luni, aprilie 22, 2024

Cum sunt locurile de plecare ale emigranților?

Rezumat:

În literatura de specialitate despre emigrare se discută, mai ales, despre provocările integrării la destinație. Cum se schimbă sau nu cei care ajung imigranți și care este impactul încadrării lor în comuntățile de sosire. Ce se întîmplă în comunitățile din care pleacă emigranții, în țara de origine, se discută mai puțin. Pentru comunitățile din care au plecat emigranți în străinătate au fost făcute cercetări mai ales asupra cauzelor de emigrare. Consecințele emigrării au fost văzute mai ales la nivelul familiilor de plecare, asupra copiilor și vârstnicilor rămași în urmă. Consecințele comunitare, la origine, în urma emigrării, sunt fie neglijate, fie tratate prin studii de caz, fie abordate fragmentar , cu accent pe îmbătrânire etc. Dar dacă ne interesează majoritatea comunităților de orgine, compararea celor cu mulți, puțini sau fără plecați? Această ultimă întrebare și abordarea aferentă ei sunt de interes în articolul de față. Cele patru ipoteze ale cercetării pun în relație intensitatea emigrării din localitate și opțiunea  destinații de emigrare (Italia, Spania, Franța, Germania, Marea Britanie) cu diferite fațele ale proceselor de săcie-dezvoltare  în comunitățile de origine  după aproximativ șapte ani de la emigrare. Fațetele sunt date de intensitatea fenomenelor de sărăcie-dezvoltare și de componentele lor (stare de sănătate, capital material în comunitate și capital socio-uman). O întreagă serie de fenomene sunt estimate și introduse în analiză pentru a contextualiza relațiile dintre emigrare și sărăcie-dezvoltare (dezvoltarea anterioară, accesibilitate urbană, mediul de rezidență, implicarea comunității în procesele de emigrare temporară internă etc.).

Întrebările

Locurile despre care întreb în titlu sunt localități, comune și orașe, dar și regiuni în care acestea se încadrează. Am în vedere în special regiunile de dezvoltare din România. Dincolo de cei care sunt plecați, cum sunt sau cum ajung să fie locurile de plecare? Mai sărace sau mai bogate? Rămase în urmă sau cu rol pozitiv, de lideri în dezvoltare?

Întrebările par simple, dar nu sunt. Răspunsurile corecte pot fi date numai prin experimente mentale. Ce impact are emigrarea de ieri asupra locurilor de emigrare dacă „ținem sub control”, ca într-un uriaș experiment, mulți alți factori de condiționare care contează? Tabele simple cu cele peste trei mii de localități cu statut administrativ din România, ordonate pe urban-rural, regiuni de dezvoltare, accesibilitate la orașele mari, mărimea demografică a localităților, caracteristici ale emigrării etc., nu pot fi date aici. Pentru amatorii de detalii tehnice astfel de aspecte sunt prezentate în trei tabele din anexă. Pentru cei care nu sunt amatori de astfel de analize pot fi urmărite și discutate numai constatările și interpretările.

De obicei se lucrează cu simplificări de genul „în țara x, emigrarea are efectele y, la nivel local”. Se poate și așa, dar situațiile pot fi, și frecvent sunt, și mai complicate. Cât contează regiunile în context, pentru relațiile dintre emigrare și sărăcie-dezvoltare locală? Dar dacă în afară de efectele regionale mai sunt estimate și efectele altor factori?

Indiferent cum i se spune, cea de-a doua sintagmă de analiză, după emigrare, este sărăcie-dezvoltare locală. Pentru a estima acest aspect am folosit un indice al dezvoltării umane locale (LHDI). Funcție de datele disponibile, am adaptat modelul UNDP pentru indicele dezvoltării umane (Sandu et al. 2020). Am considerat că o localitate, comună sau oraș, este cu atât mai dezvoltată cu cât are o rețea mai extinsă de abonamente la internet, o situație de locuire mai bună și o rată standardizată a mortalității mai redusă.

La astfel de întrebări încercăm să răspundem simplificat, în primă formă , în textul care urmează. În primul rând vom considera relațiile de interes ca și cum nu ar exista diferențieri regionale. Ulterior, vom considera aceleași relații pe fiecare dintre cele opt regiuni de dezvoltare sau prin includerea regiunilor respective în modelul explicativ.

Prima ipoteză de la care pornim susține că emigrarea de nivel ridicat, în străinătate, în trecut, aduce sărăcie, odată cu îmbătrânirea și reducerea surselor de venit în bugetele locale (Sandu 2019). În schimb, prin cea de-a doua ipoteză, formulăm așteptarea ca emigrarea intensă, în trecut, să aducă o calitate mai bună a locuirii, prin remitențele economice, banii trimiși acasă de către emigranți. Cea de-a treia ipoteză susține că emigrarea are consecințe diferențiate la origine, funcție de țara de destinație: emigrarea spre țările puternic dezvoltate precum Germania sau Marea Britanie este de așteptat să implice dezvoltare umană (HD) sporită, mai ales la nivelul condițiilor de locuire, spre deosebire de emigrarea orientată prioritar spre destinații mai sărace, precum Italia. În al patrulea rând, pe temeiuri teoretice (Wimmer&Schiller 2002), este de așteptat ca regiunile de dezvoltare să funcționeze ca matrice și să inducă diferențieri în relațiile dintre migrație și dezvoltare.

Datele cu care verificăm ipotezele se raportează la dezvoltarea localităților înainte de pandemia COVID, respectiv 2018, iar emigrarea este estimată cu datele de recensământ 2011 și 2002. Analizele vor putea fi reluate atunci când vor exista date publice, la nivel local, pentru perioade mai apropiate de prezent, provenite fie de la recensământul 2021, fie din statistica stării civile.

Emigrarea care contează

Prima dintre ipotezele de cercetare menționate este infirmată de date, într-o primă variantă de analiză. Emigrarea locală din trecut (2011) nu apare ca fiind semnificativă pentru nivelul de dezvoltare umană al aceleiași localități, în 2018 (Tabelul 1), toate celelalte condiții fiind egale, adică ținând sub control alți factori, precum apropierea față de orașele mari, apartenența rurală sau urbană a localității, gradul ei de dezvoltare locală în 2002 etc. De ce este așa? Analize mai vechi indicau o situație diferită, în sensul că relația în discuție era semnificativ pozitivă, plecările intense, de tip emigrare, se făceau în special din localități mai dezvoltate (Ionescu-Heroiu et al. 2013). Schimbarea pare să fi avut loc prin cumulare de efecte negative, emigrările cumulate au dus, în timp, la erodarea relației de tip pozitiv și semnificativ, la una nesemnificativă statistic.

Tot în  timp, relația dintre emigrare și dezvoltarea locală pare să fi câștigat alte valențe. În 2018, anul la nivelul căruia am măsurat dezvoltarea locală, comparativ cu 2011 când, folosind date de recensământ, am estimat stocul de plecați temporar din localitate, a început să conteze și țara de destinație. Plecările multe în țări puternic dezvoltate, precum Germania și Franța, induc dezvoltare la locul de plecare iar plecările intense în țări sudice, de tip Italia, induc sărăcie. Modelele de analiză mai bine specificate cu care lucrăm acum mai indică un aspect nou. Deși emigrarea nu induce semnificativ sărăcie sau dezvoltare, o componentă particulară a dezvoltării locale pare să fie puternic afectată de plecările în străinătate. Mai exact, condițiile de locuire din localitățile de emigrare par să fie influențate pozitiv de emigrare dacă aceasta este, preponderent spre țări de destinație precum Germania sau Franța. În schimb, localitățile de emigrare spre Italia par să fi suportat în timp un proces de sărăcire, de rămânere în urmă (Tabel 1).

În aceeași logică a selectivității efectelor de emigrare funcție de țara de destinație se înscrie și relația dintre conectivitatea prin internet la nivel de localitate și emigrarea spre o anume destinație. Localitățile din care emigrările s-au realizat în special spre Franța tind să aibă rețele locale mai bune de comunicare prin internet (pondere sporită de abonamente la internet în gospodăriile populației). În schimb, efectul asupra rețelei de comunicare pare să fie de sens invers, negativ, dacă emigrarea este preponderent spre Italia.

Contextul regional al efectelor emigrării

În continuare ne vom referi la relațiile dintre emigrare și dezvoltare pe fiecare dintre regiunile de dezvoltare din România (NUT 2, în limbaj administrativ UE). Acestea sunt mai apropiate de regiunile analitice decât de cele normative (Eurostat 2005).

Majoritar, pentru șapte din cele opt regiuni de dezvoltare din România, relațiile dintre emigrare și dezvoltarea umană locală sunt slab structurate (Tabelul 2), ca și în analiza la nivel național. Singura excepție se înregistrează în Regiunea Nord-Vest (formată din județele Bihor, Satu Mare, Maramureș, Sălaj, Bistrița-Năsăud și Cluj) unde localitățile cu emigrare intensă tind să fie mai puțin dezvoltate. Este neclar de ce apare această excepție. Tot în această regiune din nord-vestul țării se înregistrează tendința ca localitățile cu emigrare puternică în Spania să fie mai puțin dezvoltate. Analize suplimentare sunt necesare pentru a face relația inteligibilă.

Nici selectivitatea efectelor de emigrare asupra dezvoltării umane a localităților nu se mai regăsește în abordarea regională. Pentru ilustrarea afirmației avem în vedere regiunea Nord-Est care se suprapune, majoritar, cu cea a județelor care au emigrația orientată prioritar spre Italia. În analiza la nivel național se constată că emigrația spre Italia duce, tendențial, la sărăcie locală (Tabelul 1). În momentul în care analiza se face regiune cu regiune (Tabelul 2), relația anterioară nu mai apare ca fiind semnificativă. De ce? Foarte probabil pentru că emigrarea spre Italia este regula dominantă pentru localitățile din Nord-Est. În aceste condiții atunci când analiza este centrată pe regiunea Nord-Est, relația dintre emigrare și orientarea locală a emigrării spre Italia  nu mai apare ca fiind semnificativă. Foarte probabil la fel poate fi interpretată și absența asocierii dintre emigrarea spre Germania și nivelul ridicat al dezvoltării. Plecările în Germania sunt specifice regiunilor Centru și Vest, cele spre Franța caracterizează mai ales localitățile din Nord-Vest (regularități rezultate din analize neprezentate aici, dar bazate pe datele disponibile).

Una dintre regularitățile care se menține fără excepție atât la nivel regional cât și național este cea care se referă la influența pozitivă a ocupării temporare în afara localității de rezidență, dar în România, asupra dezvoltării umane locale: cu cât ponderea de populație locală ocupată în altă localitate din țară este mai mare, cu atât nivelul de dezvoltare a localității respective tinde să fie mai ridicat. Așa este când analiza o întreprindem pe toate localitățile dar și atunci când o realizăm regiune pe regiune (compara tabele 1 și 2). Constatarea susține ideea că regularitățile identificate la nivel național nu mai sunt semnificative statistic atunci când specificul regional include și intensitatea de manifestare a fenomenului de referință.

Aceeași neconcordanță între configurațiile regionale ale accesibilității urbane, gradului de urbanizare și mărimii demografice a localităților face ca regularitățile înregistrate în abordarea pe total localități (Tabelul 1) să coincidă, în mare, cu cele constatate prin analiza regională.

Dacă vom specifica, însă, contextul regional prin adăugarea regiunilor de dezvoltare ca predictori (Tabelul 3) ajungem la o imagine diferită. În această abordare, optimă sub aspectul gradului de specificare, vom constata că ipoteza 1 este corectă și nivelul ridicat al emigrării cumulate din localitate în 2011 prezice o valoare mai mică a dezvoltării umane locale în 2018. Se confirmă, de asemenea, ipoteza selectivității efectelor emigrării asupra dezvoltării umane locale funcție de țara de destinație. Emigrarea spre Germania și Marea Britanie aduce dezvoltare locală, în special sub aspectul capitalului material al localității din care au plecat emigranți.

Concluzii și discuție

Abordarea relației dintre emigrare și sărăcie-dezvoltare la nivel de localitate se dovedește a fi una fertilă, chiar dacă datele folosite sunt mai vechi, premergătoare perioadei de pandemie COVID-19.

Toate cele patru ipoteze ale analizei sunt susținute ca atare, sau sunt nuanțate. Relațiile apar mai clar când modelul de analiză este mai bine specificat, precum în tabelul 3. Este confirmată așteptarea ca emigrarea temporară să contribuie semnificativ la reducerea dezvoltării locale (Tabelul 3). Localitățile cu mai mulți emigranți în alte țări primesc mai mulți bani prin remitențele economice, investiți, în bună măsură, în modernizarea locuințelor sau în afaceri care pot duce la sporirea bugetelor locale (Tabelul 1). Dacă regiunile de dezvoltare se introduc ca predictori, atunci rata de emigrare nu mai apare ca fiind cu influență semnificativă asupra capitalului material local. Rămâne, însă pozitivă și semnificativă influența emigrării în Germania asupra capitalului material al localității (Tabelul 3).

Indiferent de modelul de analiză așa cum decurge din structurarea datelor în cele trei tabele din anexă, plecările temporare din localitate, în țară, contribuie la dezvoltarea localităților. Migrația internă de tip navetism sau plecare temporară este un proces mult mai stabil și eficient în a induce dezvoltare în localitățile de origine, comparativ cu plecările temporare în alte țări.

Anexe. Analize multivariate asupra relațiilor dintre emigrare și dezvoltare locală

Table 1. Predicting local human development without regions

Data source: National Institute of Statistics NIS, 2002 and 2011 censuses. OLS regressions. The algorithm to construct the index of migration abroad experience to local level is specified at https://rb.gy/qgkgv . For IURCON see  Ionescu-Heroiu et all., 2013.

Table 2. Predicting effects of emigration on local human development by regions

Data source: National Institute of Statistics NIS, 2002 and 2011 censuses. OLS regressions.

Table 3. Predicting local human development and its components including regions as predictors

Data source: National Institute of Statistics NIS, 2002 and 2011 censuses. OLS regressions.

Referințe

Eurostat. (2005). European regional and urban statistics reference guide.

Ionescu-Heroiu, M., Burduja, S. I., Sandu, D., Cojocaru, S., Blankespoor, B., Iorga, E., & van der Weide, R. (2013). Romania Regional Development Program. World Bank Group

Sandu, D. (2019).Migrație și dezvoltare în comunitățile rurale din ariile culturale ale Moldovei. In Brumă, I. S., & Vasiliu, C. D. Provocări rurale contemporane. Studii de agro-economie și antropologie rurală. Cluj:PUC.

Sandu, D., Ionescu-Heroiu, M., Franţ, O., Butacu, B., & Moldoveanu, G. (2020). An update of the local human development index for 2018, and methodology for regularly calculating the LHDI. Romania Urban Policy, MLPAD, The World Bank Group.

Wimmer, A., & Schiller, N. G. (2002). Methodological nationalism and the study of migration. European Journal of Sociology/Archives Européennes de Sociologie43(2), 217-240.

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Emigratia e de mai multe feluri, nu numai in tari diferite.

    1. Emigratia in domenii de virf. Am mai zis, asta ar fi acela care asigura un salariu anual brut de peste 70000 euroi. Acesti emigranti se incadreaza in noua societate, cit de cit, si invata ceva de la acestia. In plus au bani suficienti sa investeasca in zona de unde au plecat, sau sa-si ajute rudele.

    2. Emigratia de subzistenta. Salarii mici, salariile minime, de abia ajunge sa traiasca, traiesc in ghetto, numai printre romani, nu reusesc sa invete limba. Evident ca nu prea au ce sa investeasca in locurile de origine. Singurul avantaj e ca invata meserie si se obisnuiesc cu munca. E cazul, in special, al celor din constructii, lucru care se vede in constructia de case si vile in Ro, mai ales daca ne gindim la calitatea lor superioara.

    3. Emigratia hotilor si banditilor. Din pacate sunt tot mai multi din acestia. Caracteristica lor e ca dau tunuri si fug inapoi in Ro, care nu sunt prinsi. Altii dau tunuri in sistemul de asigurari sociale. Avantajul pt zonele de unde au plecat e ca aduc ceva bani. Nu sunt f bine organizati si nu pot forma clanuri, asa cum sunt clanurile arabe, siriene etc. Marele dezavantaj e insa, cresterea unor intregi generatii de infractori care cred ca asta ar fi un model de viata.

  2. Interesant.
    Ceva explicații privind Italia:
    – are probleme bugetare de cel puțin 25 de ani.
    – Dezindustrializarea e efectul vizibil de ani de zile.
    Ca atare, și cererea de munca înalt calificată e irizorie.
    Inginer sau medic român, va găsii extrem de greu un loc de muncă BINE PLATIT in Italia.
    Franța și Germania atrag această forță de muncă calificată atât prin numărul de locuri de munca specifice disponibile cât și prin nivelul salarizării.
    La paritate de calificare, medicul, inginerul, tehnicianul e mai bine plătit in Germania și Franța.
    Țări care nu au problemele bugetare italiene.
    In Italia :
    – E un procent mare de PIB în cheltuiala publică și prost distribuit.
    – Foame perena de noi încasări bugetare care se traduce prin una din cele mai ridicate taxări / firme (și e invers proporțională cu mărimea firmei )
    Din această cauză firme italiene se muta pe alte meleaguri și micile firme care nu pot delocaliza , sunt copleșite de taxe, impozite, contribuții. Închid porțile.
    Și investițiile străine în Italia sunt în cădere liberă din același motiv.
    Marile grupuri străine sunt in o constantă retragere/ închidere a capacităților productive din Italia.

    Efectul a toate acestea in Italia, o româncă va găsii mai ușor munca ca colaborator domestic ( „badante” dar cu puternica concurenta actuala a imigranților din America latină și/sau Africa . )
    Un bărbat va găsii mai ușor posturi de necalificat in Italia.( ascuns sub numele de muncitor generic și cu salariul net scăzut) .
    – Basca un procent ridicat de șomaj în Italia .

    Procentul de români meseriași pe cont propriu ( PFA sau cum e denumit in RO) e scăzut în Italia . Tocmai datorită politicilor fiscale dar și concurenței autohtone.
    Imaginati o Italie cu aceleași politici bugetare dezastruoase ca România dar cu un nivel de dezvoltare generala mult, mult, mult mai ridicat și în plină dezindustrializare.
    Se explică atunci de ce romanul emigrat în Italia e in general mai slab calificat și de ce romanul cu pregătire superioară , va emigra prioritar in Franța, Germania , Anglia sau tari nordice. ( ca sa nu enumăr clasicele USA, Canada )
    Necalificat sau badante, e la mana oricui din zonele sărace românești. Și merg in Italia, Spania. Și latinitatea limbii ajută.
    Un medic , un inginer, un tehnician dentar, energetic, IT , etc , va emigra in alte țări dezvoltate. Unde exista cerere și dificultatea limbii se poate depășii prin efort individual.
    Iar aceste persoane înalt calificate vin automat din zonele mai dezvoltate romanesti. Unde exista respectivele facultăți.

    Din o comună săracă nu se extrage un inginer.
    Obții rapid un necalificat sau badante.
    Daca il aduci la oraș, îl instruiești, ( liceu, facultate) , descopera apa calda și baia in casa, are alte pretenții și aspirații de la viață. Absolut normal și just.

    Dar despre catastrofala politica românească care din 1947 și pina azi, nu a reușit să reducă (măcar) diferența sat- oraș, nu e obiectul articolului.
    Deșii originea socială a emigrării românești e chiar în această înfrângere categorică , vizibilă , numita diferența sat- oraș .
    Combinata cu corupția , clientelismul bugetar , efectul e exact cel subliniat de articol. Se emigrează constant din toate păturile sociale. Se emigrează in continuare din Cluj dar și din comuna ( să zicem) Târgul Frumos.
    Diferențele sunt de calificare, destinații și procente.
    Părerea mea.

    • In Romania are loc si o emigratie interna, din zone sarace catre orase precum Bucuresti si zona limitrofa cat si in Ardeal. In rest in vremurile de azi, nesigure si o Europa pe cale de deindustrializare trebuie bine gandit pasul emigrarii definitive, cea temporara poate fi o optiune pt a castiga ceva bani.

  3. Ce sens are gruparea pe regiuni cand stim ca la nivel de localitate indicatorii difera semnificativ?

    Prezentarea rezultatelor la final e de nota 2. Multe date, zero informatie. Tipic pentru scoala romaneasca de statistica (pe care am terminat-o si eu..).

    • Nici macar date.
      Despre structura emigratiei. Definitifve.
      Deoarece… daca dintr-o zona saraca iti pleaca* 20.000 de calfe si zidari
      efectele sunt aproape nule. Nada.
      Dar… daca-ti pleaca** 20 de ingineri, medici… zona saraca va deveni si mai… religioasa.
      ___________________________________________________________________________
      * sezonier
      ** definitiv

  4. Rămân la părerea mea cum că intrarea României în UE a fost distructivă cel puțin dpdv economic. A trebuit să plătim despăgubiri de război ( fiindcă am fost învinși în ” războiul rece”) mai mari ca cele de după WW2. Da, România s-a dezvoltat, dar nu fiindcă a intrat în UE, a fost o dezvoltare generală a Lumii. Aș adăuga aici umilințele la care am fost supuși pe care nici măcar Turcia și Rusia nu și le-au permis ( vezi atitudinile Germaniei, Austriei și Hungariei). Pentru mine, ” Europa noastră” a fost o mare deziluzie.

  5. Cred că indiferent de ce zice statistica, emigrația are un efect pozitiv asupra zonelor părăsite. Fie și pentru că se reduce presiunea socială. Iar asta se observă în toate țările de emigrație.

    Italienii au fost până pe la 1990 timp de un secol ceea ce sunt românii și polonezii azi în Europa. Poate mai uțin cunoscut e faptuil că jumătate din scandinavii de sub soare trăiesc în SUA mai ales în Minnesota, Wisconsin, Nebraska, Iowa și cele două Dakote. Până la al doilea război mondial și-au depopulat practic țările de origine timp de 50-60 de ani. La fel aproximativ 30% din americani sunt de origine germană. Nemții la rândul lor au emigrat masiv până prin anii 50 în ambele Americi. Englezii la rândul lor emigrau masiv în Australia și Canada. Cea mai mare comunitate de imigranți din Redtail Unit sunt de fapt irlandezii, însă ei sunt mult mai puțin vizibili ca alți asiaticii, polonezii, românii, sau italienii. Aproape 12% din oamenii născuți în Irlanda trăiesc sau sunt naturalizați în regat. Niciuna din țările astea nu sunt sărace. Dimpotrivă.

    Altfel spus nicio țară europeană care a fost o sursă de emigrație masivă n-a sărăcit.

    • O teză care mă pune pe gânduri. Generalizând puțin, toate migrațiile din Istoria Lumii ar fi avut scopuri numai economice. Numai că, de cele mai multe ori, aceste migrații aveau că scop tâlhărirea popoarelor băștinașe. Colonialismul este unul dintre exemple. Fiindcă una înseamnă să emigrezi ca stăpân și alta este să emigrezi ca milog….

      • Treaba cu coloniile și jefuirea e un pic cam aluneacoasă. Eu cred că până la urmă și colonizarea a avut de fapt motive economice. În general colonialismul e câh în mod pavlovian fără să existe prea multe eforturi pentru o evaluare obiectivă.

        India & Pakistan ca și colonii britanice aveau un standard de viață mult mai apropiat de Europa și America față de ceea ce au acum. Indienii puteau călători liber prin imperiul britanic și cu toate astea migrația era moderată. Trecerea de la statul de colonie britanică la cel de state independente a fost unul lin. Englezii au plecat de bună voie și au ajutat cât au putut nașterea noilor state succesoare. Azi, dacă n-ar avea nevoie de vize, mâine ar emigra de la Varsovia la Dublin vreun miliard de pakistanezi și indieni.

        În Africa dezastrul e și mai mare. Toate cele 54 de state africane sunt răvășite de conflicte violente și de dictaturi sordide. Africa nu atrecut printr-un dezastru ca cel de-al doilea război mondial și la momentul independenței aproape toate statele africane plecau de la un standard de viață mai ridcat ca Singapore sau Coreea de Sud. De 60 de ani încoace au primit din lumea civilizată ajutoare toatlizând mii de miliarde de USD ce sunt mult peste toate resursele luate din Africa de vechile puteri coloniale. Deci nu prea putem vorbi de jaf ci mai degrabă de cerșetorie.

        Jaf e ceea ce fac chinezii azi în Africa mituind „elitele” locale spre a stoarce resurse și exploata localnicii cu o sălbăticie nemaivăzută. Spre deosebire de vehicle puteri coloniale chinezii nu invstesc NIMIC în infrastructură, sănătate sau educația localnicilor.

        • Asa o fi fost. Azi lucrurile stau putin diferit. Aa luam cazul frantei. Prin sustinerea francului CFA, Franta da practic bani africanilor. Cu banii astia, africanii cumpara tinichele din franta, asa ca banii se intorc in franta. Ddica din franta in franta. Din buzunarul celui care plateste taxe in buzunarul prietenilor (de fapt sefilor) lui macron sau a sobolanului de serviciu. Desigur francezul de rand primeste o ciosvarta mai mare decat africanul, dar principul „elitelor” care isi adjudeca osul principal este acelasi.

          • Nici o faptă bună nu scapă nepedepsită. 😂

            Și dacă nu le-ar da bani le-ar fi oare mai bine? Nu-i vorbă că e o prostie să le dai bani. Dacă încerci să-i scoți din foame te înjură și te acuză de „colonialism” și „exploatare”. Într-adevăr cea mai bună soluție e să-i lași să se descurce cum știu.

            Și asta nu e o boală neapărat africană. Și-n România vedeam exact aceleași chestii. Aderarea la UE a scos țara din foame. Drept care îi vezi azi pe „patrioții” care au trăit toată viața din pomeni de stat guițând indignați că: „Ne-a făcut UE colonie dom’le.” Aderarea le-a crescut pensia medie de la $60 în anii 2000 la aproape $500 azi. Dacă aveau azi pomeni ca-n Moldova, Belarus, sau Armenia erau probabil fericiți. 🙄

            • Adevărul e la mijloc, a fost o perioadă de dezvoltare GENERALĂ a Lumii, iar fostele state comuniste s-au dezvoltat nu numai din cauza apartenenței la UE( eu aș zice chiar dimpotrivă…).

            • @Lucifer

              Tocmai că nu s-au descurcat deloc și au rămas mult în urma țărilor ce nu au fost lovite de blestemul comunist. Decalajele nu au fost recuperate complet nici azi.

              Niciuna din fostele țări comuniste nu avea restricții la călătorie în afara țării înainte de comunism. După ce au devenit comuniste TOATE au fost forțate să-și închidă frontierele pentru că altfel cetățenii lor fugeau în masă din „raiul comunist” în „infernul capitalist”.

              Nicio țară capitalistă europeană nu a impus restricții de călătorie cetățenilor săi și cu toate astea niciun șomer franțuz, italian, sau spaniol nu era tentat să devină „demn constructor al socialismului” în România sau URSS.

  6. Concluzia analizei: dacă un român emigrează către Germania, Franța sau UK, îi crește nivelul de trai atât lui cât și restului românilor din satul de unde a plecat.
    Păi atunci ce mai așteptăm? Asta e clar cea mai ușor de aplicat măsură pentru a crește nivelul de trai al tuturor românilor.

    Te pomenești că, de fapt, toți acești ani PSD și PNL asta au făcut, au avut și aplicat un plan deștept de creștere a nivelului de trai prin emigrare masivă. Nu mi-e clar, dacă tot și-au făcut reclamă la televiziuni, de ce n-au promovat emigrarea prin campanii media gen „Române, ce mai aștepți? Pentru binele tău, pentru frații tăi români, emigrează!”

  7. Pentru continuarea discuției pe temă pot fi văzute și interviurile recente acordate de autorul materialului pentru Otilia Bălinișteanu, în Lumina din 20 august 2023,la https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/interviu/migratia-externa-nu-poate-fi-stopata-trebuie-optimizata-182925.html , și pentru Daniela Șerb, în Adevărul din 23 august 2023, disponibil la https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/cum-a-schimbat-diaspora-fata-romaniei-experti-2293802.html. Ambele discuții susțin și idee de optimizare instituțională a migrației externe, în sensul favorizării migrației circulatorii de tip „euronavetism”, pe perioade limitate, încadrate contractual, pentru a favoriza beneficii pentru migranți, familiile lor, comunitățile de la origine și cele de la destinație. Reducerea emigrării, temporare sau definitive și stimularea revenirilor implică schimbări majore nu numai în plan economic ci și în funcționara serviciilor publice, în funcționarea meritocratică a instituțiilor, strategii și și politici de migrație și dezvoltare fundamentate științific. Evident, datele la nivel de localitate sau de regiune nu pot suplini datele de culelse la nivel individual prin sondaj, interviu calitativ, recensământ.

  8. De ce aleg unii romani sa emigreze în Canada sau SUA, în loc sa aleagă state europene (UK, Germania, Tarile de Jos, etc)? Ce-i atrage in SUA și Canada, in afara poate de salariul mai mare fata de cel primit în Europa? Scriu din Montreal, unde ma aflu în vizita câteva săptămâni insa, fără sa jignesc pe cineva, orașul nu-mi place. Nu cred ca as trai aici nici 2 luni. Este murdar, cu case în care n-as putea locui, cu clădiri înalte însă destul de sobre și urate, un oraș cu mulți oameni ai străzii și mașini rablagite care contrastează cu Tesla și „camioanele” tipic americane Dodge, Ford sau Chevy. Exista însă o senzație de libertate, destul de greu de explicat, o senzație de „alta lume”, diferita de cea europeana. Poate ca acesta este și „farmecul” acestor locuri, nu știu.

  9. “Cum sunt locurile de plecare ale emigranților?”

    Întotdeauna triste…Cum este și România de astăzi.

    Un război, un cataclism, o îndelungată proasta guvernare, un stat eșuat… Întotdeauna este tristețe și disperare/ lipsa de speranța așa cum este in România.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dumitru Sandu
Dumitru Sandu
Dumitru Sandu. Profesor la Facultatea de Sociologie și Asistență Sociala, la Universitatea din București, cu studii și cursuri, în perioada actuală, pe teme referitoare la migrație transnațională, construcție identitară europeană și dezvoltare comunitar-regională.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro