duminică, aprilie 18, 2021

Cuvinte libere și deloc festive de 1 Decembrie

În mod normal, astăzi ar trebui să pun în cui toate supărările și să scriu doar vorbe optimiste. Și aceasta fiindcă din 1990 încoace, 1 Decembrie este Ziua Națională a României.
O zi națională pe care nici conducătorii țării, dar nici românii obișnuiți, cei cu taxele și impozitele la zi, nu prea au știut să o sărbătorească așa cum s-ar fi cuvenit. În primul rând fiindcă prea adesea țara a fost dezbinată. Iar dezbinarea s-a văzut încă de la primul 1 Decembrie Zi națională, la acel 1 Decembrie în care urmașul arhitectului Unirii, regretatul Corneliu Coposu, a fost rușinos huiduit de o mulțime dirijată de liderii FSN, în frunte cu Ion Iliescu și cu Petre Roman.
Anul trecut, guvernarea PSD-ALDE a ratat Sărbătorirea Centenarului. S-au organizat doar ici-colea manifestări aniversare, s-a mai pus de simpozioane, ne-am autoamăgit cu Catedrala Mântuirii Neamului, singura mare realizare a celor 100 de ani de Românie Mare, am identificat Centenarul cu reluarea Cerbului de Aur. Fără să băgăm de seamă că nici măcar acel sărman festival de muzică ușoara nu a avut continuitate. Un semn al incapacității noastre funciare de a ne duce până la capăt proiectele a devenit simbol al Sărbătorii. Semn că gura păcătosului adevăr grăiește. Autoritățile l-au declarat ca cea mai grandioasă manifestare din anul cu pricina, iar noi am înghițit gălușca. În vreme ce tot felul de comisioane au intrat în buzunare ilicite. Teatrele au montat spectacole mai mult de formă (au fost și excepții, cea reprezentată de Pădurea spânzuraților de la Teatrul Național din București fiind cum nu se poate mai lăudabilă), nu de alta dar bugetele curente fiindu-le substanțial tăiate, salvarea producției curente a venit din banii alocați sărbătoririi împlinirii a 100 de ani de Românie Mare.
Unii șefi, chiar dregători de frunte, nu au știut nici măcar ce se sărbătorește, în loc de 100 de ani de Românie Mare vorbind de 100 de ani de Românie.
Anul acesta, sărbătoarea se încadrează iarăși în infernul actelor formale. Adunări festive, aceiași comemoratori cu discursuri reșapate și cele câteva mii de porții de fasole cu ciolan. Poate și micii declarați specialitatea națională. Și cam atât. Ajunge.
Ne lăudăm cu faptul că, spre deosebire de alte State la noi nu este încă la mare căutare discursul naționalist-xenofob și nici partidele specializate nu sunt în vogă. Uităm că în PSD a reînviat Corneliu Vadim Tudor și spiritul lui distrugător iubitor de mahalaua etnică, uităm sau ne facem că nu băgăm de seamă câte grozăvii naționalist-șovine s-au rostit în cursul campaniei electorale și nu băgăm de seamă că prea multe dintre acestea au rămas nepedepsite. Vorbim despre Unire și necesitatea unității, dar suntem dezbinați, Diaspora a ajuns pentru noi doar ceva de care ne amintim numai când avem nevoie de ea pentru bani sau voturi, Așa se face că un individ cvasi-analfabet, un mitocan politic patentat, o lepidopteră de Giurgiu care încă mai este președinte de organizație județeană PSD, după ce odinioară a fost chiar președinte executiv al partidului, jignește românii din străinătate, îi califică drept prostituați chiar înainte de Ziua Naționala doar pentru că Diaspora nu îi va vota partidul niciodată.
Și uite așa trecem și de 101 de ani de Românie Mare. Tare mi-e teamă că și la 102 va fi tot astfel. Fiindcă Unirea nu mai este pentru noi decât o cifră. Cu care nu mai știm prea bine ce să facem.
Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Fostul deţinut politic Petre Pandrea îi scrie premierului Ion Gheorghe Maurer (august 1965)

Primul gând care ne-a trecut prin minte, după ce am descoperit şi citit scrisoarea inedită de mai jos, a fost despre „sindromul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro