Alegerile anticipate nu sunt un subiect nou în dezbaterea publică, fiind prezente şi în alte contexte de criză. În toate situaţiile anterioare în care s-a vorbit despre această procedură, ideea declanşării unor alegeri înainte de termen a fost instrumentalizată politic. Întrebarea e ce ar fi totuşi diferit acum şi dacă ar putea oferi anticipatele, dincolo de interesele de conjunctură ale actorilor politici, o soluţie pentru blocajul actual?
Argumentul relativ al vidului legislativ în materie de anticipate
Ce ar fi diferit acum faţă de alte dăţi ar fi că este mai uşor să se întrunească o parte din condiţiile instituţionale de declanşare. Cu actualele multiple linii roşii ale partidelor şi lipsa consensului privind formarea şi susţinerea unui nou guvern, cele minim două respingeri de guvern nu sunt greu de realizat.
Conform Constituţiei, alegerile anticipate trebuie să aibă loc în cel mult trei luni de la dizolvarea parlamentului (art. 63). Iar Legea 208/2015 pentru alegerea Senatului şi Camerei Deputaţilor prevede o perioadă electorală de 90 de zile pentru un scrutin parlamentar la termen.
În acest context, argumentul privind vidul legislativ în materie de alegeri anticipate şi faptul că este nevoie de o lege specială este relativ. Cei care susţin că alegerile anticipate nu pot avea loc decât dacă există o lege specială[i] merg pe ideea că anticipatele sunt o procedură constituţională, dar au nevoie de o lege care să aplice norma constituţională. În plus, se argumentează fie că procedura clasică durează prea mult pentru o perioadă de criză (90 de zile pe Legea 208/2015 pentru alegerea Senatului şi Camerei Deputaţilor), fie că 90 de zile sunt prea puţine pentru organizarea unui scrutin parlamentar.
Sigur, ideal ar fi să existe o lege specială a anticipatelor care să prevadă termene mai scurte, elemente de logistică financiară (de unde se iau bani pentru alegeri etc), dar dată fiind situaţia de criză şi de blocaj, dacă ar exista voinţă politică, această procedură s-ar putea desfăşura şi pe legea generală a alegerilor parlamentare, dat fiind faptul că termenul din constituţie “de cel mult trei luni”, este aceeaşi cu prevederea din legea alegerilor parlamentare de “90 de zile”.
Alegerile anticipate se pot declanşa mai uşor în actualul context, dar par tot improbabile
În contextul descris mai sus, cu şanse mai mari ca guvernele să fie respinse de parlament în mod succesiv şi cu o legislaţie care nu este neapărat o frână în organizarea acestui tip de alegeri, singurul impediment instituţional pentru declanşarea anticipatelor ar rămâne voinţa preşedintelui. Deocamdată, pare că anticipatele sunt în continuare respinse de preşedinte, acesta temându-se ca alegerile înainte de termen cu un succes mai net al AUR (de ex: un 30% sau 30%+) să nu îi mai permită acestuia să evite nominalizarea unui premier de la AUR sau să includă acest partid în negocierile privind guvernarea.
Spre deosebire de alte dăţi, acum scenariul anticipatelor este mai popular în spaţiul publico-mediatic, sub forma argumentului „e democratic să ne întoarcem la popor”, dar este agreat şi de populaţie[ii],. În rândul actorilor politici de la toate partidele, discursul privind anticipatele este volatil. Până mai zilele trecute, doar AUR susţinea proactiv acest scenariu, date fiind cotaţiile bune din sondaje (30-35% în sondaje faţă de 18%, scorul actual al AUR din parlament). Celelate partide au susţinut şi ele, dar mai mult reactiv, că nu ar fi îmoptriva ideii.
Iar zilele acestea, odată cu sondajul Agenţiei de Rating Politic, care cotează PNL cu o creştere importantă (de la 14%, cât a obţinut la ultimele alegeri, la 22% în sondajul citat[iii]), concomitent cu o scădere a PSD, şi PNL începe să fie încântat de ideea anticipatelor într-o mai mare măsură.
Şi o parte dintre liderii de la vârf ai PSD au susţinut că nu ar fi afectaţi de anticipate, nevrând probabil să valideze ideea că ar avea un scor în scădere. Cu toate acestea, mesajul transmis recent de preşedintele AEP (fost PSD) combate anticipatele, în principal prin argumentul vidului legislativ.
Dar sunt anticipatele o soluţie pentru rezolvarea blocajului?
Deşi, cu excepţia preşedintelui, cei mai mulţi actori politici dar şi sociali fac acum mult mai popular scenariul anticipatelor, principalele cauze care produc blocajul actual nu par să fie înlăturate, dacă ar avea loc alegeri înainte de termen.
Cauzele crizei actuale sunt relativ noi în raport cu alte crize politice din trecut, între ele numărându-se:
* cauze structurale legate de realitatea unui parlament cu nivel record de fragmentare, rezultat în urma alegerilor din 2024 (7 partide parlamentare / 8-9 grupuri parlamentare la Camera Deputaţilor [iv]);
* cauze date de opţiunea preşedintelui de a forma cordon sanitar în jurul AUR şi al celorlalte formaţiuni radical-populiste;
* cauze legate de schimbarea strategiei politice a partidelor: de exemplu, schimbarea strategiei de alianţe a USR, dar mai ales a PNL, vizavi de PSD, după moţiunea de cenzură din 5 mai 2026.
În privinţa fragmentării, nu e deloc o garanţie faptul că alegerile anticipate ar produce un peisaj parlamentar mai puţin fragmentat. Dacă AUR ar reuşi un scor în jur de 30-35%, iar PSD, PNL, USR s-ar situa la scoruri cuprinse între 10-20%, am avea o oarecare schimbare, în sensul conturării unui partid dominant. Dar, per total, am putea ajunge la cel puţin 6 partide în parlament[v] deci, în continuare un parlament foarte fragmentat, cu aceleaşi formaţiuni care vor trebui să negocieze.
Iar dacă ne referim la altă cauză nouă de blocaj, cordonul sanitar cu privire la AUR, dacă preşedintele va opta pentru menţinerea excluderii acestui partid din zona guvernamentală, riscul de blocaj rămâne, din nou, ridicat.
Cauza legată de reorientarea strategiei de partid a PNL îngreunează şi ea alcătuirea unor guverne bazate pe coaliţii. Iar cum sistemul politico-electoral de la noi e mai degrabă orientat spre ceea ce numim democraţie consensualistă[vi], ce îndeamnă la guverne de coaliţie, realizarea unor astfel de cabinete după noile linii roşii / indisponibilitatea înspre negociere şi compromis ale partidelor, pare imposibilă. Deci, deocamdată nici din această perspectivă, anticipatele nu ar fi deloc o garanţie a deblocării.
România, caracterizată de un sistem pluripartidist, de un sistem electoral de tip reprezentare proporţională, cu parlament bicameral, cu existenţa unui control de constituţionaliate, cu o constituţie care se modifică foarte greu etc se încadrează în ceea ce Lijphart numea democraţii consensualiste. Iar blocajul actual provine şi din faptul că, deşi acestui tip de eşafodaj instituţional consensualist ce caracterizează România îi corespund mai degrabă guvernele de coaliţie, partidele româneşti adoptă un comportament mai degrabă majoritarist, care exclud negocierile, compromisul şi guvernele de coaliţie. Partidele noastre mainstream exclud inclusiv susţinerea parlamentară a unor guverne minoritare de coaliţie.
Iar democraţiile consensualiste sunt definite în opoziţie cu cele majoritariste, având la bază un sistem bipartidist (pe model MB), sistem de vot majoritar, parlament unicameral etc, şi, pe cale de consecinţă, guverne monocolore ce funcţionează pe principiul “câştigătorul ia totul”.
Şi Lijphart, atunci când distingea între cele două tipuri de democraţie, observa că există un curent, chiar în literatura de specialitate, de a considera că democraţia în general se confundă cu democraţia de tip majoritarist, care ar fi o formă superioară de democraţie şi care presupune existenţa a două blocuri opuse de partide (şi, cel mai adesea, un sistem de partide bipartidist), ce pot alterna la guvernare. Sigur, se poate ajunge la concluzia că României i-ar fi mai potrivit stilul majoritarist, dar asta ar presupune schimbarea din temelii a întregii arhitecturi instituţionale. Până atunci, avem modelul consensualist, ce forţează la guverne de coaliţie, negocieri, compromis.
Criza partidelor
Şi pentru că actuala criză este doar la suprafaţă o criză politico-guvernamentală, în profunzime fiind o criză a partidelor şi de reprezentare, dimensiunea la care partidele mainstream ar putea începe să lucreze ar fi profilarea lor în jurul unor proiecte de politici publice.
Criza partidelor[vii] este un fenomen ce caracterizează partidele clasice ale ţărilor europene (şi nu numai), mai ales începând cu 2008, şi care nu ocoleşte nici România, fiind vizibil prin abandonarea treptată de către partidele mainstream a agendei cetăţenilor şi a intereselor lor. De asemenea, orientarea partidelor clasice spre centrul axei ideologice, a condus la percepţia că partidele nu se mai disting între ele în niciun fel şi că nu mai reprezintă o alegere pentru votanţi. Astfel, cetăţenii ajung la cote ridicate de neîncredere, nemairegăsindu-se în ofertele electorale ale acestor partide şi nemaisimţindu-se reprezentate de acestea. Consecinţa directă a acestui fenomen interconectat – criza partidelor fiind implicit şi o criză de reprezentare –[viii], este reorientarea votanţilor dinspre votul pentru mainstream înspre votul partidelor populiste.
Revenind la partidele româneşti, tentativa din jurul unui eventual pol de dreapta PNL+USR de a se profila reformist doar în jurul PNRR şi a fondurilor europene nu este suficientă. Fondurile europene trebuie să fie în continuare tratate drept o oportunitate pentru România, dar nu sunt suficiente pentru a rezolva criza mai profundă a partidelor şi cea de reprezentare. În ceea ce priveşte PSD, o poziţionare anti-Bolojan, tradusă pentru electoratul propriu prin anti-austeritate, din nou nu e suficientă fără politici publice alternative.
Strict cu titlu de exemplu, modificarea sistemului electoral, în sensul menţinerii reprezentării proporţionale dar cu liste deschise, în care votanţii să fie cei care să poată ordona preferinţa pentru candidaţi, şi nu partidele, pare o discuţie fantastică în contextul actual. Dar ar veni vreo formaţiune cu o astfel de propunere care poate ar contribui cât de cât la restabilirea încrederii în partide?
[i] https://www.g4media.ro/kelemen-hunor-spune-ca-nu-se-pot-organiza-alegeri-anticipate-in-romania-parlamentul-nu-poate-fi-dizolvat-legal.html
[ii] Conform studiului Agenţiei de Rating Politic, Barometrul Poll/Int România, publicat în 8 iulie 2026, o tremie dintre respondenţi ar agrea alegerile anticipate şi ar respinge alte variante de deblocare, cum ar fi revenirea la vechea formulă de coaliţie, diverse formule de guverne minoritare prin rotaţii politice etc. Cei mai mulţi dintre cei care exprimă opţiunea pentru anticipate provin din votanţii AUR.
https://ratingpolitic.ro/wp-content/uploads/2026/07/barometrul-POLLINT-by-ARP-Iulie.pdf.
[iii] Ibidem.
[iv] https://www.cdep.ro/ords/pls/parlam/structura2015.gp?idl=1
[v] Sondajul citat mai sus surprinde doar 5 partide care ar trece pragul parlamentar.
[vi] Arend Lijphart, Modele ale democraţiei, Polirom, 2006.
[vii] *Piero Ignazi, “The Crisis of Parties and the Rise of New Political Parties”, Party Politics 2(4):549-566, 1996.
*Martin Smith, “A Crisis of Political Parties”, pp.101-124, în Institutional Crisis in 21st-Century Britain, 2014.
* https://open-research-europe.ec.europa.eu/articles/5-288.
[viii] * İrem Özgören Kınlı, “The Crisis of Representation and Populism: A Comparative Reading of Mouffe and Rosanvallon”, Alternatif Politika, 2026, 18 (2): 183-206; https://dergipark.org.tr/en/download/article-file/6153541.
* Simon Tormey, “The Contemporary Crisis of Representative Democracy”, Democratic Theory 1(2):104-112, 2026.
”România, caracterizată de un sistem pluripartidist, de un sistem electoral de tip reprezentare proporţională, cu parlament bicameral, cu existenţa unui control de constituţionaliate, cu o constituţie care se modifică foarte greu etc se încadrează în ceea ce Lijphart numea democraţii consensualiste.”
Nu asta e problema. Lipsa de reprezentativitate a aleșilor e problema.
Cum îl cheamă pe deputatul care vă reprezintă în Parlamentul de la București? Nu știți și nici nu puteți să știți, pentru că nu dvs l-ați votat. L-a ales șeful lui de partid și l-a pus pe o listă. Iar dacă se întâmplă ceva cu el în timpul mandatului, următorul de pe listă îi ia locul în Parlament, fără să se mai organizeze alegeri.
În care țară din Uniunea Europeană se mai întâmplă asta? În care țară își mai trimit fundațiile de partid din Gemania activiști care să devină politicieni în România? Tot ce se întâmplă la momentul de față în România e joc de glezne: ”hai să ne prefacem că facem ceva”. Iar guvernul Bolojan asta făcea și el, se prefăcea că face ceva.
Un comentariu care merge la esenta problemei. Sistemul votului pe lista este un placebo al democratiei. Nici macar un placebo, mai degraba un fake. Fac pariu ca nimeni nu va avea curajul sa va contrazica. Nici macar autorii de pe aceasta platforma si nici analistii prezenti in fiecare seara la Digi sa apere democratia.
Democratia de tip westminsterian este clar superioara, desi si acolo sunt lucruri care nu sunt 100% OK. De exemplu modalitatea de alegere a primului ministru intre doua scrutinuri legislative.
Avantajul alegerilor anticipate ar fi ca grupul infractional organizat PSD, urmasul partidului comunist, aparatorul impunitatii criminalilor din dec 89 si din 13-15 iunie 90, aparatorul clicilor de sorginte securista care domina economic si financiar Romania de 36 de ani, ar obtine un procent mult mai mic fata de dec 2024, ceea ce ar fi extrem de benefic pentru tara.
Iar asta inseamna ca fortele cu adevarat democrate si reformiste ar avea de luptat numai cu creatia PeSeDista numita AUR.
Orice descrestere a potentialului clicii PSD reprezinta un pas inainte pe calea democratiei si dezvoltarii, pe calea cresterii nivelului de bunastare.
Orice atitudine ce protejeaza PSD reprezinta tradare a interesului national.
Alegerile sunt instrument democratic pur. Nu poate exista democrație fără alegeri libere ale unei majorități a cetățenilor unei societăți umane. La acest moment singurul partid căruia nu-i convin alegerile este PSD, anume pentru că tot la acest moment PSD tocmai coboară cu un lift care are cablurile puțin rupte. Faptul că în treizeci de ani de democrație românească niciodată nu s-a folosit instrumentul perfect democratic al alegerilor anticipate arată calitatea democrației românești. „Dați-ne votul, sictir și hai pa, peste patru ani, amărăștenilor!” Dreapta democratică românească reprezintă singura parte a electoratului român care susține cu adevărat democrația în România. Susținere adevărată înseamnă să susții principiile, nu să susții în funcție de ce îți pică. Or, tocmai aici pericolul, constituirea unui pol puternic USR-PNL ar fi o mare belea pe capul multora.
Posibil sa nu deblocheze criza, pentru ca electoratul este divizat.
Dar sunt cazuri de tari care au repetat alegerile de cateva ori in 4-5 ani.
Si nu au murit.
Problema la noi nu pleaca de la alegeri anticipate. Problema noasdtra pleaca de la situatia statului napadit de lipitori. Cand vrei sa faci reforma, iti sar ticalosii in spate.
Avem un stat mafiot, nu esuat!
A nu apela la anticipate când situația politică o impune(cum este acum) este o acțiune antidemocratică. În definitiv, votul este esența democrației. Că nu ne place ce va ieși? Păi asta e democrația! Vox populi vox Dei.
”A nu apela la anticipate când situația politică o impune(cum este acum) este o acțiune antidemocratică.”
A dat Domnul să fim și noi odată de-acord 😀
Însă marii pro-europeni ai neamului nu vor anticipate, pentru că un partid cu 16% în Parlament confiscase guvernarea și se comporta de parcă ar fi avut 60%. Alegerile anticipate i-ar aduce la realitate, normal că nu vor așa ceva.
Pe de altă parte, dacă sistemul electoral rămâne cel din 2024, rezultatul alegerilor va fi la fel de lipsit de legitimitate ca și cel actual. România are nevoie de revenirea la democrație, însă nimeni nu vrea asta. Toți știu că fac o afacere mai bună în situația actuală, pentru că niște alegeri parlamentare autentice, nominale, i-ar mătura pe toți sforarii. Dezgustător e faptul că până și Bruxelles-ul se complace în toată mizeria de la București, deși ei ar trebui să fie primii care să impună în România măcar un sistem electoral ca în Germania.
Sistemul electoral german nu e perfect, Germania nu e chiar un far al democrației, dar e totuși la ani-lumină de mocirla de pe Dâmbovița.
1.D-na Ionela G. pune degetul pe rană în privința cauzelor de fond ale instabilității politice: lipsa unor politici publice ale partidelor pentru electoratul pe care pretind că-l reprezintă.
PNRR este apă de ploaie pentru reconstrucția industrială, deoarece infrastructura și spitalele nu sînt mărfuri de export, ci obiective pasive, consumatoare de resurse, imposibil de întreținut după realizare fără reconstrucția industrială.
Proiectele politice nu conțin proiecte economice în favoarea electoratului, iar alegerile anticipate ar fi doar următorul ciclu politic de instabilitate, deoarece noile guverne ar avea soarta guvernului Bolojan mai devreme decît acum, după încercarea și eșecul de ,,non reformă”.
2.Incapacitatea elitei din domeniu de a construi un proiect de reindustrializare bazat pe un nou model economic, activ, industrial se datorează schimbării generate de globalizarea postbelică a piețelor naționale, care a schimbat teoria și practica dezvoltării economice-industriale naționale.
3.Președenția și Guvernul Bolojan ,,dispun” de consilieri aerieni în ce privește ,,noua economie a dezvoltării”, incapabili de a analiza și înțelege oferta proiectului de reindustrializare cu aportul investitorilor străini (majori, nu cu cablaje și cafetiere ca acum) pe care le-am propus-o detaliat (tehnic) anul trecut!
Romania moare economic datorită refuzului de a evalua și promova unicul proiect de țară realizabil în epoca globalizării – secretarii de stat și consilierii economici fiind incapabili de a înțelege și valorifica contribuția fundamentală a instituțiilor în dezvoltare.Probabil că proiectul de țară va fi evaluat după intrarea în incapacitate de plată a țării!
Păi da, alegerile anticipate chiar sunt un exercițiu democratic. Și un scrutin bate orice sondaj de opinie. Ațpropos de sondaje: oare de ce nu vedem un sondaj „Dacă mâine ar fi alegeri prezidențiale, cu cine ați vota: cu Nicușor Dan sau cu Ilie Bolojan?”? 😁
Cât despre „ascensiunea extremiștilor”, până când nu e confirmată de vot, nu e decât o sperietoare, fluturată de unii sau de alții. Una e să răspunzi la telefon sau când te oprește un operator de sondaje pe stradă și alta e să mergi să votezi. În România, politica se face pe banca din fața blocului și pe Social Media, mai mult decât în secțiile de votare.
După eventualele anticipate, dacă PSD -ul scade copios, poate că Nicușor Dan ar fi mai aproape de suspendare, decât este în actuala configurație politică…
Păi de ce să îl suspende?
Dupa parerea mea, alegerile anticipate in acest context ar fi o eroare asemanatoare cu cele ale lui M. Renzi si D. Cameron cu Brexitul, si s-ar putea chiar ajunge la un Roexit de facto. E o mostra de iresponsabilitate, un joc de tip ruleta, totul sau nimic, la care paricipa si diversi analisti, politologi etc. care numai dezinteresati nu au fost vreodata. Totul, pt interesul partidului, pt o infima crestere de cateva procente care oricum nu conteza. Ce inseamna cele 20 si ceva la suta ? Caci oricum ceea ce ia PNL-ul ia de la USR cu care oricum va forma o alianta. Cand AUR va obtine 35 la suta, oricum peste 30, va fi imposibil sa mai fie ignorat. AUR nu e un partid ca oricare altul, nici macar nu e partid, e un partid de tip totalitar, va pune mana pe institutii. Se va putea ajunge la suspendarea Presedintelui, daca nu cumva isi va da demisia, dupa cum arata, foarte stresat. Va veni poate Georgescu. Isi asuma cineva aceste riscuri ? E absolut uluitoare inconstienta diversilor analisti, ceea ce de fapt nici nu ar mai trebui demonstrat, fundamentalismul nu e doar in tabara auristilor … Deci, pana acum reforme, reforme, reforme, trebuie salvat bugetul, tara, fondurile, dar pana la un punct, monser, coane, pana la printipuri, de aici incolo toate sunt lasate de izbeliste, dezastru sa fie. Totul pt. Partid, Partidul este Patria.. Acum se vad bine toti oamenii de partid, cu cine joaca toti neutrii si obiectivii. Pe ideea apocaliptica dupa care, pt a fi mai bine, trebuie mai intai sa fie mai rau, sa fie catastrofa.
Atâta pagubă că ia AUR 35 la sută!
Dacă ăștia-s românii, asta e!
Oricum, nu trece de 40 la sută!
La modul ideal, președintele ar trebui să forțeze Constituţia și să impună alegeri parțiale (doar) pentru colegiile/zonele din care provin parlamentari care n-au votat învestirea. Un fel de acțiune oblică care(sic!) va demite parlamentarul care nu și-a dat demisia în urma votului. Cam în „spiritul” ăsta acționează și cei care vor suspendare, acum până la o nouă nominalizare care să ajungă în Parlament și prin respingere să deschidă calea acțiunii președintelui.
Altfel, pe „logica” stabilității, știm ce-a declarat președintele că (nu) va face.
Totuși, dacă se ajunge la o desemnare fără șanse de învestire, atunci tot forțând Constituția ar putea desemna pe absolut orice cetățean care îndeplinește condițiile minimale, eventual prin tragere la sorți (supervizată de setese :) )
Nu e rea ideea cu tragere la sorți!
Mai ales dacă e supervizată de STS :)))
Pentru ca poporul roman este needucat ; un popor invatat sa primeasca pomeni de la cei care guverneaza .
Eu asa vad reforma :
– eliminarea salariului minim pe economie . Salariul trebuie sa ia nastere numai si numai prin negociere .
– eliminarea obligativitatii contributiei la fondul public de pensie . Suma respectiva sa o incaseze salariatul iar acesta din urma sa dispuna liber catre ce fond de pensie ( si cite fonduri de pensie ) se indreapta .
– eliminare stabilirii virstei de pensie prin lege . Fiecare cetatean sa aleaga liber cind intrerupe activitatea profesionala . Intrerupere care poate fi si partiala . Momentul respectiv trebuie ales in functie de sumele capitalizate in investitiile facute pe toata perioada de activitate profesionala si in functie de capacitatea si dorinta de a fi activ .
– guvernul trebuie sa asigure oricarui cetatean care poate dovedi rezidenta 25 de ani o pensie ( poate fi numita si altfel ) de 1000 de lei ( de exemplu ) . Pe principiul ca aceasta persoana a fost consumator in economie ( adica a platit prin , faptul ca a consumat , o imensitate de taxe , impozite , accize , ….. )
– orice forma de subventie de la bugete publice sa fie eliminata .
– eliminarea obligativitatii contributiei la FNUASS . Suma respectiva sa o incaseze salariatul iar acesta sa decida liber unde si cite asigurari de sanatate isi face . Guvernul sa asigure numai cheltuiala cu serviciul de urgenta iar pacientul de la urgenta dupa ce va fi stabilizat sa opteze singur ( pe asigurarea / asigurarile sale de sanatate ) catre ce unitate spitaliceasca merge pentru remediere completa .
– guvernul sa nu se poata imprumuta, sa nu aiba acest drept. Sa se limiteze la cati bani aduna