marți, decembrie 1, 2020

Cum se raportează Germania la Europa de Est, Rusia, China și relațiile transatlantice

În ultima sută de ani am avut trei momente de ruptură geopolitică majoră, provocate de fiecare dintre cele două războaie mondiale și de sfîrșitul Războiului Rece; ne așteaptă foarte probabil un al patrulea.

Nici o altă țară din Europa nu a beneficiat mai mult ca Germania în urma extinderii UE către Est și introducerea monedei euro. Alimentate de performanta sa mașinărie industrială exporturile germane au explodat într-un mediu liber de orice constrîngeri, cu taxe vamale, certificări, reglementări și standarde comune și cu o monedă comună în 19 din cele 27 de state membre ale Uniunii. În prezent două treimi din ansamblul exporturile germane sunt intra-comunitare. Doar Europa de Est atrage 15 procente dintre acestea, mai mult decît China (13 procente). Însă dincolo de meritele indiscutabile ale economiei sale Germania a beneficiat în ultimele trei decenii, probabil cele mai bune din întreaga sa istorie, de un context geopolitic extrem de favorabil. În 1990 sprijinul ferm al Statelor Unite coroborat cu cel al unei Uniuni Sovietice slăbită, afectată de o severă criză financiară, deci sensibilă la cadourile financiare ale cancelarului de atunci, Helmuth Kohl, au făcut posibilă reunificarea germană în ciuda reticențelor Marii Britanii și chiar ale Franței. În ciuda acestui lucru, la aniversarea a 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului Heiko Maas, ministrul de externe german, deși l-a menționat și i-a mulțumit lui Mihail Gorbaciov nu a găsit de găsit de cuviință să amintească măcar o dată America. De a cărei umbrelă de securitate beneficiază, nemijlocit în Europa, de peste 70 de ani. Tot Statele Unite sunt cele care securizează și rutelor internaționale de comerț și de aprovizionare cu energie, ambele vitale pentru economia Germaniei și pentru exporturile sale. La adăpostul acestei umbrele Berlinul și-a permis să aloce sume modeste pentru apărare redirijînd banii către economie și programe sociale.

Este doar unul dintre detaliile care ilustrează deteriorare serioasă a relațiilor dintre Washington și Berlin. La nivel declarativ tensiunile s-au accentuat semnificativ de la venirea lui Donald Trump la Casa Albă dar chiar analiștii și politicienii germani țin să sublinieze că este vorba de un proces de mai lungă durată. Într-un articol programatic publicat în septembrie 2018 în cotidianul economic Handelsblatt, cu titlul sugestiv „Planuri pentru o nouă ordine mondială”, ministrul de externe german, Heiko Maas, scria că „relația Europei cu SUA s-a schimbat chiar înainte de apariția lui Donald Trump și a tweet-urile sale provocatoare. Germania vede acum în actuala antipatie transatlantică o oportunitate istorică de a redefini rolul UE”.

Este interesantă maniera în care Heiko Mass privește această repoziționare strategică în raport cu Statele Unite, ca una a întregii Europe, deși din acest punct de vedere există diferențe majore de abordare între țările de pe continent. Mai ales printre statele din Est care sunt extrem de sceptice în privința garanțiilor de securitate pe care le poate oferi UE în raport cu Rusia. În plus, pentru o serie de țări din UE, prezența americană este văzută ca o contrapondere la o Germanie dominantă. Din cînd în cînd, mai ales în momente de criză, ca în această perioadă, resentimentele față de Germania, uneori și față de Franța, ies puternic la suprafață. Conform sondajelor de opinie, pentru italieni Germania, urmată de Franța, sunt țările cele mai „neprietene”. La polul opus fiind China și Rusia! Și, nu e vorba de o situație de moment. În urmă cu 5 ani Der Spiegel relata despre o carte scrisă de doi jurnaliști italieni, Vittorio Feltri, de la Corrriere della Sera, și Gennaro Sangiuliano, de la RAI, cu titlul „Al Patrulea Reich: Cum a subjugat Germania Europa”. În opinia acestora Euro este instrumentul prin care Germania și-a extins controlul asupra întregii Europe. Iar aceste resentimente nu sunt nici pe departe singulare. Le regăsim și prin alte părți, de pildă în Polonia, chiar dacă mai ales Angela Merkel încearcă să minimalizeze tensiunile temperînd adesea puseele federaliste, de pildă cele ale Franței. De aceea, ideea că doar Berlinul, sau Parisul, pot vorbi în numele întregii Europe este cel puțin discutabilă și poate fi chiar contra-productivă, generatoare de tensiuni.

Este realistă ambiția Germaniei de a deveni o campioană a multilateralismului, la cîrma unei Europe suverane?

Pe de altă parte însă, mai ales după plecarea Marii Britanii, influența Germaniei a crescut și mai mult pentru că britanicii erau liderii unei grupări de state care se dorea o contrapondere la axa franco-germană. În acest context există tot mai multe voci la Berlin care ar dori ca Germania, în cuplu cu Franța, să-și utilizeze poziția dominantă, în plan economic și politic, asupra celorlalte state din UE, pentru a impune o politică externă și de securitate europeană comună. Opiniile exprimate de Heiko Maas, sunt expresia unui curent mai larg care militează pentru un rol mult mai activ al țării pe plan internațional. It’s Time for Germany to Learn to Lead, („E timpul ca Germania să conducă”), scria Christianne Hoffmann, în Der Spiegel, în 2018. Deși e conștientă că asta va însemna ieșirea din situația confortabilă din prezent. Abstinența globală a Germaniei i-a permis luxul de a-și baza politica externă în mare parte pe valori, în timp ce alții au fost responsabili de „partea murdară”, cea de realpolitik. Ea dă exemplul politicilor Angelei Merkel pro-refugiații, care au pus principiile umanitare asupra coeziunii Uniunii Europene și avertizează că atunci cînd principiile se ciocnesc cu pragmatismul, cînd valorile intră în conflict cu interesele, Berlinul va fi forțat să ia decizii dificile„. E drept, Christianne Hoffmann tinde să idealizeze accentul pus pe valori în comportamentul Berlinului. Deși este oricînd gata să țină prelegeri privind importanța multilateralismului și primatul valorilor Germania nu a ezitat să-și urmărească ferm interesele chiar dacă făcînd asta se abătea de la normele pe care le promova declarativ. Un exemplu tipic este proiectul gazoductului Nord Stream 2 la care Berlinul a refuzat să renunțe în ciuda presiunilor americane și nemulțumirilor Poloniei, țărilor baltice și Ucrainei, ale căror interese de securitate sunt grav afectate.

„Problema Germaniei este că este prea mare pentru Europa dar prea mică pentru lume”, spunea Henry Kissinger. Heiko Maas și cei care îi împărtășesc opiniile știu asta dar vor să iasă din acest impas coagulînd o Europă strîns unită sub comanda Berlinului și Parisului. O Europă care să intre în competiție nu doar cu China și Rusia ci și cu Statele Unite, o idee avansată în repetate rînduri și de Emmanuel Macron. În afara de asta discursul standard de la Berlin este obsesiv dominat de apelul la multilateralism. Este un discurs tentant și aplaudat de către mulți, ideea de solidaritate internațională împotriva pandemiilor și a relelor de orice fel sună bine pe hîrtie. Însă are puține tangențe cu realitatea. De pildă China a exploatat abil acest cadru generos pentru a prelua controlul asupra OMS (Organizația Mondială a Sănătății) și a altor trei organizații din structura ONU după cum a exploatat și facilitățile oferite de apartenența la WTO (Organizația Mondială a Comerțului) pentru a intra cu bariere minimale pe toate piețele importante occidentale în timp ce a ridicat obstacole și a introdus constrîngeri instituționale celor care au dorit să intre pe piața sa internă. Altfel spus, a vorbi despre multilateralism de dragul multilateralismului, fără a-ți fixa niște obiective strategice și fără a vedea lumea nu cum ai vrea tu să fie, prin lentila propriilor valori și concepții, ci așa cum este ea în realitate, definită prin competiția globală pentru putere, influență și resurse, impregnată de resentimente și frustrări istorice care alimentează dorința de revanșă, este o probă evidentă de naivitate și de distorsiune ideologică utopică. Privind în istorie realizăm că de fapt, dincolo de vorbe și de bunele intenții nimic nu s-a schimbat esențial din acest punct. Iar ignorarea acestor realități s-a dovedit în trecut a fi fatală pentru soarta unei civilizații așa că nu există nici un motiv să credem că acum va fi altfel.

Un alt apel explicit la separarea transatlantică a lansat recent și Josep Borrell, Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă al UE, un vocal anti-american, poate nu întîmplător, la Conferința anuală a ambasadorilor germani. După ce a ținut să spună că „dacă secolul 21 se va dovedi a fi un secol asiatic, așa cum secolul 20 a fost unul american, pandemia poate fi foarte considerată ca un punct de cotitură al acestui proces”, Borrell a îndemnat UE -și urmărească propriile interese și valori și să evite să fie instrumentaliza de unul sau de către altul„. Or, e greu de crezut că o poziție neutră a Europei în economia bătăliei geopolitice dintre Statele Unite și China, văzută drept una existențială la Washington, nu va duce la decesul definitiv al alianței transatlantice, inclusiv al NATO. Ar fi ca și cînd în plin Război Rece Europa de Vest ar fi decis să se declare neutră în confruntarea dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică. Mai mult, acest lucru ar face foarte greu de evitat o viitoare „lume chinezească”, la ale cărei rigori, valori și constrîngeri va fi și Europa nevoită să se alinieze pînă la umă.

Va supraviețui alianța transatlantică dacă UE decide să rămînă neutră în noul Război Rece dintre America și China

În acest context de „antipatie transatlantică” și pe fondul refuzului Berlinului de a se conforma mai devreme de anul 2030 obligației asumate în cadrul NATO de alocare a 2 procente din PIB pentru apărare, a venit recenta decizie a administrației Trump de retrage aproape o treime din militarii americani staționați în Germania în cursul lunii septembrie. O decizie cu un substanțial impact simbolic, care ilustrează o dată în plus amploarea fracturii din frontul occidental, cu toate riscurile pe care le induce mai ales în ceea ce privește securitatea Europei de Est. Pentru că în ciuda marilor planuri privind o viitoare armată europeană UE are nevoie de cel puțin 30-40 de ani pentru a ajunge să fie în stare să-și asigure singură securitatea, crede profesorul Carlo Masala, de la Universitatea Bundeswehr din Munchen. Iar această estimare nu ia în calcul impactul pacifismului adînc implantat pe vechiul continent, încă din anii ’80, cînd era la modă în Germania de Vest sloganul „Better Red than Dead” („Mai bine roșu decît mort”). Iar ca lucrurile să devină și mai complicate în Germania este în ascendență un curent care dorește „renunțarea unilaterală a țării la armele nucleare”, instalate pe teritoriul său, încă un potențial cui în sicriul actualei arhitecturi de securitate de pe continent care, deocamdată, ne asigură și nouă protecția. Sigur, aceste arme nucleare ar putea fi mutate în Polonia, care s-a declarat adesea deschisă la o astfel de variantă, dar o decizie a Germaniei în acest sens nu ar face decît să încurajeze o linie și mai agresivă la Moscova.

Dar dincolo de asta, Carlo Masala a făcut, cu prilejul unei videoconferințe recente, o analiză asupra felului în care se raportează Germania la Rusia, la Europa de Est, la China și relațiile transatlantice. Subiectul este de maxim interes în ceea ce ne privește pentru că în această perioadă de ample reconfigurări geopolitice Germania va juca un rol esențial. El își bazează în parte analiza pe trei concluzii trase în urma unui discurs al cancelarului Angela Merkel, găzduit de fundația Konrad-Adenauer pe 27 mai 2020. De menționat că Germania va prelua președinția rotativă a UE, începînd cu 1 iulie, și va deveni și membru (nepermanent) în Consiliul de Securitate al ONU.

Prima este aceea că Berlinul nu dorește ca UE să adopte o linie dură în relația cu China. Doamna Merkel a subliniat că UE are un „interes strategic” în această relație care va fi o prioritate pentru guvernul său. Această poziție transmite un semnal negativ clar dar dezămăgitor în Hong Kong de unde doi proeminenți activiști pro-democrație, Joshua Wong și Glacier Kwong, lansaseră un apel personal către dna Merkel cerîndu-i să nu sacrifice valorile fundamentale ale Germaniei în favoarea intereselor economice și pentru a da satisfacție Chinei„. „Dependența față de China va afecta grav Germania, mai devreme sau mai tîrziu, au avertizat ei. Motivul este incapacitatea liderului german de a face față presiunii puternicului lobby industrial german în condițiile în care exporturile Germaniei în China au ajuns la valoarea de $107 miliarde, jumătate din totalul exporturilor UE în China. Este și o ilustrare a distanței dintre vorbe și fapte în cazul discursului Berlinului care, deși îl critică sever pe Donald Trump pentru „America First” și unilateralismul său, aplică în practică același principiu: „Germany, First”.

Relația specială a Germaniei cu Rusia și reverberațiile acesteia în Europa de Est

Al doilea element important merge cumva pe aceeași linie și are în centru importanța relației cu Rusia. Nu este de altfel un lucru nou. Majoritatea partidelor germane, cu excepția CDU și oarecum a Verzilor, în special SPD, AfD și Die Linke sunt filo-ruse și anti-americane. După cum sublinia Anneli Ute-Gabanyi într-un interviu acordat revistei „22” „Cancelarul de Fier“, Otto von Bismarck este figura emblematică pentru o politică de colaborare cu Rusia în detrimentul unei politici externe comune a Uniunii Europene, după modelul tratatului secret „de reasigurare“ încheiat între Germania şi Rusia în 1887„. De altfel, un sondaj de opinie efectuat cu cîțiva ani în urmă, citat de același Der Spiegel, releva că aproape jumătate dintre germani nu se văd neapărat parte a Occidentului ci mai degrabă ca o punte între Occident și Rusia. Carlo Masala face o descriere plastică a acestei ambivalențe atunci cînd spune că mulți nemți și-ar dori ca țara lor să fie un fel de „Mare Elveție”.

În fapt, chiar dacă nu o spun deschis, pentru mulți din establishment-ul german, relația cu Rusia are prioritate în raport cu cea cu Europa de Est. Un serios motiv de îngrijorare pentru țările din acest areal în condițiile unei reconfigurări geostrategice, cu noi sfere de influență, și a unei rupturi transatlantice explicite. O ruptură, iată al treilea element extras de Carlo Masala din discursul dnei Merkel, care deși nu este poate inevitabilă devine tot mai probabilă. Cancelarul a ținut să precizeze, desigur, că partenariatul cel mai important al Europei este cu Statele Unite (vorbind, iată, din nou în numele tuturor statelor membre!) dar fără prea mult entuziasm, mai degrabă pe tonul unei declarații formale de care trebuia să se achite. De altfel, în 2017, în manifestul său politic CDU a renunțat la expresia „cel mai important prieten din afara UE” pentru a descrie relația cu Statele Unite, relație care era considerată o adevărată „piatră de temelie” pentru relațiile internaționale ale țării. În prezent, această relație a fost degradată, la nivel de „partener”, așa cum este descrisă și în ultimul discurs al Angelei Merkel.

Toate aceste evoluții paralele, cuplate cu exacerbarea tensiunilor interne din spațiul occidental, ne pun în fața unui viitor imprevizibil cu posibile multe surprize neplăcute. În care e greu de spus în ce măsură mai rămîn valabile garanțiile pe care ne bazam în trecut.

Articol publicat și în revista „22”

Distribuie acest articol

32 COMENTARII

  1. Intr-o lume ce pare a deveni pe zi ce trece mai globalista ,chiar daca pandemia a oprit, pentru o vreme , acest deziderat ,intr-o lume in care ambitiile de suprematie se suprapun mai mult ca oricind , intr-o lume in care de unul singur nu prea mai poti face mare lucru ,noi europenii (vedeti ce frumos suna zicerea ) nu putem decit sa raminem uniti . Si ca – vrem si ca nu vrem – Europa trebuie sa se federalizeze . Toate tarile componente trebuie sa accepte formarea unei armate Europene compusa in viitorul apropiat si din partile complementare din NATO(banii europeni vor fi cheltuiti la nivel militar pentru tehnologie europeana ). In prima faza Franta va acoperi scutul de apare nucleara a Europei . Relatiile cu America , China , sau Rusia si cu mai toata omenirea vor fi asemanatoare celor de azi . Parteneriate economice se vor realiza cu indiferent cine doreste aceste forme de conlucrare .Europa nu este impotriva nimanui sau mai degraba Europa este impotriva lipsei de bunastare a popoarelor care nu ajung (din motive si politice )sa traiasca la un nivel acceptabil si accesibil tuturor . Viziunea Europei este pacifista ,dar pacea sau obtinerea ei are si componenta de descurajare militara . Germania are desigur rolul ei deosebit de important in acest context mondial ,singura necunoscuta este momentul in care isi va asuma si partea de politica militara – impreuna cu politica militara – deja spusa si asumata de presedintele Macron .

  2. Exportul a fost strategia politică și economică (vest)germană.
    Cancelarul CDU Konrad Adenauer a avut ca prim țel recunoașterea noului stat (vest)german Bundesrepublik D. de către aliații vest. Patru ani 1945-1949 nu a xistat un stat german, au existat numai cele patru zone de ocupație ale aliaților. URSS a fost aliat 1945 cu SUA, UK și Franța. Acceptarea noului stat Westgermany în NATO 1956 și CE/EWG/UE 1957 a urmat după 11 ani de izolare. Era o ingrijorare (vest)germană de a rămâne izolați în lume (membru ONU târziu). E și azi așa? RFG pune de mult timp accent pe ONU, WHO, WTO, pe multilateralism. O problemă? Pentru cine?

    ….”….. Un serios motiv de îngrijorare pentru țările din acest areal în condițiile unei reconfigurări geostrategice, cu noi sfere de influență, și a unei rupturi transatlantice explicite. O ruptură, iată al treilea element extras de Carlo Masala din discursul dnei Merkel, care deși nu este poate inevitabilă devine tot mai probabilă…”…..

    Schimbările din secoulul 21 nu au venit din Bundesrepublik D. Centrul de gravitație s-a mutat în zona Pacific. Președintele Obama s-a orientat mai mult spre Pacific. Nu e ceva nou faptul că D. Trump se distanțează de UE și e orientat mult mai mult spre Pacific. Recent Stoltenberg a declarat pentru NATO o atenție mai mare a alianței transatlantice pentru China care se apropie de UE. Toate aceste strategii NATO sunt valabile pentru RFG și cancelara A. Merkel. Nimic nou în vest?
    Scindarea est- vest în UE s-a produs 2016 la Bratislava (Vișegrad) unde cei din est au refuzat să recunoască și să se vadă atașați de „principile normative constitutive comunitare„ UE. Cearta e mai mult între E.Macron/Paris cu „iliberalii” din est decât cu cancelara A. Merkel care a insistat asupra începerii tratativelor de aderare cu Albania și Macedonia de Nord (refuzată 2029 de E. Macron) la UE.

    Cred că prezentarea autorului e „cârnă” ici colo în părțile esențiale, e mai mult speculație geopolitică tradițională a Bucureștiului (a declarat în Decembrie 1941 război SUA) decât raportarea la realitatea în NATO si UE. Naționalismul izolaționist în est, inclusiv cel tradițional de la București, cred că e o realitate mai apăsătoare decât grijile autorului în privința RFG.
    Nu știm cum va ieși UE.27 din criza dublă, cea a pandemiei Covid-19 și cea economică. Faptul că cancelara A. Merkel sprijină conceptul francez al lui E. Macron și al Comisiei UE de relansare a economiei în toate părțile UE cu o contribuție mai mare a RFG arată cu totul altceva decât speculațiile geopolitice dâmbovițene de ieri, de azi si de mâine. În noul budget UE al anilor 2021- 2027 prezentat în curând de Comisie se va putea vedea concret că RFG „plătește” mai mult în budgetul comunitar (lipsește contribuția britanică de peste 70 miliarde Euro). Brânza se dă pe bani?

    Rușinea și asumarea crimelor naziste rămâne încă 100 de ani parte a răspunderii germane pe lume a declarat fostul cancelar SPD Helmut Schmidt (a insistat pe instalarea de rachete americane Pershing în RFG, contra celor sovietice SS20. Vorbe și fapte).

  3. Si unde e problema ? criza cu acest virus nenorocit a aratat ca „drumul german” este unul bun si multi se intreaba uimiti cum de au reusit , pt multi el fiind un model de urmat.
    Guvernul german se implica direct cu sume importante in gasirea unui vaccin impotriva bolii, firmele germane fiind printre primele.
    De unde acesta frica a esticilor ? mai bantuie pactul Molotow- Ribbentrop prin mintile multora e uitand, Germania actula arata altfel decat cea a nilor 30 din sec. trecut si nu inteleg ca a a venit momentul emanciparii europene in care relatiile UE si SUA trebuie reasezate , de la egal la egal si nu de la hegemon la subordonat, ultimii presedinti SUA avand un aport substantial in cautarea acestor noi pozitii.
    SUA este pe cale sa se izoleze, actualul presedinte neintelegand rolul Europei in echilibrul continentului Euroasia, continent pe care se decide soarta lumii si din care intr-o masura covarsitoare fac parte Rusia, China si mai nou India.
    Estul Europei traumatizat de ocupatia ruseasca, pe bune dreptate isi pune intrebari si incerca rezolvari, din pacate din ce in ce mai mult prin solutii individuale care nu fac altceva decat sa le faca dependente de alta putere/ hegemon, vezi Polonia versus SUA, vezi Ungaria versus Rusia si China.
    Chiar crede cineva ca aceste abordari pot fi de viitor si care pot asigura pacea pe continent ? despra aceasta fiind vorba, de nimic altceva.
    Fanteziile militariste pe care unii le au n-au decat sa si le traisca undeva intr-o lada cu nisip miscand trupe de colo in colo.
    In Europa, Germania este economic cea mai puternica tara, fapt de necontestat, tara care participa la bugetul comun cu ce mai mare suma, sume de care profita printre altele tarile din Estul Europei, bani bineveniti cu care se pot afisa liderii acestor tari in diferite campanii electorale, ele fiind prezantate drept aporturi proprii la bunastarea tarii.
    Nimic de argumentat atata timp cat acelasi tari sunt reticiente impotriva politicilor comune ale UE, la pretentii financiare primii. Acest practici vor fi sanctionate in viitor, alocarea banilor fiind conditionata de respectarea normelor comune, fapt care, normal nu place.
    Polonia n-ar fi ajuns nici o data unde este fara sprijinul direct ale Germaniei, acest fapt trebuie spus oricare incecari de profitare, vezi relocarile de trupe din Germania catre Polonia drept „pedeapsa” fiind inca un argument al pozitiei germane fata de SUA.
    SUA nu poate ridica pretentii economice in fata Europei in afara acordurilor internationale, masurile luate de administratia SUA impotriva unor tari europene ale UE arantand de fapt realitatea, SUA considera UE un competitor economic si nicidecum un partener.
    Nu poti fi partener intr-o alinata militara si totodata economic sa te comporti exact invers, sa impui sanciuni economice partenerilor, in viziunea mercantila a lui Trump, ceva normal.
    De putera economica a Germaniei a contactelor ei economice depind intr-o mare masura economiile tarilor din est, vietele si veniturile a sute de mii de oameni care muncesc in Germania, actuala pandemie aratand cat se poate de edificator dependentele economice dintre tarile din uniune si cat de complicata devine situatia daca mecanismele nu functioneaza.
    Am inteles ca intre timp NATO si-a asumat „protectia” Ucrainei pana in Donbas si zonai Marii Negre insa tot o data o delagatie importantaa de oameni afaceri germani a vizitat Rusia, doar nu s-or fi plimbat de placere pana acolo.
    Situatia e complicata, echilibrul pe continent in unele zone fragil si daca nu nemtii sau francezii cine sa continue dialogul cu Rusia ? sau prefera cineva confruntari directe, militare.

    • „Sfârșitul naivității? UE vrea să-și protejeze mai bine industria în fața concurenței externe neloiale. În vizor: China ”
      Hotnews astazi

    • Nu vezi decit ce iti convine: Germania ia de citeva ori inapoi prin comertul exterior excedentar ceea ce da la bugetul comun . De ce nu spui ca Germania este cistigatoare neta, nu tarile din est care se indatoreaza pentru importuri. Plus ca se comporta ca o curva profitind numai ea de relatia cu Rusia. Nu are dreptul sa spuna ca vorbeste in numele UE in chestiuni care ii aduc ei avantaje.

      • Si ? sa.si inchida nemtii productia pt ca esticii nu sunt in masura sa se adapteze occidentului si cerintele unei piete libere, asta au vrut asta au primit.
        Polonia, Ungaria au absorbit fonduri europene la greu, baieti destepti fata de altii.

  4. Este o conjunctura favorabila Germaniei facilitata si de prezenta dnei Cancelar Merkel

    UE insa nu va putea detine statul de mare putere mondiala pana cand si componenta proprie militara nu va creste. Nu este ceva benefic – deoarce o alianta militara puternica, NATO, se divizeaza si asta va face ca atat puterea USA cat si cea a UE sa scada in raport cu China si Rusia.

    Fragmentarea UE prin BRexit poate sa fie continuata prin fragmentarea NATO.
    Nu sunt elemente care sa contribuie la consolidarea si cresterea UE sau a USA.

    UE se poate oricand transforma intr-o Japonie pusa la pamant, daca va accepta prietenii stingeritoare pentru sistemul de valori european – cel putin in raport cele declarate oficial.

    Daca UE crede in valorile democratiei asa cum crede in ele UK si USA atunci cheia este sa ramana solidari pentru a contracara eficient doua puteri care reprezinta un alt sistem si despre care noi, cei din SE Europei, stim unde duce.

    Batalia castigata dupa WW2 a dus la consolidarea sistemului democratic. Faptul ca a ramas o parte din lumea alocata altor valori a aratat ca a fost o enorma greseala. SE Europei a platit un pret mare pentru aceea decizie.

    Astazi suntem in postura de a vedea rearanjarea puteriile si de aceea inlaturarea unui sistem care nu functioneaza, care distruge economia de piata ar trebui asumata constiient la nivelul marilor democratii mondiale

    Ce sanse sunt ca sa creasca o coagulare a puterii dintre UE si USA, poate prin UK, in avantajul democratiei???

    Cred ca in mare masura raspunsul la aceasta intrebare va depinde de forta alocata diplomatiei americane care daca va fi lasata sa actioneze va putea sa consolideze parteneriatul dintre UE si USA, in cooperare cu UK. Restul va veni de la sine…

    Sigur ca este un lucru dificil: Germania depinde de gazul rusesc, China doreste sa controleze cat mai mult comertul international, financiar China este tot mai prezenta in tranzactii si de aceea se explica interesul ei pentru subjugarea Hong-Kong-ului, o relocarea a companiilor din China si o reducere cu produsele chinezesti pe piata mondiala este costisitoare dar pe termen mediu si lung sunt beneficii mari pentru o lume intreaga.

    Cum se pot schimba aceste lucruri?
    Prin eforturi, mai intai de toate, diplomatice, si mai apoi financiare si comerciale.

    Astazi suntem intr-un important punct ce poate schimba o lume intreaga pentru o perioada indelungata.

  5. Ghinionul Germaniei e ca in perioada asta tulbure are ministru de externe un purice pe care-l stringe costumul, prapaditul de Maas. Unde sunt vremurile cu Genscher?
    In mod normal partenerii naturali ai Germaniei ar trebui sa fie USA si UK. S-ar potrivi cel mai bine. Personal am lucrat la multe proiecte internationale si de fiecare data m-am potrivit cel mai bine cu englezii, mult mai bine decit cu fonfanitii.

    Relatia usa-ge e una de dragoste-ura, respect-invidie, ranchiuna-recunostinta.

    Tare mi-as dori xa Germania sa gaseasca politicieni de clasa care sa poata promova relatii prietenesti in folosul intregii comunitati mondiale.

  6. Cum se raporteaza? cam asemanator ca intre cele doua razboaie mondiale.
    Atunci a facut-o prin aliante parsive si scurte, militar, acum prin acelasi fel de aliante, dar economic.
    Atunci, acuza nedreptatea incheierii pacii dupa primul mondial, acum acuza hegemonia SUA, a celor ce i-au scapat de cizma sovietica/ruseasca, 3/4 din Germania. Unde era Germania daca Vestul federal ar fi fost tratat ca DDR?
    Vechea vorba „sa nu te increzi in greci nici atunci cind iti fac daruri” s-a transferat politicii externe germane.
    Hegemonia pe 1.000 de ani a Reich-ului german, s-a transferat incercarii de hegemonie economica.
    NB,
    ironia face ca Germania sa fie condusa, de citiva ani, de o persoana scolita de STASI, in ura fata de America. La infiintarea NATO se spunea ca organizatia fiinta pentru a tine SUA inauntru, Germania jos, iar URSS inafara.
    Cea mai mare economie europena nu binevoieste sa contribuie la inarmarea NATO cu cei 2%, pentru ca, parsiv gindit, are la est un scut de tari NATO. Si tot pe americani se bazeaza in caz de ceva. Germania si Rusia sint acum in bula fostului pact Ribentrop-Molorov.

  7. Îmi e practic imposibil să-mi imaginez o Europă unită sub bagheta germană. Partea amuznaă e că principalul obstacol împotriva a așa ceva e tocmai Germania :) Dincolo de disensiunile, rănile și suspiciunile istorice Germania se dovedește incapabilă să depășească îngustele interese naționale. Cel mai bun exemplu e tocmai Northsream 2. Problema nu e că acestă magistrală a fost construită în pofida obiecțiilor americane, ci aceea că Germania refuză să împartă beneficiile relațiilor sale privilegiate cu Rusia. Germania s-a opus cu furie oricăror încercări de realizare unei piețe europene comune a energiei, încă de pe vrema lui Kohl și Schroeder. Merkel nu a făcut decât să înrăutățească lucurile. O piață comună a energiei ar fi generat un bloc cu o forță de negoicere imensă, ar fi redus semnificativ costurile energiei pentru majoritatea țărilor UE și mai ales pentur cele din est supuse mereu șantajelor Rusiei. Sigur, unul din dezavantaje ar fi fost reducerea compeptitivității pe pițața internă a UE a produselor germane.

    Cum se poate aștepta Germania ca țările Europei să-și pună pielea în băt aliniindu-se cuminți în spatele Germaniei când acesta își pune aproape întotdeauna interesele naționale deaupra celor comunitare?

    Nu în ultimul rând, un bloc politic puternic trebuie să aibă o forță militară unitară credibilă. Germania a jusn azi să aibă mai puține tancuri ca România sau Polonia. Cred că deja de anul acesta, dacă nu de anul viitor, aviația militară poloneză are sau va avea o forță combativă superioară celei germane. Iar asta nu din cauză că polonezii sunt tari, ci din cauză că germanii devint tot mai slabi. Cum îl vei putea convinge pe solatul român să lupte sub comanda unui general maghiar sau invers? Cum te poți baza pe germani sau italieni când jumătate din fiecare din ei afirmă că nu ar fi dispuși să pună mâna pe arme spre a-și apăra țara, iar peste 2/3 din ei afirmă că nu merită să-și riște viața pentru a apăra niciun aliat al țării lor?! Dacă Turcia atacă Grecia sau dacă Rusia atacă una din țările baltice, își imaginează cineva că Germania sau Franța vor trimite acolo măcar un combatant?

  8. Germania isi vede de interesele ei. Pe de o parte joaca cartea UE, si alta cu North Stream II cu Rusia. Va stii ca niciodata sa nu moara de foame! Cele doua razboaie mondiale prin care a trecut i-au dat viitoarele lectii de supravietuire.

  9. Se înmulțesc vocile celor care speră într-o șubrezire a alianței transatlantice. Privind scena globală, se poate deduce lesne că acesta este un efect tocmai al multilateralismului, cu ascensiunea puternică a Chinei. După cum se poate vedea, interesele Chinei sunt servite de către cei care incită la disocierea SUA de Europa și alimentează un imaginar conflic cu Germania.

    Or, politicile total neinspirate (eufemistic vorbind) ale Președintelui Trump – de retragere, de restrângere voluntară a influenței SUA pe Glob – au permis ocuparea locului lăsat gol în primul rând de China, care era cel mai bine pregătită. Avertismente în acest sens au fost și sunt în continuare, dar asta nu-l clintește pe președintele american din drumul său.

    Apoi, să nu uităm că cel care a început, într-un mod cu totul neinspirat, să pună în discuție alianța transatlantică a fost Președintele Trump, în preajma unei discuții cu prietenul domniei-sale Vladimir Putin : https://www.digi24.ro/stiri/externe/sua/donald-trump-rusia-uniunea-europeana-si-china-sunt-inamicii-nostri-964164

  10. Am mai spus-o si o repet: daca nemtii spuneau in anii ’80: „Mai bine roșu decît mort”, noi spuneam in 1990, in Piata Universitatii „Mai bine mort decat comunist!”. UE reprezinta „umbrela”, paravanul Germaniei si orice extindere a UE a insemnat un avantaj enorm pentru Germania, in primul rand. Cu cat UE se extinde mai mult, cu atat creste puterea economica si influenta Germaniei. Oare care sunt acele „principii” si valori europene? Nu cumva cele promovate constant de Germania: protectionism social, toleranta infinita pentru migranti, bunastarea datorata subventionarii, ura, invidie si nerecunostinta fata de SUA, interese nationale cu Rusia si China?
    Dupa 11.09.2001, lumea s-a impartit in cei care sprijineau America, si ceilalti. Europa a intrat in a doua categorie.Practic, de atunci a inceput formarea noilor poli de putere in lume, precum si nasterea unor ideologii mai vechi, insa mascate de proiecte utopice de tip socialist. America isi strange randurile si da un semnal catre cei care doresc sa-i fie alaturi, cei care inca mai doresc sa traiasca intr-un sistem democratic si liber. Romania face parte din acest sistem si nicicand nu va dori sa se reintoarca in trecut, iar acest lucru l-am demonstrat noi romanii de atatea ori.

    • Si care ar fi solutia ? sa inchida Germania productia astfel incat competivitatea industriala sa scada si altii sa nu se mai vaite de puterea economica germana.

    • Lieber rot als tot! Ăsta ar fi sloganul atribuit vestgermanilor de către Bertrand Russell în 1961. La acea vreme filozoful englez era de părere că în cazul unui comunism planetar, pe care-l credea iminent, varianta supraviețuirii era de preferat. În realitate sloganul fusese utilizat de vestici foarte puțin în acea perioadă, dar foarte important, nu cu referire la persoana întâi, ci cu referire la frații lor din fosta RDG. În timpul războiului rece au circulat ambele variante opuse ale sloganului, deci inclusiv „lieber tot als rot”, care a fost pusă mult mai des în cântece, în spectacole, beletristică șamd.
      Dl Lazescu este deci inexact în ceea ce privește acest slogan și aparenta amploare de care s-ar fi bucurat el. Din păcate nu e singurul „răutăcism” al autorului la adresa Germaniei. O analiză presupune să fie listate și cele bune și cele rele. Coincidenta sau nu, în text apar doar cele mai puțin bune.
      E adevărat, Maas a uitat să mulțumească Statelor Unite. Dar presa și toate partidele din Germania au sesizat imediat acest aspect și l-au obligat să repare greșeala. Două zile mai târziu Heiko Maas s-a întâlnit cu Pompeo și a declarat că principalul ajutor a venit din partea SUA.
      De asemenea, extinderea UE a fost benefică pentru Germania. Dar oare numai pentru Germania?! România a câștigat destule avantaje astfel. Nu doar sezonieri dar chiar lucrători calificați în industrie și construcții câștigă mai bine decât în România. Și indirect, italienii care au plecat să câștige în Germania au făcut loc lucrătorilor români în Italia. Fără UE n-ar fi fost posibil.
      Și încă ceva: Germania duce greul finanțării europene, fiind un contributor net la bugetul continental. Iar începând de anul viitor cota Germaniei se va majora cu 42%. Ei?!

      Relația germanilor față de SUA este, într-adevăr, o dragoste cu năbădăi. După bombardamentele de la finalul ww2 a urmat podul aerian și bombele cu stafide ce au menținut tonusul antisovietic în Berlinul de Vest. Războiul din Coreea a fost de asemenea o speranță pentru germani. Nu și cuvintele lui Kennedy „mai bine un zid decât un război”. Simpatia a scăzut instantaneu, dar a revenit când același președinte, vizitând Berlinul a afirmat „ich bin ein Berliner!”. Apoi a venit războiul din Vietnam și maioneza s-a tăiat din nou. A urmat „tear down this wall” și a fost din nou dragoste. Cu războiul din Irak a căzut din nou trendul. Cu Trump SUA au renunțat la acordul de la Paris și intenționează să se retragă și din alte acorduri internaționale. De ce ar fi bucuroși germanii atunci? Opinia publică din Germania e un bun barometru pentru deciziile de peste Atlantic. Dar majoritatea germanilor își doresc ca ele să se îmbunătățească. Howgh!

        • @Hantzy si Bruno, va inteleg. Probabil ca lucrati si traiti in Germania si aveti simpatii profunde pentru nemti. Si eu am lucrat acolo, iar acum traiesc in alta parte. Si eu am avut simpatii pentru ei, dar astazi nu mai am cam deloc…Oare v-ati intrebat de ce SUA au pastrat timp de 60 de ani baza de la Ramstein? V-ati intrebat de ce Kennedy a strigat “ich bin ein Berliner!”? V-ati inrebat de ce „simpatia” a scazut dupa Razboiul din Vietnam sau cel din Iraq si Afgaistan dupa 2001? Am fost in Europa in multe zone dupa aceea si am putut vedea (nu doar in Germania), pancarte si lozinci impotriva SUA atarnate la balcoanele caselor, prin care demonizau America pentru ca lupta impotriva terorismului, spre deosebire de Europa care le-a dat si sampanie in inchisori. Va rog sa nu incercati sa ma convingeti pe mine de „bunatatea” Germaniei si rolul ei de „inger pazitor”, pentru ca nu accept asta. Da, Romania si alte tari au beneficiat de aderarea la UE, insa cat a beneficiat Germania? Ei, aud?? De unde stiti ca nu ne-ar fi mai bine cu investitii americane? Problema este ca, spre deosebire de nemti, americanii nu investesc acolo unde exista coruptie si influente rusesti pastrate din anii ’90. Va deranjeaza pactul strategic dintre SUA si Romania? Uite de aceea nu mai putem noi. Ce garantii ne ofera Germania in cazul unei invazii rusesti, de exemplu? Este simplu: black or white! Pro-democratie sau anti-demcratie.

          • E inutil și periculos chiar să căutați explicații în registrul emoțional, ca presupusă motivație a interlocutorului, când acesta se rezumă la prezentarea factuală. Asta arată că de fapt dumneavoastră sunteți cel care face afirmații determinate subiectiv, nicidecum obiectiv. Fiecare vede lumea după cum este el.
            Europenii nu demonizeaza America, așa cum greșit susțineți, ci exact așa cum scriam în precedentul comentariu, își doresc relații excelente cu partenerul Nordatlantic. E însă greu când Trump i se destăinuie lui Putin numind Europa drept inamicul comun. E politică de stat, nu pancarte în două sau trei balcoane. Deci, ca european, nu mă deranjează deloc parteneriatul strategic cu SUA. Dimpotrivă, îl apreciez mai mult decât o faceți dumneavoastră, numindu-l „pact”.
            Și nu încerc să vă conving de absolut nimic. Vă prezint doar fapte, în vreme ce dumneavoastră îmi prezentați doar intuiții și umori personale. Nimic nu oprește investițiile americane în România, decât politica internă și modul de a înțelege sa facă politică economica a executivului de la Victoria. Polonia, de exemplu, a atras investiții americane cumpărând avioane multirol peste ocean cu fonduri europene. Tot bani europeni, deci și din Germania, a folosit Polonia și la cofinanțarea acelor proiecte. Deci se poate! Ce anume îi oprește pe români să procedeze la fel? În niciun caz Germania sau Uniunea Europeană.
            Dacă nu reușiți să găsiți vreun exemplu concret pentru acea dichotomie Black or white la care faceți referire, vă recomand să renunțați a-mi răspunde.

  11. Trump are partea lui de dreptate. Cheltuielile US cu soldatii din Germania sunt intr-adevar semnificative, iar unele din miscarile Germaniei mai ales Nord Stream 2 doar au pus gaz pe foc.

    Pe de alta parte sa nu uitam expresia care pune „ai grija ce-ti doresti „. S-o impingi pe Germania sa-si ia in maini propria aparare seamana prea mult a deja-vu. Cred ca miscarea lui Trump poate fi aseamanata cu niste steroizi administrati fortat Germaniei pt a-si dezvolta si incorda din nou muschii. Si cand Germania isi umfla muschii, istoria ne spune ca nu e de bine.

    Ar fi fost de dorit ca US sa nu-si retraga soldatii din Germania, ci sa obtina compensari corecte din partea statului german. Ar fi fost un win-win. Asa mi se pare ca e un lose-lose dar in ultima vreme il tot vad pe Trump terminand in situatii lose-lose. El se crede un antreprenor de succes dar uita ca a urmari doar win-lose duce de multe ori la lose-lose pe cand a urmari win-win e o strategie mult mai de succes.

  12. „Nici o altă țară din Europa nu a beneficiat mai mult ca Germania în urma extinderii UE către Est și introducerea monedei euro…”

    Convingerea mea ca si Romania a beneficiat de aderarea la UE mai mult decat oricand in istorie. Poate doar marea unire din 1918 depaseste ca realizare istorica aderarea noastra la UE. Vrem nu vrem trebuie sa recunoastem ca generatiile actuale de romani traiesc mai bine decat toti predecesorii lor. Indiferent ca vorbim de clasa mijlocie sau chiar de oamenii saraci.

    Ce vreau sa spun cu asta e ca da, Germania a beneficiat, dar la fel de bine Germania a si dat. Este cel mai mare contributor la bugetul UE, deci va rog sa privim situatia in mod echilibrat. Sa ne uitam la ambele talere ale balantei nu doar la unul.

    Dupa lectura articolului am ramas cu concluzia ca autorul arata cu degetul spre Germania acuzand-o de diverse lucruri ori unele dintre acuzatii sunt fortate totusi. La urma urmei ce-ar fi trebuit sa faca Germania? Sa inghita pe nemestecate toate cerintele lui Donald Trump?

    • „Romania a beneficiat de aderarea la UE mai mult decat oricand in istorie”

      Cred că zilnic aud mantra asta. Care Românie? Știți cum arată România după 13 ani de UE? A pierdut aproape 5 milioane de oameni, dintre cei mai energici și mai inteligenți, dar a primit țâșpe miliarde de euro și o tonă de legi și idei tâmpite. Adică dintr-un sărac zdravăn la trup ghidat de un creier tulburat de comunism s-a transformat intr-un ciung lobotomizat ghidat de un creier bolnav de multiculturalism, corectitudine politică, egalitarism și neomarxism (căci Bruxellus nu dărâmă ci îi ridică statui lui Marx, in frunte cu Juncker); ciungul recent e aproape la fel de sărac ca rumânul anilor 90, are doar câțiva bănuți in plus (că oricum majoritatea fondurilor europene au intrat in averea politrucilor și șarlatanilor) insă nu-și dă seama că nu-i ține in mână, ci pe ochi.

  13. Dl Chifu spune ca americanii se pregatesc sa impuna la nivel global o politica de genul: „Daca vreti sa faceti comert cu noi, atunci nu faceti comert cu China.” La modul ori, ori. Ce va face Germania in acel caz? Ma indoiesc ca exporturile lor in China sunt mai mari decat cele din SUA. E evident ca vor alege SUA in detrimentul China. Relatia transatlantica trebuie pastrata si nu vorbim aici doar de UE-SUA. Vorbim si de Canada si de UK si de alte state cu aceleasi valori care vor trebui sa se coalizeze pt a indigui China si Rusia: Australia, Japonia. Coreea de Sud, etc. Eu unul sunt convins ca va fi pastra odata ce Trump va pleca de la casa alba si va veni Michele Obama. Da, da Michele Obama nu Joe Biden. Biden e doar un iepure. Si un scut. Michele va fi dezvaluita drept candidat al democratilor cu putin timp inainte de alegeri pt a nu putea fi atacata si tarata in noroi de echipa lui Trump.

  14. Sunt sceptic pt ca stiu ca autorul este un filoamerican si nu un mare admirator al Germaniei. Prin urmare o sa iau aceste idei cu un dram de sare in sensul ca nu e Germania chiar asa de neagra precum o zugraveste autorul.

    • Pentru Eduard.
      Sper ca nu sunteti si singurul care observa filoamericanismul autorului. Eu as spune ca nu e vorba doar de un filoamericanism ci de un filotrumpism. In toate articolele sale autorul ridica in slavi pragmatismul lui Trump si geniul conducator al acestuia.

      Cateva informatii pentru cei ce vor sa gandeasca in termeni de realpolitik, precum Trump (care pentru tara lui, are dreptate… doar ca tara lui, fata restul lumii, are in plus o tipografie… care tipareste banii care, deocamdata, functioneza ca bastion al capitalismului usor bolnav de lacomie).

      Bunastarea si dezvoltarea majoritatii tarilor occidentale provine in principal din comertul exterior, in principal din „puterea de export” (care daca este prea mare, vezi relatia China-SUA, devine, intr-un fel tot o forma de dominare). Nu intru aici in detalii, dezvoltarea prin puterea de export fiind un fel de axioma iar limbajul va fi informal, pentru a putea fi mai bine inteles.

      Germania este cel mai are partener comercial al Romaniei. Romania exporta in Germania aprox 17 miliarde $ si importa 19. Deficit -2 miliarde $ (2019). La fiecare $ exportat, platim inapoi 1,2$. Italia este al doilea mare partener al Romaniei cu exporturi spre si importuri din Italia aprox egale, in jur de 8,7 miliarde $ (2019). Urmeaza, undeva departe Franta cu exporturi catre de aprox 5,3 miliarde $ si importuri din de vreo 4,7 miliarde $. Pe relatia asta stam bine, avem balanta pozitiva. Aceste 3 tari acopera 40% din exporturile Romaniei si doar 34% din importurile tarii.
      Exporturi = bani intrati in tara, „bunastare”
      Importuri = bani iesiti din tara, „export de bunastare”

      Una peste alta pentru aprox 40%-50% din comertul nostru exterior, nu stam prea rau, suntem destul de echilibrati. Tanda pe Manda. Este adevarat ca aceste exporturi si importuri sunt multe legate de colaborarile intre companii in regim lohn (deci fara prea mare valoare adaugata, inclusiv in atat de mult laudatul sector IT) dar in situatia in care in Romania, administratia nu a facut aproape nimic pentru dezvoltarea pietelor de export, ci a lasat sa se revarse asupra tarii „investitiile” straine care in mare parte nu reprezinta decat o extensie a departamentelor de productie a firmelor mama, nu e rau nici asa. Somajul e ok, statul si functionarii sai nu are mare lucru de facut, decat sa astepte incasarea taxelor. Singurul mare avantaj real si pragmatic al Romaniei este ca salariile sunt de 3-4-5 ori mai mici decat in sectia de productie din Franta, sau Germania (ca sa-i cant in struna autorului).

      Dar sa vedem unde se scurg banii din Romania, miliarde de $ din balantele comerciale negative. Ei bine se scurg spre Ungaria unde exportam de 3,7 miliarde $ si importam de 6,8 miliarde $. Aproximativ 3,1 miliarde de $ au trecut vama pe la Nadlac si pe la Bors in anul 2019 spre bancile din Ungaria. Spre Polonia au trecut vama in 2019 aproximativ 3,5 miliarde $, diferenta dintre exporturi 2,3 miliarde $ si importuri de 5,8 miliarde $. Spre China am exportat 0,85 miliarde $ si am importat 5,1 miliarde $, asa ca au plecat cam 4,25 miliarde $. Doar in 2019 am reusit sa imbogatim aceste 3 tari cu 11 miliarde de $. Oamenii de afaceri din aceste tari, dl Orban, dl Morawiecki si dl Xi Jinping sunt, desigur, multumiti.

      Tot in ideea unui realpolitik cred ca nu trebuie sa va faceti prea multe griji in privinta Ungariei. Romania este pentru Ungaria un partener foarte important. Dupa Germania (evident – iata un exemplu real cum Germania domina Europa de Est), Romania se afla intr-un grup compact de tari cu un nivel al relatiilor comerciale apropiat. Grupul e alcatuit din Italia, Slovacia, Romania. Observati ca Italia apare in prim plan si in Ungaria… deci poate ca si Italia profita de naivitatea Europei de Est?

      Prietenii nostri americani sunt slab, chiar foarte slab reprezentati in comertul bilateral. Cu exporturi catre de 1,5 miliarde $ si importuri din de 0,9 miliarde $, avem balanta pozitiva, dar sumele sunt mici. In realpolitik inseamna un interes mic. Interesul reciproc cel mai mare este in domeniul apararii, acolo unde nu ne bagam, ca nu ne pricepem, dar in domeniul afacerilor cifrele nu mint. Americanii ne furnizeaza mai mult „securitate” ca sa putem noi cladi bunastarea europeana…

      Ursul rus, nici el nu se ingesuie cu prea mult comert bilateral. Exporturi catre de 1,1 miliarde $ dar importuri de 3,5 miliarde $. Deficit clar, dar… gazul e necesar. Rusii ne dau „lemne” iarna dar ne tooot ameninta securitatea…

      Informatiile prezentate aici sper sa ajute cititorii sa inteleaga un pic mai bine cine ne sunt adevaratii parteneri, cu cine colaboram, mai bine sau mai rau, dar cu care mergem inainte, de cine avem nevoie, chiar daca ne arunca cu pietre-n gard si cu care trebuie sa stabilim un modus vivendi si cine sunt cei cu care am putea colabora mult mai mult si mai bine dar cu care, din varii motive (care poate tin de lipsa de competenta crasa a administratiei romanesti actuale si a coruptiei generalizate), nu reusim sa cream bunastare pentru noi, oamenii din Romania.

      • Sunt perfect de acord cu dumneavoastră! Pragmatism, economie și creștere.
        Noi, românii, avem tendința să fim filosofi și idealiști. Fără să ne știm interesul și să ni-l apărăm. Noi știm să filosofăm și să arătăm cu degetul înspre/pe alții Dar nu sa raționăm și să facem ceva, că acțiune, pentru noi.
        Îl apreciez pe Trump pentru viziunea pe care a avut-o de a-și aduce acasă industria și a o sprijini și mai mult. Dar contracția externa a Americii s-a simțit și în contracția zonei de influență. Cat de mult ne mai putem baza pe „umbrela” Americană, acum când ea însăși a început să strângă umbrela? Își retrage voit zonele de influență.
        Pană la „tunica” americană, care se îngustează tot mai mult, avem „cămașă” germana mult mai aproape de pielea noastră. Cămașă care, așa cum spune și Kiss, oferă locuri de munca și know-how.
        Economicul primează. Nu filosofiile, nu poveștile, nu „iubirile” sau „admirațiile”. Astea nu țin de foame.

  15. Denazificarea s-a facut f superficial in Est si in Vest. Clasa politica e mult mai influentata de reflexele trecutului decat oamenii de rand (ca la noi). Amorul nemtilor cu rusii e vechi si nedezmintit. Chiar daca trece si prin perioade de nabadai, cel putin de la Schroeder incoace, politica lor externa a fost mult mai favorabila rusilor decat americanilor sau est-europenilor.
    Germania NU practica „abstinenta globala”. Trage sfori pe unde poate si propaga clar revolutia culturala neomarxista, prin fundatiile Friedriech Egbert si Konrad Adenauer (a se vedea pe siteurile lor pentru ce militeaza). Crestin-democratia germana e acum o mare minciuna, adica socialism pur.
    Politica istorica germana e in concordanta cu cea rusa. Ambasadorul Germaniei il promoveaza pe Boia https://www.agerpres.ro/politica/2018/10/17/lucian-boia-decorat-de-ambasadorul-germaniei-cred-in-libertate-si-in-proiectul-european–195020, care a sifonat la securitate si e tradus in rusa si maghiara. Pentru nemti, tot Estul e fascist, ca sa para ca responsabilitatile lor in WW2 sunt mai mici si ca sa nu dea inapoi nici acum ce au furat din Polonia si de prin alte parti. Asta are o importanta enorma pentru tarile din Est in acest moment.
    E culmea tupeului sa fii Germania, sa nu iti platesti datoriile la NATO si sa spui ca e inacceptabil ca americanii sa nu te apere pe cheltuiala lor. E drept ca armata lor e cam varza, mai ales dupa mandatul esuat al actualei sefe a CE. Chiar daca se redreseaza, nu vor sti sa pastreze echilibrul democratic, pentru ca nemtii nu stiu sa fie decat autoritari sau clienti ai canapalei lui Freud.

    • Greu cu rigoarea germana nu-i asa ? pt latini intradevar o problema, este insa problema lor si nu cea a nemtilor. Germania are un minister anume pt ajutor de dezvoltare, nu cred sa existe alta tara in lume care l-ar avea sub acesta forma.
      Prin acest minister sunt derulate programe de sustinere la nivel economic si social in intrega lume bugetul sau fiind de ca 10 miliarde de euro.
      Eu zic ca acesti bani sunt mai bine investiti in aceste programe de cat in armament pe langa, Germania este cel mare platitor net catre fondul UE , contributie care care va fi marita.
      Germania contribuie prin actiunile ei in primul rand la mentinerea pacii in Europa, la nivel mondial sunt altii care fac mersul, prin forta militara.

      • Va rog sa nu uitati marile contracte cu China, pe infrastructura si mijloace de transport. Trenurile de mare viteza din China se datoreaza Germaniei. De ce nu a facut acelasi lucru si in Ro?!!

  16. Ca părere, Germania se hazardează într-o politică de „mare putere”, foarte periculoasă pentru Europa. Care ar fi elementele de bază ale acestei politici? Iată câteva.
    – relaţia prioritară cu Rusia. Deja Germania a trădat ţări din Est ca Ucraina, Moldova şi Georgia pentru a nu supăra Rusia. Ba s-a certat şi cu SUA+UK+Polonia+Ucraina din cauza conductelor de gaze Nord-Stream I şi II. Ca părere, probabil există deja un pact Merkel-Putin aidoma pactului de neagresiune Ribbentrop-Molotov din 1939.
    – acapararea UE( eventual în comun cu Franţa) şi transformarea ei într-un adevărat al IV-lea Reich german
    – construcţia tenace în centrul Europei al unui spaţiu vital german pe ruinele fostului Imperiu Habsburgic. Aici intră şi susţinerea pentru Hungaria devenită un jolly-joker al Germaniei şi Rusiei în destabilizarea Europei Centrale.

    Ar fi multe de spus, dar repet: Germania se pregăteşte să facă din nou prostii cum a făcut în WW1 şi WW2…

  17. Excelent articol! Trebuie sa avem incredere in prietenii nostri americani. Germania nu se dezminte. Sa isi onoreze si ei obligatiile. Altfel nici eu nu vad cum i-am mai putea suporta alaturi in Nato.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Alexandru Lazescu
Alexandru Lazescu
Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fost expert media pentru proiecte europene. A coordonat proiecte europene dedicate mass-media, a fost membru fondator si membru in conducerea unor organisme profesionale precum BRAT sau ARCA A fost membru in CA al SRTv in perioada 2002-2005. In prealabil, a ocupat un post de director executiv in cadrul Televiziunii publice si a fost membru in CA al SRTv (1999-2000). A fost presedinte-director general al SRTv

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

“Tradiţia” Sf Andrei, moaştele lui Eminescu şi cruciadele IPS Teodosie Tomitanul

Arhiepiscopul Teodosie de Constanţa, acest Radu Mazăre al BOR, se agită periodic pentru organizarea câte unui carnaval televizabil, în bunul obicei local....

Netflix, Sir David Attenborough și morsele care se „sinucid” din cauza încălzirii globale – Un nou exemplu de fake news și manipulare climatică

Pentru a șoca și manipula cu succes opinia publică naivă și mai puțin informată, o parte a mass mediei recurge la ceea...

… drumul spre iad al Papei Francis

... si-atunci aveti a ma ierta daca nu voi discuta acum nici alegerile din Romania sau din Statele Unite, nici Ziua Recunostintei,...

Țara noastră în termeni de destin*

In interviurile pe care le-am făcut în marginea recentului dialog epistolar cu Andrei Pleșu intitulat Despre destin, am fost întrebat în câteva...

The Winter Is Coming

Am scris despre Karabah! Da, da. Nu e nicio glumă: în 2005 am făcut o lucrare de master pe tema războaielor din...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.