vineri, martie 29, 2024

Cum „supravieţuim” unei inspecţii fiscale? Partea a 2-a

Continuăm astăzi serialul despre inspecţia fiscală atacând, cum ar spune avocaţii, fondul problemei. Aşadar, dacă în articolul anterior (pe care îl puteţi citi aici) am vorbit despre elemente mai puţin palpabile, care ţin de natura relaţiei cu inspectorul fiscal, acum voi prezenta aspecte de natură tehnică şi detalii pe care trebuie să le cunoaşteţi pentru a transforma întâlnirea cu autorităţile într-o reuşită.

Cel mai bun mod de a începe este să punctăm pe o axă a timpului principalele etape ale unei inspecţii fiscale:
T0 – Selectarea contribuabililor pentru inspecţie;
T1 – Comunicarea avizului de inspecţie;
T2 – Începerea inspecției şi eventualele întreruperi ale acesteia;
T3 – Solicitarea de explicaţii scrise;
T4 – Prezentarea proiectului de raport;
T5 – Discuţia finală;
T6 – Prezentarea punctului de vedere în scris de către contribuabil şi / sau a declaraţiei scrise;
T7 – Emiterea raportului de inspecţie fiscală;
T8 – Emiterea deciziei de impunere;
T9 – Începerea executării silite sau contestaţia la executare;
T10 – Contestarea raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere;
T11 – Atacarea răspunsului la contestaţie la Curtea de Apel;
T12 – Atacarea deciziei Curţii de Apel la Curtea Supremă de Justiţie a României;
T13Atacarea deciziei Curţii Supreme la Curtea Europeană de Justiţie.

Pentru a nu risca sa transform acest articol într-o nuvelă, în articolul de astăzi voi încerca să acopăr etapele de la T0 la T2, păstrând ceva suspans şi pentru data viitoare. :-)
În ceea ce priveşte etapa de selecţie (T0), atâta vreme cât inspecţia nu este rezultatul unei cereri de rambursare / compensare, contribuabilul nu poate controla lucrurile în niciun fel. Sau, mai bine spus, nu ar trebui să poată avea niciun control. :-)
Selecţia se face de către organul fiscal competent, fiind conform legii, un proces complet netransparent. Au fost perioade în care alegerea se făcea cu ajutorul calculatorului, în baza unor criterii precum pierderile contabile şi fiscale repetate pe o perioadă mai lungă de timp, nivelul cifrei de afaceri sau desfăşurarea unui obiect de activitate cu risc ridicat (e.g. comerţ cu produse accizabile, materii prime  deşeuri sau desfăşurarea de activităţi de jocuri de noroc, baruri, etc). În prezent, nu există însă nicio prevedere legală care să îi poată oferi contribuabilului posibilitatea de a previziona sau de a controla momentul în care va fi supus unei inspecţii fiscale.
Aşadar, fiţi tot timpul vigilenţi şi cereţi celor responsabili să păstreze evidenţele contabile şi fiscale în perfectă ordine.
Odată lista contribuabililor selectaţi definitivată, inspectorii fiscali vor proceda la întocmirea şi comunicarea avizelor de inspecţie fiscală (T1). Important de menţionat este că avizul de inspecţie trebuie înmânat marilor contribuabili cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea inspecţiei şi cu 15 zile înainte celorlalţi contribuabili. Există desigur şi excepţii de la această regulă, dar nu voi insista asupra lor în acest articol.
De asemenea, în cazul în care termenul prevăzut în avizul comunicat este mai mare, inspectorul nu poate reveni asupra lui pentru a începe inspecţia mai devreme, chiar dacă noul termen respectă cele regula celor 30/15 zile menţionată mai sus. Aveţi aşadar dreptul să trimiteţi la plimbare inspectorii agresivi care vor să înceapă operaţiunile foarte repede, dar atenţie mare la aspectele sensibile de care vorbeam în articolul anterior. Totul trebuie să fie analizat, studiat şi bine gândit, nu se recomandă acţiunile pripite!

Ajungem deci la momentul în care începe propriu-zis activitatea de inspecţie (T2), când inspectorii se prezintă la sediul firmei şi solicită evidenţele contabile şi fiscale. Primul lucru pe care trebuie să îl faceţi este să le cereţi inspectorilor să consemneze începerea inspecţiei în registrul unic de control al firmei dumneavoastră.  Este prima dovadă că vă cunoaşteţi drepturile şi un semn pentru inspectori că au în faţă un partener de discuţie bine pregătit. De la acest moment se calculează cele 3 luni (pentru contribuabilii obişnuiţi) sau 6 luni (pentru marii contribuabili) ce reprezintă durata maximă a inspecţiei fiscale. După expirarea acestui termen, aveţi iarăşi dreptul de a invita inspectorii la plimbare. :-) Din nou, atenţie mare la astfel  de acţiuni, calculaţi înainte de a acţiona!

Trebuie să mai ştiţi că legea vă obligă să le asiguraţi inspectorilor un spaţiu adecvat desfăşurării activităţii cu un minimum de birotică şi care să permită păstrarea în siguranţă a documentelor (N.B.: cafeaua şi ceaiul nu sunt prevăzute de lege dar fac parte din minimul de curtoazie a unei gazde; faptul că le oferiţi unele cu gust excelent sau cu gust groaznic ţine iarăşi de tehnicile de inteligenţă emoţională!).
Dacă punerea la dispoziţie a unui spaţiu corespunzător nu este posibilă, veţi putea agrea cu inspectorii să desfăşuraţi procesul în altă parte (e.g. la sediul biroului de contabilitate care vă întocmeşte evidenţele, la sediul autorităţii fiscale sau în alt loc). De menţionat că inspectorii au dreptul să ceară să viziteze oricare dintre spaţiile în care se desfăşoară activitate economică, dar numai în timpul orelor de program.
Orice vizită în afara programului de lucru se face doar cu acordul contribuabilului. Rămâne să decideţi dacă sunteţi de acord sau nu…

Legea mai spune ca aveţi obligaţia să colaboraţi cu organul de inspecţie fiscală. Asta înseamnă să îi puneţi la dispoziţie toate documentele şi informaţiile care vă sunt solicitate. Atenţie însă, nu confundaţi inspectorul cu preotul şi colaborarea cu spovedania! Răspundeţi la întrebări clar şi concis fără să divagaţi discuţia în direcţii care nu au legătură cu subiectul. S-ar putea să daţi idei care să complice lucrurile inutil.
Mare grijă de asemenea la jocul „good cop – bad cop” foarte des folosit de organele de inspecţie. Dacă simţiţi că aţi fost prins pe picior greşit, cereţi timp de gândire: este o inspecţie nu un interogatoriu la care trebuie să răspundeţi pe loc! Ieşiţi din cameră, reflectaţi în linişte şi sunaţi-vă avocatul sau consultantul fiscal. De cele mai multe ori nici măcar nu e vorba de o problemă, este doar un mod prin care inspectorii încearcă să vă testeze reacţiile şi vigilenţa.

Ce alte drepturi mai aveţi pe durata inspecţiei?

Cel mai important este acela de a fi informat. Cereţi inspectorilor să vă aducă la cunoştinţă periodic modul în care decurge procesul, să vă sesizeze eventualele probleme identificate pentru a putea lua măsuri de corecţie încă din timpul controlului. Ca şi în medicină, unde e mai bine să previi decât să tratezi, este de preferat ca problemele să fie rezolvate rapid, fără a mai ajunge în raportul de inspecţie fiscală.

De asemenea, trebuie să ştiţi că orice întrerupere a inspecţiei fiscale se face doar pentru motive întemeiate şi în baza unui document oficial emis de conducătorul autorităţii fiscale. Dacă vreţi să jucaţi dur, cereţi avocatului – consultantului dumneavoastră să negocieze cu fiscul pe tema „motive întemeiate”. Legea nu defineşte acest termen şi orice zonă gri prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje.

Un alt element important este faptul că aveţi dreptul să vă împotriviţi reverificării unei perioade care a făcut deja obiectul unei inspecţii fiscale. Reverificarea se poate face doar prin decizia conducătorului autorităţii fiscale, în situaţia când apar elemente noi ce nu au fost cunoscute primei echipei de inspecţie. Folosiţi-vă de acest drept pentru a vă negocia poziţia, atunci când simţiţi că inspectorii încalcă granţia de care povesteam în articolul trecut!

Cam atât pentru astăzi, revin în curând cu un nou episod. Până atunci, bucurati-vă de vară!

Articol preluat de pe blogul personal

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Foarte bun articolul, chiar foarte bun!
    Pot sa confirm- din proprie experienta- ca tot ceea ce ati scris este corect, iar sfaturile sunt foarte bune. Asa ca ii sfatuiesc pe cei interesati sa citeasca bine si sa-si ia notite pentru viitoarele intalniri!

    Doar de „amorul artei” ar fi o corectura: Curtea Supremă de Justiţie a României este de fapt ICCJ- Inalta Curte de Casatie si Justitie. Desi chiar si avocatii spun „Curtea Suprema”, pentru ca aceasta a fost vechea titulatura.

  2. Foarte bun articolul. Clar.
    Trecut prin inspecție; microîntreprindere, 2011.
    Pasul 0-ZERO, l-aș propune io: luat legătura cu un AVOCAT (specializat pe așa ceva).
    Cost avocat: 500 – 1000 euro (în CJ). Merită fiecare cent.
    N-am apelat, din păcate din prima. Ne-am crezut firma fiind „Albă ca zăpada”.
    Găsesc „ei” câte ceva. Mai ales penalități pt. 5 ani x 365 zile. Faceți un calcul…

    ATENȚIE, mici contribuabili:
    PERIOADA DE CONTROL ESTE PT. ULTIMII 3 ANI (NU 5 ANI).
    Controlul poate merge „în timp” și anii 4 și 5, dar numai în anumite condiții.
    Poate, din păcate, „îndepliniți” condițiile. Oricum, inspectorii tb să justifice în scris.

    Successss

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Sincu
Gabriel Sincu
Executive Director, Tax/ Tax Advisory Services la Ernst & Young SRL

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro