Teatrele de limbă maghiară din România au obiceiul de a-și invita spectatorii în ultima seară a anului ce se pregătește să se încheie la o premieră. Pe lângă asta, de vreo trei-patru ani încoace, Teatrul Szigligeti din Oradea a mai reînviat o tradiție. Aceea ca respectivul spectacol să fie unul de operetă. În seara zilei de 31 decembrie 2025 însă, lucrurile au stat un pic altfel. Opereta a fost lăsată să mai aștepte, locul ei fiind luat de savuroasa comedie Puricele în ureche. Scrisă de unul dintre cei mai celebri profesioniști ai vodevilului. Francezul Georges Feydeau. Campion al scrisului în domeniul așa-numitei piese bine făcute.
Formula dramaturgică a acestei scrieri celebre este pe deplin conformă cu regulile genului. Ceea ce spectatorii știu încă de la primele replici ale piesei le rămâne necunoscut o lungă bucată de vreme protagoniștilor. E absolut obligatoriu ca, din acest punct de vedere lucrurile să fie diferite. De aici, din necunoscutul cunoscut, bine gradat de dramaturg, izvorăsc o serie întreagă de situații comice, de aici încurcăturile ce par să nu se mai termine. De pildă, în comedia lui Feydeau, toți cei aflați în sală știu că domnul Chandebise este cum nu se poate mai fidel soției sale, că aceasta nu ar trebui să aibă nici cel mai mic motiv de gelozie, că încurcătura de la care pornește totul este provocată de o bună prietenă a acesteia (excesul de zel strică atunci când vine vorba de probleme de cuplu!), că și pentru una, și pentru cealaltă va veni la un moment dat decontul amplificat de faptul că soțul bănuit de infidelitate deține o sosie la hotelul La Pisoiul Galant. Cum spuneam, toate acestea sunt și trebuie să rămână neștiute protagoniștilor care se întâlnesc cu mic, cu mare la hotelul cu pricina. Numai că întâlnirea nu e dintre cele mai amicale. Și nici chiar foarte galantă nu e. Respectivii se aleargă unii pe alții și se dau de ceasul morții să își ascundă prezența ori să își camufleze identitatea. Aceasta până către finalul spectacolului care le lămurește pe toate. Și reinstaurează pacea. Ori aduce măcar un armistițiu. Arta regizorului constă, ca și aceea a dramaturgului, in riguroasa gradare a încurcăturilor urmată de o la fel de riguroasă descâlcire.
Novák Eszter, o remarcabilă profesionistă a regiei spectacolului de comedie ca și al aceluia de operetă, știe foarte bine toate acestea. Și mai știe la fel de bine regizoarea spectacolului de la Teatrul Szigligeti că, pentru a convinge, acesta are nevoie de o distribuție trăznet. În absența ei, totul nu e decât pierdere de vreme. Spectacolul orădean dispune în persoana actorului Hunyadi István de un foarte bun domn Chandebise, actorul fiind la fel de bun, de inventiv, și atunci când trebuie să îl joace pe etern alcoolizatul Poche. Hunyadi István joacă impecabil scenele ale căror origini evidente sunt în marele mut. Sebestyén Hunor îl interpretează fără cusur pe împiedicatul lingvistic Camille, Kocsis Anna și Fodor Réka sunt și grațioase, și comice, și inventive, și speriate nu mai mult decât se cuvine în ipostaza celor două femei complice de la al căror transmisibil purice în ureche (puce à l’oreille, cum spun francezii, adică chinuitoare bănuială) se declanșează noianul de încurcături a căror savoare crește grație eficientelor contribuții ale celorlaltor componenți ai distribuției. Adică mereu surprinzătorul și veșnic elegantul Tőtős Adám, exemplu de ținută scenică, atât de simpaticul Barabas Hunor, savurosul Nagy László Zsolt care-l joacă cu aplomb pe englezul fistichiu aflat veșnic în așteptarea unui telefon, a unei aventuri galante și care nu uită nici de Shakespeare și nici de cinstea pe care trebuie să o probeze un gentleman, fermecătoarele Szigyártó Johanna și Mathé Barbara, experimentații în arta comediei Balogh Atiila, Kiss Csaba, Dimény Levente, Firtos Edit, Kocsis Gyula. Cu toții au ritm, cu toții dețin și un apreciabil simț al măsurii, nimeni nu sare calul, nici un component al distribuției nu cade în greșeala exagerării complicităților cu publicul. La instituirea și păstrarea ritmului cu pricina un rol aparte îi revine muzicii de scenă, inspirat compusă de Trabalka Cecilia.
Am totuși și câteva observații critice. Nu s-ar putea să fie altfel. Sincer să fiu, nu am înțeles la ce bun ezitantele încercări de modernizare/contemporaneizare a unor situații din text. Cum se explică oricum nedusa până la capăt scoatere a textului din timp? E limpede că avem de-a face cu o operațiune regizorală oricum riscantă în cazul așa numitelor piese bine făcute. În cazul cărora contemporaneizările sunt riscante. În a căror riguroasă alcătuire și imbatabilă gramatică e preferabil să nu se prea intervină. De ce atât de amestecatele ca să nu spun altfel costume create de Florina Bellinda Vasilatos? Din cauza acelorași ezitări ale regiei? Decorul creat de Fodor Viola este unul convenabil, nu însă mai mult de atât.
Mi-a rămas complet necunoscut numele traducătorului în limba maghiară a textului ca și cel al celui în limba română. Secretariatul literar al Teatrului Szigligeti nu se dezminte. Este expert în crearea de enigme.
În fine, m-am bucurat să constat că Teatrul Szigligeti a achiziționat o nouă instalație de titrare, numai că, din păcate, la reprezentația văzută de mine aceasta nu a funcționat așa cum s-ar fi cuvenit.
Teatrul SZIGLIGETI din Oradea
PURICELE ÎN URECHE de Georges Feydeau
Dramaturgia: Karpáti Péter
Regia: Novák Eszter
Decoruri: Fodor Viola
Costume: Florina Bellinda Vasilatos
Muzica: Trabalka Cecilia
Light design: Szilágyi Yvette
Cu: Hunyadi István (Victor Emmanuel Chandebise, Poche), Kocsis Anna (Raymode Candebise), Sebestyén Hunor (Camille Chandebise), Tőtős Adám (Romain Tournel), Balogh Attila (Dr. Finache), Kiss Csaba (Carlos Homenides de Histanga), Fodor Réka (Lucienne Homedides de Histangua), Barabás Hunor (Etienne), Szigyártó Johanna (Antoinette), Dimény Levente (Augustin Ferailon), Firtos Edit (Olympe Feraillon) , Nagy László Zsolt (Rugby), Kocsis Gyula ((Baptistin), Mathé Barbara (Eugénie)
