sâmbătă, august 20, 2022

Curtea Supremă a Statelor Unite și întreruperea de sarcină: în continuarea unei radiografii

Recent, Contributors a găzduit o auto-intitulată „radiografie” privind mult comentata decizie a Curții Supreme a Statelor Unite din cazul Dobbs v. Jackson Women’s Health Organization – sau, mai exact, a recepției sale confuze în mass-media din România. Radiografia conține mai multe precizări binevenite, cel puțin în secțiunea care privește chestiunile juridice. Dar, cum e vorba de SUA și de complicatul său sistem juridic, rămâne întotdeauna loc de precizări la precizări.

Ca atare, voi lua drept pretext câteva afirmații din articolul menționat pentru a adăuga nuanțe care îmi par esențiale pentru înțelegerea controversei de pe-acum globale. Să începem cu afirmația cea mai importantă: „Curtea Supremă nu a interzis avorturile, ci a stabilit doar că fiecare stat are asigurat propriul drept de apreciere asupra modului în care reglementează această problemă.”

Tehnic, observația este corectă: în decizia din Dobbs, curtea a respins atacul la adresa constituționalității unei legi din Mississippi care interzicea avortul după 15 săptămâni de gestație (definită ca intervalul trecut de la prima zi a ultimei menstruații). A făcut-o, într-adevăr, afirmând că legea fundamentală a Statelor Unite nu garantează un drept la întreruperea de sarcină, mutând implicit decizia cu privire la reglementarea acestei practici în curtea organismelor legislative statale. Judecând contextual, lucrurile sunt totuși mai complicate. Ce-i drept, Curtea Supremă a pretins o poziție neutră în privința avortului (a se vedea mai ales secțiunea I din opinia concurentă a Judecătorului Kavanaugh): nici pro, nici contra, ci în afara jocului. În același timp, instanța supremă a anulat un drept constituțional, unul cu o istorie semnificativă de jumătate de secol. O jumătate de secol în care Curtea a respins drept neconstituționale, în mod repetat și sistematic, legi identice sau asemănătoare cu cea din Mississippi. Or, într-un sistem de justiție bazat pe precedent, o astfel de răsturnare radicală este extrem de semnificativă. Cu atât mai mult cu cât a fost abrogată nu doar decizia controversată (și, susțin unii specialiști, prost ticluită) din Roe v. Wade (1973), ci și aceea mult mai temeinică de două decenii mai târziu, Planned Parenthood of Southeastern Pa. v. Casey (1992).

În consecință, dacă neutralitatea clamată de Curte este judecată în raport cu starea de fapt din ultimii cincizeci de ani, relația deciziei din Dobbs cu interdicția privind întreruperea de sarcină se complică.

Lucrurile se arată chiar mai încâlcite. Așa cum judecătorii instanței supreme știau bine în momentul deciziei din 27 iunie a.c., în câteva state americane existau deja legi cu auto-declanșare (trigger laws) prin care avortul urma să fie interzis, în mod automat, imediat sau curând după ce Curtea Supremă ar fi abrogat Roe. (O construcție dubioasă juridic, de altfel.) Într-o altă duzină de state există legislație similară, contestată momentan la nivelul curților statale, prin urmare întârziată sau blocată. Privit din acest unghi, actul de retragere a Constituției Federale din chestiunea avortului a dus, anticipat și automat, la instituirea unor legi în litera lor aproape „ceaușiste” – pentru a cita termenul din comentariul-radiografie invocat. (Desigur, și din fericire, într-un sistem federal atât de radical diferit de România comunistă, consecințele legilor amintite nu vor fi „ceaușiste”.)

Impactul deciziei din cazul Dobbs poate fi mai bine înțeles dacă avem în vedere care erau alternativele Curții Supreme. Ea putea să se oprească doar la a admite legea din Mississippi drept constituțională, introducând astfel o restricție temporală suplimentară privind avortul, fără să abroge precedentul și să anuleze un drept recunoscut deja. A fost soluția propusă, în opinia sa concurentă, de Judecătorul Șef John Roberts. Ar fi fost un exemplu de minimalism (sau reținere) juridic/ă – o decizie strict referitoare la fondul speței particulare, fără implicații vaste care să răstoarne instituția întreruperii de sarcină. Conservatorii susțin în general că tocmai așa ar fi preferabil să se raporteze instanțele la cazuri. Instanța supremă a optat, acum, pentru un radicalism conservator.

Și un detaliu aproape bizar: date fiind cele de mai sus, legea statală tocmai validată de Curte nici măcar nu va intra în vigoare. Statul Mississippi avea deja o lege latentă anti-avort, cu mult mai dură, cu auto-declanșare la abrogarea Roe v. Wade.

Deși Dobbs a admis o lege pe care a făcut-o simultan irelevantă în favoarea uneia maximaliste, mulți comentatori au ținut să observe că prima normă era, totuși, destul de generoasă – cel puțin după standardele statelor vest-europene, pe care americanii le consideră liberale sau progresiste. Cum notează radiografia: „legea din Mississippi [privind avortul la 15 săptămâni] este mai permisivă decât cea actuală din România, care incriminează avortul deja după a paisprezecea săptămână ca fiind infracțiune…” Comentariatul conservator a bătut multă monedă pe această temă.

Strict referitor la limita de timp (fixată la 15 săptămâni de la prima zi a ultimei menstruații), legea americană în speță – de altfel, reprezentativă pentru normele de acest tip din mai multe state – este similară cu cea românească. Dar Codul nostru penal mai prevede și că „Nu constituie infracţiune întreruperea cursului sarcinii în scop terapeutic … până la vârsta sarcinii de douăzeci şi patru de săptămâni, sau întreruperea ulterioară a cursului sarcinii, în scop terapeutic, în interesul mamei sau al fătului.” Norma americană, detaliată și precisă prin comparație cu formulările puține la număr și generale din Codul penal, prevede excepții pentru urgențe medicale și anomalii fetale grave – și atât. Nimic despre viol, de exemplu, nemaivorbind de intervenții terapeutice în „interesul mamei” (un termen, să admitem, imprecis). Mai important, însă, în România „Nu se pedepsește femeia însărcinată care își întrerupe cursul sarcinii.” Prevederea trimite implicit la traumele „ceaușiste”, care nu au vreun ecou în legea americană, unde astfel de femei s-ar face vinovate de crimă.

Prin urmare, ideea că o lege care interzice avortul după 15 săptămâni este mai puțin severă decât una care impune o limită de numai 14 săptămâni, în alt colț de lume, ascunde mai mult decât lămurește. Aceasta este și problema principală cu susținerile, frecvente printre conservatori, că SUA avea până la momentul Dobbs reglementări în domeniu mult mai laxe decât practic toate statele comparabile din Europa. Jonah Goldberg, un conservator de frunte – și cât se poate de frecventabil – numea poziția Uniunii Europene privind decizia Dobbs, cu umor intraductibil, collective performative jackassery, fiindcă restricțiile privind avortul ar fi la fel de severe în țările europene ca în Mississippi. (Deși, în mod evident, nu admiterea legii din acest stat reprezintă miezul Dobbs sau al criticilor europene.)

Similaritatea legii americane cu cele europene este strict adevărată cu referire la limita de timp – și doar la aceasta. Dar falsă pe fond dacă legislația este avută în vedere în ansamblul prevederilor sale, dincolo de limita de timp. Și cu atât mai falsă dacă legislația este privită în contextul său instituțional amplu. Franța – sau Germania, sau Suedia, ori alte țări invocate peste Ocean – au sisteme medicale publice, performante, accesibile tuturor, fără plăți din buzunar, cu servicii relativ prompte. Serviciile de avort din Europa de Vest nu presupun costuri uneori oneroase; nu depind de mobilizarea caritabilă sau filantropică privată, așa cum se întâmplă în destule state din SUA; nici nu se lovesc de o seamă de obstrucții ridicate în mod deliberat de unele dintre acestea (printre cele mai stranii: îngroparea sau incinerarea obligatorie a oricărui fetus). Privită în acest context, compararea severității legislative din perspectiva termenului limită de execuție a procedurii ascunde, din nou, mai mult decât lămurește. La urma urmelor, înainte de Dobbs mai exista în întregul stat Mississippi doar o singură clinică pentru procedura cu pricina.

Societatea americană este profund scindată azi. Cel puțin prin comparație cu istoria sa, polarizarea nu trebuie exagerată – nu este comparabilă cu cea din anii șaizeci, de pildă –, după cum nu trebuie exagerat nici nivelul de violență din viața politică. Dar excesele, de cuvânt și de faptă, la dreapta și la stânga, sunt prezente în instituții importante, de la administrația prezidențială la presa mainstream, de la legislativele statale la universități. În cazul Dobbs, Curtea Supremă a avut ocazia să trateze echilibrat ceea ce reprezenta de fapt o soluție, poate imperfectă, de compromis. Căci asta era, în esență, Roe v. Wade, mai ales după Casey: un compromis construit în timp între două poziții radicale, susținut de o majoritate a americanilor. Instanța ar fi putut permite anumite înăspriri ale limitelor actuale impuse avortului (soluția Roberts); sau s-ar fi putut folosi de prilej pentru a modifica Roe la nivelul logicii juridice a dreptului constituțional la întreruperea de sarcină, reținându-se totuși de la anularea acestuia din urmă. A preferat soluția radicală, adăugând, cu asupra de măsură, la polarizarea americană și la criza de legitimitate a celei mai influente curți constituționale de pe glob.

Distribuie acest articol

72 COMENTARII

  1. Cui prodest ? Recentelor declaratii politice facute de catre J.R.Biden care isi va asuma o decizie personala pe subiect sau celor care se vor atasa politic impotriva avortului ? Presedintelui Biden i se cere, la nivel popular , o implicare de forta spre a inlatura efectele deciziei Curtii Supreme .Decizia ,fiind acum la indemina Statelor membre ,separa si aici apele .Vom vedea in alegerile din luna Noiembrie care este raspunsul societatii americane .In acelasi timp Trump muta politic si ne spune :Sunt în favoarea armelor, a lui Dumnezeu şi a petrolului”.Vedeti cu usurinta similitudinile cu ceea ce Rusia doreste ca si viitor .Inca nu avem sondajele ce ne vor arata procentul de cetateni ce se exprima pro sau contra avort .Probabilitatea ca Orasele sa fie pro avort este mare .Miza este politica dincolo de ceea ce democratia ne arata in clar . Drepturile tuturor oamenilor trebuie respectate .In Romania doar 20 de procente se pronunta proavort ca dealtfel cum o fac mai toate tarile membre din UE .America are si ea de ales si nu numai pe segmentul avort ci si pe segmentul razboiului dintre Ucraina si Rusia .Biden isi joaca bine cartile .Razboiul se va termina si el undeva spre jumatatea anului 2024 .

  2. Dacă tot insistăm să caracterizăm ideologic comentatorii (i.e. ”comentariatul conservator”) atunci ar fi cinstit să caracterizăm ideologic întreaga problemă: Europa e profund marxistă, iar asta începând încă din anii ’60, de pe vremea lui Willy Brandt, nu de ieri sau de azi.

    A fi progresist sau a fi conservator nu ține de calități personale, nu e ca și cum progresiștii ar fi niște semizei, iar conservatorii niște neanderthali. Ține de temperamentul înnăscut și de maturizarea, respectiv lipsa de maturizare psihologică. După vârsta de 30 de ani, oamenii obișnuiți au niște copii de crescut, astfel încât învață să aibă ei grijă de alții, nu să pretindă că trebuie să aibă statul grijă de ei. Tocmai în asta constau efectele marxismului, statul socialist / comunist pretindea că are el grijă de oameni toată viața, însă în anii ’80 a dat-o în bară big time. Inclusiv în Suedia, nu numai în România.

    Faptul că vechii marxiști, în cap cu Merkel, Stoltenberg, Timmermans și Scholz, au mai încercat încă o dată, nu înseamnă că de data asta rezultatul va fi diferit. Banii altora se termină întotdeauna :)

    • ,,… statul socialist / comunist pretindea că are el grijă de oameni toată viața ”

      Nu statul ci institutiile statului . Caci statul sintem noi cetatenii iar nu institutiile publice tilharesti si mincinoase .

      Cind oamenii nu isi poarta singuri de grija si lasa o parte mai mare sau mai mica ( a grijii ) in seama institutiilor ordinare ale statului ei accepta sa plateasca gras pentru asta . Si sa fie tilhariti . Lucru ce se intimpla si in anii ‘ 60 si se intimpla si acum .
      Europa este profund marxista . Si eu constat asta . Ma intreb ce cauta partidele liberale in Europa . Caci este cel putin rusinos sa fii liberal si sa sustii o constructie marxista .

      • Cel putin de pe la Tudor VLADIMIRESCU „patria este norodul ,nu tagma talharilor”.Prin urmare,daca talharul este statul ,noi suntem norodul si patria.

  3. „A preferat soluția radicală”
    De acord, a luat o decizie radicală, in sensul că a tăiat răul de la rădăcină prin extirparea unui drept decis pe cale judiciară, adică nu tocmai constituțional și democratic. Acest drept va fi legiferat abia acum, iar Curtea are meritul de a fi reanimat dezbaterile parlamentare și societale (e ceva rău in faptul că se discută aprins pe această chestiune? de data asta in ideea că vorbele nu-s chiar degeaba ci pot conduce la adoptarea unor norme?).

    „adăugând, cu asupra de măsură, la polarizarea americană”
    Aici insă nu pot fi de acord. Este o speculație politică. In fapt polarizarea era acolo, partizanatul deja era extrem și subiectele nu mai puteau fi dezbătute in cardul unor polemici civilizate. Tocmai polarizarea este cea care a determinat decizia înțeleaptă a Curții care a expediat chestiunea către state unde oamenii ,de bine de rău, se mai așază la aceeași masă pentru a discuta și negocia. La nivel federal fractura politică este ireductibilă, de-a dreptul incendiară, punînd in pericol insăși existența federației. Curtea a sesizat și pericolul reprezentat de ascensiunea unor grupări extremiste secesioniste și a stopat de urgență contagiunea.

    „la criza de legitimitate a celei mai influente curți constituționale de pe glob”
    iarăși, politică. Era oare mai legitimă decizia Roe vs Wade care practic legifera in detrimentul statelor afectîndu-le prerogative constituționale?

    Dar apreciez argumentația construită in jurul noțiunii de avort, privită diferit in America și Europa. Așa cum competiția normativă UE-US este pozitivă pentru cetățeni, tot astfel, dar cu un pas inaintea noastră și avantajați de libertatea de mișcare interstatală superioară Uniunii Europene, americani vor experimenta iarăși jocul democratic dat fiind faptul că realitatea imediată le va permite comparații intre legislațiile, drepturile și condițiile de viață din diferite state. Opinia mea este că orice stat ce va emite reglementări absurde, criminalizări drastice și sancțiuni extreme pentru avort va pierde cetățeni; ceea ce este minunat și unul din fenomenele fantastice pe care le admir la americani (acum vom vedea dacă exodul industriașilor californieni in Texas a influențat cumva mentalitatea localnicilor, și dacă aceștia se vor implica sau nu in relaxarea politiclor anti-avort. și nu, nu mă aștept de la domnul Musk să procedeze astfel)

    • Prerogativele constituționale ale statelor de a interveni in destinele individuale nu există. Nu e nimic stipulat în constituția americană în acest sens. Constituția este despre drepturile individuale, nu ale statelor.
      Iar exodul intern, ca presupus indicator al unei forme de protest față de reglementarea absurdă a unor state, sunt de părere că este irelevant. Statele bogate în resurse și care permit utilizarea lor extensiva, ignorând însă efectele negative, sunt fieful conservatorilor. Care, ca și comuniștii, doresc uniformizarea valorilor pe baza unui set restrâns de criterii: ce e bun pentru mine, trebuie să fie și pentru tine. Ca flatulența scăpată în ascensor: dacă emitentul se simte ușurat intestinal, nu contează că (mai ales) celorlalți le pute. De aia și interzicerea avortului venită la pachet cu o rapidă îmbunătățire financiară este ușor de suportat. Exact ca și chifteluțele ceaușiste, obligatorii lângă halba de bere din restaurantele românești de altădată. Amatorii de bere le acceptau de dragul spumei cu urme de detergent. La fel vor accepta o legislație habotnică și eventualii doritori de avort. Cum necesitatea unui astfel de act este mai degrabă accidental determinată, probabil consilierea o va asigura medicul de familie, care-i va pune în legătură cu un cabinet de obstetrică din state mai permisive, dar un exod nu va fi luat în calcul.

      • „Nu e nimic stipulat în constituția americană în acest sens. ”
        Nu-i nimic, trece cu lectura. Amendamentul 10 (1791) e baza. Și sintagma „destine individuale” -scoasă probabil de undeva dintr-o poezie- nu are ce căuta intr-o lege, și nici in terminologia juridică. Toate normele adoptate de state in temeiul Constituției afectează cumva destinele individuale.
        „Prerogativele constituționale ale statelor de a interveni in destinele individuale nu există.”
        Ne/dez-informarea chiar se rezolvă cu puțină lectură. Sunt o mulțime de spețe interesante pe tema asta. Nu dau linkuri, nu dau direcții, sunt convins că sunteți suficient de cultivat ca să le descoperiți.
        Mai departe nu am citit (chiar nu am timp să răsfoiesc platitudini).

      • @Hantzy – încearcă să înțelegi că fiecare stat american are constituția lui. ”Constituția americană” la care te referi e doar constituția federală, a cărei interpretare o asigură SCOTUS.

        Fiecare stat american are și propria lui Curte Supremă, care interpretează constituția acelui stat. ”Comuniști” (i.e. marxiști) erau cei din 1973, care au inventat un drept constituțional federal inexistent. Amendment XIV există în constituția federală începând din 1868, dar n-are nimic de-a face cu avortul.

  4. Textul acesta este, după părerea mea, mai bun (sensibil mai bun) decât cel care l-a provocat.

    Diferența între avortul legal și avortul ilegal este că în prima variantă nu ești obligat să-l faci, pe când în a doua ești obligat să nu-l faci – și la asta se reduce toată chestiunea, astfel că nu văd cum ar putea fi cineva pentru interzicerea avortului altfel decât de pe poziția mentală a cuiva care consideră nu doar că el respinge avortul, ci că trebuie ca toată lumea să îl respingă, or asta este, având în vedere chestiunea despre care discutăm, o prostie (și este o prostie pentru că nu există argumente decente care să o susțină), prin urmare, indiferent că ești reacționar sau revoluționar (sau orice altceva din interval) nu poți decât să consideri, dacă ai un minimum de bună-creștere, că avortul trebuie să fie legal.

    Și ar fi (fost) bine ca, într-o societate care ar putea să dea dovadă de înclinații penalizatoare, cineva cu putere în domeniu (o Curte, de exemplu…) să dea dovadă de suficientă imaginație juridică încât să invente, chiar acolo unde nu erau (De fapt, unde sunt ele vreodată? Căci nu sunt niciodată nicăieri, ele sunt de fiecare dată produsele imaginației noastre), niște “drepturi” corespunzătoare unui scop corect.

    Altminteri, o să tot facem filosofie dubioasă și etică inutilă, dar nu văd la ce o să ajute asta pe vreunul dintre noi.

    • ” avortul trebuie să fie legal.”

      Este legal. Legal inseamna ca este reglementat de lege. Va depaseste subiectul , va lipsesc notiuni elementare de Drept. Poate ati vrut sa spuneti ca anumite chestiuni nu ar trebui reglementate prin lege . Cum ar fi numarul de respiratii pe minut , sau clipitul din ochi, sau avortul , chestii de-astea. Mersul intr-un picior, scrierea cu mina stinga.

      „poziția mentală a cuiva care consideră nu doar că el respinge avortul, ci că trebuie ca toată lumea să îl respingă, or asta este, având în vedere chestiunea despre care discutăm, o prostie”

      Prostul acela se numeste legiuitor si nu numai ca el considera ca toata lumea trebuie sa se supuna ci chiar impune cu forta fizica respectarea consideratiilor lui pe muuuulte alte teme , nu numai pe cea a avortului. Si , culmea , majoritatea chiar se supun. Unii din convingere , altii de frica . De-aia alegem reprezentanti , sa faca si sa impuna asupra noastra legi. Dupa cum considera ei ca e bine pentru noi.
      Cand majoritatea considera altfel , il schimba pe legiuitor cu altul. Iar noul ales face alte legi, mai pe placul oamenilor. Stiti, chestia aia numita democratie si stat de drept.

  5. Așa mai pe scurt, ca să rezum esența articolului: Dacă în 1973 curtea supremă a SUA a comis o eroare majoră uzurpând prerogativele legislativului și inventând un „drept” ce nu există în constituție și n-a fost votat niciodată, atunci acea eroare nu trebuie nicicum rectificată de dragul stabilității & predictibilității.

    Vorba cronicarului: „Se sparie gândul!” 😄

    • Observatia dvs. (si a lui euNuke, mai sus) presupune ca exista, la nivelul instantelor, doar decizii absolut eronate si decizii complet corecte. Este foarte posibil – nu asta a fost tema articolului, merita precizat – ca Roe sa fi fost o decizie slabuta pe care Curtea ar fi putut sa o imbunatateasca, cu implicatiile practice ale acestei imbunatatiri. (Au fost propuse mai multe alternative de-a lungul anilor, de altfel.) Intrebarea este, deci: au fost Roe si Casey eronate in mod absolut? Dvs. pareti sa fiti convins ca da. Pana acum, eu nu am dat peste o demonstratie convingatoare. Dar, repet, nu aceasta era tema articolului.

      Stabilitatea si predictibilitatea nu sunt, nici ele, valori absolute ale unui sistem juridic. Dar sunt valori importante, mai ales ale unui sistem cum e cel american. De fapt, fac parte din doctrina Curtii Supreme (stare decisis).

      • „a lui euNuke, mai sus) presupune ca exista, la nivelul instantelor, doar decizii absolut eronate si decizii complet corecte. ”
        eu am scris așa:
        „Curtea […] a tăiat răul de la rădăcină prin extirparea unui drept decis pe cale judiciară, adică nu tocmai constituțional și democratic. ”
        ‘Nu tocmai’ nu e chiar absolutul, nu-i așa? Așijderea, eu nu am pretins nicăieri că Decizia Curții ar fi perfectă, adică in acord perfect cu textul Constituției, ci doar radicală și înțeleaptă. Corect nu înseamnă neapărat bun pentru societate, a judeca strict in spiritul legii nu este chiar o obligație absolută pentru judecător, iar la acest nivel e inevitabilă decizia cu impact politic (deci la rândul lor judecătorii supremi fac politică, deci creează norme mai mult sau mai puțin explicite, problema fiind cât de mult pot încăleca cealaltă putere de care teoretic sunt separați).

        Aș adăuga ceva. Mi-e teamă că in această decizie, repet:radicală- politica de cadre a Partidului Democrat a avut o neașteptată greutate. E inadmisibil să trimiți activiști incompetenți la Curtea Supremă. Este ca și când am trimite reprezentantul cel mai turbulent al străzii la deliberările instanței, că, pasămite așa ar fi democratic. Exact chestia asta a stricat echilibrul (emoțional, psihic?) al acestei Curți (care și-a dovedit autonomia politică luînd decizii anti-Trump chiar in timpul mandatului) și a făcut ca amenințările legate de radicalismul politic al străzii să devină ceva palpabil și să genereze o reacție de respingere incusiv in rândul judecătorilor progresiști. Sunt deja 3 decizii radicale in acest sens, al opoziției tot mai asumate față de militantismul zgomotos al stângii.

      • Da, orice curte inclusiv cea curtea supremă poate comite erori crâncene ce trebuie îndreptate.

        Unul din cazurile cele mai interesante se produce la 1854, așa numitul caz Dred Scott. Dred Scott era sclavul doctorului John Emerson din Missouri, care în ultimii 12 ani ai vieții sale, între 1834 și 1846 a trăit cu sclavii săi și a profesat în Illinois și Wisconsin, state și teritorii libere ce nu practicau sclavia.

        După moartea lui Emerson. soția acestuia decide să se întoarcă cu sclavii moșteniși de la soțul ei în Missouri. Dred Scott se adresează unui tribunal din Wisconsin și cere să fie considerat eliberat, pe motiv că stăpânul său a murit și el nu poate fi lăsat moștenire ca o mobilă într-un teritoriu ce nu recunoaște sclavia. Cauza ajunge în final la curtea supremă a SUA ce era ca și în 1973 dominată de judecători simpatizanți ai partidului democrat (partidul nu doar al avortului da și al proprietarilor de sclavi și al Ku Klux Klan, buy the way 😉). Judecătorii democrați decid într-o hotărâre istorică că dreptul de a poseda sclavi e unul inalienabil și fundamental cu toate că nu apare explicit niciunde în constituie.

        De fapt această hotărâre nu face decât să întărească și să reconfirme jurisprudența curții din deceniile anterioare. Sau cum cum zic unii pe aici, a fost predictibilă și „bazată pe precedent.✔ Republicanii retrograzi au contestat atunci hotărârea cu argumente constituționale (nu există niciun articol sau amendament al constituției ce să justifice sclavia), etice (oamenii sunt născuți egali) și religioase (oamenii sunt ai lui Dumnezeu și nu pot aparține altor oameni) că doar erau cu toții creștini și bigoți fundamentaliști cum ar zice și azi stelele progresismului american 🙄.

        Unul din precursorii lui Trump din partidul republican, pe nume Abraham Lincoln (demonizat în exact același mod de partidul democrat 😄), profită ca și Trump de moartea și pensionarea mai multor judecători ai curții supreme numiți de partidul democrat și numește în locul activiștilor politici judecători cu caiere profesionale și academice desăvârșite și care sunt adepții respectării constituției în litera și spiritul ei. Ăștia anulează rapid decenii de jurisprudență a curții și practic decid că sclavia e ilegală.

        Decizia lor divizează națiunea până într-acolo că se ajunge la războiul civil de 5 ani. Între timp și alegătorii votează amendamentul al 13-lea al constituției ce scoate sclavia în afara legii, iar războiul se încheie cu înfrângerea totală a „democraților”.

        Ăsta e un exemplu clar în care judecători responsabili nu se sfiesc să răstoarne cu orice preț hotărâri injuste de luate de alți judecători dinaintea lor ce au uzurpat prerogativele puterii legislative. A greși e condamnabil. A persista în greșeală e însă de-a dreptul criminal.

        • Cu o mica precizare totusi: pe vremurile acelea raporturile dintre republicani si democrati erau putin inverse, in sensul ca democratii erau conservatorii si pro-sclavie si republicanii erau ´democratii´ si liberalii anti-sclavie, deci Lincoln nu putea fi ´precursorul´ lui Trump ( poate un amestec de Andrew Jackson si Th. Roosevelt, dar Trump nu poate avea pereche sau termen de comparatie). GOP a devenit ´conservator´ si sudist abia dupa al doilea razboi mondial.

          • Desigur ca stiati aceste detalii, dar am vazut adeseori ´argumentul´ la comentatorii ´republicani´, anume ca democratii- adica ´progresistii´, ar fi sustinut ( ipocrit) sclavia iar republicanii ( ´conservatori´) dimpotriva, i-ar fi eliberat ( onest) pe sclavi, ceea ce e o enormitate de anacronism sau manipulare ideologica ( simplificand putin, republicanii erau partidul nordicilor iar democratii au virat-o spre stanga abia pe la sfarsitul sec. 19 ). Din cele doua mari partide ( GOP abia infiintat pe vremea lui Lincoln) nu a mai ramas, practic, decat numele. Politica americana are un specific foarte diferit de aceea continentala, la fel si distinctiile stanga/dreapta ( nu exista o partida aristocratica sau regalista, etc. ). Apoi, cu greu Trump ar putea fi numit ´conservator´, un aventurier politic si un populist ´traseist´, inainte de domicilierea la republicani a fost (si) democrat, tot cu numele, desigur. Iar simpatizantii republicanilor de azi au foarte putine in comun cu Conservatorismul foarte elitist si traditionalist de la National Review ( cei care au reorientat Partidul Republican spre conservatorism, pe vremea lui Barry Goldwater ), sunt pe undeva intre libertarienii Tea Party, neo-conservatori si Christian Right, unii dintre ei in lunatic fringe ale Alt-Right si Qanon.

            • N-ai înțeles nimic din peisajul politic american.

              Diferența fundamentală între cele două partide e că republicanii (foștii federaliști) reprezintă și susțin libertățile individuale și comunitare pe când democrații susțin un guvern central puternic și suprimarea la maximum a libertăților individuale.

              De aici și evoluția lor ulterioară: Republicanii au devenit un partid eminamente creștin și capitalist, iar democrații unul socialist .și ateu. Asumarea etichetei de „liberali” nu are nimic de a face cu realitatea. Ei sunt partidul poprelilor și al interdicțiilor – campionii măștilor, ai carantinelor și ai corectitudinii politice – ce se străduiește să suprime orice formă de exprimare liberă.

              Tehnic vorbind democrații americani susțin și azi sclavia prn toate mijloacele imaginabile. Au fost forțați să renunțe la ea de jure prin amendamentul 13, dar au păstrat-o de facto, În toate localitățile controlate de partidul democrat descendenții foștilor sclavi sunt ținuți captivi în ghettouri într-o sărăcie și abrutizare greu de imaginat.

              Exact așa cum Teleormanul sau Vasluiul ținute în sărăcie de PSD votează 70% -80% PSD, minoritarii din ghettourile americane votează cuminți cu cei ce-i împilează.

              Republicanii lui Reagan și apoi ai lui Trump au trecut fiecare la vremea lui un număr record de minoritari peste pragul sărăciei. Administrația Biden a aruncat sub pragul sărăciei în primele 10 luni ale sale cel mai mare număr de minoritari din istoria țării atât în valoare absolută cât și ca procent.

              Relevant e faptul că una din primele măsuri ale administrației Biden a fost anularea voucherelor introduse pe vremea lui Trump de Betsy DeVos, ce le permiteau la sute de mii de copii de culoare să studieze în școli private performante din afara ghettourilor. Practic în mijlocul anului școlar, în ianuarie 2021 acei copii au fost goniți înapoi în școlile lor de ghettou ce produc în clasa a 12-a între 70%-95% absolvenți ce nu pot scrie și nu cunosc operațiunile aritmetice elementare. Motivul oficial a fost salvarea învățământului public.

          • Ca o nota la toate discutiile. Trasnaile lui M. Neamtu sunt simptomatice pt. pozitia reala a Dreptei crestine in chestiune: pare preocupat nu de dreptul la viata al individului, oricat de neinsemnat, ci de ´comunitate´, de mantuirea neamului si de geniile lui emanate, ´sfintii´ natiei ( in frunte cu Tutea, din nou Tutea, ce mare geniu o fi fost, ca nu a lasat decat rasteli ultranationaliste isterice si pseudo-zicale dialectice in doi peri ), adica de ´rasa´. Si de partea cealalta, mi-a repilicat cineva, stiintific, ca nu e pericol pt. extinctia ´rasei umane´, putem rasufla usurati, are balta peste, si alte calcule malthusiene. In cearta lor ideologica problema aceasta, ca si altele, e doar un pretext.

            • @Marius Chicoș Rostogan
              Nivelul foumistic platinum, (falsa) eruditie cyberjurnalistica si agresivitate libertara : democratii-socialisti de la inc. sec. 19 si democratii din sec. 21 sustin sclavia , impresionante cunoasterea politicii americane si simtul istoriei ! Individualismul si comunitarismul nu sunt chiar acelasi lucru, sunt doua curente conflictuale in conservatorismul american ( libertarian si traditionalist) , explica G. Nash in cartea lui ( e drept, cam groasa) cum e treaba. Dinesh D’Souza, cum zice cineva mai jos sau chiar mai rau, Olavo de Carvalho si Bannon. Nici nu merita raspuns.

        • De acord, Dred Scott a fost o decizie fundamental gresita. (Desi, desigur, Constitutia pe baza careia s-a luat decizia recunostea explicit sclavia etc. Altfel spus: a fost o decizie fundamental gresita, dar foarte in litera Constitutiei.) Nimeni nu neaga asta. Intrebarea, acum, e cu insa totul si cu totul alta: este Roe v. Wade o decizie fundamental gresita, atat de eronata incat sa fie abrogata dupa jumatate de secol?

          Observatiile dvs. privind Democratii si Repulicanii sugereaza o intelegere aproximativa a istoriei partidelor americane. Republicanii de azi sunt, in buna masura, the Southern Democrats de dupa Razboi. Aceasta deplasare de trupe ideologice a asigurat dominatia Republicanilor in Sud; si paritatea aproximativa in legislativul federal de azi, dupa o lunga dominatie a Democratilor.

          In fine, nu judecatorii lui Lincoln au decis ca sclavia e anticonstitutionala (nu avea cum sa fie, din moment ce facea parte din Constitutie), ci poporul american, care a schimbat litera si spiritul Constitutiei prin Amendamentul XIII. Amendamentul a facut Dred Scott caduca, nu o decizie a Curtii din vremea lui Lincoln.

          • Poate indica cineva articolul din constituția americană ce „recunoștea explicit sclavia”?!

            Tot ce am găsit pe tema asta sunt amendamentele 13
            și 14 (adoptate după războiul de secesiune) ce interzic explicit sclavia.

            Aici e problema. Atât la 1854 cât și la 1973 activiștii politici ai stângii ajunși judecători la curtea supremă au inventat drepturi ce nu există explicit în constituție. Ideea fundamentală pe care o ignoră ei e aceea că ceva ce nu e precizat explicit nu poate fi un drept fundamental.

            Atât avortul cât și sclavia nu sunt drepturi fundamentale. Ele nu stun interzise explicit (până ala 1865 când sclavia e interzisă prin amendamentul 13) dar nu sunt nici drepturi fudmantentale.

            • Prevederi explicite care vizau in mod direct sclavii si sclavia:

              Art. 1, Sect. 2, Clauza 2: „Representatives and direct Taxes shall be apportioned among the several States which may be included within this Union, according to their respective Numbers, which shall be determined by adding to the whole Number of free Persons, including those bound to Service for a Term of Years, and excluding Indians not taxed, three fifths of all other Persons.”

              Art. 1, Sect. 9, Clauza 1: „The Migration or Importation of such Persons as any of the States now existing shall think proper to admit, shall not be prohibited by the Congress prior to the Year one thousand eight hundred and eight, but a Tax or duty may be imposed on such Importation, not exceeding ten dollars for each Person.”

              Art. 4, Sect. 2, Clauza 3: „No Person held to Service or Labour in one State, under the Laws thereof, escaping into another, shall, in Consequence of any Law or Regulation therein, be discharged from such Service or Labour, but shall be delivered up on Claim of the Party to whom such Service or Labour may be due.”

            • @Liviu Alexandrescu

              Hai să fim serioși. Din interpretarea, interpretării, interpretării se poate deduce că și legea română a circulației garantează dreptul fundamental al oricărui șofer de pe drumurile publice de a avea sclavi. 😄

              Drepturile fundamentale sunt stipulate clar. scurt și fără echivoc în constituția americană. De exemplu interzicerea sclaviei prin amendamentul 13 e explicitată cât se poate de clar:

              „Section 1.
              Neither slavery nor involuntary servitude, except as a punishment for crime whereof the party shall have been duly convicted, shall exist within the United States, or any place subject to their jurisdiction.
              Section 2.
              Congress shall have power to enforce this article by appropriate legislation.”

              În traducere:

              „Secțiunea 1.
              Nici sclavia și nici servitutea involuntară, exceptând deținuții condamnați definitiv nu vor exista în Statele Unite sau în teritoriile sub jurisdicția SUA.
              Secțiunea 2.
              Congresul are dreptul să impună respectarea acestui amendament prin legislația necesară.”

              Clar. fără dubii fără loc de interpretării avocățești.

              Așa ceva nu exista înainte ee acest amendament ca să garanteze dreptul oamenilor de a a avea în proprietate al și oameni, la fel cum nu există nimic care să garanteze dreptul oricui de a-și omorî copii nenăscuți.

          • MCR face următoarea afirmație: Judecătorii democrați decid într-o hotărâre istorică că dreptul de a poseda sclavi e unul inalienabil și fundamental cu toate că nu apare explicit niciunde în constituie.
            În realitate judecătorii nu decid așa ceva, ci următoarele:
            1. Decizia Circuit Court din SUA de a respinge plângerea intră în competența Curții Supreme. Negrii nu erau cetățeni. Ei nu puteau da în judecată în instanțele federale. Circuit Court din SUA nu ar fi trebuit să accepte cazul.
            2. Scott nu a fost liber dacă a rămas la Fort Snelling, deoarece Compromisul din Missouri era neconstituțional.
            3. Scott nu a fost liber în temeiul Strader v. Graham.
            4. Din aceste motive, cazul a fost returnat Circuit Court din SUA, care a fost nevoită să-l respingă pentru lipsă de competență.

            Adică judecătorii de atunci a procedat exact așa cum MCR ar fi așteptat sa procedeze Curtea Supremă și în 1973 si cum a procedat recent in cazul Dobbs, declinându-și competența și neadaugand nimic la lege, atribuție exclusivă a legislativului. Dar în privința acelei decizii MRC pare a fi nemulțumit.
            Trebuie să fie justiția mai puțin oarbă deci? Sunt motivațiile etice și morale invocate de dumnealui brusc prevalente celor juridice? Dacă da, de ce nu intervine vestul mai decis în problema uigurilor abuzați de Beijing, în Ucraina, în Siria, în Sudan? E vorba și acolo de oameni, chiar dacă nu sunt cetățeni ai statelor vestice. Nici cei nenăscuți (încă) nu sunt.

        • Cazul Dred vs San(d)Ford de la SCOTUS este un bun exemplu pentru a arăta că Constituția americană (ca orice alta) este perfectibilă. Altfel, dacă decizia de atunci a juzilor conduși de federalistul Justice Chief Taney ar fi fost neconstituțională, de ce ar mai fi fost nevoie de articolele suplimentare 13, 14 și 15 adoptate în urma războiului de secesiune?
          Juzii respectivi au motivat prin faptul că Scott nu era cetățean american și că constituția USA garantează dreptul de proprietate, inclusiv al proprietarilor de sclavi. Nici constituția nici Bill of Rights nu interziceau la acea dată sclavia, iar puterea guvernului federal de a pune capăt sclaviei era limitată tocmai de constituție, care delega prin nereglementare jurisdicția respectivă statelor membre. O situație similară cu cea actuală, adică.
          Căci nici avortul nu este interzis prin constituție, problematica este la latitudinea statelor membre, iar scotus tocmai a pierdut o șansă de a face istorie si a initia o schimbare, asa cum s-a întâmplat după 1865. E ceea ce sugerează autorul articolului.

          • Sigur că și constituția americană e perfectibilă. De aia s-au adoptat 27 de amendamente între 1787 și 1992.

            Problema apare atunci când activiștii politici ajunși judecători inventează legi ce nu există. Exact asta am vrut să subliniez. Și mai ales faptul că nu e nimic greșit atunci când un tribunal îndreptă o decizie aberantă din trecut chiar dacă asta va încălca sfânta regulă a precedentului.

            Modul de rezolvare a problemei sclaviei a fost adoptarea amendamentelor 13 și 14 care au interzis-o explicit. Înainte de asta ea pur și simplu nu era menționată în constituție. Nu era nici un drept fundamental, așa cum susții tu fără fundament, dar nu era nici interzisă.

            Exact la fel și cu avortul. Cei ce vor cu tot dinadinsul să-l facă un drept fundamental, n-au decât să treacă prin procesul de adoptare amendamentul ce să o consfințească ca atare. la fel cum cei ce doresc să o interzică pe tot teritoriul țării trebuie să treacă prin procesul de adoptare amendamentul corespunzător.

            Până atunci rămâne exact așa cum era și până în 1973 și cum e și de pe 24 iunie încoace 2022: La latitudinea statelor să o permită sau nu.

            • MRC, ai afirmat ca judecătorii lui Lincoln au corectat decizia “istorică” a SC in cazul Dred Scott. Ce anume au corectat deci? Căci judecătorii “democrați” luaseră o decizie similară cu cea luată recent de SCOTUS in problema avorturilor: au expediat-o statelor membre. Ultima decizie o apreciezi, cealaltă, repet – deși similară, nu. Care e substratul inconsecventei tale?

              Și încă ceva, ai scris: (Sclavia n.m.) Nu era nici un drept fundamental, așa cum susții tu fără fundament (…)
              Eu nu am susținut niciunde așa ceva. Poți cita postarea in care eu să fi scris așa ceva? Dacă nu, ar trebui să-ți ceri scuze pentru minciuna.

            • (…) dar nu era nici interzisă (sclavia n.m.)

              Există un principiu de drept, cel al maximului legal, care, din câte știu, sta la baza sistemului juridic american: „Everything which is not forbidden is allowed”. El caracterizează justiția in statele ne-totalitare, tocmai pentru ca e mai simplu de fixat limite pentru ceea ce nu e permis. Se prea poate ca, având amendamentul IV in vedere, SCOTUS sa fi apreciat in 1973 că avortul este un drept fundamental, fiind exercitat individual. Fiecare trebuie sa trăiască cu consecințele acțiunilor sale, nu e corect sa se ascundă după un așa-zis și inexistent etos comunitar. Exact in acest caz decid ceilalți.
              (L-)am întrebat(-o) mai jos pe AT ce limite i-au fost impuse la nivel individual de progresiști. N-a putut Răspunde. Tendința de a fixa reguli de conduită unitare aparține conservatorilor.

            • Hantzy,

              Tu ai spus cu cuvintele tale că:

              „Juzii respectivi au motivat prin faptul că Scott nu era cetățean american și că constituția USA garantează dreptul de proprietate, inclusiv al proprietarilor de sclavi.” De unde se deduce că judecătorii stângaci aveau dreptate. 😄

              Îți repet: În 1854 ca și în 1973 activiștii politic infiltrați în curtea supremă au inventat „drepturi” ce nu există. Așa cum în 1854 nu exista niciun articol al constituției SUA care să garanteze dreptul unii om de a poseda un alt om, nici în 1973 nu exista niciun articol al constituției SUA care să garanteze mamei dreptul de a-și ucide/avorta copilul nenăscut.

              În ce-l privește pe Dred Scott afirmația ta e falsă și ușor de verificat în orice enciclopedie publică, gen Britannica sau Wikipedia. După decizia curții supreme Scott a fost returnat văduvei doctorului Emerson care s-a întors cu el în St. Louis, Missouri. În final după 12 ani de procese se alesese cu un sclav bătrân de 55 de ani într-o epocă în care speranța de viață era de 40 de ani + circul stârnit în jurul lui.

              Doamna Emerson era într-o încurcătură serioasă: Nu avea ce face cu Dred Scott bătrân și bolnav dar, nici nu îndrăznea să-l elibereze de teama fanaticilor din partidul democrat care erau și atunci la fel de violenți ca și azi. Așa că a ales soluția de a-l dona pe Dred Scott, soția sa și fiicele sale congressmenului republican de Missouri Taylor Blow (adversar declarat al sclaviei), care i-a eliberat imediat pe Scott și familia sa, respectiv i-a găsit o slujbă de portar la un hotel din St. Louis.

              Unul din corpurile de clădire ale facultății de medicină a universității Washington din St. Louis e construit pe locul hotelului și are o placă memorială care marchează faptul că acolo a fost hotelul unde Scott a lucrat ca portar după eliberarea sa de către congremensnul Blow. Din păcate Scott s-a bucurat de libertatea sa doar pentru aproximativ un an. A murit de tuberculoză la 59 de ani.

              Merită de asemenea remarcat că talibanii „progresiști” au atacat clădirea respectiv cu cocktailuri Molotov în timpul răzmeriței din vara 2020 și sub acoperirea sticlelor incendiare aruncate pe geamuri au încercat demontarea plăcii – ce a fost deteriorată și a trebuit apoi înlocuită. Alungați cu focuri de armă și gaze lacrimogene, vandalii au încercat apoi să dărâme statuile lui Scott și Blow din Forest Park din apropierea facultății. S-a reușit alungarea lor și arestarea câtorva înainte de a reuși să le răstoarne…

            • Da, așa am spus și mențin. Am reprodus însă motivarea judecătorilor, nu sunt opiniile mele. Si scrie ceva de „drept fundamental” acolo? Încercarea ca, mințind în continuare, să acoperi minciunile mai vechi, e puerila.
              Revenind la decizie, în motivarea lor, judecătorii lui Taney au invocat al cincilea amendament. Dreptul la proprietate fiind garantat la nivel federal, niciun stat nu avea dreptul de a deposeda pe cineva de bunurile sale. Sună cinic, dar asta era realitatea atunci: a avea sclavi nu era neconstituțional. Deci ce drepturi au inventat judecătorii? Absolut niciunul. Altfel nu ar fi fost nevoie de amendamentele 13, 14 și 15, care să reglementeze la nivel federal problema și care au fost IMPUSE secesionistilor. Deci nici chestia cu „nu-ți place, atunci pleacă!” pe care ați mai folosit-o ca argument nu era viabilă.
              Din ce articole rezulta că ar fi fost interzisă sclavia inainte de 1865? Am scris că nu era reglementata, deci statele membre aveau tot dreptul să o permită. Exact ca și avorturile. Ceea ce unele au și făcut. Dar existau niște precedente, sclavi care au locuit cu permisiunea proprietarului în state unde sclavia nu era permisă, puteau obține emanciparea. Pe asta s-a bazat Dred Scott la Curtea Supremă, întrucât la nivelul statelor pierduse procesele, pe motiv că doctorul militar Emerson a fost obligat de guvernul federal să locuiască temporar cu avuția sa în state unde sclavia nu era permisă, iar DS nu putea folosi deci precedentele existente. Așa că Dred Scott a pierdut și s-a întors la văduvă doctorului. Am spus eu ca nu s-ar fi întors? Te cerți din nou cu presupunerile tale.
              Iar judecătorii nu au spus niciodată ca „dreptul de a avea sclavi este unul fundamental și inalienabil”, așa cum ai susținut tu însuți. Tu esti singurul care „adaugă” la istorie. Sa greșești e omenesc, să persisti nu.

            • Hantzy,

              Ca să simplificăm un pic teoria chibritului:

              Curtea supremă a SUA, infestată de activiști politici ai partidului democrat a decis la 1854, că sclavia e un drept fundamental al proprietarilor de sclavi, pur și simplu extinzând dreptul de proprietate asupra asupra persoanelor vii, cum s-ar zice în engleză „out of scope”. Adică inventând legi.

              În 1973 aceeași curte supremă infestată de același soi de activiști politici a decis că dreptul la viață nu se aplică persoanelor nenăscute ce pot fi ucise pentru amuzament. Deci inventând din nou legi.

              Sclavul ce a provocat procesul încheiat cu decizia curții supreme de la 1854 a rămas sclav bine merci li fost returnat în sclavie stăpânei sale.

              Astea sunt faptele, oricât te-ai învârti în jurul cozii

            • MCR, simplifică cât poftești. Dar tot nu ai dreptate.
              1. În opinia majorității, așa cum a fost redactată de Chief Justice Taney în 1854, nu apar sintagmele „drept fundamental” sau „drept de proprietate asupra persoanelor vii”. Astea le-ai scos din burtă. Și apropo, ai fi fost de acord cu vreun „drept de proprietate asupra persoanelor moarte”?
              2. „Activiștii politici” de la SCOTUS au fost și în 1854, și în 1973, și în 2022 cei numiți de președinte și investiți de Senatul SUA. Ambele instituții sunt alese de americani și deci, după cum ai susținut repetat chiar tu, reflectă opinia majorității.
              3. Decizia din 1854 a dat o interpretare maximală a constituției în susținerea sclaviei. O interpretare brutala, abominabilă, dar in concordanță cu constituția de la acea dată. De asta au și fost ulterior necesare amendamente care să clarifice acest aspect. Așa că Decizia din 1854 seamănă cu cea din 2022, nu cu cea din 1973.
              4. Singurul punct în care ai dreptate e că Scott Dred a pierdut procesul și a murit în sclavie. N-am susținut niciodată altceva.
              Astea sunt faptele, oricât ai încerca să le negi. Am lămurit definitiv disputa și închei aici.

  6. Aproape toata lumea abordeaza problema avortului fie medical, fie juridic, fie psihologic sau din toate cate putin, dar la nivel de specie umana conteaza in primul rand aspectul demografic (succesul cantitativ al speciei).
    Au fost popoare care au disparut fara urmasi, altele care s-au contopit cu invadatorii sau prin inlocuire demografica (asa cum se presupune, fara dovezi, ca ar fi disparut neandertalienii dupa venirea sapiensilor). In orice populatie multietnica exista rate diferite de natalitate si mortalitate, deci in timp unii ar putea sa ii inlocuiasca pe ceilalti. De regula, cei mai saraci si mai putin productivi au natalitate mai mare si reprezinta viitorul natiunii respective.
    Antidotul politic poate fi gandit in moduri diferite. Ceausescu a constatat ca populatia de romani, maghiari, germani si alte nationalitati scade, numai populatia de tigani (inca nu se folosea termenul de rom) creste, asa incat se calculase ca aproximativ intr-un secol vor fi majoritari, ceea ce inseamna intr-o tara democratica impunerea prin vot a conducerii si a legilor. Asa ca a interzis avorturile (cu exceptia celor din motive medicale) pentru ca populatia majoritara sa ramana majoritara.
    In SUA se pare ca dimpotriva, ar exista interesul politic ca americanii de origine europeana sa devina minoritari, pentru promovarea progresismului (care numai marxist nu este). Se spunea ca Trump ar fi fost ultimul presedinte al albilor care muncesc, dar se pare ca la viitoarele alegeri lupta va fi stransa. Indiferent ce se intampla acum, peste 20 de ani cand vor vota noii majoritari, schimbarile ar putea fi radicale. Dar in acelasi timp, nu poate fi acceptat eugenismul (sustinut de cei mai bogati oameni ai planetei, inclusiv Bill Gates) deoarece este profund imoral sa cresti nivelul de trai al unei minoritati pe seama disparitiei majoritatii locuitorilor planetei.
    Se stie ca progresul nu inseamna intotdeauna mai bine, iar scaderea fortei statului (in general) va duce la afirmarea si mai puternica a multinationalelor, deci Marea resetare in favoarea celor uluitor de bogati (miliardari) si a partizanilor lor, impotriva celorlalti adica bogati (milionari), clasa medie, clasa de jos si saracimea.
    Recomand (re)citirea romanului 1984, scris in Marea Britanie in 1948, ca sa avem idee cum ar putea sa evolueze situatia.

    • „Asa ca a interzis avorturile (cu exceptia celor din motive medicale) pentru ca populatia majoritara sa ramana majoritara.”
      Ceea ce dovedeste ca Ceausescu, precum si urmasii sai cu epoleti din zilele noastre, sunt fundamental idioti, din moment ce populatia majoritara, pe care a incercat sa o mareasca precum septelul de la CAP, paraseste tarisoara intr-un ritm alarmant.
      Nu stiu ce va alege populatia SUA pentru viitorul ei, dar toate incercarile acestea ale unei elite auto-instituite de a coordona destinul populatiei fara acces la decizii, par sa se termine foarte prost, peste tot in lume.
      „Elitele” par sa uite (iarasi) ca libertatea este o valoare foarte pretuita de toate categoriile si rasele. De data asta este vorba despre libertatea femeilor de a alege in absolul tot ceea ce le priveste personal.

      • „libertatea femeilor de a alege in absolul tot ceea ce le priveste personal.”
        gen culoarea unghiilor? aprob pozitiv și susțin femeile care luptă pentru înscrierea in Constituție a acestui drept, desigur dacă se înțeleg intre ele asupra nuanțelor!

  7. Îmi cer scuze domnule Andreescu, răspund aici domnului @L.A, sper că va citi acest răspuns de la discuțiile articolulului precedent. Discuția s-au blocat la ideea de „Stat” care impune. Nu vreau sa filosofez despre „Stat” că entitate nationala, ci „Stat” că și entitate juridică responsabila pentru deciziile luate.

    @LA, „Statul” că și entitate responsabila.

    „Statul” ar trebui sa fie cel care își asumă creșterea copilului pe care femeia este forțată să îl nască, daca nu îl dorește. Nu fac referire la Stat că organizare politică, ci la Stat ca și responsabilitate.

    In momentul in care „Statul” impune ceva propriilor cetățeni, trebuie să își asume întreaga responsabilitatea pentru aceasta impunere. Nu sa transfere responsabilitatea cetățenilor. Daca transfera responsabilitatea legilor impuse către cetățeni, atunci acesta este un stat totalitar.

    Nu știu dacă mă puteți înțelege: ca Stat, impun femeilor sa nască copiii fara posibilitatea de a mai alege. (Sunt totalitar ca și stat pentru că impun). Daca femeile nu își asumă aceasta responsabilitate – de a naște copilul și a-l creste, „Statul” trebuie fie cel responsabil pentru copil.

    Exista un interval, intre 15 săptămâni și 6-7luni (cand fătul este viabil și poate fi întreținut in viața de aparatele pe care Statul le are), in care femeia este forțată să crească în pântecele ei un copil pe care nu îl dorește. In toată această perioadă, femeia nu mai este o ființă umană cu drepturi și libertăți, ci este redusa – prin această lege, la statutul de „mama purtătoare”.

    Poate este prea fin pentru dumneavoastră, domnule L.A. Mamele purtătoare sunt plătite, chiar bine, fac acesta alegere voluntar. Pe când o femeie care nu își dorește copilul, este forțată de către Stat sa îl poarte, cu orice preț, până când Statul îl poate prelua pe copil și îl poate întreține.

    Probabil este prea fin, dar o femeie care nu își dorește copilul, devine între 15 săptămâni și 7 luni (când poate naște prematur) purtătoarea și alimentatoarea fără voie, a unui copil pe care nu îl dorește. Aceasta forțare poate fi considerată că fiind un abuz asupra corpului femeii. 3-4 luni in care ea este redusa la statutul de „mama purtătoare”, prin obligație.

    Nu ne deosebim cu nimic de Evul Mediu unde femeile orașelor cucerite erau violate pentru a naște copii necesari armatei, nu ne deosebim cu nimic de „epoca” ce reducea femeile la „mame eroine”. Trist!

    Puteti filosofa dogmatic, desigur. Dar realist, sunt 4-6 luni in care femeile sunt forțate să devină sclavele „Statului”, adică nu mai au drept asupra corpului lor. Welcome in Dark Ages!

    • Domnule Stefan,
      Aveti dreptate, nu prea pot sa inteleg, textul mi se pare foarte incurcat, ziceti ca e prea ´fin´ pt. mine, se poate, desi numele: Statul ´ca si ´entitate responsabila, suna putin fotbalistic. Presupun totusi ca va exprimati curent in alta limba si de aceea. Nu intru in detalii obstetrico-ginecologice, ma depasesc, distinctiile intre diferite definitii posibile ale Statului mi se par fortate si sofistic(at)e, o alegem pe aceea convenabila. Exact la stat ca entitate juridica ma refeream, statul ´de drept´ al culturii liberal-democratice. Acest stat nu ´impune´ legile si nici ´nasterea de copii´ (!), eventual aceasta e ´impusa´ de natura mastera sau, ma rog, de Amor. Asupra unui lucru cred totusi ca nu m-am inselat, sunetul foucauldian al ´discursului´ Dvs. : ´femeile sunt fortate sa devina sclavele statului, nu mai au drept asupra corpului lor´. In conceptia lui Foucault si a urmasilor lui legile nu au la baza niciun ´adevar´, adevarul e o constructie ´de putere´ ( a propos, Foucault nu era ´marxist´, ci nietzschean ) si nici P. Bourdieu nu spunea, in esenta, altceva. Ideea e ca normele sociale, culturale, politice etc. sunt conventionale, arbitrare, opresive si ´impuse´ disciplinar ´corpurilor´, ceea ce Foucault numea ´biopolitica´. Ce a facut in schimb Foucault cu corpul lui si unde a ajuns, se stie, aceasta e confuzia libertatii rationale si responsabile cu voia bunului plac, I Want To Break Free, vorba cantecului.
      Dar, in fine, sa lasam filozofia pop. Spuneti ´femeia care nu isi doreste copilul e obligata de stat sa poarte copilul´, etc. E adevarat ca ´femeia´ nu are in minte fix conceptia in coitus sau in climax, chiar s-ar putea sa presupuna, a posteriori, ca partenerul ( masculul ) a cam fortat-o, fizic si simbolic, prin cine stie ce pozitii incomode, sau poate ca nu a iubit-o destul, nu a fost sincer, ca a sedus-o, a mintit-o ( ´in dragoste …´. ) etc., mai ales daca e bine sfatuita de frigidele feministe, dupa care barbatul e un mascul violator prin natura, vorace si nesatul, masculinitatea e agresivitate, badaranie, ´raul´ si ´uratul´, iar feminitatea delicatetea, intuitia, sublimul, imaginatia, ´binele´ si ´frumosul´.
      Ce poate sa insemne : ´femeia care nu isi doreste copilul !?´ E o persoana adulta si responsabila, stie ce consecinte au ( asupra ´propriului corp´) anumite alegeri si acte, dar copilul ´a dorit´ o asemenea ´mama purtatoare´ accidentala, moderna si fara obligatii ? Exista si ideea aceasta, difuz, ca actul sexual e un fel de agresare a femeii din partea masculului pofticios ca un bondar, ceva unilateral, si ca ea, biata, e obligata apoi sa poarte ´fructul´, ca pe o povara. Si asta pt. ca Statul opresiv ( ca si ) patriarhal si logocentric sa poate avea militari colonialisti odiosi ( Make love, not war ! ), exact ca in Dark Ages. Abuz asupra corpului femeii : dar din partea femeii nu e tot un abuz asupra corpului unei alte fiinte vii, asupra fatului ? A, nuu, pai pruncul nenascut nici nu exista ca om, e o anexa neglijabila a corpului femeii, ca un apendice, daca nu e inregistrat birocratic de catre acelasi Stat reificator si musai totalitar. Daca are suflet ? Iar Domne cu prostii scolastice de Evul Mediu !, nu vezi ca aici vorbim despre ´corpuri´?! …

  8. Stimate domn,
    Am mers pe link-ul dat de dvs pt. Norma americana care e legea din missisipi de fapt. Spuneti ca nu exista referinta la viol. Nici nu este nevoie pana la limita de 15 saptamani.

    4 (b) Except in a medical emergency or in the case of a severe fetal abnormality, a person shall not intentionally or knowingly perform, induce, or attempt to perform or induce an abortion of an unborn human being if the probable gestational age of the unborn human being has been determined to be greater than fifteen (15) weeks.
    – nu scrie niciunde ca pana la 15 saptamani (105 zile, 3 spre 4 luni!!!)nu se poate face un avort

    nu-mi place subiectul deloc dar văzând ca se tot bate apa in piua pe el, am câteva întrebări:
    – un viol ar trebui sa fie semnalat destul de rapid pt. Ca implica, cel putin la noi, un certificat medico-legal, politie etc. Cu exceptia rapirilor indelungate, vi se pare chiar putin 15 săptămâni pt. A declara un viol?
    – exista asa-zisele pilule de a 2-a zi si la ei
    – vorbim de usa, nu despre o tara de lumea a 3-a. Chiar asa lipsa de educatie sexuala si metode de contraceptie sa fie acolo? Bineinteles ca sunt si exceptii dar nu ca in alte parti, cred.

    Va sugerez sa postati toata legea, asa cum e pe link, in engleza. Mai ales prembulul nu e chiar usor de citit (8 – abortion procedures)

    Si o precizare ca sa intelegm de unde se pleaca:
    „(a) The United States is one (1) of only seven (7) nations in the world that permits nontherapeutic or elective abortion-on-demand after the twentieth week of gestation. In fact, fully seventy-five percent (75%) of all nations do not permit abortion after twelve (12) weeks’ gestation, except (in most instances) to save the life and to preserve the physical health of the mother.”
    Cu stima

    • Din textul meu reiese clar ca ma refer la legea din Mississippi care a facut subiectul deciziei din Dobbs, nu la alta. (Deci link-ul duce unde trebuie.) Un termen de 15 saptamani de la gestatie inseamna ca sarcina este detectata – in genere – dupa un ciclu mentrual plus o perioada de intarziere a mentruatiei suficient de lunga incat sa genereze decizia de a face testul. Mai raman, probabil, 9 saptamani +/- pentru o femeie precauta. In Europa, prin comparatie, mai multe tari aleg drept standard temporal momentul probabil al conceptiei (pesemne perioada de ovulatie, in general aprox. 14 zile +/- dupa prima zi a menstruatiei).

      In cazul unui viol, lucrurile pot fi mai simple din perspectiva ragazului de timp (exista motive evidente de a verifica din timp daca violul a cauzat o sarcina) – dar si mai complicate (de ex., cand victimele sunt puternic traumatizate, cand sunt minore, cand violatorul este un apropiat s.a.m.d.). Ideea ca 9 saptamani e un rastimp suficient si rezolva practic problema avortului in caz de viol face abstractie de complexitatea cazurilor, de dificultatea deciziei de a avorta, de dificultatea de a obtine un avort in anumite state americane si cate si mai cate. Un calcul la rece al timpului necesar rateaza natura situatiei.

      Intr-adevar, in SUA avortul era permis pana tarziu prin comparatie cu alte tari (facand abstractie de multele complicatii din destule state). Cum spuneam, poate Roe nu a fost un compromis ideal – Dobbs putea sa il imbunatateasca. Curtea a preferat altceva (cele 15 saptamani nu se mai aplica in MS).

      In fine, invocarea standardelor din alte tari ale lumii de catre politicienii americani ascunde o dubla ironie. De obicei, politicienii din SUA ignora aceste standarde (e.g., gun laws), motivand prin „exceptionalismul american” (si, la urma urmelor, un sanatos ‘we do us’). In plus, nu e clar de ce SUA s-ar compara cu Arabia Saudita, Iran sau Somalia. Iar daca luam trendul mondial ca reper, tendinta generala in ultimii ani a fost de liberalizare – nu si in SUA.

      Cum spuneam, lucrurile sunt complicate. Sa nu le tratam ca si cum nu ar fi.

      • Multumesc pt. raspuns!
        In acest caz, puneti va rog „Norma din Mississippi” in loc de „Norma americana” – daca tot vorbim de claritate.

        Exact la acele cazuri mai complicate ma refeream si eu, rezumandu-le simplu ca rapiri de ex. Da, aici e o discutie care ar trebui sa ne duca in mod sigur si la alte legi decat cea legata de avort. Nu cunosc legislatia si sistemul juridic american dar ar trebui sa existe alte legi si prevederi care sa poata aborda din alta persectiva o asemnea tema si sa primeze intr-un fel sau altul asupra anumitor prevederi din aceasta lege. Mie mi se par legislatorii din Mississippi poate conservatori dar, in mod sigur departe de a fi absurzi in abordarea temei din aceasta lege.

        Ca om trait cativa ani pe 2 continente, mi se pare nepotrivit sa comparam pere cu mere – sincer! Si ca exemplu de tara din lumea civilizata, valabil pana de curand, pot sa va dau Irlanda!
        Apoi, 1 of 7 nations – UE are 27 de nations – sa intelegem ca in multe din ele legea avortului era mai restrictiva decat in retrograda si bigota in gandire (azi) USA?! de ce mutati subiectul spre o zona unde UE de ex. sta bine (detinerea de arme de foc )?

        Uitati un link interesant (nu foarte profund) despre cum stau lucrurile si in Europa!
        https://reproductiverights.org/wp-content/uploads/2020/12/European-abortion-law-a-comparative-review.pdf

        Nu mi se pare deloc ca tratam simplificat ceva atunci cand chiar citim si incercam sa si intelegem ceea ce scrie intr-o lege. Ne-ati oferit linkul – l-am citit, o data, de doua, de trei ori. Am dat o interpretare pe textul citit – cred ca functionala – fara inflorituri si interpretari fortate, asta e treaba avocatilor.

  9. „Ar fi fost un exemplu de minimalism (sau reținere) juridică… Conservatorii susțin în general că tocmai așa ar fi preferabil să se raporteze instanțele la cazuri.” Adică, dacă sunt conservatori, minimalism. Dacă sunt progresisti, activism cât cuprinde. Solutia care garantează iluzia unei democrații.
    „A preferat soluția radicala” – a citit literal constitutia. Dar când au dat verdictul în Roe, inventând din burta un drept constituțional, n-a fost nimic radical.
    La „asaltul Capitoliului” n-a fost nici o criza de legitimitate, alegerile au fost perfecte, vina e a trumpistilor ca nu cred ce le spune presa. Acum, cu toate tunurile propagandistice ale MSM împotriva SCOTUS, vina pentru criza de legitimitate e a Curții constituționale, ca n-a fost de acord cu presa, nicidecum a presei. E comportament de bully cât nu se poate mai exemplar: după ce ai bătut bine pe cineva, ii zici binevoitor: vezi ca ți-a căzut basca.

    • „Adică, dacă sunt conservatori, minimalism. Dacă sunt progresisti, activism cât cuprinde.”

      Exact: asta sustin o buna parte dintre conservatori; si asta sustin o buna parte dintre progresisti. Nu am facut decat sa descriu optiunile lor, nu pe ale mele.

      • Cred ca minimalismului în cazul Dobbs înseamnă exact ce a decis curtea. Dar dacă greșesc și interpretarea dumdeavoastra a minimalismului e corecta, ce facem cu democrația? Progresiștii impun tot ce vor când sunt la putere pentru totdeauna, iar conservatorii trebuie sa trăiască și când sunt ei la putere cu impunerile progresistilor. Iar când cineva observa ca ceva nu e în regula cu acest aranjament, este etichetat extremist scl.
        https://www.youtube.com/watch?v=gH2F30YVNRY

        • conservatorii trebuie sa trăiască și când sunt ei la putere cu impunerile progresistilor
          Așa o fi, dar ați putea fi mai clar? De exemplu, doriți să faceți avort și nu vă dau voie progresistii? Sau invers, nu doriți să faceți avort, dar vă obliga progresistii? La fel, vreți o căsătorie homosexuala și vă este interzisă de progresisti. Sau nu doriți o astfel de căsătorie, dar v-o impun progresisti?

          • Aici e diferenta esențială între liberali și conservatori: liberalii considera ca individul este suprem, orice drept clamat de orice individ trebuie sa sa doboare orice cutuma, orice morav public și orice deziderat al majorității. Conservatorii considera ca societatea nu poate exista dacă drepturile individuale nu sunt balansate de drepturi ale comunitatii: dreptul de a defini ce e aceea o căsătorie sau cât valorează un copil nenascut.

            • Radicalii sunt singurii care își considera semenii cu vederi diferite ca fiind radicali, dar din colțul opus. Refuz sa cred in absolutismul acelui “suprem” și in primordialitatea exclusiva a individului față de comunitate.
              Orice individ are nevoie de comunitate și orice comunitate de indivizi. Evident ca prin apropierea acestora din urma sunt necesare a fi definite reguli, cutume, moravuri. Acestea nu trebuie însă văzute ca o contragreutate a libertăților individuale, întrucât orice libertate vine la pachet cu responsabilitate. Aveți mai multă încredere in semeni, AT și încetați să-i pedepsiți pe toți pentru eventualele Greșeli ale unora!
              Când vă așezati la o masă cu alte persoane, vă controlați instinctiv acțiunile a.i. sa nu deranjați membrii din acea minicomunitate. De exemplu, nu fumați dacă sunt nefumători, dar dacă vreți doua sau trei porții de tort care v-ar putea deranja exclusiv pe dumneavoastră, nu simțiți că ar fi necesar sa-i întrebați pe ceilalți.
              O căsătorie homosexuală sau un avort nu afectează viața comunității. Orice individ al ei își poate continua traiul după aceleași ritualuri ca înainte. De ce sa nu procedam la fel ca la porțiile de tort?

          • Ne ajuta cu o idee și contributorul Mirel Baninca, în recenzia la Chantal Delsol: „Inversiunea (răsturnarea) normelor nu s-ar fi putut produce fără o inversiune ontologică, sau, altfel spus, a “fundamentului fundamentelor” existenţei noastre”. Diferența poate și mai profunda între conservatori și liberali este ca conservatorii cred în fundamente ontologice, adică, ca lucrurile și realitatea au o esența a lor, ceea ce se numește adevăr, ca adevarul este discernibil de rațiunea umană, prin schimb de idei între oameni cu idei diferite, iar datoria omului este să-și conformeze viața la aceste adevăruri ale realității. Liberalii nu cred nimic din toate astea: singurul fundament este cel al impulsului și dorinței, realitatea este infinit maleabilă prin interpretări subiective, și în consecință nu exista nici un adevăr de descoperit inafara subiectivismului și emoțiilor omenesti. Ceea ce are omul de făcut este sa creeze realitatea exterioara prin manipulări de limbaj și exercitarea puterii, ceea ce și vedem în presa. Dialogul cu opozanții nu are nici un rost, apelul la rațiune nu este decât o exercitare a supremației forțelor dominante, și de aici opoziția atroce a stângii nu doar la ideile dreptei, dar și la posibilitatea dezbaterilor.
            Cu o luna înainte de decizia Dobbs a fost o dezbatere pe tema avortului la universitatea unde lucrez, initiata e o grupare pro-life. Grupurile pro-avort au fost invitate sa co-organizeze evenimentul, dar toate au refuzat. Ca urmare, dezbaterea a avut loc cu sala aproape goală. Asta a fost un caz fericit. În celelalte cazuri, activistii pro-avort ori anulează evenimentul prin presiuni de tot felul, ori dacă nu reușesc ocupa sala, se dau în spectacol într-un circ infantil și părăsesc sala în semn de protest.
            Asadar, pentru conservatori, căsătoria e fundamental legată de reproducerea sexuată la mamifere, genul, dacă nu e doar un concept gramatical, e legat de sex, iar avortul e legat tot de știința reproducerii și valoarea ființei umane pe care o consideram fundamentala. Pentru liberali, căsătoria e ca condusul pe partea stânga sau dreapta a străzii, copilul nenăscut are atâta valoare cât ii da mama. Pentru a demola fundamentele ontologice ale conservatorilor liberalii apelează nu la rațiune, ci la sloganuri penetrante și mincinoase din doua cuvinte (drepturi reproductive, sănătate reproductivă, dreptul de a alege, my body my choice, drepturi sexuale, gay marriage, marriage equality, dreptul la căsătorie, love is love), ceea ce funtioneaza foarte bine la un popor care nu rationeaza, ci isi exprima emoțiile.

            • Aveți o privire mult prea dihotomică asupra lumii, pentru a o putea numi ontologică. Fiziologia umană este mult mai complexă decât presupunerile pe care le emiteți și nu suportă simplificare. Pare că susțineți doar perspectiva materialist dialectica asupra vieții, refuzând implicațiile psihice ale totalității acțiunilor, atât ale celor proprii cât și ale comunității asupra individului. Dacă ar fi așa cum presupuneti (Liberalii nu cred nimic din toate astea: singurul fundament este cel al impulsului și dorinței, realitatea este infinit maleabilă prin interpretări subiective, și în consecință nu exista nici un adevăr de descoperit inafara subiectivismului și emoțiilor omenesti.), atunci nu ar trebui să vă faceți griji: selecția naturală i-ar împuțina fără milă.
              În realitate diferența esențială dintre liberali și conservatori nu este de tip Weltanschauung, ci constă in strategie: în vreme ce conservatorii militează pentru interdicția alternativelor, liberalii încearcă să facă mai atractivă opțiunea firească. Din acest motiv nu ați putut răspunde nici acum la întrebarea ce anume v-a fost impus de către liberali.

          • Regret ca n-am reușit sa fiu la fel de persuasiv ca Chesterton; am găsit analiza asta aplicată pe aceeași tema după ce am postat.
            https://www.youtube.com/watch?v=useMLX1HvOA
            Raspund la întrebarea directa dar sper sa răspundeți și Dvs la întrebarea reciproca: ce anume v-a fost impus de conservatori? O definiție a căsătoriei prea restrictiva? Unu la mana, nu va obliga nimeni sa va trăiți viața după definiția statului: puteți sa va împărțiți casa cu cine doriți, sa faceți nunta cu cine doriți, chiar la biserica, iar dacă nici o biserica nu va cununa după cum doriți, sa va faceți biserica. Doi la mana, acum liberalii au impus o definiție a căsătoriei care e prea larga. Liberalii au impus ca eu nu mai am un cuvânt de spus prin vot despre cum trebuie definita căsătoria sau cum trebuie tratati copiii nenăscuți. Mai mult, înainte de Obergefell, orice liberal putea sa argumenteze pentru orice definiție a căsătoriei dorea, fără aibă SCOTUS impotriva. Acum, ca SCOTUS s-a pronunțat, eu nu mai pot argumenta pentru fosta definiție a căsătoriei fără sa fiu intampinat de verdictul „Gresit” de la cea mai înaltă autoritate pamanteasca. Au mai impus ca copiii vor trebui educați la scoala conform cu noile doctrine de partid, dacă nu-mi convine, sa fac home schooling – dar tot trebuie sa plătesc din banii mei îndoctrinarea altor copii în școlile publice. Asta doar legislativ; sa nu mai începem cu situația libertății de exprimare – garantata de stat, dar controlată de companii private, care nu sunt supuse obligațiilor statului.

            • Mulțumesc pentru încercarea de a răspunde. Faptul neobișnuit pentru dumneavoastră că și cei care simt altfel au nevoie de apropiere și afecțiune și își doresc ca alianțele lor să fie recunoscute și din care să decurgă drepturi civile similare cu ale majorității nu e o noutate. Informarea copiilor în acest sens și acceptarea persoanelor respective ca membrii ai comunității nu vă afectează în niciun fel traiul și nu reprezintă nici îndoctrinare pentru copii. Îndoctrinare este să le transmiți că așa ceva este inacceptabil și rușinos, că trebuie reprimat, interzis.
              Personal, fac parte din majoritate și nu am în familie cazuri diferite. Nu știu de nicio rudă care să fi recurs la întreruperea sarcinii. Nu mi s-a impus deci mie personal nimic de către conservatori. Dar nici n-am afirmat asa ceva. Există însă mulți minoritari care trăiesc cu impunerile tradiționaliste.

  10. Cateva observatii:
    -cand vorbim de femei, se utlizeaza termenul de „sarcina”, nu „gestatie”; gestatia e la animale;
    -cand se socoteste timpul unei sarcini, pina la care e posibil avortul, nu trebuie uitat fenomenul menstruatiei false; (singerare ce imita menstruatia, in timp ce femeia este -deja- insarcinata; a creat si creeaza destule confuzii); poate schimba radical datele problemei; de altfel, cum poate stabili medicul, sau centrul de avort, cand a fost ultima mentruatie?
    -cand vorbim de viol si libertatea femeii de a scapa de rezultatul lui, nu putem accepta o cerere de avort, decat in baza unei hotariri judecatoresti, care condamna un individ, sau un grup, de viol; asta dureaza; practic, nu se poate utiliza in mecanismul de acceptare a avortului; asa ca nu e o surpriza ca nu a fost acceptat drept motiv de avort;(ramine o surpriza neplacuta interdictia avortuli din motive de sanatate ale mamei)
    -e clar, decizia nu interzice avortul, lasa initiativa legislativa la nivelul statelor; de ce atita scandal?

  11. @Zau: 1. “Legal” nu în sensul de “reglementat de lege” (omorul legal, avortul legal), “legal” în sensul de “permis de lege” (omorul ilegal, avortul ilegal).
    2. Dimpotrivă, tocmai anumite chestiuni ar trebui “reglementate prin lege”, avortul fiind una dintre ele.
    3. Tocmai invers: în cazul nostru, prostul acela nu se numește legiuitor, că în cazul nostru el nu consideră – și bine face.

    @mongolul: Atâta scandal pentru că, deși decizia nu îl interzice formal, ea lasă, într-un context sensibil, inițiativa legislativă la nivelul statelor – și ar fi fost mai bine să nu o facă. E ca în “Holy Smoke” de Maiden:
    “They choose what they want to hear, THEY DON’T TELL A LIE (s.m.)
    They just leave out the truth as they’re watching you die”

    • ” tocmai anumite chestiuni ar trebui “reglementate prin lege”, avortul fiind una dintre ele.”

      Majoritatea decide ce anume si cum anume e reglementat prin lege.
      Decide in doua feluri: prin alegeri legislative si prin schimbarea Constitutiei.
      End of story.

      ” deși decizia nu îl interzice formal, ea lasă, într-un context sensibil, inițiativa legislativă la nivelul statelor ”

      Asa e legal si constitutional. SCOTUS nu are initiativa nici vocatie legislativa. Asa a decis majoritatea cand s-au constituit SUA. De-atunci si pina in prezent tot majoritatea a decis legile si modificarile aduse Constitutiei.

      Indiferent cat de sensibil ar fi subiectul ba chiar cu atit mai mult cand e fierbinte , majoritatea decide pentru toata lumea. Din cauza ca nu exista consens de 100% si din cauza ca trebuie sa existe legi.

      Vad ca bateti apa-n piua fara sa aveti curajul de a spune ce altceva propuneti . Democratia reprezentativa cat mai aproape de firul ierbii in limite perfect costitutionale nu va convine. V-am ascultat opinia politica , nu sinteti de acord cu deciziile majoritatii. Asa, si ? Mai departe, ce ?

  12. @AT: Eu, spre exemplu, nu cred că “orice drept clamat de individ trebuie să doboare orice cutumă, orice morav public și orice deziderat al majorității”, dar nu înțeleg de ce insistați să o ideologizați în halul ăsta: pur și simplu nu există niciun argument valid cu care să-i interzici unui om să avorteze (să-i interzici de tot, adică); moravurile (publice) n-au nicio legătură cu chestia asta (Pe bune acuma, ce-o fi așa de imoral la un avort?…), dezideratele majorității nu se pot formula aici (Vă provoc: formulați-le dumneavoastră cumva, chiar sunt curios cum ar putea cineva să formuleze cât de cât legitim chestia asta…), iar la cutume se găsesc întotdeauna alte cutume care să spună invers, ele fiind, în mare măsură, doar un fel de a vorbi.

    Diferența între un avort și o căsătorie e că primul e un fapt, a doua e un act și, deși eu personal pe a doua aș permite-o pentru toți, aș putea pe de altă parte înțelege cum cineva nu dorește să o permită decât pentru un bărbat și o femeie. Abordarea trebuie să fie diferită deoarece categoriile sunt diferite.

    Revenind la avort, mă uimește, sincer mă uimește, cum pot gândi unii…

    • Ce e imoral la avort? Uciderea unei ființe umane ce nu a comis nicio crimă și nici măcar nu a fost acuzată că ar fi comis o cimă.

      Uciderea copilului de către părinții săi era ceva acceptabil în antichitate și chiar în evul mediu, dar pe măsură ce civilizația noastră a avansat am ajuns să o considerăm crimă. Următorul pas al evoluției, acum că și copii și-au câștigat dreptul la viață, e câștigarea dreptului la viață al copiilor nenăscuți. Oricât de straniu ți se pare azi, lumea evoluează și vom ajunge inevitabil acolo chiar dacă dinozaurii refuză să accepte ideea de evoluție. 😉

      • Nu si-au castigat copiii nimic. Li s-a dat , de catre reprezentantii majoritatii adultilor. Ce s-a dat poate fi luat inapoi.
        Dreptul la viata nu e absolut nici macar pentru adulti, exista pedeapsa cu moartea si exista incorporarea obligatorie in caz de razboi, exista dreptul autoritatilor de a face uz de forta letala etc.
        Iar lumea evolueaza spre reducerea natalitatii , nu spre sporirea populatiei ca in evul mediu. Din cauza de suprapopulare si din cauza ca nu mai e nevoie de atita munca manuala. Ori intelectuala. Geme tara de tarani si de ingineri IT si de manageri . Si de filosofi.

        • Adică ce sens are să-l lași să trăiască dacă tot o să moară până la urmă? 😄 Asta e ideea ta?

          Lumea nu evoluează spre reducerea natalității. E exact pe dos. Doar civilizațiile muribunde își pierd natalitatea și implicit vitalitatea. Cele ce au un viitor cresc și se înmulțesc. Exact asta e diferența dintre Europa și America.

  13. lumea evoluează și vom ajunge inevitabil acolo chiar dacă dinozaurii refuză să accepte ideea de evoluție
    Viziunea asta atinge erezia progresivistă, adică a adaptării legislației în ritmul schimbărilor de trend social. Există însă riscul ca omenirea să perceapă nevoia de a face dragoste și ca pe un puternic liant familial, fapt ce vine oarecum în contradicție cu rolul clamat încă a fi primordial al reproducerii. De aia trebuie fixat acesta din urmă printr-o lege, care să apere drepturile „persoanelor” embrionare sau fetale. Că un deces nedorit la naștere ar putea deveni astfel pruncucidere in ochii vreunui procuror mai workaholic e un risc minor, demn de ignorat în comparație cu avorturile clandestine sau excursiile pentru chiuretaj mexican. E obligatorie deci crearea unor agenții guvernamentale însărcinate cu supravegherea persoanelor însărcinabile și obligativitatea ecografiilor executate de duduițe la părăsirea teritoriului de stat, precum și a unor noi direcții în poliția statelor, nemiloasele pregnant-sharia. Efectul imediat ar fi că Statele vor deveni administratori si mai proști ai banului public, iar big brother nu ar mai fi doar paranoia, ci realitate.
    Și cum evoluția nu se oprește aici, după emiterea de acte de identitate pentru cei încă nenăscuți, va urma protecția pentru ovul și spermatozoizi. Teatrul absurd așteaptă după colț doar.

    • Lumea nu mai e ce a fost!

      Cum o pune omul de o mică crimușoară, nothing personal, just business, că hop-țop apare de te miri unde câte un procuror din ăsta zelos care scormonește după ADN, amprente, indicii și martori și nu se lasă până ce nu leagă pe cineva.

      Așa, ceva… Ăsta-i stat polițienesc domnule! Tiranie ca-n Rusia! 😂

      • „A pune de o mică crimă” sugerează premeditare. Cu totul altceva decât „un deces nedorit”. E recomandabil să gândești de două ori înainte de a scrie o dată.

        • Am înțeles!

          Avortul e OK și nu e o crimă cu condiția să fie ceva spontan. Adică merge mămica pe stradă și are dintr-o dată o revelație: „Fenșuiul mu e azi mai potrivit ca niciodată. Ce ar fi să o pun de un mic avort după Starbucks și manichiură?!” 😂

          Asta voiai să zici?

  14. ” dezideratele majorității nu se pot formula aici (Vă provoc: formulați-le dumneavoastră cumva, chiar sunt curios cum ar putea cineva să formuleze cât de cât legitim chestia asta…),”

    Dezideratele majoritatii sint formulate in Constitutie si in Legi.
    Ati ajuns sa declarati ilegitime Constitutia si legile lol !
    Din cauza ca …. nu va convin dvs.
    Maine vreti sa va casatoriti cu o gaina sau cu mobila de bucatarie si va deranjeaza profund ca majoritatea va considera dus cu capul si face legi ca sa va inchida undeva. Curat ilegitim :D

  15. Nu cred ca au existat niciodată atâtea metode de contracepție și foarte multe tari/state le oferă gratuit. O sarcina e o răspundere, chiar dacă youporn zice ca poți sa faci sex cu toți instalatorii și cu toate chelnerițele. 3-4 luni e absolut suficient pentru a lua o decizie. Daca perioada e neregulată și ți-e teama ca te înșeli, poți sa mergi la ecograf, nu-i chiar rocket science. Sunt împotriva interzicerii avortului in orice condiții, sunt împotriva avortului când fătul e deja viabil (când se aud bătăile inimii, de exemplu). Nu înțeleg unde-i problema și care-i controversa. N-a interzis nimeni avortul în general, dar nici nu poți permite avortul pana în ultima luna de sarcina (aia-i crima, indiferent ce spun progresiștii). Dacă evitam extremiștii, ajungem ușor la un consens social (culmea e ca exista deja un consens în Europa și ca a existat și în USA pana la Roe. Curtea Suprema a luat o decizie corecta, justa și oportuna. Exista soluția amendării Constituției US și exista soluția alegerilor democratice în fiecare Stat, alegeri care sa conducă la legislația pe care votanții o considera dezirabila.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Liviu Andreescuhttps://www.researchgate.net/profile/Liviu_Andreescu.
Liviu Andreescu este profesor la Facultatea de Administrație și Afaceri a Universității din București, unde predă (mai ales) politici publice. Până în 2014, a predat, timp de 13 ani, Studii Americane la Universitatea Spiru Haret. În 2005-2006 a petrecut, ca bursier Fulbright, un an academic într-o universitate conservatoare din Texas, unde a studiat libertatea academică în învățământul superior cu afiliere religioasă.

Carti noi

 

A apărut numărul special Engaging God’s Language sau Însușind limbajul lui Dumnezeu al revistei Diakrisis pe anul 2022, al 5-lea volum de la data fondării revistei academice (2022),  publicație care apare fie în format digital fie editat, la editura Eikon, București.  Citeste mai mult

 

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro