statului pe model socialisto-european, sustinierea initiativei private ar fi solutiile care ne-ar scoate din impas insa cum am mentinat mai sus, democratic ? mari semne de intrebare.

    • ”Este nevoie de un moment ZERO, un cut radical, „suspendarea democratiei” in forma ei actuala si reorganizarea tarii, la nivel institutional, prima institutie cate trebuind reformata din temelii, curtea constitutionala.”

      Eu nu cred că un astfel de moment ar schimba ceva. Eu cred ca o imbunatatire treptata este singura varianta fezabilă.

      • De o imbunatatire treptata din pacate nu este timp, altii sunt mult mai departe in eforturile gasirii rezilientei necesare.
        Marile transformari pot avea numai loc pe cale „revolutionara” , timpul si demografia lucreaza impotriva noastra. Este nevoie de un „Milei de Romania” care ar repune Romania cel putin pe linia de plutire, Bolojan navand sustinerea politica necesara,
        Se stie unde va fi populatia tarii in 20 – 30 de ani ? daca se continua astfel vom ajunge undeva la 15 milioane, un popor neinsemnat din orice punct de vedere.
        Nu avem capacitatile demografice decat pt o reindustrializare pe masura acestui potential.

    • Centralele pe cărbune sunt o mare porcărie, una dintre marile găuri negre ale României!
      Și mă îndoiesc tare că terenurile agricole, în starea lor actuală, pot asigura în totalitate hrana pentru toți locuitorii României

      • Terenurile existente si apa existenta ar putea asigura fara probleme necesarul de hrana. Evident, asta presupune munca, si in rural, media de varsta este prea mare ca sa existe cine sa munceasca.
        Despre termocentrale, nu ma pricep. Presupun ca ar putea fi convertite. Una dintre solutiile nordicilor este convertirea gunoiului in energie. Banuiesc ca folosesc termocentrale.

        • Convertirea gunoiului în energie e ideologie și nimic mai mult. Se practică și la Nottingham, de asta sistemul de termoficare de-aici a dat faliment de două ori până acum 😀

          Există peste tot foste cariere de piatră, abandonate, unde s-ar putea depozita gunoiul timp de sute de ani, fără să deranjeze pe nimeni. Dar a pune oamenii să sorteze gunoiul la bandă e din aceeași categorie cu făina de gândaci: oamenii trebui umiliți și ținuți în sărăcie, asta fiind tot ideologie. Reciclarea e altceva, PET-urile se reciclau pe bani și fără ecotaxă.

          Termocentralele nu pot fi eliminate în stadiul actual, uitați-vă la cantitățile uriașe de lignit pe care le arde Germania. Dar poate fi falimentată termocentrala nouă (pe gaz) de la Oradea, cu certificate de carbon al căror preț a crescut de 11 ori, la fel cum a fost falimentată termocentrala veche. Ce credeți, în Germania dau faliment termocentralele pe lignit din cauza certificatelor de carbon pe care trebuie să le plătească la Bruxelles? Eu cred că nu.

          • @ Harald,
            EFW din Nottingham e la limita profitabilității pentru că nu au „off-takers” suficienți – pe rumunește nu au destui plătitori. Ca majoritatea investițiilor EFW din Anglia ( Scoția și Wales sunt mai normali ) fost construită pentru o capacitate la care doar visau șmecherii din managementul Consiliilor locale. Pe scurt, a fost făcută românește. Pe urmă e si problema climei, rata de utilizare a capacității deja supradimensionate a scăzut datorită faptului că pur si simplu nu mai e destul de frig pe insulă.
            EFW – energy from waste adică arsul gunoiului e perfect fezabil tehnologic si profitabil economic dacă- i făcut cu cap.
            Englezii au devenit semisălbatici la inginerie energetică in ultimii 40 de ani de-aia au ajuns nemții și francezii să facă legea – cu excepția SSE-ului care e singura 100% britanică ( scoțiană de fapt) dar care e cel mai mare constructor de capacități energetice din vânt din UK. Are ceva generare in ciclu combinat dar in comparație cu EDF, EON sunt Mickey Mouse.
            Exemplul tău nu-i bun.

          • @Mav – ”EFW din Nottingham e la limita profitabilității pentru că nu au „off-takers” suficienți”

            Problema colectării deșeurilor din Nottingham e mult mai vastă. După 5 ani de distracție cu camioane electrice, se pare că City Council se întoarce la camioane diesel:

            https://www.youtube.com/watch?v=DfZwB_yDgyE

            Fiecare camion electric pentru deșeuri costă cu un sfert de milion de lire mai mult decât camionul diesel, are greutatea proprie mai mare (din cauza bateriilor) și transportă numai 12 tone de deșeuri, față de 20 tone transportate de camionul diesel.

        • Unii zic că România poate asigura hrana pentru 80 milioane de oameni. În fapt, balanța import/export de produse alimentare este puternic negativă, în sensul că România importă mai multă hrană decât exportă.

  4. Oricare „pachet-de/pt-re(f/v)o’ma”
    ajunge-n recycle-bin-ul ratingului-de-tara (junk)
    deoarece „filosofia” re(f/v)o’melor este fundamental eronata
    (ex: l-a dat Protopipescu pe threadul anterior,
    cazul CASS aplicat pensiilor de peste 3000 lei;
    se poate face o comparatie cu o asigurare privata de sanatate
    si rezulta o concluzie mai mult sau mai putin in favoarea asigurarii private;
    dar unde scrie ca, pensionar fiind, in calitate de asigurat la stat
    trebuie sa beneficiezi de medicamente compensate 90% ?
    guvernul putea sa renunte la masura CASS la pensionari,
    taindu-le doar compensatele incat acuzatia ca taie de la saraci ar fi ramas fara obiect.
    )
    In fact, Romania este-n criza din cauza risipei
    … care risipa a-nceput inca din gubernarea patrulaterului-rosu
    accentuata de (ref)v’ome „dreptace” „filosofice”
    din gamma eficientizarii
    (chiar nu poti sa-i ceri unui „doctor/felcer-in-drept”
    sa poata intelege ca de fapt realitatea impune eficacizare
    ar fi ca si cum le-ai cere „duamnelor” grapini, vassilika…
    sa nu mai maltrateze limba romana)
    „solutia” este logica/fireasca/naturala…
    trebuie sa-ncepi cu reducerea/stoparea risipei,
    plus eficacizarea structurii impozitelor, plus a colectarii…
    Din pacate, zero-virgula din populatia romaniei
    are „ambasada”-n aceasta „tara”… indiferent de nr si calitatea „cartoanelor”

    • ”cazul CASS aplicat pensiilor de peste 3000 lei;”

      Interesant subiect, dar in final, este o decizie politică cu consecințe economice și sociale. Mie mi se pare gresita abordarea in general.
      1. De unde suma de 3000? De ce? Eu am senzatia ca este o valoare arbitrara, ceea ce este o gresala majora.
      2. CASS este o asigurare de sanatate. Riscul nu are legatura cu valoarea venitului ci cu persoana asigurata (stil de viata, genetică, etc), adica factori de risc, factori de protecție.

      • Da, CASS trebuia aplicat la TOATE pensiile. În definitiv pensionarii sunt oameni în vârstă și care au o mai mare nevoie de sistemul medical.

        • @Lucifer _ „…u o mai mare nevoie de sistemul medical”

          …Sistem medical pentru care au plătit o viață întreagă, fără să fi avut nevoie (în cea mai mare parte, conform raționamentului dumneavoastră) de serviciile lui.

          În aceeași logică și copiii, spre exemplu, care au nevoie în mai mare măsură de servicii medicale decât adulții, ar trebui să plătească o parte din alocație către sistemul sanitar. Situația actuală confirmă caracterul social al sistemului de contribuții și plăți al CASS, în România.

          Dacă CASS este asemenea RCA, după cum a spus în mod neadevărat ministrul Sănătății, atunci să beneficiem cu toții de serviciile medicale pe bază de asigurare, încheiată cu o firmă privată, precum în SUA, iar serviciile publice gratuite să fie doar cele de strictă urgență.

          Or, sistemul actual (cu plata CAS de către pensionarii cu venit peste 3000 lei) este neconstituțional măcar pentru că nu explică felul în care a fost stabilit pragul. De ce nu este contribuția aceasta la CAS plătită de către toți pensionarii, ci este discriminatorie?

        • Probabil te referi si la „pensionarii” creati „din-pix”
          adica beneficiarii „legislatiei” care le-a „dat” „pensi'”…
          desi n-au muncit/cotizat…

          idolul tau… a „creat” „din-pix”… peste un milion de „noi-pensionari”
          apoi „plangea” pe tembeliziuni incercand sa „iesplice”
          ca nu ne mai putem imprumuta ca sa platim pensi’ si salari’
          „intamplator”… in „mandatele” de trista amintire…
          gradul de indatorare vs pib… s-a triplat
          … comparativ… nici macar cuplul de „cacademicieni” analfabeti
          n-a reusit o asemenea (contra)”performanta”… desi s-au „straduit”

      • Mie mi se pare gresita abordarea in general.
        … deoarece… Protopipescu a exemplificat
        fractura de logica dintre forma (majorari de taxe/accize/impozite)
        si fond (risipa produsa/determinata de „relatia” dintre
        „felceri-de-famiglie” si „producatorii-de-medicamente”…
        „relatie” care a fost, si este determinata „p*litic”.
        „consecintele”… „legale” … se regasesc in deficit,
        „probabil”/”coincidental” s-a „descoperit” un felcer
        care „elibera” peste 200 de „retete” „compensate”)

  5. In primul capitol, punct 6 nu specificati ce masuri trebuie luate in cazul firmelor de stat falimetare; trebuie precizat. Dizolvare, falimentare cu trimitere in somaj, privatizare (cum?). Nici nu cereti reducerea institutiilor prea numeroase, si care nu fac nimic sau doar vin in teritoriu sa ia mita.
    Capitlul 2:
    -cand statul s-a dovedit un administrator atit de prost, dvs. vreti ca statul sa aloce capital pentru investitii? sau va referiti la investitiile private, pe care statul trebuie sa le canalizeze prin avantaje certe in anumite directii? trebuie sa fiti mai clar; sunteti pesedisto-chinez sau cu UE si economia de piata?
    -bun, si de ce sa cautam (pe banii nostri) resurse noi? sa le concesionam pe mai putini bani decat lumea a III-a? era mai interesant daca propuneati sa ridicam taxele, impozitele si redeventele la nivel european (Vedeti Germania, Norvegia, Austria, UK); si nu doar resurse minerale, ci si paduri, ape; si vedeti exploatarea resurselor regenerabile si nepoluante
    tot la capitolul 2, punctuil 4, vedeti o imbunatatirea cadrului legislativ pentru infiintarea si functionarea societatilor pe actiuni;
    Capitolul 3:
    – vedeti la punctul 2: infiintarea de parcuri de rulote in preajma marilor zone industriale (cu retele de apa, energie, canal, paza, administratie, magazine); si forme mai suple de vanzare/inchiriere de apartamente daca vrei sa pleci; sau schimb de apartamente intre zone diferite.
    Ultimul capitol punctul 1: nu cred ca este bun; se creaza o mare caciula cu bani, din care baietii cu ochi albastri (si fetele) se vor infrupta, fara sa poata fi pedepsiti. Lasati initiativa firmelor pe actiuni la latitudinea cetatenilor, dupa ce imbunatatiti cadrul legal.
    Mai trebuie sa cereti ca in CA sa intre doar profesionisti din domeiu si un cetatean sa nu poata fi membru in mai multe CA. (La firmele de stat, normal.) Trebuie sa limitati salariile conducerilor firmelor/institutiilor de stat si numarul de directori. De asemeni, limitarea pensiilor speciale (nu doar la magistrati; mai sunt.)
    Nu in ultimul rind, sa acceptati Legea prostitutiei, pentru impozitarea celor ce practica meseria. (Si nu e vorba doar de clasicele bordeluri pentru barbati, trebuie acceptate si pentru femei si gay. Bordeluri care sa functioneze numai cu contract avizat de Politie si sindicate. Nu prea se accepta sindicatele in domeniu.)
    Ati uitat intarirea eficientei sistemului judiciar, in integrum.

    Cu corecturile prezente, va sustin proiectul.
    Adunati cat mai multi semnatari si inaintati tot proiectul, in bloc, partidelor, dupa ce se discuta (nu prea mult timp) pe retele de socializare. Dar sa se aplice TOATE punctele , inclusiv amendamentele, nu doar unele.
    Succes!

    • În primul rând, ceea ce am propus în articol este o structură de reformă și o exemplificare, nu un pachet complet și nici o soluție miraculoasă. Intenția mea a fost să deschid discuția și să ofer un cadru care să poată fi completat, ajustat și dezvoltat. În acest context, apreciez în mod deosebit sugestiile și completările dvs. — multe dintre ele aduc clarificări importante și soluții concrete.

      Totodată, fac precizarea că partea legată de eficiența instituțiilor nu este un „pachet de reformă punctual”, ci trebuie să fie o preocupare permanentă a statului: audit, evaluare și ajustare continuă, indiferent de ciclurile politice.

      Răspuns punctual la sugestii:

      Firmele de stat falimentare / instituții inutile – aveți dreptate, aici e nevoie de soluții explicite: faliment ordonat, privatizare transparentă sau dizolvare, cu măsuri de protecție pentru angajați. Reducerea instituțiilor inutile este o necesitate permanentă.

      Investiții publice vs. private – nu am în vedere ca statul să administreze direct, ci să creeze cadrul și stimulentele astfel încât investițiile private să se orienteze spre domenii strategice. Vehiculul propus este Fondul Suveran, care ar investi în pachete minoritare la companii listate la bursă. În acest fel, administrarea rămâne privată și transparentă, iar statul beneficiază doar de randamente.

      Resurse și redevențe – propunerea de a aduce nivelul taxelor și redevențelor la standarde europene este foarte bună. Nu doar pentru minerale, ci și pentru păduri, ape și resurse regenerabile. România nu își mai poate permite concesiuni subevaluate.

      Guvernanță / CA-uri – sunt de acord: profesionalizare, fără cumul de mandate, limitarea privilegiilor și reducerea sinecurilor sunt esențiale pentru firmele și instituțiile de stat. Dar și acestea trebuie să fie o preocupare permanentă, înscrisă în ADN-ul statului, nu doar o reformă ocazională.

      Mobilitate și locuire – nu cred că, în condițiile climei României, parcurile de rulote ar fi o soluție viabilă pe termen lung. Mai degrabă văd ca soluție ca firmele, în parteneriat cu dezvoltatori imobiliari, să creeze locuințe de serviciu (cum existau și în perioada interbelică), oferite ca parte a pachetului de beneficii la angajare. Acest model ar stimula mobilitatea forței de muncă și ar oferi stabilitate atât angajaților, cât și companiilor.

      Fondul suveran – recunosc riscul de captură politică. Tocmai de aceea, varianta propusă (investiții în companii listate) se bazează pe guvernanță corporativă și transparență. Statul nu administrează direct, ci doar încasează dividendele.

      Legalizarea prostituției și a canabisului – aceste măsuri se leagă direct de pachetul fiscal. Prin reglementare și impozitare, se lărgește baza de impozitare, se reduc piața neagră și crima organizată, iar statul capătă control și poate oferi protecție celor implicați.

      Întărirea sistemului judiciar – absolut de acord, dar cu o precizare: nu văd justiția ca pe un punct dintr-un pachet de reforme, ci ca pe o preocupare permanentă a statului. Fără un sistem judiciar eficient și predictibil, nici celelalte măsuri nu pot fi aplicate coerent. Reforma poate accelera schimbări, dar buna funcționare a justiției trebuie să fie un obiectiv constant, nu doar o inițiativă ocazională.

      Concluzie:
      Vă mulțumesc pentru implicare și pentru corecțiile propuse. Cred că prin astfel de dialoguri putem transforma un set de idei generale într-un proiect colectiv, mai solid și mai realist, care să aibă șanse reale de aplicare.

  6. citeva observatii, daca mi permiteti :
    1. importul fortei de munca – de exemplu USA,Australia,NZ permite doar muncitori inalt calificati (si nu pentru a i plati mai putin, dimpotriva). a propos, deunazi grupuri de romani (asa scrie n pasaportul lor) ultraspecializati in furturi si cersetorie au fortat granita mexicana a texasului.
    2. natalitate – ati studiat din ce familii provin cei mai multi copii? ca o ideie, cei mai multi romani s au nascut peste hotare. de ce?
    3. munca de la distanta – nu poate fi facuta de zidari, instalatori, faiantari, soferi etc.
    4. redistributia – o face piata reala/nedistorsionata, si nu wlg ul putorilor ce mulg necuvenit bugetul.

    • 1. Noi avem deficit de forta de munca necalificata sau cu calificare medie. Culegatori, impingatori de roabe, etc. Oameni voinici.
      2. Nu am studiat, dar au studiat altii. Teoretic stam relativ decent cu natalitatea, dar emigratia fortei de munca este problemstica.
      4. In general va dau dreptate pe partea cu redistribuirea prin piata nu de catre stat. Din pacate nu functioneaza chiar cum ar trebui in cateva domenii critice, energie in mod special.

      • da, lucrurile nu s roz. cind virfurile si tinerii pleaca implicit scad atit forta inovativa cit si natalitatea. principiul vaselor comunicante functioneaza, dar locul celor plecati va fi umplut de altii din zone mai defavorizate nu mai avansate. o natie/cultura poate acomoda/modela o alta daca procesul este moderat intr un interval lung de timp, cind este coplesita insa, va sucomba inevitabil. what s the point then? if you disappear!

  7. Am citit ieri o știe despre o firmă locală cu doar 4 angajați care a reușit să acumuleze datorii de 649 de milioane la stat, majoritatea din TVA și accize. E vorba de un deținător de mărci notorii care produce -prin parteneri in afara țării- țigarete și băuturi spirtoae și le vinde apoi in România, și care, cu cheltuieli minime -bravo lor- a reușit să satisfacă o cerere enormă de otravă pentru nostalgici dar in condiții de piață speciale, datorită ANAF -huo- care in mod inexplicabil a permis reeșalonarea datoriilor in mod sistematic vreme de 7 ani (!!!). Cum de au apărut norme care favorizau in mod clar unele firme, afectînd piața in ansamblu, sabotînd concurența onestă și încurajînd neplata taxelor prin plimbarea datoriilor provenite chiar din accizarea otrăvurilor (in continuu condamnate moral de slujbașii statului) până la Paștele cailor? Aș vrea să știu și eu dacă acei indivizi care au produs asemenea norme aberante, precum și cei ce le-au aplicat discreționar și selectiv mai sunt in sistem. Dacă sunt in sistem cum ne putem aștepta ca acești indivizi complet lipsiți de scrupule și detașați total de interesul public să facă vreo reformă? Acesta este primul punct – cine face reformă in România, aceiași prădători ai bugetelor publice de până acum?

    Al doilea punct – deficitul imaginar de pe piața muncii. Firma asta model de care vorbeam mai sus a reușit o performanță deosebită – a făcut o gaură in buget de 649 de milioane cu doar 4 oameni. Producția a externalizat-o (in Germania și Bulgaria). Nu numai că nu există niciun deficit (nici măcar pe piața forței de muncă specializată și calificată), dar avem un surplus masiv de resursă umană așa că o dăm la export. In definitiv, in caz că nu ați aflat, avem o Piață Comună, asta inseamnă că România, dacă o fi cazul, ar putea aduce oricând muncitori din toată Uniunea Europeană. Dar deocamdată nu e cazul.

    Intervenția statului pe piața muncii nu va face altceva decât să scadă salariul mediu pe țară și deci să scadă și atractivitatea joburilor (tot mai prost plătite) și implicit a firmelor care marșează pe această politică pur etatistă cu note sclavagiste. De ce? Pentru că tot mai mulți localnici se vor vedea ejectați din aceste firme (care nu sunt in construcții, ci in majoritar in servicii) și astfel vor crește resentimentele atât față de străini cât și față de firmele atrase in joc.

    Bugetarii aceia dați afară de Bolo spuneți că nu sunt calificați pentru sectorul construcțiilor. Mă scuzați, dar este fals. Acest sector nu presupune doar datul cu târnăcopul, spartul cu pickhammerul sau căratul molozului cu cârca, ci și foarte multe poziții de birou precum și multe noi joburi legate chiar de automatizare și retehnologizare. Nu știu de ce vi se pare atât de aberant ca o femeie să manevreze o dronă de la birou sau chiar un tractor teleghidat pe câmp. Aa, ziceți că au peste 50 de ani. Apăi trebe să vă atrag atențuia că toate femeile din generația mea (spre 60) sunt mult mai deschise și pricepute la IT decât bărbații lor. Deci argumentul dumneavoastră, mă scuzați iarăși, nu are nicio valoare, ci exprimă doar o prejudecată.

    Prin urmare, acest punct al așa-zisei reforme nu numai că nu constituie vreun plus pentru economie, ci anunță un dezastru contribuind la accelerarea șomajului (și implicit la creșterea cheluielilor sociale) și amplificînd exodul ș-așa masiv al localnicilor. Am mai zis și reiterez: pentru mine care nu-s naționalist nu e nicio problemă să avem o țară numită România golită de români și populată cu omuleți din subcontinentul indian, dar nu reiese de nicăieri că această țară va fi mai dezvoltată/evoluată decât țările de origine ale noilor veniți, și chiar dacă ar fi așa, nu văd de ce am visa să depășim Bangladeșul la PIB…

    Oricum. Legat de importul de resursă umană. Dacă tot e să se întâmple dezetnicizarea economiei, nu văd niciun motiv ca sfera politicii să rămână rumânească. Deci, primele locuri de muncă ce ar trebui să le facem disponibile străinilor mi se pare că sunt cele de politruci și birocraț. Vreau un prim-ministru cu numele Gandhi sau măcar Narendra Modi, nu Vasilică Jojohanis și Cârnatul Ciuculacu. E ok? Poate un indian cu acest nume ar fi mai capabil să facă reformele de care vorbiți. :) Iar dacă nu, avem exemplu Albaniei, acolo au deja un ministru de origine cibernetică…

    • Nu e posibil sa existe esalonari de 7 ani pentru firme obisnuite. Acolo e altceva, ceva care nu depinde de aprobarea unui sef de la ANAF, ca sefii nu stau 7 ani in functie. De curand am vazut o ancheta Recorder, despre o firma din top 100 firme care nu si-a platit impozitul pe profit ani de zile. Nu e credibil ca toate astea se fac din greseala unui functionar, e altceva la mijloc, o modalitate de a face bani pentru unele structuri, structuri care depasesc diviziunile politice.

    • Mulțumesc pentru comentariu și pentru exemplele oferite. Ridicați două puncte esențiale: credibilitatea celor care fac reformele și problema așa-zisului deficit de forță de muncă.

      Cine face reforma – aveți dreptate că există un deficit serios de credibilitate atunci când aceiași oameni care au tolerat ani de zile practici nocive (reeșalonări discreționare, norme favorizante, aplicare selectivă) pretind acum că vor reforma sistemul. Din punctul meu de vedere, aici e nevoie de transparență, audit extern și schimbarea garniturilor de conducere, tocmai pentru a evita perpetuarea unui cerc vicios. Orice reformă reală trebuie să includă și o schimbare de oameni în punctele-cheie, altfel rămâne doar pe hârtie.

      Deficitul de forță de muncă – înțeleg poziția dvs., dar aici e o problemă serioasă: studiile arată că persoanele care rămân o perioadă îndelungată fără loc de muncă sunt în mare parte pierdute pentru piața muncii. Competențele se erodează, motivația scade, reintegrarea devine foarte dificilă mai ales după 45–50 de ani. Așadar, faptul că există un „rezervor” teoretic de oameni nu înseamnă că aceștia pot fi integrați imediat.

      În paralel cu programe de recalificare și stimulare a reintegrării, e nevoie și de soluții imediate pentru sectoarele unde deficitul e real (construcții, agricultură sezonieră, logistică). De aceea, importul de muncitori străini poate fi justificat punctual, dar nu ca politică permanentă. Sunt de acord însă că UE nu oferă un exemplu ideal de integrare a expaților – dimpotrivă, acolo s-au văzut multe tensiuni și dificultăți de coeziune. Tocmai de aceea, România ar trebui să procedeze cu prudență: cu limite clare, reguli ferme și măsuri de integrare bine gândite, pentru a evita repetarea unor greșeli.

      Concluzie:
      Apreciez intervenția dvs. și faptul că ați adus în discuție exemple concrete și critici argumentate. Dialogul acesta e exact ceea ce cred că lipsește dezbaterii publice: să punem pe masă și contradicțiile, nu doar consensul.

  8. Interesant articolul, atinge câteva puncte critice din actualitate precum demografia și impactul social al maturizării AI. N-aș critica prea mult actualele măsuri de austeritate fiindcă în situația dată nu poți tempera altfel costul finanțării deficitelor pe termen scurt. Totuși, așa cum intuia și președintele, TVA-ul deși a fost crescut nu va avea un efect relevant din cauza scăderii cererii agregate. Din păcate, atunci când vorbim despre digitalizarea serviciilor publice, cred că ne aflăm într-o iluzie fiindcă în aparatul de stat există o rezistență feroce la reformă prin digitalizare. De aceea, digitalizarea nu se poate face pe vechea formă de organizare instituțională sau ar fi însoțită de eforturi de implementare disproporționate. Articolul omite totuși o componentă critică, cea mai importantă: educația și mă refer aici în primul rând la dezvoltarea gândirii critice. Dacă nu putem inocula prin educație inticorpi pentru a rezista ca societate la războiul informațional atunci următoarele alegeri vor marca începutul unui dezastru economic, politic și social, condiții în care toate celelalte măsuri posibile vor fi fiind nerelevante.

    • Articolul omite totuși o componentă critică, cea mai importantă: educația
      și mă refer aici în primul rând la dezvoltarea gândirii critice.

      In anii ’90 acest „tren” se pregatea sa opreasca-n statia Romania.
      Impiegatii insa i-au dat „verde” si linie „directa”…
      „filosofia” invatatului/acumularii „pe-d(inafara)e-rost”
      a fost este si va mai fi „temelia” educatiei…
      si a „produs” cohorte-ntregi de mandri posesori de cartoane, inclusiv „profesori”.

      … următoarele alegeri vor marca începutul unui dezastru economic, politic și social,…
      Da. Asta obtii cand faci ref/vo’me d-astea: majorari de taxe si impozite; concedieri numerice…
      in loc sa te preocupe risipa, structurile stufoase, colectarea jenanta (app de maj tva)…

    • Mulțumesc pentru comentariu și pentru observațiile foarte bine punctate.

      Austeritatea și TVA – sunt de acord că, în actualul context, măsurile de austeritate erau greu de evitat pe termen scurt. Tocmai de aceea am încercat să propun o abordare mai largă, pentru a nu rămâne doar la nivel de „tăieri” și creșteri de taxe. TVA-ul ridicat are într-adevăr un efect limitat, mai ales când cererea agregată scade – și de aici nevoia unor soluții structurale, nu doar conjuncturale. Mai mult, creșterile de impozite se știe de mult ca au uneori efecte inverse celor scontate, exista un risc foarte real ca majorarea cotei sa genereze o reducere a colectării.

      Digitalizarea – nu sunt convins că rezistența aparatului este atât de puternică pe cât se crede. Problema reală vine mai degrabă din instabilitatea legislativă și restructurările frecvente, care fac imposibilă consolidarea unor soluții coerente. Practic, oricât de bune ar fi instrumentele software, ele nu pot funcționa într-un sistem instabil și incoerent. De aceea, digitalizarea nu poate fi doar o chestiune de tehnologie, ci presupune și predictibilitate normativă și stabilitate instituțională.

      Educația și gândirea critică – aici aveți perfectă dreptate. Am pornit de la pilonii fiscali și economici, dar educația este fundamentul oricărei reforme reale. Dacă nu formăm capacitatea de gândire critică și reziliența la manipulare, riscăm să pierdem totul la nivel politic și social, oricât de bune ar fi măsurile economice. Tehnic vorbind un astfel de proces presupune insa un efort care realist se intinde pe zeci de ani, pentru ca formatorii insasi trebuie sa isi dezvolte o gandire critica, si trebuie revizuite metodele de predare si poate chiar intregul model pe care se fundamenteaza educatia. Nu stiu cine poate gandi acest proces, realist vorbind.

      Concluzie:
      Apreciez mult completările dvs. – mai ales dimensiunea educațională și cea legată de stabilitatea necesară digitalizării. Cred că fără aceste două elemente, orice pachet de reformă riscă să rămână incomplet.

      • Punctual
        Practic, oricât de bune ar fi instrumentele software,…
        cand keyboardul este la-ndema… pardon, copita
        multimii care „stie” pe-de-rost/dinafara tatal-nostru
        si se-nchina (obligatoriu de la dreapta-la-stanga) la (si pupa) moaste/icuane
        obtii „decat” rebuturi. Mandre.

    • ”dezvoltarea gândirii critice. (…) inticorpi pentru a rezista ca societate la războiul informațional ”

      Sună frumos în teorie, numai că există un mic detaliu: minciunile rămân tot minciuni, inclusiv atunci când vin de la Berlin sau Bruxelles, nu doar atunci când vin de la Kremlin.

      O educație corectă presupune, într-adevăr, dezvoltarea capacității de a deosebi adevărul de minciună. Însă atunci când introducem măsuri draconice privind libertatea de circulație pentru români, dar în același timp îi trimitem ”pe șest” în Germania, care nu putea rămâne cu sparanghelul necules, Kremlinul va avea o bună ocazie să le arate românilor că au fost mințiți de propriul guvern.

      Prin urmare, soluția corectă pentru români ar fi mai puține minciuni din partea propriului guvern, dacă vrem ca ei să devină imuni la minciunile Kremlinului.

      ”reziliența la manipulare ”

      Dacă ar fi existat reziliență la manipulare, în 2020 românii ar fi trebuit să arunce cu sticle incendiare în vehiculele armatei. Scoțienii așa făceau: dădeau foc la câte o casă părăsită, iar când veneau pompierii, îi împiedicau să o stingă. Drept urmare, venea și poliția, scoțienii aruncau cu artificii în interiorul mașinilor de poliție, polițiștii săreau imediat din mașini, iar mașinile rămâneau să ardă. N-a murit niciodată nimeni, nu ăsta e era scopul. dar măsurile de control asupra populației au fost mult mai rezonabile decât în România. Iar guvernul britanic nici nu a scos armata pe străzi, pentru că lucrurile ar fi degenerat. Nu doar în Scoția, ci și în Birmingham și Leicester, unde există comunități importante de imigranți care abia așteptau să incendieze vehicule ale armatei.

  9. Masurile astea sunt in general bune, dar nu am vazut reducerea scoaterii profitului din tara de multinationale. Acestea fac profit mai mare in Romania decat in tarile de origine. Chestia asta e inacceptabila. Deasemenea nu am vazut masuri de stopare sau reducere a pensiilor si salariilor absolut nesimtite din magistratura si alti „speciali”. Sinecurile grase la stat tb taiate, date examene nationale dure, a.i sa acceada doar profesionisti in posturi.
    Masura cu aducerea a 600000 de muncitori straini e foarte proasta. O crestere modesra, de exp pana la 250000 e ok. DAR de ce sa nu folosim romanii care stau si taie frunza la caini prin sate?! Taiate ajutoarele siciale si pomenile electorale. Pusi la munca cei fara job de la tara, nu adusi sute de mii de indieni, nepalezi si africani.

    • ”de ce sa nu folosim romanii care stau si taie frunza la caini prin sate?! Taiate ajutoarele siciale si pomenile electorale. Pusi la munca cei fara job de la tara”

      Pentru că oamenii aceia se duc muncitori sezonieri, la cules struguri în Franța, pentru 80 de euro pe zi, de asta își permit ”să taie frunză la câini” cât stau acasă. E incredibil câtă patologie poate să zacă în bugetărimea românească.

      Eu zic să închizi granițele, să le iei pașapoartele și să-i trimiți să sape un canal București – Dunăre. La Chișinău îl regretau oamenii pe Andropov, la începutul anilor ’90, pentru că ”era ordine în țară”: oamenii din mediul rural, găsiți în oraș fără un motiv credibil, erau luați de miliție și duși pe șantiere, la muncă forțată. Iar casierițele de la gară nu vindeau bilete de tren fără să verifice actele de identitate. Cine nu avea ”pașaport unional”, nu avea voie să cumpere bilet de tren, ca să nu umble aiurea prin Chișinău.

      • @harald. Mai baiete, nu te duce capul, dar tii la orice pret sa reversi asupra altora din „ideile” tale patologice de 2 bani. Tot ce scrii in comentariu e produsul indoctrinarii de extrema dreapta si a imaginatiei tale de fabulist (ma mir cum de nu ai zis de ‘neomarxisti”), nu este legat concret de ce am zis eu.
        Ce am scris e ca acesti oameni de la tara care nu au un serviciu stabil ar trebui atrasi sa lucreze in tara, nu sa aducem sute de mii de imigranti din asia si africa. Daca in continuare vor sa lucreze in strainatate, n-au decat, dar multi din ei vor avea avantaje daca stau in tara aproape de familie.
        Nu mai exista diferentierea clara rural-urban, ai ramas la mentalitatea din anii ’60-’70.
        Dupa gandirea ta limitata de securist nu-i asa ca ar trebui sa aducem milioane de straini sa munceasca, fara a incerca macar sa atragem forta de munca romaneasca sa lucreze in tara?!

        • @Richard – ”Mai baiete”

          Comunicarea patologică n-o să te ajute să domini discuția. Probabil nu știi că asta e comunicare patologică, dar asta nu schimbă lucrurile. Comunicarea patologică ține de educație, se învață în familie și se practică la serviciu. La modul informal, se încadrează la ”românisme”. Românii și rușii comunică patologic într-o măsură mult mai mare decât vest-europenii. Iar bugetarii cu epoleți, de asemenea.

          ”gandirea ta limitata de securist”

          Cine spune, ăla este 😀 Capacitatea de a-ți schimba instantaneu discursul (de la ”de ce sa nu folosim romanii care stau si taie frunza la caini” și ”tăiate ajutoarele, puși la muncă” la ”sa atragem forta de munca romaneasca” ) se învață la Băneasa. Iar faptul că ai făcut referire la neomarxiști te-a descris perfect.

          În esență, te consideri din clasa stăpânitoare, asta rezultă din comentariile tale. Pentru tine, românii sunt un soi de animale de muncă, iar dacă nu ai avea (sau n-ai fi avut) epoleți, nu ai fi dezvoltat o asemenea mentalitate. E posibil ca tu să nu mai fi întâlnit instructorii sovietici, dar instructorii tăi au avut instructori sovietici, asta rezultă din comentariile tale.

    • Cei din sate nu pot fi aduși la oraș pentru carat pe șantier carat pe bicicleta făcut curat scos copil in parc …. și nu mai enumăr că e deja stiut
      Ei sunt bătrâni bolnavi imobili si nici cu capul nu stau bine
      O să moara la 10 ani mai jos de media europeană
      Cei tineri din sat pleacă cât de repede pot oriunde găsesc un loc ceva mai bun decât ce au …. și asta e dupa cum se știe peste granita

      • Tocmai asta e ideea, sa nu mai plece definitiv din tara, ci sa lucreze in orase. Cei mai multi habar n-au, se iluzioneaza ca vor face multi bani culegand capsuni sau dadacind batrani in Vest, fara sa stie cat dau acolo pe cazare, mancare, asigurari. Cand ar putea sa lucreze la noi mai bine, salariile au crescut. Orice tara incearca sa isi tina oamenii , nu sa-i alunge. Firmele vorvfi obligate sa creasca salariile si mai mult. In orice caz, emigratia asta in masa din Romania se va termina, oamenii nu vor mai pleca. S-a intamplat si in cazul altor tari, Italia, Grecia, etc. Sunt mecanisme economice universale.

    • Cum adică „să-i pui la muncă”? Să-i pui în lanțuri, să-i biciuiești? Dacă nu vor să muncească, nu poți să îi forțezi! Ăștia care taie frunză la câini nu trăiesc din ajutoarele sociale, alea sunt bașca! Principalele lor surse de venituri sunt altele!

      • N-ai inteles. Evident ca nu poti sa-i fortezi, dar poti sa le faci pregatire profesionala, sa iei masuri pt atragere investitii, si sa le dai ajutoarele. Atunci o parte din ei vor lucra in tara. Tb sa actionezi, nu sa stai inert sa nu faci nimic si sa aduci doar imigranti din asia si africa.

    • Mulțumesc pentru observații – sunt teme foarte importante și într-adevăr merită să fie incluse explicit într-un pachet real de reformă.

      Multinaționalele și profiturile scoase din țară – e firesc ca multinaționalele să urmărească profit și e normal să-și poată repatria câștigurile. Problema apare atunci când diferența dintre profitul obținut în România și cel din alte țări vine nu din eficiență, ci din exploatarea resurselor sub valoarea lor reală sau din avantaje fiscale dezechilibrate. Aici statul are obligația să distingă între profitul legitim și rentele nejustificate. Politica publică ar trebui să încurajeze reinvestirea profiturilor în România și să asigure o evaluare corectă a resurselor (minerale, forestiere, energetice), astfel încât o parte consistentă din valoare să rămână aici, nu să fie exportată integral.

      Funcții și presupuse „sinecuri” la stat – nu pornesc de la premisa că toate sunt sinecuri. Multe poziții etichetate astfel pot avea utilitate reală. De aceea, abordarea corectă este evaluarea funcțională, caz cu caz: fișe de post clare, obiective măsurabile (KPI), audit independent, evaluări periodice și transparență salarială. Unde analiza confirmă lipsa utilității/performanței → desființare sau comasare; unde rolul este necesar → profesionalizare, concursuri publice reale, interdicția cumulului de funcții incompatibile și raportare regulată a rezultatelor. Separat, privilegiile nejustificate (inclusiv pensii speciale) trebuie reduse/armonizate pe criterii obiective.

      Forța de muncă – eu nu am propus aducerea unui număr fix de 600.000 de muncitori străini, ci doar majorarea plafonului maxim admis. Numărul efectiv de angajați din afara țării depinde integral de cererea pieței. În paralel, trebuie să avem măsuri clare pentru mobilizarea resursei interne.
      Apreciez intervenția dvs.

  10. Cumva pe linie cu domnul Mongolul, o să propun, iarăși, o reformă mult mai simplă și mai realizabilă -având in vedere materialul uman din sfera politicii și administrației- care in timp va redresa atât economia cât și demografia țării.

    Pe lângă legalizarea prostituției propusă de dânsul, reiterez propunerea de a legaliza atât consumul și comercializarea cât și cultivarea cannabisului, cu cote maximale in suprafața uat-urilor (gen maxim 3% din pământul arabil și 1% din intravilan).

    Atât curvele -deja prezente, dar nefiscalizate, cât și jocurile de noroc -așijderea dar fiscalizate parțial, și marijuana (de care e plină piața neagră) pot atrage și capital și resursă umană de calitate, in special de sorginte europeană. Dacă o facem iute -că unii, precum olandezii, s-au mișcat mai cu talent și sunt cu decenii inaintea noastră- avem o șansă să devenim o țară de destinație pentru tineretul european mobil și progresist. Nu văd de ce am avea scrupule in a le lua banii și a-i așeza ca coloniști agrari prin satele cele mai amârâte ale Europei. Așa cum au făcut regii maghiari cu sașii. Și poate găsim și niște secui să-i păzească pe hobiții ăștia de modă nouă.

    Exploatarea viciilor iară nu industria este ceea ce se mulează perfect pe psihologia unui popor atât de avariat mental și moral precum al nostru, in frunte cu capul lui împuțit. Capetele împuțite care conduc națiunea astăzi își pot înfuleca in continuare șpăgile și totodată să se joace pe scena politică a continentului de-a progresiștii și fasciștii. Asta face această reformă realizabilă: posibilitatea ca elitele să nu se schimbe cu nimic, să nu renunțe la colan deși societatea se va schimba încet, invizibil, ulterior (așa cum s-a schimbat Ardealul după conviețuirea rumânilor cu sașii și secuii). Altfel nu văd cum am putea goni haitele de javre de la măcelăria bugetară, că e evident că votul nostru nu bate lista de partid, și că la 40 de bolojani vom avea tot timpul cel puțin 144000 de șacali și maidanezi autobugetați.

    sper să fie tolerate epitetele și etichetele mele nasoale.. :)

  11. Am citit eseul autorului, are multe judecati de valoare. Dar pe osatura teritoriala de acum si a structurii statutului nu sunt mari sanse de reusita. Avem nevoie de o reforma reala a politicului si reducerea coruptiei. Iar unele propuneri ale autorului, implica ani buni, ex. realizarea unei noi centrale nucleare, modernizarea retelei de cale ferata, etc. Ori in ritmul deficitului demografic, multe obiective au nevoie de potentiali clienti, platitori. Vor fi in beneficiul noilor migranti.

    • macar mentenanta si modernizarea cailor ferate si proiectarea, construirea si exploatarea autostrazilor; la caile ferate, ca si la Tarom, porturi, aeroporturi, cred ca trebuie privatizare urgenta

  12. Mă bucur foarte mult că a fost adusă în discuție ideea unui Venit Minim Universal. Actualul sistem de asistență socială are un cost birocratic enorm. Un VMU ancorat în indicatori macroeconomici, ar putea fi introdus în locul puzderiei de subvenții, alocații, indemnizații, gratuități, vouchere și a tot felul de tâmpenii ce se decontează și a birocrației aferente ce consumă mai mult de 50% din fonduri. Celor care au venituri li se poate deduce din impozit. Ar crește interesul alegătorului și ar da demnitate cetățeanului care se simte exclus și își „votează cu picioarele că nu are nimic de pierdut”

    • „ideea unui Venit Minim Universal.”

      Dacă oamenii sunt plătiți ca să nu facă nimic, exact asta o să se întâmple, n-or să facă nimic. Românii au nevoie de facilități fiscale ceva mai sănătoase dpdv economic. De exemplu, ar fi nevoie un venit minim neimpozabil de ordinul a 500 de euro pe lună, dar nu e nevoie de alocații pentru adulți. Ideile marxiste trebuie îngropate, nu țara întreagă prin aplicarea lor.

      • Venit minim neimpozabil exista deja, parca in toate tarile in care am fost primii XXX banuti nu se taxeaza. El din cate imia aduc aminte a variat in timp. Baza de impozitare sau cumva altfel se numeste, functie de tara.

        Oamenii nu, nu fac nimic. Ei exista, consuma, voteaza, au functii sociale. Poate astazi nu face, maine face, nu se stie, realitatea e mult mai complexa.

        Economia e „An economy is an area of the production, distribution and trade, as well as consumption of goods and services.” Nu zice nimic de bani. Banii e o metrica printre multe altele.

        De exemplu un pisoi in ziua de astazi o duce mai bine ca un om. El are venit universal destul de generos. Asa de generos ca nici nu il intereseaza ce este banul. Ideal asa ar fi, sa nu stim ce e ban, fiindca asta e o constructie virtuala, e o modalitate de a calcula efortul. E o modalitate moderna, cu avantajele, dezavantajele ei. Sunt si multe alte forme pe care le folosim in fiecare zi, dar nici nu le mai observam.

        Banii pot produce bunastare, dar pot si o stranguleze. Nu toti oamenii stiu si pot lucra cu banii corect. Ce ti-ai dori? Un chirurg care stie foarte bine sa lucreze cu banii sau sa opereze pe inima? Si daca ma uit imprejur, din economisti multi nu stiu sa lucreze deloc cu banii dar nici sa organizeze ce isi propune economia. Modelul pe bani e valoros, e ce avem acum, dar e limitativ, el trebuie largit si dezvoltat in continuare, nu putem sa stam in modele facute acum 100 de ani.

      • Oamenii exista pentru societate sau societatea pentru oameni?
        Rolul economiei este de a produce avere sau de a asigura acoperirea nevoilor oamenilor?
        Oamenii se împart in utili si inutili?
        Daca AI si Robotii înlocuiesc muncitorii umani, de ce nu ar înlocui si politicienii si capitaliștii? Mai exact, daca înlocuiesc munca umana este inevitabil sa înlocuiască si puterea umana. Ce utilitate sociala are un miliardar sau un politician in acest context?
        Imi aduc aminte de o piesa de teatru: Urma scapă turma (sau Buda)” de Alin Fumurescu.

        O societate dominată de cinism, impostură și lipsă de solidaritate se autodistruge, indiferent cine ajunge la vârf.

        • „Oamenii exista pentru societate sau societatea pentru oameni?”
          dar bugetul e al administratiei sau al contribuabililor ?
          cum ar fi daca fiecare contribuabil (persoane fizice si juridice) ar avea drept de vot electronic proportional cu contributia ? si ar directiona propria contributie in procente ajustate dupa propria constiinta (investitii, invatamant, justitie, biserici, inarmare, asistenta sociala, sport, etc)

  13. Să importăm până la 600,000 de ”energeticieni”, ziceti?

    Și Germania a importat câteva milioane de doctori și ingineri de prin 2015. Unii dintre doctori au început să dea cu toporul și cuțitul prin trenuri și metrouri.

    Da, da,,,,asta este salvarea noastră…600000 de doctori, ingineri, energeticieni și ”bărbați tineri, în putere, care să împingă roaba”.

    Domnule Boloș,,,mai aveți idei din astea europene, progresiste? Ați fost prin Vest sau ați citit ce fac pe acolo ”bărbații tineri, în putere”?

    • Eu am trait intr-o tara ((Oman) unde jumatate din populatie erau muncitori straini. Era ordine si disciplina. In UAE sunt si mai multi, nu exista nimic din ce se intampla in Europa. De ce? Pentru ca vin numai legal si sistemul este bine pus la punct. Fiecare muncitor este cu cazier verificat, este monitorizat, si la o abatere cat de cat semnificativa e facut pachet si trimis acasa.
      In Europa au adus alt soi de oameni. Nu au venit sa munceasca ci sa beneficieze de ajutoare sociale.

      • Păi atunci să aducem și niște harapi să ocupe birourile guvernamentale, nu-i logic? Ia să vedeți ordine și disciplină cu niștre satrapi cu experiență la butoanele democrației balcanice…:)

        Poate merge figura și cu niște tehnocrați chineji?

      • Pai dati astfel de sfaturi in Oman. Daca stiti cum se implementeaza o masura la noi, si stiti ca va fi prost implementata. Stiti si consecintele, de ce o mai dati? Asa de vibe si ca sa va cunoasca lumea?

        • Oman si UAE sunt exemple de societati care reusesc sa controleze fara incidente o populatie masiva de muncitori straini raportat la propria populatie.

          • eu mai urmăresc presa franțuzească (aș spune că din anii ’80 când ascultam deja RFI) și a devenit cam clar că problemele nu sunt cauzate de muncitorii străini ci de următoarea generație de tineri, oficial indigeni, dar fără aderență la valorile statului gazdă: așa cum tinerii români get-beget, nemulțumiți de viața lor, se refugiază în dacopatie, strămoși, Zalmoxe etc tinerii musulmani se refugiază și ei în ce găsesc: islam, jihad etc. Este de fapt un eșec cultural, nu strict economic. Sunt multe de discutat dar în general societatea (europeană mai ales) generează niște așteptări pe care nu le poate îndeplini, nici pentru cei de aici nici pentru cei care vin. Poate ar fi simplu să blamăm doar socialism-populismul pentru asta. Între timp, tocmai a apărut în presă o poveste cu un livrator în USA care acum e mare antreprenor. Avantajul americanilor e că nu prea vând iluzii, din cauza asta nu poți fi deziluzionat…

    • Etiopienii tocmai ce și-au inaugurat barajul lor faraonic pe Nil. Acum muncitorii ăia -tineri, voinici și calificați- stau degeaba. Nu mai bine îi aduce Bolo la noi să trântească un snop de hidrocentrale pe Dâmbovița și să ne aducă și knowhowul african? Și le dăm interdicție la topoare, care e prins cu obiecte ascuțite pac! expulzarea! pe Insula iubirii :)
      Trăiască Înfrățirea între popoare!

  14. urmaream deunazi un interviu cu dna ministru al mediului (simpatizez cu oamenii USR, dar nu si cu lozincile useriste de a face ordine in sistem cu institutiile de forta ale sistemului), care declara ca asteapta auditul de performanta al CC.
    tocmai ce ne lamurisem cam care sunt criteriile de performanta de la stat si ne minunam cum au fost posibile; raspuns: sinecuristii ii auditeaza pe sinecuristi; in loc sa promoveze libera concurenta, institutia vacaroiana promoveaza structurarea pe verticala a verificarii verificatorilor; asta pe de o parte chiar incurajeaza autoritatile sa angajeze si mai multi verificatori si consultanti, evident tot sinecuristi, iar pe de alta parte obliga si privatii sa angajeze si ei tot mai multi birocrati, sa aiba cine sa produca alora de la stat suficienta maculatura cu care sa se acopere si, mai ales, franeaza absorbtia fondurilor europene si viteza de circulatie a banilor, dar si cu consecinte care afecteaza libera concurenta (legislatia actuala, din vremea dlui Ciolos, acorda mai multa importanta maculaturii si eventual vreunei virgule buclucase, decat capacitatii tehnice si financiare) si costurile indirecte; in ultima instanta e afectata si capacitatea functionarului de asumare a raspunderii (se asteapta telefonul de partid);
    se vorbeste despreo vreo reforma ? de-abia cu chiu cu vai se incearca niste corectii

  15. cumva eu tot am impresia că științele economice nu prea iau în considerare factorul timp :) Ideea cu TVA-ul pe blockchain e captivantă, mă întreb în cât timp ar putea fi implementată… Informatizarea ANAF e de când eram eu tânăr și nu s-a terminat; e greu să o finalizezi când uneori o faci împotriva voinței funcționarilor…. Iar problema cu AI-ul care o să provoace un șomaj dramatic (eu nu cred, o să genereze alte nevoi) nu e un pericol atât de apropiat încât să ne preocupe acum… Problema cu energia însă… e actuală

    • Somajul generat de AI este deja un fenomen. Si pentru orice capitalist sadea este un vis. Productivitate maxima. De asta curg capitaluri imense in AI.
      Legat de blockchain si TVA, poate fi numai dupa e-factura generalizata. Pot spune ca ar elimina complet circuitele de evaziune pe TVA actuale. Ar putea exista in cativa ani daca am incepe acum.
      Informatizarea ANAF este o problema in final mai mult juridica. Problema cea mai mare este stufosenia si instabilitatea normelor. Asta face sistemele informatice sa fie etern defazate cu legile.

      • Produsele și serviciile soft reunite sub titlul sec și de-a dreptul stupid „AI” constituie o bulă. Majoritatea acestor produse sunt niște jucării pentru copiii bătrâni ai timpurilor noastre, ceva pentru umplerea timpului și a golurilor de cunoaștere a celor de-responsabilizați (deja le folosesc pe post de copiuțe și creier extern). Peste câțiva ani mofturoșii se vor plictisi de acest Tamagotchi și vor trece la altul, sau vor reveni la netflix și facebook. Altele sunt totodată un paliativ cu o durată de utilizare ceva mai mare pentru bolile senectuții (un prieten imaginar pentru cei care au dat in mintea copchiilor și suferă de alienare). Dar și acești clienți vor dispărea, natural, in vreo 10 ani. Vor rămâne doar softurile de specialitate, alea care existau oricum și înainte de apariția dihaniei AI și care au mușterii lor de nișă. Doar astea vor produce bani pe termen lung, dar clientela e subțire.

        AI nu provoacă niciun șomaj, din contră. Serverele construite pentru alimentarea bateriilor acestui Tamagotchi colectiv gigant au generat apariția a sute de mii de locuri de muncă in state, atât pentru energia necesară, cât și pentru construirea centrelor de date și ulterior pentru mentenanța lor.

        Omuleții corporatiști la cap se reped in hora AI nu pentru că ar exista vreo garanție a eficientizării propriei activități, ori pentru că ar reduce cheltuielile cu personalul, ci pentu că e pur și simplu o bulă iar mintea lor nu poate evada din ea. Sunt încremeniți in propriul proiect. Curg știrile cu companii mari care au inversat deja procesul -vezi lanțurile de fastfood americane- și revin la lucrătorii din carne și oase după ce au înregistrat pierderi masive la profituri și clienți, și totuși in lumea mică a plutitorilor in bulă incă se avansează această mirifică utopie a fabricilor fără muncitori. pff.

      • Da, este un fenomen. AI-ul poate genera cod (mai bun sau mai prost, dar la fel putem zice și de programatori), poate răspunde la telefoanele de suport, uneori poate da răspunsuri mai bune decât studenții care își completează veniturile din asta, dar e totuși o problemă de rezolvat, aceea a responsabilității. Am mai atins problema asta demult, când mai scriam despre IT și mașini autonome, Dl Liiceanu a evocat zilele trecute un caz de halucinație relativ benign, dar dacă te trezești cu contabilul AI că face un transfer bancar cine știe în ce cont lucrurile n-ar fi la fel de amuzante. Nu e amuzant nici când contabilul e om, dar măcar ăla face pușcărie și te exonerează pe tine de răspundere, pe când cu AI-ul e greu să demonstrezi ceva. Dar nu asta era ceea ce ziceam: de exemplu acum AI-ul consumă multă energie; e de așteptat să apară locuri de muncă în energie și subdomenii specifice, gen alimentările datacenterelor. Și în general omenirea se adaptează la situațiile astea prin mai multă dezvoltare. Poate o să apară mai multe teatre, cine știe? :) Acum 100 de ani 80% din români erau ocupați cu treieratul grâului din iunie până în septembrie. Dacă a apărut treierătoarea, ei nu au rămas șomeri, au mers la oraș și s-au făcut meșteșugari sau brutari sau cine știe…

        • Sau intelectuali… “Nu e amuzant nici când contabilul e om, dar măcar ăla face pușcărie și te exonerează pe tine de răspundere, pe când cu AI-ul e greu să demonstrezi ceva.“ Iata o asumptie hazardata.

      • asta e orizont de 10 – 15 ani …, poate atunci block chain va fi istorie.
        sa nu uitam ca sunt tari in jur si daca nimeni nu are block chain sunt motive sa nu fie nici la noi

      • Ideea e bună dar uneori e dificil să o pui în practică :). Eu am fost în câteva situații în poziția de implementator (nu de soft, în general m-am ocupat, și mă ocup și acum, de infrastructură) și ce am constatat că e foarte dificil e să obții imaginea unui flux pe care să îl poți implementa. Oamenii știu în mare ce fac, știu de exemplu cum trebuie să arate lucrurile când sunt bine, dar nu pot să imagineze prea ușor care sunt cazurile greșite și cum să le tratezi (de exemplu completarea greșită a unui formular). De aici apar celebrele povești cu „pentru avizul x îți trebuie aprobarea y dar pentru aprobarea y îți trebuie avizul z pe care nu îl primești decât dacă ai deja avizul x”. Dacă la problemele astea, să zicem inerente, adaugi uneori reaua voință sau dezinteresul ( problemele menționate se rezolvau în mod tradițional ca în balcani) vezi că e dificil chiar și pentru cineva care chiar vrea să rezolve… Am mai povestit asta în articolele mai vechi, de pe vremea când îmi permiteam să scriu despre IT…

  16. D-le Boloș,
    Articolul dvs. este mai mult decît o poveste, deoarece ar putea să fie începutul unui dialog și dezbateri pe tema dezvoltării economice-industriale, scopul celor 4 fundamente propuse de dvs.
    Intrucît fundamentele indicate au la rîndul lor sute și mii de conexiuni politice, economice și sociale de rezolvat, durează prea mult ca să să fie ,,atacate” fiecare în parte.
    De aceea se impune găsirea unor metode, tehnici și instrumente capabile să le abordeze simultan pe toate, cu rezultate pozitive ,,maximale”.
    D-l Indice General Majior a indicat ceva de ,,esența” schimbării: ,,instituțiile
    statului corupte și pline de incompetenți ajunși acolo prin pile, cunoștințe, relații, plus – spate politic”.
    Temă de dezbatere la tema articolului ar putea fi ,,Aducerea instituțiilor naționale la funcționalitate și performanță – o posibilitate programatică care să conducă la dezvoltarea economică-industrială a Romaniei”.
    La 1 sept. a.c. am expediat d-lui P.M. I. Bolojan oferta unui proiect de țară cu acestă temă și obiectiv de îmbunătățire instituțională.Dacă interesează pe cineva textul scrisorii (de 53 de pagini) i-l pot comunica fără nici o rezervă.
    El ar putea fi o bază de dezbatere, așa cum pachetul d-lui Boloș este dezbătut acum.Odată și odată și de undeva, trebuie să înceapă o dezbatere și soluții, înainte de a ajunge țara în incapacitate de plată.
    De o astfel de soluție este nevoie urgentă, deoarece calculele arată că toate trei pachetele de măsuri de reducere a cheltuielilor lasă bugetul în deficit de 6 la sută în anul 2026. Mai departe ce ,,tăieri” mai pot fi făcute, deoarece climatul economic se înrăutățește în continuare fără politici industriale cuprinse în proiecte de țară?

    prof. Căliman I. Eugen tel. 0721316019

    • De cate ori a fost suPendulat Băsescu?

      De ce doar EL?
      De ce statul sudiștilor seamănă din ce in ce mai mult cu China imperială, dacă vă dați ca fiind europeni?
      De de exista azi în România, …krayowa”/ Dobrogea, sunteți venetici că cei care au colonizat Americile?
      De ce sudiștii își dau și azi ostentativ nume slave, srbobulgaresti, dacă se dau români de români, cei mai români dintre români, de ce pociți o limbă neolatină dându i sonorități Slave, sudiștilor?
      Ați auzit de Brazilia, de portugheză…?
      Cum ați putea fi voi în frunce cu Mache mai români decât restu lumii, în același STAT?
      Poate în vreun regat imperial după modelul la scara a celui austro-ungar!
      De ce nu formați o națiune europeană ca toate celelalte nici măcar inimile oul trei?
      De de o duceți atât de bine in România, va sabotează cineva?
      De unde va sabotează, că nu doar din tranSnistii/ transilvanii inexistente?!
      E BoloJean din vreo TranSilvanie?

    • Efortul dv de a sustine un plan coerent si rational de dezvoltare socio economica este laudabil. Dar toate guvernarile si partidele de dupa 1990, toate nu au dorit asa ceva, pt ca oligarhii lor nu puteau sa faca afacerile lor, sa praduiasca bani europeni si romanesti, prin minunatelor firme de consultanta Au fost scrise zeci de strategii pe diferite domenii, inclusiv turism si mediu dar au ajuns la sfantul cos de gunoi. Acestea au fost facute si de cercetarea cea hulita implicau mai multa corectitudine si adevar. Nici toate cerintele UE nu le am transpus inca in legislatia interna.

    • Domnule profesor,

      Vă mulțumesc pentru intervenție și pentru faptul că aduceți în discuție dimensiunea instituțională. Sunt de acord că orice pachet de reforme sau proiect de dezvoltare economică se sprijină inevitabil pe calitatea și funcționalitatea instituțiilor. Fără instituții curate, competente și stabile, nici digitalizarea, nici politicile industriale, nici măsurile fiscale nu pot da rezultate durabile.

      Tema pe care o propuneți – „Aducerea instituțiilor naționale la funcționalitate și performanță” – se potrivește perfect cu discuția inițiată de articol. Mi se pare foarte util ca astfel de propuneri să fie aduse în spațiul public și dezbătute deschis, nu doar în cercuri închise.

      Apreciez și faptul că ați lucrat la un proiect de țară și l-ați transmis premierului. Nu am citit documentul, dar sunt convins că poate aduce elemente valoroase pentru o dezbatere amplă. Așa cum spuneți, la un moment dat trebuie să începem de undeva – și orice contribuție serioasă este binevenită.

      Cred că atât pachetul pe care l-am propus, cât și oferta dvs. merg în aceeași direcție: căutarea unei abordări programatice și integrate, care să evite improvizația și să asigure dezvoltare sustenabilă.

      Vă mulțumesc încă o dată pentru comentariu și pentru disponibilitatea de a împărtăși ideile dvs. cu ceilalți.

  17. …de FOND, oricate idei si metode de implementare bune(adecvate, eficiente, eficace) s-ar incerca a fi aplicate, NU vor reusi FARA:
    (a) separarea reala a puterilor in stat si societate, inclusiv separarea stat-privat influent/mare
    (b) inasprirea pedepselor si urgentarea/prioritizarea cazurilor – drept civil, penal si militar – din categoriile cunoscute drept „speciali” si „gulere albe”(stat si privat).

    • Mulțumesc pentru comentariu. Aveți dreptate – fără o separare reală a puterilor și fără o justiție rapidă și fermă, orice reformă economică sau instituțională riscă să rămână doar pe hârtie. Tocmai de aceea cred că aceste elemente nu sunt doar „capitole de reformă”, ci trebuie să fie parte permanentă a arhitecturii statului. Ele sunt fundamentele pe care se poate construi orice altă schimbare.

  18. De cate ori a fost susPendulat Băsescu?

    De ce doar EL?
    De ce statul sudiștilor seamănă din ce in ce mai mult cu China imperială, dacă vă dați ca fiind europeni?
    De de exista azi în România, …krayowa”/ Dobrogea, sunteți venetici că cei care au colonizat Americile?
    De ce sudiștii își dau și azi ostentativ nume slave, srbobulgaresti, dacă se dau români de români, cei mai români dintre români, de ce pociți o limbă neolatină dându i sonorități Slave, sudiștilor?
    Ați auzit de Brazilia, de portugheză…?

    Cum ați putea fi voi, în frunce cu Mache”, mai români decât restu lumii, în același STAT?!
    Poate în vreun regat-imperial, după modelul la scara a celui austro-ungar!
    De ce nu formați o națiune europeană ca toate celelalte nici măcar în Mile Nul trei?

    De de o duceți atât de bine in România, va sabotează cineva?
    De unde vă sabotează, că nu doar din tranSnistii/ transilvanii inexistente?!
    E BoloJean din vreo TranSilvanie?
    Dar, de unde e?!
    (principala caracteristica a civilizației occidentale este asimilarea și uniformizarea la scară planetară – nu înțeleg cum ați putea face voi parte din ea Razvanilor, Todorilor, Radovanilor, Vlazilor și BoghDanilor!?

    • Eu cred că România are nevoie de soluții pentru viitor, nu de dezbinări regionale sau identitare. Articolul meu propune un cadru de reformă economică și instituțională, iar acesta este terenul pe care merită să purtăm discuția.

      • Trebuia să menționați un
        Ceteris Paribus”
        De moment ce nu ați menționat asta, sunteți atenționați că apar distorsiuni majore în punerea efectivă în practică a raționamentului.
        Adică, aplicarea soluțiilor este imposibila, neavând cine le implementa concret.
        Cum ar putea fi sudiștii în frunce cu ardelenii lor vreo Chestie Regională, doar dețineți împreună toată nenorocirea pe care în ultimă instanță ați și creat o împreună cu UDMR!
        https://youtu.be/_TIUa-qW-pE?feature=shared

  19. Uitati din nou cauzele principale ale deficitului bugetar din Romania:

    🇷🇴 Estimated Breakdown of Romania’s Budget Deficit Drivers

    Driver Estimated Contribution Key Factors

    Public Sector Wages & Pensions ~30–40% Significant increases in public sector wages and pension recalculations have been major contributors to the deficit.
    dbrs.morningstar.com

    Social Transfers ~20–30% Generous social benefits and allowances, including child allowances and unemployment benefits, add substantial pressure on the budget.
    dbrs.morningstar.com

    Debt Servicing ~15–20% Rising interest payments on public debt consume a growing share of the budget.
    dbrs.morningstar.com

    Subsidies & Energy Support ~10–15% Subsidies for energy and other sectors increase expenditure, especially during crises.
    dbrs.morningstar.com

    Low Revenue Collection ~5–10% Tax evasion and underreporting reduce effective tax collection, limiting revenue.

    • Mulțumesc pentru completare. Aveți dreptate, aceste cauze structurale ale deficitului sunt esențiale și tocmai de aceea am propus un cadru mai larg de reformă, nu doar măsuri punctuale de austeritate. Toate majorările de care vorbiți au fost parte a pachetului pre-electoral – sper să avem acum cel puțin trei ani de liniște din acest punct de vedere.

  20. Toate cele de mai sus cu excepția plaților pentru datoria externă (in creștere) sunt bani ramași in tara. Ca sunt împrăștiați cam aiurea e clar.
    Dar a transfera anual 15-20% din buget in exterior fără un beneficiu vizibil ar trebuie sa fie o infracțiune de subminare a economiei naționale (vezi procesul de la Târgoviște).

  21. Cred ca trebuie inceput cu eliminarea absurditatilor.
    Eu am sa vorbesc despre una. De fapt mai multe, dar ale aceleiasi institutii.
    Ai o afacere si vine ANAF in control. Controlul nu e facut sa te ajute sau sa te indrume, ci sa vineze greseli.
    Ai gresit. ANAF iti blocheaza conturile pina cind platesti.
    Cum sa ti se blocheze asa ceva fara hotarire judecatoreasca? Este neconstitutional.
    Platesti, ti se deblocheaza si intentezi actiune in justitie si cistigi. Nu recuperezi banii niciodata, vei primi ceea ce pe la altii se cheama credit pe impozit, adica se va retine mai putin in viitor. Dar in timpul asta acesti bani ar fi putut lucra pentru tine.
    Adica ANAF (un prieten hitru le spune AJAF, ca sunt la judete) este mai ceva decit ICCJ+CCR la un loc.

    • Mulțumesc pentru comentariu. Cred că multe dintre problemele semnalate s-ar rezolva pur și simplu prin respectarea strictă a legii existente, fără abuzuri și fără interpretări excesive.

      • În UK nu există blocarea conturilor de către HMRC. Existența unui cont bancar este o relație de afaceri între bancă și persoana respectivă, iar băncile comerciale nu sunt un fel de mandatari al statului, ca în România.

        Blocarea conturilor de către ANAF este genul de problemă fundamentală, care va descalifica întotdeauna România la capitolul atragere de investiții. Nu intenționez să mai deschid vreun cont bancar în România, nici ca firmă, nici ca persoană fizică, atât timp cât ANAF (sau orice altă instituție a statului) are asemenea prerogative.

        • În UK nu există blocarea conturilor de către HMRC.
          … in schimb exista alta „tampenie”…
          „facturile” pt utilitati au caracter executoriu
          ok… in United Kingdom… exista alte forme de checks and balances
          care…. printre altele, impiedica excesele furnizorilor…
          dar in romania… unde checks
          face greva pt ca i s-a „loat/umblat-la-bani”…
          and balances… „stie” „decat” (pe-deasupra) „tatal-nostru”
          care pana-n ’90… era programul pcr/cccp
          … „aprobat” in sedinta „marii-adunari-national-ae”…

        • In UK si US e diferit, dar in Franta, Germania, Italia, Spania, sistemul este mai apropiat de cel românesc, aproape identic de fapt.

          • Domnule Bolos,
            Aveti si nu aveti dreptate. Am lucrat undeva unde periodic utilajele se defectau. Si se cereau analize de avarii. Ei bine, aceasta analiza, practicata intern, sau in caz de lucruri mai grave cu inspectie de sus ce superviza si hotara ce si cum, nu erau facute sa gaseasca cauza si sa vedem cum facem sa evitam mai tirziu acest lucru. ele trebuiau sa gaseasca un vinovat (om) care sa plateasca cu o sanctiune. La fel se desfasurau controalele de la pompieri sau protectia muncii sau alte controale. Ele erau despre gasit vinovati, aplicat de sanctiuni si NICIODATA, dar NICIODATA, sa ajute, sa sprijine. Mi-am luat-o pe cocoasa de mai multe ori cind ma certam cu acesti controlori spunindu-le ca am nevoie de ajutor nu de bete pe spinare, dupa cum si la analizele de avarie spuneam ca e nevoie sa aflam ce s-a intimplat si sa evitam asta data viitoare, daca este eroare umana. Ori cu escavatoristi promovati inspectori ANAF si altele de genul asta….
            Am aflat cu stupoare de curind ca in Romania s-a inventat ingineria la distanta, sau fara frecventa. Mai este de inventat si medicina la FF.

          • … in Franta, Germania, Italia, Spania,
            sistemul este mai apropiat de cel românesc, aproape identic de fapt.

            Inc-o mostra de habarnism de „inalt-nivel”/felcerism
            pe forma: Spania chiar n-are ce cauta in insiruire deoarece inca este regat.
            pe fond: Franta – Assemblée nationale decide majoritar-calificat
            sa suspende/demita prezidelu’… sau vitzavercea…
            indiferent de rezultatul „referendumului”… si de manareli din gamma draqnea
            cineva pleaca… fie Assemblée nationale, fie commander-‘n-chief
            in rssh romania… anal-izeaza cc(al-pc)r… si-n spate
            „beligerantii” se pupa pe gingii-le cresterii exponentiale a imprumuturilor
            doesn’t matter externe/interne
            desi… firescul/logica/checks-and-balances… ar fi impus
            demiterea, by-default a, infrant(u/lui/ilor).
            in plus (app de manareli jur.. pardon, filosofice din gamma draqnea)
            desi dpdv al compententelor, actualul presedinte (indiferent cum se numeste)
            este „decat” un fel de notar public
            un semnal real de reforma
            ar insemna modificarea „legii” referendumului
            prin care commander-‘n-chief… sa fie demis
            „decat” daca, la „referendum”, „tabara” demiterii ar obtine un numar
            cel putin egal cu „vuatele” de la „alegerile-prezidentiale” (atentie: doo-tururi)
            altefel (otherwise)… derutatii si delatorii
            care au bagat bila suspendarii/demiterii…
            tre’ sa „mearga-n-teritoriu” si sa-si caute de munca

            intelegi acum mr doctor Bolos
            ca_comparatia d-tale este nula si neavenita?

            • @Ronald
              Firul discutiei la care comentati este despre dreptul ANAF de a bloca conturile bancare ale datornicilor săi. In UK si USA organismele fiscale corespondente ANAF nu au acest drept, in Spania, Franta, Germania, italia, organele fiscale au acest drept. Din acest motiv, sistemul nostru este asemanator cu al lor.
              Discutia nu este despre separatia puterilor in stat sau despre competentele presedintelui.
              Înțeleg observațiile despre separația puterilor, dar ele nu au legătură cu tema discutată aici

            • Discutia nu este despre separatia puterilor in stat sau despre competentele presedintelui.
              Ba exact despre asta este vorba.
              Despre „filosofii” care produc fracturi deschise
              firescului/logicii elementar(e).

            • Daca va referiti la mecanismul prin care s-au decis puterile ANAF si limitele lor, ma declar depasit. Sunt departe de cercurile puterii, foarte departe.

  22. Domnule Boloș, eu nu mă prea pricep la de-alde de-astea dar simt că dacă s-ar putea aplica programul dvs. atît de îndrăzneț și „vaillant”, totul ar fi cu totul altfel.
    Dar îndrăznesc să aduc și eu o idee, cred, nelipsită de oarecari semnificații, pro și contra evident : ca să se poată construi-ridica un edificiu atît de magnific precum „Casa Poporului”, tov-doctorul-felceru gînditor ceaușescu a ras, a tăiat în carne vie și oase putrede, a distrus acolo tot răul burghez molima aia de profitori de exploatatori de mucegai de nocivitate de …. și a reușit cu un program bine gîndit, planificat programat să ctitorească Pe Adevărate Baze Sănătoase, o adevărată minunăție.
    Mă scuzați vă rog că vă mai rețin un pic, oare știți cum se menține în viață un cadavru mort ? Discutînd aprins și profund despre tot felul de eventuale tratamente și/sau intervenții chirugicale mai ales estetice, kinesiterapii, proteze implanturi și alte cipuri cu schepsis controlat tot căutîndu-se în permanență soluția cea bună fără să aibă nici cea mai mică importanță cu CINE, ce și cum.
    Credeți că îngerii au vreun „stext” ? Discuția nu s-a încheiat nici azi !

    • Vă mulțumesc pentru comentariu. Eu cred că putem vorbi de un „mort” numai atunci când nu mai există dezbateri și voință de schimbare. Cât timp există dialog și încercări de a găsi soluții, oricât de imperfecte, există și șansa de a ieși din blocaj.
      Nu cred că după o revoluție vin automat oameni mai buni la conducere. De regulă, ajung tot aceiași sau discipolii lor, doar cu altă etichetă. De aceea soluția nu stă în șocuri violente și nici în așteptarea unui „salvator”, ci în reformă instituțională graduală, transparență și presiune civică pentru merit și competență.

      Cred că exact astfel de dezbateri, chiar imperfecte, sunt parte din construcția acestei schimbări.

      • Domnule Boloș, cum faceți într-o grădină în care vreți să aveți legume și flori frumoase dar ea este plină de bălării, mărăcini și tot felul de insecte dăunătoare ?
        Stați cu astea de vorbă, (în)tocmiți un Dialog , faceți o presiune civică încetu’cu’ncetu sau le smulgeți din rădăcini pe toate ( și le aruncați cît mai departe sau/și le dați foc) ??? Ca abia după aia, DUPĂ, să vă plantați răsadurile-ideile sau poate dvs. le plantați printre bălării și mărăcini așteptînd minuni naturale ??? Sau credeți că roșiile vor invada bălăriile în mod „gradual” ( au trecut 36 de ani și mărăcinii-bălăriile sînt cît casa, casa poporului și tot continuă să crească, iar dezbaterile sînt dez-bateri în gol) ?
        Dezbateri cu bălăriile ? Conștiință civică la mărăcini ?

        • Mulțumesc pentru comentariu. Nu toate comparațiile sunt potrivite – cea cu grădina și buruienile are în spate niște prezumții foarte periculoase, una fiind chiar dezumanizarea unei părți serioase a populației. Eu cred că schimbarea reală se poate face doar prin reformă instituțională și responsabilitate civică, nu prin excluderea simbolică sau literală a unor oameni. Toți oamenii au o valoare, nu pot fi smulși si arși pur si simplu, ca niște buruieni.

          • Vorbiți de și despre „Dialog”, dacă luați ideile (și nu este prima oară !) „au premier degré” / „à la lettre” nu prea văd cum se mai poate sta de vorbă și nici „schimbarea reală” nu se poate face.
            Iar cu replica „Toți oamenii au o valoare, nu pot fi smulși si arși pur si simplu, ca niște buruieni.” , mă scuzați, dar „vous allez trop vite en besogne” provocînd astfel, nici măcar subtil, o stare de perplex intelectual ( imens eufemism !) și o răstălmăcire evidentă „de mauvaise foi”.
            Cine a zis că „toți” „oamenii” trebuie „smulși” și „arși” „pur si simplu, ca niște buruieni” ?
            Cu astfel de „înțelegere” metoda dvs. de schimbare reală nu se va putea realiza în România. Îmi pare rău, dar roșiile nu pot crește și nici frumoase nu vor fi vreodată printre bălării și mărăcini, eventual niște stîlcituri și amărăștene ca vai de vai-vai.
            Dar e adevărat, de la economie pînă la grădinărit e-o cale-atît de lungă-ncît luminii-i imposibil să mai ajungă-aici.
            Şi-apoi, v-am întrebat politicos de mai multe ori dar ați ocolit abil răspunsul și chiar realitatea concretă din România de azi, „reformă instituțională și responsabilitate civică” : CU CINE ? Se fac singure ? Vin așa singure de undeva, de sus ?
            Nu-i așa că e cam prea „complicat” (de înțeles) exemplul-comparația cu „grădina” ?

            • Cu cine?
              Vremurile creează oamenii. Vremurile grele forțează apariția pe scena a unor oameni capabili.
              Vreți un nume? Prenume? CNP? Inca nu am nici un om căruia sa-i dau legitimitatea iluzorie a sprijinului meu.

  23. Domnule Boloș, de n-aș fi citit că sunteți Brăduț, mai că aveam niște întrebări pentru fostul ministru liberal al finanțelor cu mai multe găuri decât petice.
    Pentru d-voastră însă: dintr-o analiză oricât de superficială ați face, cam la cât estimați valoarea totală a arieratelor statului prin variile sale forme (administrație centrală și locală, regii autonome, întreprinderi de stat sau în care statul are de la 20% în sus, etc) către economia privată și cam la cât estimați valoarea adăugată pe care ar aduce-o suma asta din arierate folosită pentru producerea de plusvaloare de către economia privată? Și cam cât ar însemna ”marele” efort al statului să plătească în același termen ca privații – de la imediat până la maxim 30 dezile – toate facturile emise de economia privată toturor actorilor de stat?
    Respectiv cât de mare efort bugetar ar fi ca firmele să plătească o singură dată pe an impozitul pe profit, TVA-ul numai după încasarea facturii în cazul facturării firmelor de stat și a celorlaltor actori ai statului (mai ales că e-factură ar arată deja instantaneu așa ceva dacă s-ar vrea), să nu existe impozitul special datorat înainte pentru cifra de afaceri viitoare presupusă de ANAF și alte asemenea invenții financiaro-bugetărești de sparie mintea antreprenorilor, să nu existe mai mult de un formular de 3 pagini pentru statistica lunară (că antreprenorii nu prea înțeleg de ce contabilii muncesc 3/4 din timp pentru situații, depuneri și calcule ce nu ajută firmele, dar sunt obligatorii și cu amenzi serioase) și statul să nu mai inventeze când vrea mușchiu’ lu’ finanțistu’ lu’ pește-prăjit angajat la Finanțele Publice câte o taxă și un impozit calculate după niște formule atât de sofisticate încât amenda este garantată în primele luni de aplicare?
    E doar un fel de a întreba cât ne costă statul în stupizenia lui finanțistică, cu cât ne reduce performanța economică, cât costă bugetul aceste aberații ce alungă sau demoralizează antreprenorii și ce costuri suportă nevinovații (copii și pensionarii)?

    • Mulțumesc pentru întrebări – sunt foarte pertinente și merg exact la miezul problemelor operaționale care frânează economia reală.

      1. Arieratele statului – în principiu, acestea nu ar trebui să existe deloc față de furnizori, pentru că legea obligă toate instituțiile publice să își onoreze plățile la termen. Situația este puțin diferită la regii autonome (unde depinde de regimul juridic), iar societățile cu capital de stat sunt, în esență, societăți comerciale care trebuie să intre sub aceleași reguli ca orice firmă privată – fără statut juridic privilegiat. Din câte știm, singurele datorii problematice reale sunt cele generate de sentințe judecătorești, unde uneori nu există fondurile necesare pentru executarea imediată. Chiar și acolo, însă, legea prevede plata eșalonată, indexată cu inflația și cu dobândă. Cu alte cuvinte, nu e nevoie de invenții legislative noi, ci de respectarea strictă a legii existente și de transparență în aplicare.

      2. TVA și impozite în relația cu statul – susțin clar ca TVA-ul să devină exigibil la încasare în toate relațiile cu instituțiile publice. Nu e normal ca firmele să crediteze statul. În ceea ce privește impozitul pe profit, plata trimestrială este o practică internațională și nu e în sine o problemă; ceea ce trebuie eliminat sunt estimările arbitrare și impozitele pe baze nereale (de tip „cifră de afaceri viitoare”), care distorsionează mediul de afaceri. Predictibilitatea fiscală înseamnă modificări o singură dată pe an, cu minim 6 luni înainte și cu un test de impact public.

      3. Birocrația și raportările – simplificarea reală se va rezolva doar prin informatizarea ANAF și interconectarea sistemelor publice. În paralel, stabilitatea legislativă și fiscală ar permite ca sistemele ERP folosite de firme să se adapteze ușor și cu costuri reduse, astfel încât raportarea către fisc să devină o chestiune de câteva clickuri, nu de sute de ore de muncă pentru contabili.

      4. Costul real pentru stat – a plăti facturile la timp nu e un „cost” suplimentar, ci ține de disciplină. Banii oricum se plătesc, dar acum statul își finanțează fluxul de numerar pe spatele furnizorilor. Dacă ar respecta termenul de 30 de zile, ar putea chiar să scadă costurile totale (dobânzi, penalități, litigii) și ar contribui la creșterea bazei de impozitare, pentru că ar îmbunătăți viteza de rotație a capitalurilor la operatorii privați. Practic, lichiditatea eliberată imediat în economie s-ar întoarce sub formă de TVA, impozite și contribuții mai mari.

      Concluzie:
      Nu e vorba de a inventa reguli noi, ci de a aplica legile deja existente, de a da disciplină și predictibilitate fiscală și de a reduce birocrația prin digitalizare reală. Asta ar elibera resurse uriașe pentru economie, fără efort bugetar suplimentar, doar prin schimbarea practicilor curente.

      • ”Asta ar elibera resurse uriașe pentru economie”

        Autoritățile române actuale nu sunt interesate de așa ceva. România funcționează la fel ca Rusia, orice activitate economică independentă este sever obstrucționată, până se lasă omul păgubaș.

        Sunt permise numai activitățile controlate de oameni apropiați puterii, iar scopul lor e să jefuiască banul public, nu să relanseze economic România. Deocamdată, încă nu a început niciun fel de schimbare în Europa, iar România va fi tot ultima, la fel ca în 1989. Să sperăm că de data asta nu va mai fi scoasă și armata pe străzi. Dar dacă ținem seama că n-a plătit nimeni pentru isprăvile din 2020 și aceiași oameni sunt în continuare în funcții, e foarte posibil să apeleze din nou la tancuri. Mai țineți minte notificarea trimisă la CEDO? Există chiar pe platforma asta autori care au justificat-o.

  24. „În loc de cârpeli fiscale și măsuri reactive, avem nevoie de un pachet de reformă comprehensiv,…”

    Da, dar pentru asta ar fi nevoie de independenta si suveranitate. Si de bani. Intrind, cu unele drepturi si multe obligatii, in organizatii ca UE si NATO (care sint foarte utile, dar nu pentru catei), libertatea de a te autoguverna e limitata de constringeri multilaterale, mai ales la capitolul venituri si cheltuieli. (Nu stiu daca ati observat, dar guvernantilor romani le e rusine sa spuna cite miliarde au aruncat – sub presiunea aliantelor din care facem parte – pe apa ucrainiana a simbetei.) Daca, inca si mai rau, esti inglodat in datorii la bancile straine, care te-au incurajat ani de zile sa te imprumuti – ca sa traiesti o vreme mult peste posibilitati – doar pentru a te transforma intr-un etern debitor captiv, platitor de dobinzi ruinatoare, esti legat de miini si de picioare si deja ai devenit o colonie. Poti sa instalezi pe cine vrei in fruntea guvernului, dar mai mult decit „cârpeli fiscale și măsuri reactive” nu poti sa-i pretinzi.

    Asta e soarta popoarelor mici. Statele lor, vaci de muls cu geografie variabila, sint mereu in bataia vintului geopolitic. Cind mai mici, cind mai mari. Cind sarace, cind foarte sarace. Cind colonii pur si simplu. Daca mai ai si ghinionul sa fi fost 500 de ani sub bulgari, turci, fanarioti si rusi, ale caror urme se vad si acum in politica, administratie, birocratie si moravuri, iti trebuie de un Moise care sa te scoata din robia culturala.

    Putem sa discutam cit vrem despre pachete de reformă comprehensive, asta nu costa nimic. Insa implementarea lor, in cazul nostru, are aceleasi sanse de reusita ca si planurile de evadare din puscariile de maxima securitate.

    • Mulțumesc pentru comentariu.
      Fatalismul este foarte românesc, dar nu cred că trebuie să rămânem blocați în el. Chiar și cu constrângeri externe, avem spațiu să facem reforme interne – diferența dintre stagnare și progres ține de cum ne administrăm instituțiile și resursele.

    • Cămătarii sunt și ei tot niște antreprenori. Unii buni, cu gândire pe termen lung, alții inepți cu gândire pe termen scurt, adică setați pe tunuri. Unii dau împrumuturi in serie și reeșalonări dacă descoperă un mușteriu bona fide și aparent capabil să înmulțească banii. Alții nu sunt interesați decât de recuperare rapidă, mizează pe dobânzi mari și de cele mai multe ori rămân doar cu deștele datornicilor in seif.

      Nu e mare diferență de mentalitate intre cămătari și bancheri. Ca atare, nu putem decât spera că majoritatea bancherilor care au împrumutat statul român sunt din prima categorie și că au tot intereseul ca economia noastră să-și revină. Deci și să susțină reformele necesare.

      In ceea ce privește (neo)colonialismul. Am mai spus-o și reiterez: România NU este o colonie, ci un stat asociat al conglomeratului de foste mari puteri europene (o încropeală ce se chinuie să devină federație și nu reușește tocmai din cauza orgoliilor nepoțeilor de împărați ratați). Ar fi fost bine să fim o colonie a unui imperiu occidental: în acest caz investițiile -de pildă in infrastructură- ar fi fost directe și implicit rapide, la fel și dezvoltarea economică. Dacă eram o colonie puteam beneficia și de guvernatori pe post de șefi ai executivului local probabil mai competenți decât cei neaoși de astăzi pe care vrem să credem că ni-i alegem. Am fost deja colonie și ne-a mers foarte bine: de la un codru de nepătruns am ajuns iute un colț prosper al civilizației romane, un pământ scos din întuneric și brăzdat de drumuri ce uneau primele orașe de pe aceste plaiuri, râvnit insă de puzderia de barbari de la granițele imperiului. In plus, dacă am fi fost colonie cheltuielile cu apărarea incumbau imperiului, chit că acesta ar fi născocit metode de recuperare de la localnici a banilor băgați in războaie.

      Am fost și colonie sovietică. Dar in acest caz regimul impus de metropolă a fost catastrofal, iar oamenii aduși de sovietici la putere au rămas din păcate acolo și după loviluție. Acești indivizi -de cea mai proastă calitate umană posibilă, fără nicio legătură cu fanarioții, turcii, sau bulgarii, ci proști și răi prin proasta educație primită, fiind crescuți prin grajduri, bordeluri și alte mărginimi rău-famate- au paradit țara și continuă să o facă pentru că poporul nu a înțeles la timp cât de importantă era și este lustrația. Acum plozii acestor neamuri proaste au ajuns să ocupe mare parte din funcțiile executive și judecătorești importante, plus aparatul represiv, in special Securitatea. Totuși, pentru că nu cred că tarele morale se transmit genetic, și pentru că majoritatea comuniștilor de ieri s-au transformat in capitaliști de clan și cumetrie (carevasăzică…familiști convinși :)) am o speranță că nepoții nomenklaturiștilor nu vor semăna* deloc cu bunicii lor și vor accepta intr-un final necesitatea unor reforme in aparatul de stat care să permită ulterior și pachetul de reforme fiscale ale domnului Bolos.

      *…prin urmare, înainte de a fi o chestiune de educație, reforma ține de morală, de scheletul axiologic care definește și ține laolaltă majoritatea indivizilor intr-o societate. Fără această morală societatea pur și simplu se sparge și dispare fără nicio intervenție exterioară, iar acesta este ultimul moment in care clasa politică poate conștientiza iminența neantizării prețiosului lor neam și stringența autoreformei (căci ei trebuie să se reformeze, să renunțe, să facă pasul înapoi, să devină solidari, să incerce să fie oameni).

      • ”România NU este o colonie, ci un stat asociat al conglomeratului de foste mari puteri europene”

        With all due respect, povestea asta e mai complicată. Când Tuborg vinde oricărui magazin berea îmbuteliată în Pantelimon, asta înseamnă că România nu e colonie. Însă când Mercedes nu vinde niciunui dealer de piese auto, la prețul de la poarta fabricii, cutiile de viteze fabricate la Sebeș, asta cam înseamnă că România e colonie. În urmă cu câțiva ani, am avut chiar aici o dispută cu un postac pro-Berlin, care explica de ce e normal ca Mercedes să trateze România la fel cum Apple tratează China.

        Un alt exemplu: să presupunem că niște trupe românești se pregăteau în Congo, pentru cazul când Kremlinul ar avea nevoie de un mic război civil în România. Să presupunem că mercenarii aceia beneficiază de imunitate chiar și în România: pe aeroporturile din Sibiu și Tg.Mureș nu-i controla nimeni, era strict treaba lor ce aduceau în țară. Acum, aveți dreptul să ghiciți o singură dată: credeți că era o companie aviatică germană, cea care îi ducea și îi aducea în România cu arme și bagaje? 😀

        În esență, asta înseamnă a fi colonie: regim de extrateritorialitate. Persoana fizică sau firma română care activează în Germania trebuie să respecte (în mod firesc!) toate legile de acolo. Dar persoana fizică sau firma germană care operează în România are sfinții ei în Germania, n-are nevoie să respecte legile din România.

        Acum, e adevărat că trompetele Kremlinului (printre care și șeful mercenarilor menționați mai sus) folosesc povestea cu colonia (și o mai și exagerează) pentru propria propagandă. Dar povestea nu e 100% falsă.

          • Un stat puternic în interior face o națiune de iobagi și are o pozitie slaba in exterior (2 din 3)

            Pentru mulți americani, este o credință neclintită că un guvern federal vast și puternic este sinonim cu o națiune mare și puternică. De fapt, este exact invers. Cu cât guvernul federal este mai puternic, cu atât națiunea este mai slabă. În schimb, cu cât guvernul federal este mai mic și mai slab, cu atât națiunea este mai puternică.

            O parte a problemei este că mulți americani au fost învățați să creadă că guvernul federal și națiunea sunt unul și același lucru. Nu este așa. Sunt două entități complet separate și distincte.

            O bună confirmare a acestui fenomen este Declarația Drepturilor (Bill of Rights). Mulți americani cred că aceasta le conferă drepturi. De fapt, Bill of Rights protejează națiunea — adică poporul american — de guvernul federal, ceea ce confirmă faptul că avem de-a face cu două entități separate și distincte.

            Constituția a dat naștere guvernului federal. Tipul de guvern pe care l-a instituit era ceea ce numim o republică cu guvern limitat. Era un guvern foarte mic, ale cărui puteri erau extrem de limitate — adică limitate la puținele puteri enumerate în Constituție.

            Așa au dorit fondatorii și strămoșii noștri americani. Ei doreau un guvern federal mic și slab — unul cu foarte puține puteri.

            Această structură guvernamentală neobișnuită a dat naștere celui mai original sistem economic și politic din istoria omenirii. Până în anii 1880, Statele Unite erau o țară fără:
            – impozite pe venit sau IRS,
            – asigurări sociale,
            – Medicare,
            – Medicaid,
            – subvenții agricole,
            – burse de studiu,
            – Rezerva Federală,
            – bani de hârtie,
            – control (minim) al imigrației,
            – controlul armelor,
            – războiul împotriva drogurilor,
            – legi privind salariul minim,
            – licențe profesionale,
            – reglementări economice (minime),
            – national-security state,
            – Pentagon,
            – CIA,
            – NSA,
            – tortură,
            – detenție pe termen nelimitat,
            – legi privind frecventarea obligatorie a școlii,
            – sisteme de învățământ public (adică guvernamental) (minime),
            – războiul împotriva terorismului,
            – războaie în străinătate,
            – ajutor extern,
            – intervenții externe și asasinate sponsorizate de stat.

            Rezultatul acestei structuri guvernamentale unice și al sistemului economic și politic a fost cea mai puternică națiune din istorie. Poporul american se caracteriza printr-un puternic simț al independenței, al tenacității, al încrederii în sine și al optimismului. Aveau încredere în ei înșiși, în ceilalți, în piețele libere, în caritatea voluntară, în familiile lor și în Dumnezeu. Erau neînfricați. Nimeni nu îndrăznea să atace și să invadeze Statele Unite, deoarece a face acest lucru ar fi fost ca și cum ai înghiți un porc spinos. Poporul american era pur și simplu prea puternic, tocmai pentru că guvernul său era atât de mic și de slab.

          • Un stat puternic în interior face o națiune de iobagi și are o pozitie slaba in exterior (3 din 3)


            Este demn de remarcat faptul că acest sistem unic a dat naștere celei mai prospere și mai caritabile națiuni din istoria omenirii. Între 1880 și 1910, salariile reale au crescut cu 50%. Când oamenii au avut libertatea de a acumula averi nelimitate, rezultatul a fost cea mai mare cantitate de donații caritabile voluntare pe care omenirea a văzut-o vreodată. Un singur om — John D. Rockefeller — a donat 500 de milioane de dolari în timpul vieții sale.

            În secolul al XX-lea, totul s-a schimbat. Guvernul federal a fost transformat într-un stat social (welfare state), al cărui scop era să asigure traiul oamenilor și să aibă grijă de ei. Social Security, Medicare, Medicaid, education grants, farm subsidies, FDIC și alte programe ale statului social au asigurat trecerea oamenilor in grija guvernului federal.

            Banii folosiți în acest scop au fost extorcați cu forța de la cei care produceau bogăție. De aceea au fost create impozitul pe venit și IRS. Mai mult, sistemul monetar al națiunii a fost convertit de la un standard bazat pe aur/argint la un standard bazat pe bani de hârtie gestionat de nou-înființatul Federal Reserve System, care a permis guvernului federal să extragă mai multe venituri și bogăție de la oameni prin devalorizarea monetară (inflație).

            Guvernul federal a devenit administratorul, controlorul și regulatorul economiei naționale. Cel mai bun exemplu al acestui fenomen a fost salariul minim, al cărui scop aparent era ca guvernul federal să protejeze muncitorii săraci de lăcomia angajatorilor. Un alt exemplu a fost războiul împotriva drogurilor, prin care guvernul federal a exercitat puterea de a pedepsi persoanele care consumau, dețineau sau vindeau substanțe pe care guvernul federal nu le aprobase.

            Cea mai mare transformare a fost cea către un stat de securitate națională (national-security state), care a implicat crearea unui vast și permanent aparat militar de informații (military-intelligence establishment) format din Pentagon, CIA și NSA. Combinată cu o nouă politică de războaie externe, intervenții externe, lovituri de stat externe, asasinate sponsorizate de stat, tortură, detenție pe termen nelimitat și război împotriva terorismului, America a devenit o țară în război perpetuu în căutarea păcii perpetue.

            (…)

            Ceea ce oamenii nu au observat a fost că, în procesul de transformare a guvernului federal într-un guvern atotputernic, cu puterea de a avea grijă de cetățeni și de a-i menține „în siguranță”, rezultatul a fost o națiune foarte slabă – adică o națiune de mici iobagi care depind în mod disperat de ajutorul social federal și sunt speriați de moarte de orice, inclusiv de propria umbră. Imaginați-vă ironia: americanii au cel mai puternic guvern din istorie și sunt cei mai speriați oameni din lume.

            (…)

            Uitați-vă la persoanele în vârstă. Dependenți fără speranță de ajutorul social, mulți dintre ei sunt convinși că ar muri pe străzi fără acest ajutor. Asta a făcut ajutorul social. A slăbit oamenii și i-a determinat să-și pună încrederea în Cezar, în IRS, în aparatul coercitiv al impozitării veniturilor și în aparatul fraudulos al Federal Reserve System.

            (…)

            Strămoșii noștri americani urau și respingeau tot ceea ce reprezintă americanii de astăzi. Dacă ar fi readuși brusc la viață, nu există nicio îndoială că ar izbucni un război civil pentru viitorul națiunii noastre. Americanii de astăzi nu ar avea nicio șansă. Sunt mult prea slabi.

            • Un stat puternic în interior este unul în care contractul social este viu, respectat și echilibrat.
              Hobbes: contractul social justifică un stat foarte puternic – altfel domnește anarhia.
              Locke: statul este puternic doar atâta timp cât apără drepturile naturale; dacă abuzează, poporul are dreptul să-l schimbe.
              Rousseau: statul este puternic atunci când exprimă voința generală a cetățenilor.
              Un stat puternic in interior este un stat care gaseste o formula functionala de a echilibra cele trei puncte de vedere fundamentale. Un stat excesiv de autoritar este in final slab in interior, un stat excesiv de liber este slab in interior, un stat excesiv de centrat pe vointa generala este un stat slab in interior.
              Eu predau strategii, printre altele, si, mintea mea este influentata pe undeva de Sun Tzu, deci o pozitionare în sensul razboiului intre state în toate formele lui mai evidente sau mai subtile.
              „Noi putem forma un singur trup unit, în timp ce inamicul trebuie să se împartă în fracțiuni. Prin urmare, va fi un întreg împotriva unor părți separate ale unui întreg, ceea ce înseamnă că vor fi mulți împotriva puținilor.”
              Mentalitatea celor cu care statul nostru ste in competitie va fi : „Dacă forțele sale sunt unite, separă-le.”
              Pierdem fara lupta prin divizare interioara profunda. Ajungem sa vrem sa fim cuceriti manati de aversiunea fata de conducatori, concetateni, și noi insine,
              Un stat slab in interior este vulnerabil, si inevitabil va disparea.

          • România are deja o poziție slabă in exterior și nu există nicio voce serioasă in politica mioritică care să clameze vreun rol mai important in arhitectura politică globală (pe saltimbancii GS și CG nu-i pun la socoteală, desigur). Ca atare, dacă poziția statului e de cățel de pluș pe preșul marilor puteri, cum ar putea justifica cineva o poziție de putere la interior, o și mai aprigă înlănțuire a cetățenilor de către un guvern de eunuci?

            O altă întrebare e…își dorește vreunul din intelectualii publici o țară mai puternică, mai relevantă in politica internațională? Vă zic io: NU! E vorba de oameni care au cedat cu bucurie orice aspirație de mărire, pe care au și asociat-o extremiștilor național-comuniști sau legionari din secolul trecut. Cine zbiară in public o nostalgie a României Mari devine automat un paria.

            Statul fiind atât de slab in raporturile cu alte state și degrabă vărsătoriu de suveranitate, e de neînțeles pentru noi, simpli cetățeni, de ce am păstra garnitura de politruci locali in loc să ne închinăm direct la ăia de la Bruxelles, sau in fine, Berlin. Iar dacă ăia au chef să pună biciul pe iobagii lor din Balcani…aia e. Măcar germanii au ceva experiență in a construi state puternice capabile să ghideze societatea, să o modeleze mental, să o controleze fiscal și să o determine să aleagă in masă o cale sau alta, nu-i așa?

            Mai este și chestiunea recrutării acelor guvernanți capabili să întărească statul in relația cu cetățenii. Cine susține că statul este in prezent moale cred că are un talent deosebit in a omite un adevăr simplu: față de oamenii onești, muncitori, intrepizi și educați (și uneori vocali in exprimarea unor anume convingeri politice) Statul se dovedește a fi extrem de dur, abuziv, arbitrariu și risipitor cu banul public in tentativa de a-l amuți sau izgoni din țară. Toți oamenii din țara asta care au devenit antreprenori, jurnaliști, vectori de opinie fără să fie conectați la Încrengătura politico-securistică-mafiotă a Statului au aflat pe propria piele cât de puternic este brațul statului, ce forță are pumnul său când vine vorba de a-și hărțui fix cetățenii ăia puternici capabili să facă un stat puternic fără a abuza, discrimina, abdica la propriile principii morale. Pentru că acești oameni au fost goniți in mare parte din țară Statul are acum o mare problemă de recrutare, de aceea reiterez ideea de mai devreme: Guvernul să-și aprobe de urgență o cotă de birocrați nepalezi pentru posturi cheie. sau, dacă-și permite, germani, elvețieni, suedezi.

            • Nu pot fi de acord cu: ” O altă întrebare e…își dorește vreunul din intelectualii publici o țară mai puternică, mai relevantă in politica internațională? Vă zic io: NU!”
              De fapt sunt două lucruri diferite aici:
              O țară mai puternică – cunosc mulți intelectuali care își doresc asta, prin instituții funcționale, economie solidă, educație și cultură consolidate.
              O țară mai relevantă în politica internațională – aici, într-adevăr, cei mai mulți nu manifestă ambiții. Mai degrabă se concentrează pe consolidarea internă și lasă chestiunea influenței globale în plan secund.

            • @Bradut Bolos
              „Nu pot fi de acord cu [….]”
              Ok. Poate am exagerat oleacă. Or fi și intelectualii publici cu ceva năzuințe in sensul proiectării de putere și influență in afara granițelor. Dar sunt foarte tăcuți.

              Tocmai mi-am adus aminte că BOR -o instituție unde sălășluiesc și câștigă o pâine albă o ciurdină de intelectuali in sutană, deci destul de publici- a inaugurat o catedrală in Dublin, pe care a achiziționat-o (in parte cu bani publici) de la proestanții locali. Bravo lor. Aș zice că mișcarea asta e o formă de soft power românesc, nu-i așa? :)

            • Interesant, oarecum da. Nu e exact ce as defini eu ca Soft Power, dar, concret este… Sincer nu am dat niciodata importanta Bisericii Ortodoxe in ecuatia asta, dar acum ca spui, trebuia sa ma gandesc. Si in Spania stiu sigur ca exista biserici si comunitati pastorite de biserica Ortodoxa Romana. Tind sa cred ca este ceva foarte pozitiv.

      • ”BOR (…) a inaugurat o catedrală in Dublin ”

        Există o cerere efectivă și autentică pentru înființarea de biserici de rit ordodox. Românii din UK mergeau și câte 100-150 de mile până la o biserică ortodoxă, așa că au apărut din ce în ce mai multe. Cred că sunt vreo 100 de parohii ortodoxe acum, în tot Regatul Unit, iar MAE român pune la dispoziție lista lor, cu tot cu numee preoților, numere de telefon, adrese de email etc:

        https://londra.mae.ro/node/762#null

        Dincolo de asta, există o creștere a numărului de credincioși ortodocși de alte naționalități (englezi, francezi etc.) pentru că în Biserica Ortodoxă nu există preoți femei, preoți din comunitatea lgbt și alte asemenea specimene, cum există în Biserica Anglicană. Mai mult decât atât, în perioada pandemiei, poliția din UK scotea oamenii cu forța din bisericile anglicane, pe motiv de distanțare socială. În timp ce în bisericile ortodoxe, poliția nu și-a permis să facă asta, probabil ar fi dus la incidente diplomatice.

  25. Era vorba de faptul ca salariile sint prea mari. Un prieten nu poate angaja muncitori in constructii in Bucuresti cu 1500 EUR net pe carte de munca. Un sef de jandarmi dintr-un oras mic mi se plingea ca are doar 8000 lei net si ca are legal dreptul la Inca 25%. Oamenii au asteptari nerezonabile.
    Nu credeti ca salariile umflate artificial de PSD PNL ar trebui reduse? Crestere salarii 25% pe an fara vreo crestere economics deosebita?
    E necesara in paralel si o reforma a justitiei. Coruptii scapa in coniventa cu magistratii coruptii.

    • Amicul tau nu gaseste oameni pentru ca aceiasi muncitori, pentru aceeasi munca primesc dublu in Germania, Italia sau Spania. Nu are nici o legatura cu salariul domnului de la jandarmerie, care este nemultumit pentru ca isi compara salariul cu jandarmii din Franta.
      Asteptarile salariale poate ca sunt nerezonabile, dar si preturile sunt nerezonabile raportate la salarii. Poate si profiturile asteptate sunt nerezonabile.

      • România are o problemă obiectivă în privința prețurilor de aprovizionare. Dacă un comerciant din UK cumpără 3 TIR-uri de marfă din Olanda, respectivele TIR-uri ajung în UK pe feriboturi într-o singură noapte. Un comerciant interesat de aceeași marfă pentru România va cumpăra doar câțiva paleți, fiindcă puterea de cumpărare e mai redusă în RO, iar populația e de 3-4 ori mai mică. După care marfa va trebui să parcurgă 1.500 – 2.000 de kilometri până în România.

        Separat de problema cantităților de marfă și a distanțelor de parcurs, după ce TIR-ul iese de pe autostradă, viteza comercială scade la 35 km/h. Altfel spus, aceeași cantitate de marfă necesită mai mulți șoferi și mai multe camioane în RO, decât în UK.

        Dincolo de asta, numărul de polițiști și de jandarmi din RO este excesiv. N-o să vedeți în nicio țară din Europa atâtea mașini oprite în trafic de polițiști, ca în România. Un exemplu de utilizare a jandarmilor în RO: două bivolițe de la ITM s-au dus cu jandarmii să îi inspecteze (fără mandat de percheziție!) gospodăria unui oier din Satu-Mare, fiindcă aflaseră ele că acela ar avea zilieri fără contract de muncă. Bineînțeles că n-au găsit pe nimeni, dar jandarmii aceia și-au luat salariile. Iar pentru evenimentele din 10 august 2018, termenul de prescripție e în 2026:

        https://www.dw.com/ro/dosarul-10-august-cu-pași-repezi-spre-prescrierea-faptelor/a-71008961

        Pentru asta plătește România jandarmi. Și tot pentru asta plătește și judecători corupți 😀
        ”O mână spală pe alta și amândouă obrazul”, spunea bunică-mea, atunci când venea vorba de funcționarii statului care se acoperă între ei.

      • Nu numai de asta. Oamenii lui muncesc la negru in weekend pe 200 EUR/zi, asa ca si asta e un motiv de deficit care ar trebui discutat.
        De fapt nu inteleg argumentul dv., fiindca si muncitorii isi compara salariile cu cele din occident. Ca unii pot pleca si munci dincolo iar ceilalti nu e alta chestie, insa nu face parte din argumentatia dv.
        Nu puteti spune ca e totul nerezonabil; inflatia are o cauza primara iar eu cred ca privine de la banii aruncati de PSDNL.
        PS Eu obisnuiesc sa ma adresez cu dv persoanelor necunoscute de pe net.

  26. „În paralel cu programe de recalificare și stimulare a reintegrării, e nevoie și de soluții imediate pentru sectoarele unde deficitul e real (construcții, agricultură sezonieră, logistică). De aceea, importul de muncitori străini poate fi justificat punctual, dar nu ca politică permanentă.”

    Deja Statul -prin executiv, autorități locale, instituții, partide și clientele este implicat in prea multe sfere ale economiei.

    Nimic din ceea ce susțineți aici nu ar trebui să fie treaba Statului, nici programele de calificare, nici calculul/planificarea volumului optim al resursei umane pe ramuri ale industriei, nici evaluarea deficitului și sub nicio formă importul de forță de muncă. Sunt de acord cu o singură nișă in care Statul ar putea să se implice: încurajarea colaborării cu experți străini din Occident in cadrul programelor de cercetare strict legate de tehnologiile noi. atât.

    Despre deficitul imaginar. Iarăși. Avem 2 piețe cu o dinamică aparte, ce se raportează diferit la Piața Comună de care sunt diferit legate. Însă piața construcțiilor adică jucătorii de pe piață au reușit tot timpul să-și găsească/pregătească singuri forța de muncă, cu proveniență locală sau uneori din țări vecine sau apropiate precum Turcia. Dar meșterii și muncitorii români sunt atât de buni, harnici și rezistenți plus moderați in pretenții, incât Occidentul s-a umplut nu numai de simpli zidari și calfe, ci și de firme și echipe intregi specializate ce pot executa lucrări complexe in mod autonom. Acea parte a pieței locale formată din cererea particulară nu mai și-i permite pe unii dintre ei, dar ori de câte ori a apărut vreun proiect serios local, dar cu finanțare corectă, mulți dintre constructori au revenit in țară, cel puțin temporar. De aceea dumneavoastră, un particular, trăiți cu impresia că există un deficit, că nu găsiți electricieni, instalatori sau zugravi , nu la un preț rezonabil, nu sub forma unui serviciu fiscalizat. Asta se întâmplă pentru că piața muncii locală este mai conectată de cea Occidentală decât cea a construcțiilor, iar meșterii calificați își apreciază deja valoarea serviciului oferit la prețul fixat de piață pentru servicii similare in Occident, informația fiind disponibilă mult mai facil in zilele noastre. Mobilitatea acestor meșteri este mult mai mare decât cea a firmelor mici locale, de aceea ei pot oricând pleca pentru o nouă sesiuni de lucrări in vest fiind obișnuiți cu această pendulare și de aceea vor percepe tarife rezonabile doar pentru clienții dispuși la evaziune fiscală.

    Am vrut in Occident? Apăi atunci să nu ne văităm că plătim meșteri, dentiști, medici, ingineri, arhitecți buni ce activează liber pe o piață la același preț din Occident. Și nici că sectoare intregi ale economiei pot dispărea peste noapte, că deh, astea-s legile economiei, cel puțin Occident. Nu v-am auzit să vă plângeți că avem deficit de mere românești in Lidl. De ce? Livezile nu sunt importante? Trebuia cumva statul să intervină și să trimită armata la cules de mere și struguri sau să aducă nepalezi să se cocoațe in pomi ca să nu ne moară mărul tradițional?

    Zilele trecute a apărut știrea falimentului inevitavil și previzibil al Arcelor Hunedoara. Ultimii 477 de angajați vor fi trimiși in șomaj. Acești muncitori nu se pot reprofila rapid ca să acopere imaginarul deficit din sectorul construcțiilor? Eu zic că da. Și mai zic că urmează mii, zeci de mii de alți muncitori concediați. Ăștia nu o să facă figuri ca fițoșii bugetari/pensionari de la stat și o să accepte orice job ca să nu moară de foame. Și asta pentru că in fapt calificarea lor actuală nu le permite migrarea imediată in Occident (unde industria siderurgică e și ea pe făraș).

    Mai e ceva. Cererea de forță de muncă din sectorul construcțiilor depinde foarte mult de investițiile statului. Dar executivul actual a dat deja de înțeles că multe din șantierele deschise se vor închide și altele nici măcar nu o să se mai deschidă. Mi-e teamă că urmează concedieri masive și in această ramură a economiei, deci vom avea surplus nicidecum deficit. Nu prea pricep de unde vine optimismul dumneavoastră care conduce la evaluarea deficitului viitor la vreo 600000 de oameni. Dinamica pieței mie imi spune cu totul altceva.

    Deci. La acest capitol nu propuneți o Reformă, ci o adâncire in politicile păguboase, etatiste, intervenționiste. România are deja legi care încurajează migrația economică, legi produse de niște guverne socialiste, iar dumneavoastră pretindeți că o accelerare a acestui proces ar fi Reformă. Cum să reformezi un bețiv care se plimbă agale pe o uliță, către crâșmă, punîndu-l să alerge pe aceeași uliță, in aceeași direcție?

    Dar nu o să închei replica fără o propunere de reformă, ca să rămânem…constructivi :)

    Deci. Să zicem că țara are nevoie de forțe proaspete, de tineri cutezători, de noi ctitori pentru mileniul 3. Apăi, zic să fim in pas cu Europa, deci pe calea dezindustrializării, și totodată pe cea a agriculturii verzi și a alimentelor bio. Deci, hai să invităm 100.000 de străini să depună proiecte „agricultură durabilă” de o pagină pe o frunză digitală păstorită de guvern și din astea 10.000 să fie alese, eventual și prin votul cetățenilor, și premiate generos, iar câștigătorii să fie invitați să-și ia in posesie terenurile pe care să-și desfășoare proiectele, precum și niște fonduri de pornire. Și treaba asta să fie repetată in fiecare an. Terenuri sunt destule (sute de sate părăsite, pârloage, pășuni uscate și livezi putrezite) și trebuie prezentate anterior, pe pagina aia sub formă de frunză, ca să știe doritorii ce-i așteaptă. Aa, uitasem, pe lângă premiile de ordin pecuniar trebuie să existe posibilitatea migrării cu toată familia precum și promisiunea fermă a cetățeniei pentru cei care vor dori să rămână, pentru că doar așa poți arăta că ești de bună-credință și nu doar traficant de sclavi.

  27. „N’importe quoi” domnule Brăduț Boloș !
    „Vremurile creează oamenii”, unde ați mai învățat-o și pe asta ?
    Ați rămas tot „au premier degré” !?!??
    Dar minciuna, ipocrizia și manipularea generalizată creează CE ?
    „Bălăriile” și „Mărăcinii” care au invadat tot cîmpul, creează CE ?
    Şi cum „nu am încă nici un om …” CU CINE vreți dumneavoastră să fie aplicat „pachetul real de reformă pentru România” ? (V)-Ar ajunge „un om” ???
    Dacă nu aveți încă niciun om, atunci pachetul dumneavoastră de reformă oricît de interesant pare să fie Nu Servește la Absolut Nimic, Este INAPLICABIL, e doar așa ca să mai stăm-dialogăm la niște vorbe interesante goale frumoase și iluzorii, „c’est pour amadouer les ignorants”, „vremurile”, „oamenii” și nu numai. E Tare Haios !

    • Ideile nu sunt bune, oameni nu sunt buni, vremurile sunt grele, nu ne iubeste nimeni. Si totusi bolovanul trebuie impins in sus.

      • Cine a zis că ideile n-ar fi bune ?
        Cine a zis că oamenii nu-s buni ?
        Care „oamenii” ? „Oamenii” așa în general, la grămadă, toți la un loc ? Umanitatea întreagă ?
        Oamenii nu-s egali ( poate doar din punct de vedere juridic, în România nici măcar! Ce să mai vorbim în china, coreea de nord, india, pakistan, franța, bulgaria, danemarca, arabia saudită, algeria, maroc, egipt, congo, liberia, madagascar, rusia, afganistan, columbia, iran …………. )
        Or fi vremurile grele, dar ele îs grele pentru că sînt făcute de oamenii făcuți de vremuri.
        Ce-ați făcut, ce faceți, de ce ați merita să fiți iubiți ?
        „ne”-Voi cine sînteți ? „Nimeni” cine ar fi ?
        Sau „ne” credeți Isus Cristos ?
        Pe ce lume trăiți ? pe ce lume trăim ?
        Haideți să vă spun o chestie, doar așa între noi, „românul” n-are nevoie să urce bolovanul, îl lasă să se rostogolească singur la vale pînă-n abisurile cele mai abisale, Tovarășii veghează intens !

  28. Domnule Bradut Bolos, va felicit pentru exceptionala idee de a propune „un pachet real de reformă pentru România”. Nu doar pentru propunerile din domeniul economic la care eu nu ma pricep, dar si pentru ideea d-sta de a contribui efectiv.
    Proiectul pe care l-ati propus a starnit un mare interes printre cititorii Contributors.ro: au comentat, au incercat sa-si aduca contributia lor, iar dumneavoastra le-ati multumit. Ce bine ar fi daca oamenii destepti de diferite specialitati ar face la fel!
    Daca aceasta idee ar prinde, daca in toate domeniile ar exista asemenea incercari. Daca v-ati uni intr-un grup, daca ar rezulta un proiect complet de guvernare, pe care guvernul l-ar recunoaste, din care s-ar inspira, daca ati conlucra. Iar daca s-ar dovedi obtuz, l-ati oferi natiunii ca alternativa!
    Ca un cetatean care a asteaptat meru salvarea dinspre elita, imi doresc ca acest tip de revolutie sa se intampme si sa reuseasca. Va doresc mult succes!

  29. După cum se știe, americanii au și ei o situație financiară periculoasă, chiar extrem de periculoasă.

    Iată ce propunere simplă și interesantă are Senatorul Rand Paul pentru balansarea bugetului:
    ”Este timpul ca Congresul să pună capăt cheltuielilor nesăbuite și să echilibreze bugetul.
    În această seară voi forța votul asupra planului meu, «Penny Plan». Sunați-vă senatorii și reprezentanții din Camera Reprezentanților și spuneți-le să voteze ‘YES’.

    Acesta este planul:

    ”Dacă în fiecare an din următorii 5 ani tăiem 6 cenți din buget pentru fiecare dolar cheltuit cu un an înainte, vom echilibra bugetul.”

    https://x.com/i/status/1968050540052611299

    La care, reprezentantul Thomas Massie scrie:
    ”Haideți să punem în aplicare planul lui Rand înainte să fie nevoie să votăm pentru planul de 25 de cenți!”

    Un contribuabil american de pe X adaugă și el: Wow… I’m old enough to remember when this was just the Penny Plan. Might have been easier if we’d have started then.

  30. Din toate postarile pro si contra, rezulta ca ceea ce avem acum nu este o reforma obiectiva si reala. Este o estimare a nr. de bugetari, o optimizare a balantei de venituri si cheltuieli. Dar toate aceste pachete de masuri nu vor avea rezultatul dorit. Trebuia umblat mai in profunzime, structura teritoriala, structura guvernului, reducerea nr de parlamentari la 200 de insi, legea salarizarii unitare. Pana atunci baltim intre imprumuturi grele si plata unor dobanzi mari. Cred ca Ro avea nevoie de un faliment oficial ca toate partidele sa inteleaga ca fara unor grele reforme nu se va iesi din mlastina coruptiei si evaziunii. Pana atunci se ataca intre ele iat premierul o biata minge aruncata de colo dincolo.

    • De acord. Este evident ca NU avem o reforma pentru ca reducerile de personal nu decurg din îmbunătățirea cadrului legal, din restructurări cu o logica administrativa. Insasi enuntarea unei tinte de procentaje sau numere de concedieri este implicit o tinta falsa, un target sau un milestone dintr-un plan care confunda mijloacele cu obiectivele.
      Romania este mai probabil sa aiba o situatie in care se sacrifica femeile in concediu de maternitate mai degraba decat sa se stopeze supraprescrieri de medicamente ;i facturari de cazuri false de catre spitale private si de stat. Este mai probabil sa fie dati afara functionari din primarii decat sa se colecteze TVA asa cum ar trebui. Nu va fi nici un faliment, va fi durere si manipulare.

      • Va apreciez replierea dle Bolos.

        … plan care confunda mijloacele cu obiectivele.
        poate c-ar trebui s-o spuneti/scrieti „in-clar”
        ca planu’/(re)f/v’oma nu doar ca_confunda cauzele cu efectele
        Repezindu-se „decat” sa „eficientizeze” efectele… accentueaza cauzele.
        ex: „socoteala” sumara
        45-47% stopaj-la-sursa din brutul produs individual
        plus 21-25%, medie ponderata, taxe/accize/tva… din net ce-ti ramane-n „mana”/card…
        „in-clar” spus… „statul” rumunc iti ia „legal”, aprox 3/4 din ceea ce poti sa produci
        dar… cum tot excesul de taxe/accize/tva/cass… tot nu-i ajunge…
        (re)f/v’oma vine sa-ti mai ia in-plus/suplimentar si din sfertul ramas
        din care, chibzuit/gospodar/cu-rate…
        ti-ai luat o „dacie” si/sau o „cutie-de-chibrituri” (numita pompos „apartament”)

      • ps: cu adevarat trist este ca acest „film” cu „eficientizari”… l-am mai vazut;
        si nici nu m-as referi la istoria care are „prostul obicei” sa se repete
        (mi s-au cenzurat comentariile „cinic-excesive”)
        ok… optimistic ar insemna sa ignor definitia prostiei clare si fara dubiu
        repetarea unui experiment (majorari de taxe) in conditii neschimbate

    • ”Intervențiile necesită finețe, nuanțe și tratamente croite special pe măsura situațiilor, nu rețete facile aplicate la grămadă și pe genunchi.”

      Asta spun si eu de ceva vreme. Majorarile de impozite pot intra in discutie daca se colecteaza corect impozitele existente. Reducerea de personal presupune imbunatatirea legislatiei si procedurilor, digitizare cu cap, și vine de la sine.

  31. Majorarile de impozite pot intra in discutie daca se colecteaza corect impozitele existente.

    … nici macar atunci, dle Bolos
    deoarece, natural… exista tendinta „jmekereasca”…
    fake it ‘till u make it… aka sustragere/evaziune…
    adoptata, din diverse cauze, de „supusi”/impozitati
    partea proasta intra in discutie
    atunci cand „statul” fake-it bugetul national
    … there is no make it… ever

    ps: propui digitizare in „tara” d(i/e)shtilatizarii
    acceseaza site-urile uat-urilor… poti gasi undeva continut?
    sau gasesti decat „forme”/poze scanate obligatoriu-cu-semnatura-si-stampila

  32. ”Reducerea de personal (…) vine de la sine.”

    Nu vine de la sine. În urmă cu câteva luni a fost discuția despre situația de la DRPCIV, de unde 80% dintre polițiști ar trebui transferați la Pază și Ordine. Credeți că vor schimba ei înșiși sistemul de lucru, astfel încât să fie trimiși la o muncă reală? Credeți că vor muta ei sediul central al DRPCIV din București undeva în țară, de exemplu la Bistrița sau la Alba-Iulia? În niciun caz. Ei sunt polițiști bucureșteni și le e foarte bine așa, deși munca lor n-are nimic de-a face cu munca de poliție. În UK nu e niciun polițist la DVLA. Nici în Germania.

    ”Majorarile de impozite pot intra in discutie daca se colecteaza corect impozitele existente”

    Nu se pot colecta corect impozitele existente, nivelul lor deja depășește posibilitățile de plată ale economiei reale. Credeți că un TVA de 45% s-ar putea colecta vreodată? Tot așa nu se poate colecta nici 21%, într-o economie cum e cea românească. Puteți să puneți primăria din Galați să plătească TVA pentru tramvaiele achiziționate din fonduri europene, o să cumpere numai 10 tramvaie, în loc de 12 (exact asta s-a și întâmplat) dar asta nu va îmbunătăți gradul de colectare din economia reală.

    Estimativ, economia românească poate plăti cam 13-14% TVA. Sigur că unele firme pot plăti 18%, iar altele nu pot plăti nici 12%, dar media realistă e pe la 13-14%. România ar avea nevoie de economiști care să explice asta politicienilor. Inclusiv celor de la Bruxelles.

  33. Articolul Dvs. e consistent și cred că merită să-l mai rafinați / augmentați într-o formulă de propunere ce ar fi de luat în seamă la nivelul deciziei politice. Chiar dacă sunteți departe de cercurile de putere, ideile pe care le sintetizați ar merita o vizibilitate mai bună. Cred că ar fi de folos să stăruiți fiindcă aveți un mix de competență, autenticitate și bunăvoință valorizabile în zona politicilor publice. Nu observ să aveți vreo apartenență politică. Poate nu e tărziu, în politică nu trebuie să ne resemnăm cu ceea ce constatăm fatalmente că avem, uneori trebuie să ne plasăm în această ”dificultate” de a ne implica personal pentru a împinge societatea înainte. Avem nevoie în politică de oameni cu competență și voință autentică de reformă altfel ne năpădesc toți nechemații. Acesta e un comentariu strict adresat autorului acestui articol și vine din partea cuiva care nu are aparteneță politică, doar urmărește și încearcă să înțeleagă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brăduț Boloș
Brăduț Boloș
Economist, Doctor în Finanţe, absolvent al UBB Cluj Napoca, lector la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş vreme de 13 ani, a activat în cadrul AIESEC şi SMUCR a fost Assistant Professor la Universitatea din Buraimi, Oman, în prezent cadru didactic asociat al UMFST Târgu Mureș

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

anunt

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Societatea română pentru Istoria Religiilor organizează la București, în perioada 20-25 septembrie 2026, Congresul mondial al disciplinei.

Tema generală a Congresului – Religions 360° – va reuni sute de savanți din șase continente, care vor prezenta cercetările actuale desfășurate în toate centrele semnificative ale discipline la nivel global – vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro