Războiul ruso-ucrainean nu evoluează deloc în favoarea Ucrainei. Trupele Federației Ruse se apropie de cucerirea Pokrovsk, ceea ce ar anihila un foarte important hub logistic al trupelor ucrainene în Donbas și pe deasupra renunțarea la încă un oraș – fortăreață. Au mai rămas doar trei astfel de orașe: Kostiantinivka, Sloviansk și Kramatorsk, iar Ucraina controlează în prezent doar aproximativ 20% din Donbas. Această regiune este nu numai cel mai important centru de resurse naturale și industrie pentru Ucraina dar și regiunea cu cea mai mare importanță strategică pentru acest stat. Din Donbas, trupele ruse pot cuceri foarte ușor alte orașe din restul Ucrainei, mai puțin fortificate și mai mult expuse din punct de vedere al reliefului natural.
Pentru a menține trupele ruse în actualele poziții, Ucraina a făcut în ultimele luni un uriaș efort uman dar și financiar. În 2025 efortul de război al Ucrainei se ridică undeva între 100 și 110 miliarde dolari, ceea ce înseamnă aproape jumătate din PIB-ul total al țării. La aceste sume se adaugă 250 de miliarde de dolari pe care Ucraina le-a primit sub formă de împrumuturi sau de armament. Mai ales partea de împrumuturi a crescut specataculos după ce SUA, odată cu venirea la putere a lui Donald Trump, a întrerupt orice formă de ajutor militar și s-a oferit să ajute Ucraina doar în acest fel. Deficitul Ucrainei a ajuns astfel la aproape 20% din PIB. Datoria publică, prin raportare la PIB, s-a dublat față de anul în care a început războiul.
Singura resursă stabilă la dispoziția Ucrainei provine din partea aliaților europeni. Până în prezent, aliații europeni au contribuit cu aproximativ 173,5 miliarde de euro, din care 63,2 miliarde euro au fost alocați pentru echipamente militare. Institutul Kiell estimează că până în iunie 2025 aliații europeni au oferit 138 miliarde euro Ucrainei, sprijin militar, umanitar și financiar. Pentru 2026, se estimează că aceste contribuții vor fi în jur de 30 – 40 miliarde euro.
Aceste sume pot părea mari dar sunt în realitate total insuficiente pentru efortul de război al Ucrainei și pentru ca economia ucraineană să nu intre în colaps.
O soluție de finanțare ar fi utilizarea sumelor de bani ale Federației Ruse blocate în băncile europene și administrate, în marea lor majoritate, de Euroclear în Belgia – 195 de miliarde de euro. Liderii europeni nu au reușit să se pună de acord la sfârșitul lunii octombrie cum ar putea să fie alocate aceste sume Ucrainei. Belgia a cerut garanții celorlalte state membrre UE ca, în cazul în care Federația Rusă se va îndrepta împotriva Belgiei în instanțele internaționale, cheltuielile să fie suportate egal de toate aceste state, nu doar de Belgia. Deocamdată, celelalte state membre nu acceptă o astfel de solidaritate cu Belgia. Activele Federației Ruse rămân în continuare blocate. Dobânzile la aceste active nu revin Ucrainei, dar mecanismul este mai complicat: Euroclear a transferat doar o parte din aceste dobânzi Ucrainei prin mecanismul windfall. În 2024 a fost vorba de 1,55 miliarde euro, în 2025, până în prezent, 1,47 miliarde, ceea ce reprezintă o parte infimă pentru efortul de război al Ucrainei. Nu toate dobânzile generate de aceste active sunt transferate Ucrainei. În 2024 totalul dobânzilor a fost de 6,9 miliarde euro, ceea ce înseamnă că Ucrainei i s-au transferat 22,4% din totalul dobânzilor activelor rusești blocate de Euroclear anul trecut.
Se estimează însă că, dacă în acest moment toate activele administrate de Euroclear ar fi transferate Ucrainei, ar mai fi nevoie de încă 230 de miliarde de dolari pentru efortul de război împotriva agresiunii ruse în 2026. De unde pot veni acești bani? Deocamdată, nu există nicio soluție. Vor fi deblocate activele înghețate ale Federației Ruse până la sfârșitul anului 2025? Pentru moment, la orizont nu pare a se contura un consens la nivelul liderilor europeni.
Un calcul făcut recent de The Economist arată că Ucraina ar avea nevoie de 390 miliarde dolari pentru a-și finanța deficitul și a putea continua războiul. Aceasta ar însemna ca fiecare stat NATO să contribuie anual cu sume între 0,2% și 0,4% din PIB.
De fapt, acest tip de contribuție nu ar fi foarte mare, dimpotrivă. Dacă ne uităm la cifrele absolute, efortul financiar pentru Ucraina pare uriaș, nesustenabil. Dacă însă raportăm la PIB-ul statelor NATO, aceste sume nu sunt deloc mari.
Aceasta ar însemna să existe însă un consens privind necesitatea de a ajuta Ucraina la un nivel care să îi permită să nu piardă războiul și de asemenea acceptarea ideii că, în everntualitatea în care Federația Rusă va câștiga în fața instanțelor internaționale în ceea ce privește confiscarea activelor înghețate, nota de plată va fi plătită în mod egal de toate statele membre UE.
A se observa că în România nici măcar nu a fost inițiată această discuție. Suntem de acord să alocăm 0,2% din PIB pentru Ucraina? Suntem de acord să despăgubim Federația Rusă pentru confiscarea activelor înghețate, nu acum, ci peste câțiva ani, când se vor încheia toate procesele internaționale?
România a alocat până în prezent Ucrainei, potrivit Consiliului Fiscal, 1,5 miliarde de euro în patru ani, ceea ce ănseamnă 0,2% din PIB-ul anterior anului 2021. Dacă împărțim această sumă la cei patru ani, rezultă un total de 0,005% din PIB anual, sprijin militar, umanitar și financiar dar raportat la un PIB care era mai mic cu aproximativ 11% decât în prezent. Un sprijin care se poate vedea, în ansamblul sprijinului acordat Ucrainei, doar cu microscopul.
O soluție care este din ce în ce mai discutată la Bruxelles este emiterea pe piața internațională a unei emisiuni de obligațiuni, garantate de Banca Centrală Europeană. Ar fi al treilea astfel de gest în ultimii ani. Mai întâi s-au emis obligațiuni pentru atenuarea efectelor pandemiei. Rezultatul? Au crescut deficitele bugetare în marea majoritate a statelor membre UE. În unele cazuri, precum România sau chiar Franța, acest deficit a devenit complet nesustenabil, iar guvernele sunt nevoie să ia măsuri de austeritate, greu de acceptat de populație, în condițiile în care prețurile la energie au explodat după începerea războiului din Ucraina. Al doilea moment când s-a recurs la împrumuturi pe piețele financiare este programul Readiness 2030, pentru a găsi bani în vederea achiziției de echipamente militare. Vor mai suporta economiiile naționale din Europa un al treilea astfel de moment, de data aceasta explicit pentru a ajuta Ucraina? Procentual, nu este vorba de sume uriașe dar psihologic nu prea suntem pregătiți să strângem încă o dată cureaua pentru a rezista în fața agresiunii ruse.
Energie mai ieftină, bani pentru înarmare, bani pentru Ucraina. Toate aceste obiective sunt absolut necesare. Toate necesită sume de bani pe care statele europene nu le au în acest moment. Soluția nu este alta decât împrumutul pe piețele internaționale, afundarea în deficite bugetare din ce în ce mai nesustenabile, avansul partidelor populiste care și-au propus să fie vocea celor care nu mai vor măsuri de austeritate.
Merită acest efort? Categoric da, însă el trebuie explicat.
Să presupunem că nu se va face acest efort. Federația Rusă cucerește întreg Donbas. De aici până la capitularea Ucrainei mai este doar un pas. O Ucraină învinsă înseamnă un cec în alb pentru agresiunea Federației Ruse asupra statelor europene.
Soluția este complicată, greu de acceptat dar alternativa știm care este și nu poate fi acceptată.
Se va spune, mai mult ca sigur, că de fapt diavolul nu este atât de negru, Federația Rusă este atinsă de atacurile repetate ucrainene asupra infrastructurii energetice și resurselor de petrol și de gaz, sancțiunile SUA își fac efectul, militarii ruși sunt decimați pe scară largă. Mulți cred că Federația Rusă este aproape de colaps, doar Putin vrea să mai continue războiul dar de fapt nu are resurse și nu știe de unde să facă rost.
Este oare adevărat?
În perioada 2022 – 2025, Federația Rusă a cheltuit pentru efortul de război peste 500 de miliarde de dolari, mai mult decât dublu față decât au alocat statele NATO pentru Ucraina. Pană acum, în 2025 Federația Rusă a alocat 94 de miliarde de dolari acestui scop, o cifră record în comparație cu anii precedenți.
Statele europene nu au un sistem centralizat de alocare a fondurilor pentru Ucraina. Norvegia a anunțat că va oferi 8,5 miliarde dolari, iar Suedia 3,8 miliarde dolari în 2026 dar aceste două țări au sisteme de achiziții publice diferite. Alte state europene au contribuit și vor contribui mai puțin dar ajutoarele pentru Ucraina trec prin sisteme de achiziții publice foarte diferite. UE este abia la începutul armonizării sistemului de achiziții publice pentru echipamente militare. Situația nu s-a remediat nici cu odată cu demararea programului SAFE ca parte a Readiness 2030. Cele 27 de state europene achiziționează echipamente militare folosind 27 de proceduri diferite. Federația Rusă folosește un singur sistem de achiziții în materie de armament. Greoi, corupt, de inspirație sovietică, se poate spune orice negativ despre acest sistem dar nu se poate nega că este unul singur. Statele europene riscă să cumpere o mitralieră de la un furnizor care câștigă o licitație publică în Germania și muniție pentru acea mitralieră de la un alt furnizor care câștigă o licitație publică în Franța – de exemplu. Abia când acestea ajung în Ucraina, militarii de pe front vor realiza că au primit echipamente care nu se potrivesc.
Dintre fondurile dedicate războiului din Ucraina, Federația Rusă a alocat jumătate, 250 de miliarde de dolari, renovării facilităților de producție. Industria chimică a primit 30 – 40% din această sumă. UralChem, Kazanorgsintez, EuroChem, UGMK, Lukoil, Evraz oferă în prezent 75% din ce este necesar pentru a produce muniții. În acveste condiții, cam târziu au apărut sancțiunile la adresa Lukoil. Datorită acestor comenzi de stat, se estimează că Federația Rusă produce 3 milioane de obuze anual. UE poate livra doar 400.000 – 600.000 din cele 1,5 milioane de obuze promise Ucrainei. Nu este vorba de lipsă de voință politică. Efectiv nu se poate produce și livra Ucrainei mai mult. Din 2024 RP Chineză a interzis exportul de nitroceluloză, folosită pe scară largă în Europa pentru producerea de muniție. Evident, prin acest gest RP Chineză a ajutat Federația Rusă dar nu a fost sancționată de statele europene. De fapt, puțini au făcut legătura între ce exportă dar mai ales ce nu exportă RP Chineză și efortul de război ai Federației Ruse.
Armata ucraineană are nevoie de drone mai puternice decât are în prezent pentru a anihila producția de drone rusești de la fabrica din Alabuga, Tatarstan. Aceasta a produs în anul 2025 peste 60.000 de drone pe lună. Nu este propagandă rusă, ci este vorba de estimările experților militari occidentali. S-au investit 7,5 miliarde de dolari doar în producția de drone în Federația Rusă. Industria rusă de drone înseamnă peste 900 de companii unde lucrează peste 300.000 de angajați. Ucraina primește rachetele Storm Shadow din Marea Britanie, iar acestea sunt foarte eficiente. Se cunoaște mai puțin faptul că Marea Britanie a întrerupt producția de Storm Shadow în urmă cu 15 ani. Abia în 2025 producția a fost reluată.
Pentru a produce echipamente militare, statele europene au nevoie de semiconductori care se bazează pe metale rare. RP Chineză controlează 70% din metatele rare care pot produce radare, sisteme de ghidare, sisteme de bruiaj al dronelor, etc. și nu exportă mai nimic în Europa dar este generoasă în schimb în acest domeniu cu Federația Rusă.
Federația Rusă folosește în prezent din ce în ce mai mult drone pe fibră optică, imposibil de detectat. Ucraina a început abia recent producția de astfel de drone. Federația Rusă deține un avantaj în domeniul acestui tip de drone, având o producție impresionantă dar Ucraina are un potențial uriaș în materie de tehnologie și rază de acțiune. Din păcate, deocamdată, pe front conteează cantitatea și nu calitatea. Pentru cantitate este nevoie de bani – bani pe care Ucraina nu îi are în prezent.
Gazprom, Rosatom, Rosneft, Surgutneftgas, Novatek și Lukoil au investit până acum 300 de miliarde de dolari în industria militară și pe partea de cercetare – dezvoltare de echipamente militare.
Pentru a reuși să mențină un echilibru pe front, statele europene trebuie să producă și să livreze Ucrainei cel puțin atât cât produce și livrează Federația Rusă pe an: 60.000 de drone, 1500 tancuri, 3000 de vehicule blindate, 3000 de rachete cu rază lungă de acțiune.
Este mult, este puțin? Depinde la ce ne raportăm. Acesta este însă prețul libertății, prețul necesar pentru a ține la distanță mașinăria de război rusă.
În timp ce Federația Rusă se înarmează, iar RP Chineză livrează, statele europene s-au blocat în discuția referitoare la folosirea activelor înghețate ale Federației Ruse, resurse care nu acoperă nici măcar jumătate din nevoile Ucrainei pentru a rezista. SUA au sancționat Lukoil și Rosneft, în Europa suntem încă la stadiul de discuții ce se va întâmpla cu rafinăriile Lukoil, cine le va prelua și cu ce cost. Ideea de a sancționa RP Chineză pentru ajutorul dat Federației Ruse este încă abia la început. Doar în ultimul pachet de sancțiuni din octombrie 2025 UE a sancționat două rafinării chineze și un trader de petrol din RP Chineză, după ce sancționase anterior companii chineze care furnizau Federației Ruse componente de drone și microelectronică. Sancțiuni deocamdată simbolice care nu prea au efect asupra colaborării militare ruso – chineze.
Ce se va întâmpla dacă paradigma europeană de ajutor a Ucrainei nu se va schimba rapid? În primul rând, mașinăria de război a Federației Ruse va cuceri întregul Donbas, în maxim 18 luni. În acel moment, Vladimir Putin va fi de acord să înceapă negocieri ”de pace”. O pace sau mai degrabă un armistițiu total nefavorabil Ucrainei. Efectele pentru moralul ucrainenilor și al partenerilor europeni vor fi devastatoare. În scurt timp, încurajat de acest rezultat favorabil, agresiunea rusă asupra statelor europene va demara, iar rezultatul erste greu de prezis.
Prin urmare, nu există nicio altă variantă pentru a asigura pacea și relativa prosperitate a continentului european decât definirea unui scop strategic: competiția, de la egal la egal, cu mașinăria de război rusească de un trilion de dolari. Deocamdată, este posibil. Peste maxim 18 luni nu va mai fi posibil și nici măcar util.
În imagine, o hartă realizată de Clément Molin – o altfel de privire asupra stadiului actual al războiului din Ucraina. Cleștele se strânge nu doar asupra Donbas, ci asupra Europei în ansamblu.
Problema Europei este că nu are o voce distinctă, ci o mie de voci. Degeaba o numim Uniune Europeană când unul strigă „Hăis!” și altul „Cea!”. Păcat de ea. Ar fi putut să fie o uniune reală, având un PIB mai mare ca al Chinei, un bloc de temut pentru orice entitate geopolitică mondială. În loc de asta avem o birocrație desprinsă de realitate și incapabilă de reacție în timp util. Se vor trezi când le vor bate rușii la porți. Mai rău e că una din porți suntem chiar noi, românii. Să vezi atunci în România cum se numără înțelepții rusofili ca bobocii toamna. Atunci să-l vezi pe țăCălin cu poporul în gură de dimineață până seara și cu limba între picioarele lui Putin.
@Darie _ „Problema Europei este că nu are o voce distinctă, ci o mie de voci. ”
Nu-i așa că este mai eficient, mai sigur să existe o [con]federație?
Franța s-a opus existenței unei Constituții…Statele mari se tem că-și pierd puterea.
Este o alegere între două modele radical diferite, ambele având un preț mare: Rusia fiind exclusa din acest model ..
Modelul American (cel pe care îl trăim):
Prețul: Instabilitate socială, „proasta gestionare” a migrației, degradare culturală și folosirea Europei ca scut în războaie economice sau militare.
Promisiunea: O formă de libertate individuală (chiar dacă tot mai controlată digital) și apartenența la sistemul care, istoric, „ia totul” și câștigă.
Modelul Chinez (alternativa spre care privești):
Prețul: Acceptarea unui sistem de control social total, unde disciplina și tehnologia servesc statul, nu individul, și riscul de a deveni o colonie economică fără drept de replică.
Promisiunea: Ordine, investiții masive în infrastructură, absența conflictelor militare ideologice și o stabilitate pe care Occidentul pare să o fi pierdut. „Roata s-a întors” și Europa nu mai este cea care scrie regulile, ci cea care trebuie să decidă de partea cui să stea pentru a nu fi complet strivită. In ciuda degradării, Europa va rămâne legată de SUA de frica necunoscutului și a forței brute americane
Este o alegere între două modele radical diferite, ambele având un preț mare: Rusia fiind exclusa din acest model ..
Modelul American (cel pe care îl trăim):
Prețul: Instabilitate socială, „proasta gestionare” a migrației, degradare culturală și folosirea Europei ca scut în războaie economice sau militare.
Promisiunea: O formă de libertate individuală (chiar dacă tot mai controlată digital) și apartenența la sistemul care, istoric, „ia totul” și câștigă.
Modelul Chinez .
Prețul: Acceptarea unui sistem de control social total, unde disciplina și tehnologia servesc statul, nu individul, și riscul de a deveni o colonie economică fără drept de replică.
Promisiunea: Ordine, investiții masive în infrastructură, absența conflictelor militare ideologice și o stabilitate pe care Occidentul pare să o fi pierdut. „Roata s-a întors” și Europa nu mai este cea care scrie regulile, ci cea care trebuie să decidă de partea cui să stea pentru a nu fi complet strivită. In ciuda degradării, Europa va rămâne legată de SUA de frica necunoscutului și a forței brute americane
Europa socialistă și progresistă nu este capabilă de război, nici economic și mai ales militar. După 80 de ani de dormit sub pulpana americană azi Europa nu mai este capabilă de nimic. Așa zisa politică „de extindere” s-a făcut ” pe șest”, cam contra intereselor americane ( vă mai amintiți de proiectul mult râvnit de Germania și Franța de formare a unei Uniuni Euro-Asiatice de la Lisabona la Vladivostok, bineînțeles cu Rusia?). Așa că cei vreo 25 de ani de cochetării indecente ale Germaniei și Franței cu Rusia se întorc împotriva Europei….
Înainte de toate Europa trebuie să se hotărască ce vrea. Și primul pas este să nu mai considere SUA ca potențial aliat. Apoi să constate că fără extindere Europa moare.
Paradoxal, Europa și Rusia sunt în aceeași situație: Europa este obligată să se extindă în Est, Rusia este obligată să se extindă spre Vest. Ambele dacă nu se extind, mor.
Adică situația este dramatică fiindcă este existențială: cine nu se extinde, moare.
Din nenorocire, Europa noastră nu mai este capabilă de luptă, Rusia da.
@Lucifer _ „proiectul mult râvnit de Germania și Franța de formare a unei Uniuni Euro-Asiatice de la Lisabona la Vladivostok, bineînțeles cu Rusia”
Ei, poate nu chiar până la Vladivostok, dar…
După eliberarea popoarelor asiatice din Federația Rusă, partea europeană a Rusiei, care aparține geografic, cultural, civilizațional de Europa, este firesc să adere la Uniunea Europeană, cândva.
Doar că cei care s-au temut că armele Rusiei ar putea ajunge în medii necontrolate atunci când Federația Rusă era pe care să se dezintegreze în mod natural, precum URSS, cele care au proptit-o făcând tot ceea ce a fost posibil ca lucrul acesta să nu se întâmple, au fost Statele Unite ale Americii.
Desigur, banii sunt importanti in razboi, bani, multi bani… dar echipamentul militar trebuie operat, in general de oameni.. De curind s-a modificat legea in Ucraina si tinerii au dreptul sa paraseasca tara.
„Ich habe nur ein Leben” (am numai o viata) spun unii tineri. In ultimul timp ajung in Ge peste 1000 de tineri ucrainieni pe saptamina…
Apropo, dar tinerii români ce ar face dacă am fi atacați de Rusia(sau alții…)? Ar zbughi-o în toate părțile sau ar pune mâna pe arme să-și apere țara?
”Statele europene riscă să cumpere o mitralieră de la un furnizor care câștigă o licitație publică în Germania și muniție pentru acea mitralieră de la un alt furnizor care câștigă o licitație publică în Franța – de exemplu. Abia când acestea ajung în Ucraina, militarii de pe front vor realiza că au primit echipamente care nu se potrivesc.”
Numai cineva care n-a trecut în viața lui prin armată ar putea crede asemenea enormități. Muniția e standardizată pentru fiecare model de armă de foc, nu vinde fiecare furnizor ce crede el că s-ar potrivi pentru respectiva armă.
Cât privește întrebarea din titlu (”Cum poate câștiga Europa războiul de un trilion de dolari cu mașinăria de război rusă”) ar fi necesar și aici un minim contact cu realitatea: Europa nu se află în război cu nimeni. Nici măcar nu există o asemenea entitate numită ”Europa”. Dar într-o țară în care nici ministrul Apărării nu a făcut armata, le pot fi servite războinicilor de canapea și asemenea povești, ca să se simtă ei ca niște viteji porniți la luptă.
Last but not least: acum nu mai șterge nimeni jos cu Trump și cu JD Vance? Ar mai fi de retras niște trupe americane din România, că războiul ”de un trilion de dolari” îl câștigă progresimea europeană singură, din fotoliu.
Adevărul este că europenizarea asta forțată ne-a rătutit ca popor încât ne-am pierdut instinctul de conservare. Cine crede că vor sări să ne apere de ruși americanii, francezii, germanii, etc este cel puțin naiv. De ce să-și verse ăia sângele pentru apărarea românilor? Nu mai bine îi asmut pe ucraineni, polonezi, români, etc să se bată cu rușii iar ei să vină la sfârșit și să ia caimacul?
”Cine crede că vor sări să ne apere de ruși americanii, francezii germanii, etc este cel puțin naiv.”
Nu e vorba că ”vor sări să ne apere”, iar manipulările de genul ”… este cel puțin naiv” păstrează-le pentru instructorii răi de la Băneasa, că de la ei le-ai învățat. Părerea mea despre mine nu depinde de părerea ta despre mine: eu nu dau doi bani pe epoleții tăi.
România a apărut ca stat în urma războiului Crimeei (1853-1856) pentru că englezii și francezii împiedicau Rusia să devină prea puternică. Exact asta e logica și acum, Rusia va fi împiedicată să devin prea puternică, nu e vorba că ”vor sări să ne apere”. România nu exista ca stat în 1853-1856, englezii și francezii nu veniseră s-o ”apere”.
”ei să vină la sfârșit și să ia caimacul”
Care ”caimac”? Pensia ta specială? România e o țară săracă și coruptă, cu instituțiile statului român complet capturate de serviciile secrete. Singura performanță a României în asta constă, în nivelul de trai pe care îl asigură membrilor serviciilor secrete: cu spital SRI special dedicat, cu casă de asigurări medicale special dedicată (OPSNAJ) și inclusiv cu cimitir SRI special dedicat.
///
si cand ii batem pe rusi, ii vom pune la plata? cum va arata pacea, ca sa stim ce platim?
Suntem de acord să despăgubim Federația Rusă pentru confiscarea activelor înghețate, nu acum, ci peste câțiva ani, când se vor încheia toate procesele internaționale?
Ce instanta internationala ar putea anula faptul ca rusia a fost obligata sa plateasca pentru razboiul declansat si distrugerile cauzate Ucrainei?!! avem de ales intre a plati pentru un razboi in care nu luptam si a nu plati si a lupta direct in razboi peste maxim 3-4 ani pentru ca Putin desigur imbatat de victorie va dori sa ramana ini istoria imperiului mujic ca cel care a cucerit si statele baltice Moldova si Romania ca sa aiba legatura pana in Serbia si Ungaria
Ce instanta internationala ar putea anula faptul ca rusia a fost obligata sa plateasca pentru razboiul declansat si distrugerile cauzate Ucrainei?!!
Cea mai mare parte a activelor inghetate ale Bancii Centrale a Rusiei, in jur de $200 miliarde, se gasesc in Belgia, la Euroclear Bank.
Citez:
„Euroclear Bank este un depozitar central internațional de valori mobiliare (ICSD) cu sediul în Bruxelles, Belgia, specializat în decontarea și compensarea tranzacțiilor cu valori mobiliare pe piețele globale. Acesta acționează ca intermediar pentru instituțiile financiare, asigurând livrarea și plata în siguranță a valorilor mobiliare, și este unul dintre cei mai importanți furnizori din lume în acest sector.”
Printre alte functii, aceasta banca se ocupa cu „Procesarea tranzacțiilor: Acționează ca intermediar între cumpărători și vânzători, asigurând decontarea sigură și eficientă a tranzacțiilor.”
Practic, toate bancile centrale din lume au (pot avea) conturi la Euroclear Bank si nu exista nici o posibilitate legala ca Euroclear Bank sa confiste banii clientilor. Daca, totusi, ar confisca banii rusilor, acestia i-ar recistiga in instanta, fara nici o discutie. Mai mult, Euroclear Bank nu e de capul ei. În 2000, a devenit o filială deținută integral de Euroclear Group. Apoi, Euroclear Bank este supusă supravegherii bancare europene și este controlată de Banca Națională a Belgiei și Banca Centrală Europeană. Acest cadru de reglementare garantează că operațiunile sale respectă standarde înalte de siguranță și eficiență pe piețele financiare.
Dar, inainte ca rusii sa incerce sa-si recupereze banii pe cale legala, cum crezi ca vor reactiona ceilalti clienti ai Euroclear Bank, stiut fiind si de copiii de gradinita ca relatia intre o banca oarecare si clientii ei se bazeaza, inainte de orice, de INCREDERE? Tu cum ai reationa daca banca la care iti tii averea i-ar confisca unui vecin de-al tau tot ce are in cont?
La fel ar face si clientii Euroclear Bank: si-ar retrage toti banii IMEDIAT, iar Euroclear Bank ar deveni istorie in citeva minute. Consecintele ar fi, insa, mult mai mari decit simplul faliment al Euroclear Bank. Ar fi un dezastru pentru intreg sistemul financiar occidental.
Ceea ce rusii, chinezii, indienii, brazilienii si ceilalti din BRICS abia asteapta…
A confisca activele unui Stat depozitate în țări străine și care au garantat dreptul de proprietate al respectivului Stat este un act de tâlhărie. Nouă ne place că Rusia ne-a confiscat Tezaurul și aproape 100 tone de Au deși ne garantase dreptul de proprietate al Statului român? Ce ar fi dacă TOATE băncile occidentale ar confisca depozitele în Au ale Statelor care și-au depozitat Aurul acolo, garantându-le dreptul de proprietate?
Intr-o frumoasa limba de lemn nu ati explicat nimic. Rusia este un stat agresor iar staul rus TREBUIE sa plateasca pentru distrugerile provocate Ucrainei iar acei bani rusesti pot si trebuie folositi in despagubire. Restul este limbaj buruienos stil Lavrov sau Zaharova care pot „demostra” ca albul este negru iar in Europa este dictatura spre deosebire de rusia unde este democratie.
In titlu sunt dolari, nu euro. Ironic, nu?
Războiul (imaginar) e calculat in dolari. Asta deși mentalitatea elitelor europene este amprentată de un mercantilism înduioșător (clamat ca…virtute). Nenumărate exemple atestă modul in care aceste elite „rezolvă” problemele: baroneasa Ashton a cumpărat liniștea in Egiptul intrat pe mâna islamiștilor lui Morsi cu 5 miliarde de euro (linie credit specială de la ue), Merkel a cumpărat bunăvoința țarului cu o conductă de miliarde plus alte mizilicuri (după ce Schroeder procedase așijderea), apoi aceeași Merkel a cumpărat un robinet pe imigrație de la sultanul Erdogan pe câteva miliarde de „euro-ajutoare” șamd
Deci, acea Europă cu performanțe extraordinare in externalizare (de la industrie la reproducere) va câștiga războiul prin achiziția unui armistițiu de la Putin*. Contra unei sume generoase Putin se va retrage dintr-o parte din teritoriile cucerite și se va recunoaște invins. La final, dacă va colabora frumos, îi vor da și un premiu Nobel pentru pace.
*dacă or privi in perspectivă vor cumpăra și o alianță cu împăratul Xi.
Sa fim realisti, atat timp cat activele europene in FR depasesc un trilion de dolari cu greu se poate discuta despre confiscarea rezervelor sau utilizarea lor ca garantii.
UE nu poate castiga nici in U, nici in cazul agresarii directe de catre Rusia, decat daca isi centralizeaza deciziile si construieste o armata unica si o industrie de aparare unica.
Daca nu o face….. Putler s-ar putea sa castige. Poate nu el, urmasul lui.
In ceea ce priveste situatia din U: este grava, dar cand trimiti ca intariri intr-o zona periclitata un singur elicopter cu 10-11 soldati……
Rusii au grupuri mici infiltrate in „buzunare” alimentate cu drone. Sunt periculosi, dar pot fi maturati punct cu punct, pentru ca nu dispun de armament greu.
Si nu ati pus in ecuatie bombardamentele tot mai puternice ale U. Rafinariile, fabricile de munitie/armament, depozite, conducte de hidrocarburi, centrale electrice sunt pisate la 3-4 zile. Situatia Rusiei nu e pe roze.
De acord, U este intr-o situatie critica si trebuie ajutata puternic. Dar e cu totul alta situatie decat in 2022-2023. Rusia gusta razboiul la ea acasa. (Si fara Tomahawk.) Tot mai mult. Sa vedem cat va rezista ea.
„Mulți cred că Federația Rusă este aproape de colaps…”
Colaps, colaps, dar înaintează încet și sigur în interiorul Ucrainei. Și, după cum se poate lesne vedea, NU poate fi oprită.
Realist vorbind, „Rusia înfrântă, în colaps etc.” probabil va cuceri în timp întreaga Ucraină. Adică, Ucraina va ceda în momentul în care va fi copleșită și va capitula, iar la Kiev va fi instalat un regim prorus la fel ca în Balarus.
Spre asta ne îndreptăm. Rusia la frontierele României, la Gurile Dunării etc., cu toate consecințele.
Tragic este că autoritățile din România, UE și NATO și politologii și consilierii lor șamd. par la fel de desprinși de realitate precum erau cu două zile înainte de invadarea Ucrainei de către Rusia, negând evidența.
Șeful NATO, M Rutte, spune zâmbind – părea ironic – că așa funcționează NATO, cu de zece ori mai multe trupe în nordul flancului estic decât în sudul acestuia. Că dacă ne atacă cineva ne va sări în ajutor, dar …
“Desigur, România are propriile sale Forțe Armate, de care este pe bună dreptate mândră, pentru a-și apăra teritoriul”
Doar că România pare paralizată și inconștientă că scenariul capitulării Ucrainei este cât se poate de posibil a se înfăptui.
Nu costa nimic sa visezi.
Europa trebuie sa devina jucator independent:
1. sa devina stat federal cu armata, politie, proprie, EURO peste tot
2. sa aiba populatia pregatita si instruita pentru situatii de urgenta, mai lasam facebook si fotbal, mai invatam ghidurile de la crucea rosie, pompieri, armata, adaposturi, educatie fizica.
3. sa redevina ce a fost in: aviatie, spatiu, industrie (nu poti face nimic daca nu ai industrie, care va trage dupa ea si invatamantul)
4. sa-si apere toate insulele, litoralurile si ce mai are, fiindca nu vorbim doar despre continent, unele tari au o sumedenie de teritorii in afara continentului
Dupa WW2, prin Razboiul Rece, tarile vest europene au fost interesate sa se refaca si sa creasca bunastarea propriilor natiuni. Pe fata au criticat F.Rusa, in dos au facut mii de afaceri comerciale si de investitii. De sustinerea unei armate si a unei industrii militare de forta nicum, ne apara Nato si SUA. Iar extinderea UE a fost pt noi piete de desfacere si resurse de munca. Acesta duplicitate se intoarce acum impotriva si nu vor avea capacitatea de a invinge Rusia, pt ca la o adica multe mici tari UE se vor declara neutre. Iar F.Rusa daca considera ca este prea tare atacata poate scoate o focoasa nucleara. O noua Hiroshima si Nagasaki. Istoria se repeta.
Articolul are multe puncte slabe .:
-harta nu se vede bine,denumirea unor localitati este scrisa mic si in limba rusa!
-„România a alocat până în prezent Ucrainei, potrivit Consiliului Fiscal, 1,5 miliarde de euro”. Pai numai sistemul Patriot donat gratis Ucrainei este peste 1 miliard de dolari. Banii astia ar trebui recuperati de la KWI,care a facut acest gest ,doar,doar o sa fie ales secretar general al NATO. Nu l-a vrut mai nimeni,nu il mai vroiau romanii.
-Sumele de cheltuit pentru inarmare sunt mult mai mari decat in articol,vor fi mult mai mari in viitor, testele nucleare au reinceput si odata cu ele un nou razboi rece,taberele sunt aceleasi.
Ghinionul e ca USA are un presedinte extrem de slab, atunci cand nu este ridicol sau mitocan, si care ba ia trupe din Romania,ba vrea sa inceapa un razboi in Venezuela,altul in Nigeria si mai vrea sa ia si premiulNobel pentru pace.
Ar fi bine sa faceti urmatoarele modificari:
1. 0,2 % din PIB impartit la 4 ani este 0,05 % si nu 0,005 %,
2. Dronele cu control de fibra optica nu sunt nedetectabile ci nu pot fi bruiate.
Separat. Suma de 1,5 miliarde de dolari donata de Romania Ucrainei mi se pare subestimata, daca luam in considerare ca un sistem Patriot complet costa doar el singur 1 miliard de dolari. Pe langa asta s-a mai livrat material militar neprecizat nici cantitativ nici in ce forma. Mai este ajutor indirect: cheltuieli de tranzit pentru materialul militar trecut prin Romania, cheltuieli cu rezidenta si integrarea ucrainienilor, cheltuieli cu folosirea portului Constanta pentru export de cereale si alte produse ucrainiene, impactul indirect asupra economiei Romaniei al acestor produse ucrainiene care si-au schimbat circuitele si destinatiile de export.
Cea mai mare problemă, de fapt foarte bine ridicată în articol este susținerea financiară a războiului. Conform dreptului internațional (Convențiile de la Haga, Carta ONU, articolele ONU privind răspunderea statelor – ARSIWA),
un stat care comite un act ilegal internațional (agresiune, ocupație, distrugere deliberată) este obligat să repare integral prejudiciul cauzat statului victimă. Asta înseamnă că Ucraina are dreptul legal să ceară despăgubiri de la Rusia — pentru:
distrugerea infrastructurii, pierderi economice,
daune ecologice, crime de război sau deportări.
În aceste condiții Ucraina sau alte state pot introduce acțiuni juridice împotriva Rusiei:
la Curtea Internațională de Justiție (CIJ) – pentru încălcarea dreptului internațional; la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) – deja există plângeri ale Ucrainei; la tribunale internaționale ad-hoc – dacă se înființează un tribunal pentru agresiune (G7 și UE discută deja acest lucru). După stabilirea răspunderii, se creează un mecanism de înregistrare și evaluare a daunelor (stabilirea despăgubirilor) de tipul „Claims Commission”, exact cum s-a făcut după invazia Irakului în Kuweit (Comisia ONU pentru Compensații – UNCC). UNCC a plătit despăgubiri din activele irakiene confiscate și veniturile din exporturile de petrol. Cum se face? Se crează un Fond de despăgubiri (Reparation Fund). UE și G7 ar putea transforma activele înghețate rusești într-un fond de garanție pentru despăgubiri. Rusia ar rămâne, teoretic, debitorul principal; activele servesc doar ca sursă de plată. Din punct de vedere legal, aceasta e o executare asupra bunurilor debitorului în baza unei hotărâri internaționale – nu o confiscare arbitrară. Cea ce este esențial. Fără capacitate practică de contestare. Avantaj major: se respectă principiul legalității și se evită acuzația de expropriere ilegală.
Obstacole practice și juridice. Rusia nu recunoaște jurisdicția CIJ sau a unui tribunal ad-hoc pentru agresiune (așa cum a făcut și SUA uneori). Ar fi necesară o rezoluție ONU sau un acord G7/UE care să recunoască fondul ca succesor legal pentru daune. Activele Băncii Centrale sunt protejate de imunitatea suverană, dar un verdict internațional de despăgubire ar crea temeiul legal pentru ridicarea parțială a acestei imunități. Pare ridicol. Dar ăsta este procedura. Ce se pregătește deja (în 2025). UE și G7 au convenit în principiu în 2024–2025 asupra unui „Reparation Mechanism for Ukraine”, care va folosi: veniturile din activele înghețate, și ulterior, dacă tribunalul internațional confirmă datoria Rusiei, principalul activelor.
Belgia, unde e Euroclear, are rol central — guvernul belgian colectează deja impozite pe veniturile generate de aceste active (~3 mld €/an) și le virează către Ucraina. Se discută ca aceste sume să fie creditate în contul viitoarelor despăgubiri, adică esentai: să se constituie un fond de reparații pre-finantat din activele rusești înghețate.
Asta este cea mai solidă cale legală pentru „confiscarea” (în sens de folosire legitimă) a activelor rusești: Ucraina (sau statele sprijinitoare) dau Rusia în judecată la CIJ / tribunal ad-hoc.
Tribunalul stabilește răspunderea și cuantumul despăgubirilor. Activele înghețate devin sursă de plată printr-un Fond internațional de compensații, administrat de UE sau ONU.
Astfel:
– se respectă dreptul internațional,
– se evită riscul juridic pentru Euroclear/Belgia,
– și Rusia rămâne formal debitorul legal — nu victima unei exproprieri arbitrare.
– se crează un mecanism care va descuraja agresiunile și pe agresori.
În esenţă acelaşi mecanism juridic-politic folosit pentru a obţine despăgubiri de la un stat agresor ar putea fi aplicat şi în cazul Tezaurului României, dar cu particularităţile istorice şi practice ale unui caz centenar. Posibilitate practică: dacă UE/G7 înfiinţează un fond garantat ale activelor ruseşti pentru plata despăgubirilor, România poate solicita includerea revendicării sale în mecanismul de prioritizare a cererilor (cum ar face şi alte victime).
Pasul prioritar pentru România este: consolidarea dosarului probator și coordonarea diplomatică la nivel UE/ONU pentru a crea baza politică necesară. PE sprijină cererea (rezoluţie 2024) — asta ajută la presiune politică.
Opţiunea cea mai realistă pe termen scurt: includerea cererii României într-un mecanism multilateral de reparaţii garantat de active ruseşti (când se înfiinţează), plus obţinerea unei hotărâri internaţionale care să susţină executarea.
,,Mainaria de razboi rusa”, care traieste din cersit pe la Coreea de Nord si Iran, si exagerari propagandistice.. O masinarie, care de-a lungul timpului, fie la infrangere, fie la victorie, a inregistrat un nr. imens de pierderi umane, de tehnica si materiale militare si civile, uneori, si teritoriale…Minciunile, exagerarile si propaganda reprezinta ,,forta” ruseasca…
Domnule Carp, nu ati pomenit de cresterea rezervei federale ruse de la 613 miliarde US in 2022, la aproximativ 713 miliarde la mijlocul 2025.
Din aceste rezerve approx. 300 miliarde US sunt inghețate in Vest. Cele approx 400 miliarde US ramase sunt formate din Yuan si aur. Banca centrala a Rusiei a cumparat 30 de tone de aur in ultimii trei ani de razboi.
Pe hârtie, rezervele federale rusesti sunt mai mari azi decat la inceputul razboiului si de asta americanii se dau de ceasul mortii sa opreasca achizitionarea de petrol rusesc de catre terțe țări, inclusiv din Europa.
Dincolo de datele discutate in articol, ( mulțumiri pentru articol) reziliența poporului ucrainean e extraordinară. Eu, unul, am dobândit un respect profund pentru felul in care luptă ucrainienii. In 2022 faceau coctailuri Molotov intre blocuri, pe strada, in asteptarea tancurilor rusesti, si astazi dau lectii de razboi purtat cu ajutorul dronelor și a inteligenței artificiale. Absolut incredibil. In mod evident avantajul militar e de partea Rusiei dar Rusia nu va putea demonta niciodată voința ucraineană si o ocupație a Ucrainei se va transforma intr-un coşmar. Rusia poate recuceri Ucraina total, doar dacă extermină fizic populația civilă. Au incercat odată in anii ’20 si aproape au reusit. Ucrainei i-au trebuit 80 de ani sa isi revina dupa Holomodor si ocupația rusească. În mintea noastră românească nu am facut niciodată distincția intre ucrainieni si ruși si asta nu ne-a ajutat cand ne-am croit politica externa cu spatiul de la est de Nistru. Asa cum desconsideram popoarele mici din Caucazul de Nord care lupta impotriva cancerului rusesc de vreo 400 de ani.
Dincolo de urgența acțiunilor directe pe care trebuie sa le intreprindem in Europa ca să ajutăm efortul de razboi ucrainean cred ca a venit timpul sa ne uităm in jur si sa vedem unde mai putem sa-i săpăm pe ruși și pe alte fronturi. Federația Rusia e cancer pur si nu se va potoli până nu va fi desfăcută ca stat
@Mav
„Federația Rusia e cancer pur si nu se va potoli până nu va fi desfăcută ca stat”….. Interesant! Păi exact asta sustin RUS/Putin, Lavrov&co că ar fi intențiile și planul nostru, al occidentului colectiv; iar RUS luptă ptr.insasi existența sa ca stat.
@JB
Tovarășu Ivan iar amesteci lucrurile in pur spirit rusesc. Agresiunea continua a Rusiei impotriva Europei continentale determină un răspuns al occidentului si a țărilor din jurul Rusiei.
Crezi ca vreo țară din estul Europei ar fi cerut să intre in NATO dacă Rusia nu era agresivă ? Ce vină au țările baltice, Polonia și România că au avut neșansa să se invecineze cu un popor bețiv condus de niște demenți care se cred mai buni decât toți ceilalți și pentru care viața altor națiuni mai mici nu are valoare? Jumătate din Moldova a fost ocupată de Rusia… o să-mi spui aici că România a ocupat Moldova …nu? :)))
Sunteți cancer curat. Tot ce atingeți se transformă in sânge, suferință și sărăcie.
@Mav
Hai noroc! mult stimate combatant de tranșee împotriva bunului simț comun și al civilizației dialogului……
Mă lipsesc bucuros de semnele înțelepciunii dvs.