În ultimii ani în România s-a remarcat o proliferare fără precedent a propagandei pro-Kremlin care a folosit mesaje ortodoxe distorsionate și care a facilitat câștigarea primului tur al alegerilor prezidențiale din 2024 de către un candidat cu discurs mesianic și extremist. În acest context, am încercat să aflu un răspuns la întrebarea
Care sunt cauzele ce explică prezența și influența propagandei pro-ruse în cadrul Bisericii Ortodoxe Române?
Pentru a oferi un răspuns comprehensiv am discutat cu teologi, jurnaliști, cercetători, sociologi…Am citit site-uri care își arogă un profil ortodox, am ascultat podcast-uri și am urmărit mesaje transmise de diverși clerici, ”lectori”/”maeștri” în practici ezoterice sau de candidați la alegerile prezidențiale din 2024 și 2025. Majoritatea transmiteau un mesaj care îmbină elemente de legionarism cu naționalism ceaușist, glorificarea unei societăți agrare cu referințe la ortodoxie sau alte religii. Aproape toate susțineau că în România a fost instaurată o dictatură cu susținerea UE.
Am descoperit conturi și site-uri în limba română care îi prezintă elogios pe Vladimir Putin și pe patriarhul Kirill (care susține deschis agresiunea împotriva Ucrainei și le spune tinerilor ruși că vor ajunge în rai dacă vor muri pe front).
Am ajuns pe conturi de Tik-Tok, grupuri de Facebook și Telegram cu profil legionar, naționalist (deghizate adesea sub mantia politică a suveranismului )… Am descoperit profiluri false, icoane realizate cu IA din care sfinții ”vorbeau”. Am găsit îndemnuri pentru a mă alătura unor conturi de whattsApp care promit minuni în schimbul unui ”amin”, precum și o invitație pentru a participa la o ”conferință a Bisericii Ortodoxe” pe tema ”Cum să scapi de durere și să ai o viață fericită…cum să te salvezi de dezastru, durere și moarte….”. Invitația era trimisă de o asiatică cu nume românesc…
Am asculat la o biserică (poziționată pe o stradă aproape centrală din București) o predică a unui preot care a vorbit despre ”energiile din apă”, ”efectele binefăcătoare ale muzicii asupra apei folosite în sistemul de termoficare”. Cu același preot am discutat (pe fondul unei înverșunări naționaliste) despre ascensiunea electorală a lui Călin Georgescu pe care o vedea ca fiind exclusiv rezultatul unor eforturi individuale ale candidatului și ale poporului ”trezit în conștiință”.
Ipoteza studiului este că prezența și influența propagandei pro-ruse în Biserica Ortodoxă din România sunt posibile din cauza moștenirii istorice a BOR și a unei educații precare unor clerici și laici în materie de istorie și teologie, care au fost exploatate de Federația Rusă prin intermediul unor măsuri active menite să readucă România în sfera sa de influență.
Concluzia ar fi că există premise pentru reconcilierea societății românești prin noi strategii de comunicare, informare corectă și educație.
În continuare voi încercă să explic ipoteza și concluzia de mai sus.
Ce este Biserica Ortodoxă Română?
Potrivit Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, recunoscut prin Hotărârea Guvernului nr. 53/2008, BOR este comunitatea creștinilor ortodocși, clerici, monahi și mireni, constituiți canonic în parohii și mănăstiri din eparhiile Patriarhiei Române aflate în interiorul și în afara granițelor României, care mărturisesc pe Dumnezeu în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, pe temeiul Sfintei Scripturi și al Sfintei Tradiții și participă la viața Bisericii prin aceleași Sfinte Taine, slujbe liturgice și rânduieli canonice[1]. Potrivit Bibliei ortodoxe, fundamentul Bisericii este mărturia de credință în Iisus Hristos : Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. ( Biblia ortodoxă, Matei : 16: 18.)[2].
Instituțiile oficiale ale BOR cât și comunitatea de credincioși sunt deservite de presa afiliată și întreținută oficial de Patriarhie (televiziunea Trinitas și publicațiile Lumina și Basilica). Acestora li s-au autoasociat și o pleiadă de site-uri, pagini și conturi de pe rețelele de socializare care nu au nicio legătură cu instituția bisericii.
Moștenirea istorică a BOR
În perioada interbelică o parte a clerului ortodox a creditat extrema dreaptă, reprezentată de Mișcarea Legionară. Deși, Patriarhia Română nu a susținut oficial Mișcarea Legionară, clerici ortodocși s-au alăturat acesteia fiind atrași de mesajul politic care îmbina ultranaționalismul cu teme ale ortodoxiei- folosirea unor sfinți, a parastaselor ca simboluri ale mișcării, cultul eroilor, precum și de discursul anti-minorități religioase, etnice și naționale al acestora. Naționalismul religios al Legiunii Arhanghelului Mihail a fost creat și fundamentat de teologi intelectuali, unii având cariere universitare. Nichifor Crainic, prof. la Universitățile din Chișinău și București scria că ”preoții și învățătorii sînt(…) agenți ai luminii, misionari ai adevărului etern, stâlpi ai ordinii morale, antene vibrante ale conștiinței naționale santinele ale ideii de stat românesc”[3].
În perioada comunistă, ideologia legionară a fost diseminată prin intermediul deținuților politici legionari în închisori și apoi în mânăstirile în care s-au călugărit. În plus, național-comunismul lui Ceaușescu a preluat o parte din temele ideologiei legionare.
După 1990, o parte a clericilor cu influență în spațiul public aveau un trecut legionar și/sau colaboraseră cu Securitatea comunistă. Sinodul și comunicatele Patriarhiei au condamnat, însă, în mod constant regimurile dictatoriale, comunismul și mișcarea legionară.
În cadrul unor mânăstiri, în discursul și activitățile unor importanți clerici ortodocși precum și în asociații ale studenților teologi sau în publicațiile cu caracter ortodox s-a perpetuat neoficial ideologia legionară. La Mânăstirea Petru Vodă a fost cântat imnul mișcării legionare. În alte așezăminte (Mânăstirea Paltin- Petru Vodă, Mânăstirea Valea Teilor) au fost organizate tabere legionare și primite ong-uri/asociații/ frățiile ortodoxe (neo)legionare care organizau comemorări ale unor lideri și membrii ai Mișcării Legionare în care slujbele religioase au fost impregnate cu simboluri fasciste. Patriarhia Română nu a susținut niciodată oficial aceste activități, deși au existat situații în care ele au fost girate de clerici de rang înalt – arhiepiscopul Tomisului, Teodosie a participat la comemorări însoțite de slujbe religioase organizate de Asociația (neo) legionară Gogu Puiu.[4]
Tot după 1990, a reapărut fenomenul ”sfinții închisorilor” cultivat în unele mânăstiri, biserici, publicații și ong-uri (neo)legionare și în diverse comunități de credincioși. ”Sfinții închisorilor” a fost procesul prin care unora dintre legionarii care au fost în închisori înainte și după 1948 le-au fost construite hagiografii ce îi portretizau ca martiri ai credinței ortodoxe în luptă cu dictatura lui Carol al II-lea sau cu regimul comunist ateu, făcând abstracție de activitățile fasciste ale acestora[5]. Acest fenomen nu a fost oficializat de BOR.
În același timp, în cadrul bisericii au subzistat și s-au reactivat curente care condamnau dialogul ecumenic cu Biserica Catolică : ”uniatismul din secolul XVII a înveninat durabil relațiile dintre ortodocși și romano-catolici. S-a văzut asta și la 1948, când Stalin a decis desființarea Bisericii greco-catolice, dar și după 1989, când tensiunea dintre ortodocși și greco-catolicii reveniți la lumină, din clandestinitate și închisori, a atins un trist apogeu. E un paradox aici. Elita greco-catolică din Transilvania a fost un factor major de emancipare națională a românilor. Între războaiele mondiale, cele două ”strane” naționale au cântat oarecum la unison. Apoi, mâna Moscovei a otrăvit atmosfera dintre cele două confesiuni românești (după ce etnocrația legionară interbelică ”stabilise” deja că numai un ortodox poate fi un bun român)”[6]. După Sinodul din Creta din 2008, prin intermediul unor biserici și mânăstiri din Ucraina, în care se slujește în limba română și care erau subordonate Patriarhiei Moscovei și a întregii Rusii, s-a desfășurat o întreagă campanie anti Patriarhia Română pe motiv că aceasta întreținea ecumenismul și deraiase de la învățătura ortodoxă autentică (care era respectată doar în biserica moscovită).
Educația precară în materie de istorie și teologie a clerului și a mirenilor. Denaturarea mesajului ortodox
O mare parte a clerului și credincioșilor au doar o cunoaștere lacunară a istoriei României interbelice, perioadă care este idealizată excesiv. BOR a contribuit la unificarea provinciilor românești, a dobândit unele dintre cele mai importante funcții politice în statul român- patriarhul Miron Cristea a fost reprezentant al regenței pentru regele Mihai (1927-1930) și premier(1938-1939). În același timp, clericii de diferite ranguri au fost seduși de ultranaționalismul religios și au susținut Mișcarea Legionară care a avut un caracter criminal.
Educația precară în materie de istoria comunismului s-a reflectat în aderența unei părți a clerului și a mirenilor ortodocși la narativele care glorificau și susțineau nostalgia după regimul comunist din perioada lui Nicolae Ceaușescu. Acest narative îmbinau mesajul religios cu teme ale protocronismului sau nostalgia după perioada copilăriei trăită în lipsuri. Acest discurs eludează însă natura criminală a regimului comunist căruia i-a căzut victimă și Biserica Ortodoxă Română.
Aceeași cunoaștere lacunară se regăsește și în materie de teologie, atât la o partea clericilor cât și la credincioși. În spațiul public românesc post-comunist nu au existat dezbateri academice, intelectuale cu acces larg despre distorsionarea masajului ortodoxiei (și al creștinismului) și abuzul de religie în cadrul discursului politic. În mod similar, dezbaterile, publicațiile academice sau chiar și de informare despre extrema dreaptă românească din perioada interbelică au avut caracter restrâns sau au fost popularizate doar marginal. Conferințele cu caracter religios ținute de teologi, cu pregătire universitară precară sau doar pentru remunerații, monahi sau laici fără studii în domeniu în amfiteatrele universităților, precum și în teatre sau mânăstiri au amplificat și distribuit un mesaj religios denaturat impregnat politic și naționalist.
În plus, mânăstirile și așezămintele ortodoxe nu au întotdeauna un control al mesajelor care se transmit și adesea ajung să își pună la dispoziție spațiile unor politicieni și grupări (neo)legionare fără a fi conștiente de faptul că acestea promovează extremismul politic și un mesaj ortodox distorsionat. Cele mai elocvente situații în acest sens sunt folosirea de către Călin Georgescu, candidatul extremist la alegerile prezidențiale din 2024, a unor video filmate în biserici și mânăstiri, în care a fost uneori susținut deschis de clerici. În dialogul cu preotul-călugăr, Calistrat Chifan de la Mânăstirea Vlădiceni, care avut mai mult de 122 mii vizualizări pe youtube, mesaje din ortodoxie/creștinism sunt amestecate cu naționalism românesc, discurs de extrema dreaptă și teoria conspirației. Călin Georgescu vorbește despre evoluția poporului român în diferite perioade istorice (”genialitatea românilor” care a oferit marile invenții ale științei; ”cea mai importantă carte pentru români este Amintiri din copilărie, pentru ca acolo găsești esența vieții). Georgescu are o pledoarie pentru revenirea la activitățile agricole și la ”legea ortodoxiei” (care ar fi specifică poporului român), precum și pentru un discurs al păcii- ”cine va vorbi astăzi despre pace în plin război mondial, acela va fi lider mondial și asta poate să facă România să vorbească despre pace, să fie axis mundi la nivel mondial pentru această situație care este foarte complicată”). Calistrat Chifan amestecă citate din biblie cu naționalism românesc (glorificarea perioadei comuniste în care existau fabrici și produse românești)/anti-occidentalism și face o comparație între candidatura lui Georgescu ca independent și activitatea lui Iisus Hristos[7].
Educația precară în materie de teologie a avut ca efect și creditarea misticismului care a luat avânt o dată cu expansiunea tehnologiei și a rețelelor de socializare : ” Doar 25% din populație merge frecvent la biserică. Dintre aceștia foarte puțini l-au votat pe ”Mesia ” Călin Georgescu. Restul electorilor lui sunt din categoria celor care cred în toate religiile, în ghicitori….”, spune sociologul Barbu Mateescu[8]. În ”bulele” românești de pe rețelele de socializare sunt prezentate presupuse sfaturi și proorociri apocaliptice atribuite unor sfinți sau călugări decedați care au trăit în România, precum și unor monahi de la Muntele Athos. Cel mai elocvent exemplu este ”vedenia politică” de la Muntele Athos apărută în campania electorală pentru turul II al alegerilor prezidențiale din 2025[9]. Răspândirea misticismului este conexată și cu influența tradiției misticismului rusesc din R. Moldova ( spre exemplu, conținutul unor site-uri precum apărătorul.md , care promovează mesaje de tipul ”Sodomia va aduce războiul nuclear! Cuvinte vii și tari de la părintele Efrem din Arizona” este preluat în bule din rețele de socializare sau pe site-uri românești)[10][11]. Un alt exemplu este un fel de fenomen al ”teofaniilor virtuale” care se manifestă pe rețelele de socializare – Arsenie Boca și Fecioara Maria care vorbesc prin video create cu inteligența artificială.
Educația precară în materie de teologie a fost folosită cu succes și de propaganda anti BOR difuzată în avantajul Patriarhiei Moscovei și a Întregii Rusii transmisă prin intermediul bisericilor, mânăstirilor din Republica Moldova și Ucraina, precum și de clerici din România. Golul educațional a fost umplut de către rețelele de socializare care au distribuit masiv informații mincinoase despre faptul că BOR, patriarhul Daniel și intelectualii proeminenți ai ortodoxiei românești sunt ”catolicizați” și BOR ar fi o ”biserică a homosexualilor”. Clericii care au diseminat propaganda pro-rusă și care au denaturat mesajul autentic al ortodoxiei au fost promovați ca ”martiri” și ”adevărații” apărători ai tradițiilor ortodoxe și românești autentice.
Educația precară în materie de teologie a fost exploatată cu succes și în cadrul războiului psihologic pe care Rusia l-a desfășurat în România. Rețelele de socializare din România au fost acaparate de mesaje politice cu substrat religios și naționalist, situație care a permis, potrivit lui Vasile Bănescu, „ un tip de fanatizare creată fără precedent de când suntem în spațiul nostru democratic. Nu-mi amintesc de un astfel de fenomen de fanatism politico-religios până în acest moment. Este unic după 1990…S-au întâmplat, în primul rând, niște clivaje de la rațiune, de la logică, de la realitate, pentru că, sigur, orice tip de fanatizare în jurul cuiva ignoră realitatea, o disprețuiește și chiar o respinge. Această hipnotizare este posibilă doar cu anumiți oameni, cu oameni creduli, cu oameni vulnerabilizați. Și exemplul dat indică eșuarea religiosului într-o zonă care îl contrazice total, zona politicului. “[12].
Înalt Prea Sfântul Teodosie al Tomisului cunoscut pentru mesajele sale pro-Rusia și Vladimir Putin a declarat că un candidat la alegerile prezidențiale din România este ”trimisul lui Dumnezeu” (Călin Georgescu). Deși Teodosie a fost sancționat de către Sinodul BOR[13] și e criticat public de către voci importante ale elitei ortodoxe din România, Călin Georgescu a continuat să fie adulat de o parte importantă a electoratului românesc care asumă credințe religioase.
Războiul psihologic a exploatat și frici reale ale BOR – îndepărtarea tinerilor de biserică, pusă în mod eronat pe seama democrației liberale și a Occidentului : ”De teama că rămân cu bisericile goale, mulți clerici au apăsat până la podea pedala naționalismului (exaltând ipocrit pericolul unei pierderi de identitate) și au început să-și imagineze că un regim iliberal, de tip Putin sau Orban, ar umple cu forța lăcașurile frecventate acum cu precădere de oameni din generația matură sau vârstnică”[14].
Tehnologia care a permis răspândirea în masă a propagandei pro-ruse și a erodat capacitatea instituțiilor și a presei tradiționale de a informa
Până ca România să intre în sfera de interes a propagandei Rusiei, până la expansiunea rețelelor de socializare și a inteligenței artificiale, vocile fundamentaliste precum și organizațiile (neo)legionare și-au difuzat mesajele doar în medii foarte restrânse. Grupurile cu caracter (neo)legionar au rămas marginale și s-au limitat la conservarea memoriei unor lideri sau membrii ai Mișcării Legionare din perioada interbelică. Aparițiile lor publice s-a făcut pe bloguri, publicații cu distribuție restrânsă și comemorări cu participare nesemnificativă. Popularizarea acestora a început să capete amploare o dată cu apariția în spațiul informațional românesc a publicațiilor susținute de de Rusia (rețeaua Sputnik). Închidereaîn 2022, a rețelei de propagandă finanțată de statul rus, nu a dus la diminuarea prezenței narațiunilor rusești în on-line-ul de limba română. Kremlinul a profitat de apariția unor noi rețele de socializare și a diseminat extensiv propaganda. Cu prilejul alegerilor din 2024, un rol important l-au jucat și manipularea rețelelor de socializare, precum și a unor tehnologii de amplificare a comportamentului inautentic coordonat în spatele cărora se află Federația Rusă.
În același timp, vocile asumate public ca fiind pro- Rusia și pro-regimul de la Kremlin din biserica sunt puține, dar extrem de vocale- Teodosie, arhiepiscopul Tomisului (sancționat de Sinodul BOR), fostul preot Ciprian Mega (caterisit în 2025), câțiva călugări de la mânăstiri din nordul Moldovei, precum și laici care se remarcă prin discurs fundamentalist. Mesajele lor sunt însă larg și agresiv distribuite cu ajutorul rețelelor de socializare.
”Teodosie este o parodie a ortodoxiei și reprezintă o minoritate în BOR. Dar, minoritățile (spre exemplu cei care scriu la activenews.ro) sunt foarte vocale în biserică”, susține sociologul Barbu Mateescu[15].
Evoluția tehnologiei a depășit și capacitățile de informare ale mass-mediei oficiale a BOR. Mesajele fostului purtător de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, ale unor teologi precum Radu Preda, Teodor Baconschi care au condamnat ortodoxismul (denaturarea ortodoxiei prin asocierea cu mesaje naționaliste și legionare) au rămas marginale sau au fost popularizate sub forme distorsionate, prin ”analize” ale unor influenceri care nu au pregătire teologică. În același timp, mass-media oficială a BOR și cea mainstream au pierdut competiția cu rețelele de socializare și capacitatea imensă a Rusiei de a deversa propagandă în spațiul public.
De asemenea, voci importante BOR (profesori din facultățile de teologie, ierarhi superiori) care ar fi trebuit să distribuie mesajele oficiale ale Patriarhiei cu privire la pericolul ortodoxismului au lipsit din spațiul public
Recomandări
- Colaborarea dintre mass-media tradițională și BOR. Clericii din BOR sunt adesea reticenți să dialogheze cu presa non-religioasă de teama că vor catalogați drept retrograzi, susținători ai extremismului politic.
- O prezență sporită și cu mesaje succinte și clare a BOR pe rețelele de socializare.
- Prezența în spațiul mediatic a profesorilor de teologie din universități, a ierarhilor din BOR dar și a unor preoți fără funcții importante care să avertizeze cu privire la denaturarea ortodoxiei prin asocierea acesteia cu extremismul politic.
- Disocierea constantă în mesajele publice de ortodoxism, site-urile, conturile de pe rețelele de socializare care promovează extremismul politic și conținut religios denaturat.
- Promovarea de către BOR a unor noi mesaje cu privire la concordia socială, suferințele și abuzurile îndurate de biserică în perioada comunistă.
- Un dialog constant între BOR și instituțiile care monitorizează mass-media și conținutul pe rețelele de socializare.
- Organizarea în spațiul public (universități și alte instituții) a unor dezbateri cu privire la ortodoxism, abuzul de religie în discursul politic, religie și extremisme politice/regimuri politice nedemocratice.
(O variantă preliminară a studiului a fost publicată pe site-ul Institutului Diplomatic Român)
[1] STATUTUL din 16 ianuarie 2008 (*republicat*)pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/222799?isFormaDeBaza=True, accesat la 12.08.2025.
[2] ”Petru, sau pe evreiește „Chefa”, se traduce în românește prin „piatră”, fiind un nume cu încărcătură simbolică. „Pe această piatră”, spune Domnul „voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.” Piatra de care vorbește Domnul nu e omul Simon Petru, ci piatra – adică temelia – credinței sale, aceea că Mesia a venit. Pe această mărturie de credință, că Hristos este Dumnezeu întrupat, e fundamentată Biserica. Cei care Îl recunosc pe Iisus ca Mântuitor și Fiul lui Dumnezeu, aceia constituie împreună Biserica, iar credința lor stă împotriva pierzaniei, împotriva căderii în iad”, Ioan Dumitru Popoiu, Piatra credinței și smerenia care propovăduiește Învierea, https://doxologia.ro/piatra-credintei-smerenia-care-propovaduieste-invierea, accesat la 15.07.2025.
[3] Nichifor Crainic, ”Spre blocul preoților și învățătorilor”, Calendarul, 1 (56), 20 martie 1932, pag.1, citat în Roland Clark, Sfîntă tinerețe legionară. Activismul fascist în România interbelică, Editura Polirom: 2024, pag. 210.
[4] Adrian Dragoș Defta, ”Căpitănașul” cel viteaz, Observatorul Cultural , nr. 1079, 23.09.2021, https://www.observatorcultural.ro/articol/putna-2021-capitanasul-cel-viteaz/, accesat la 24.06.2025.
[5] Ionuț Biliuța, When Faith Meets Ideology, 23.05.2025, https://publicorthodoxy.org/good-reads/when-faith-meets-ideology/?fbclid=IwY2xjawLbC6xleHRuA2FlbQIxMQBicmlkETFSbzR3MEhxUkVJSzR2TTFjAR61sK7q5PvBUJeRdmqC9RtaeusEPFFxknlFd0-qDruDDfwONrv-Bd3DFW60_g_aem_Sw4VPKlVbH8JzmECmGc-Bg, accesat la 9.07.2025.
[6] Interviu al autoarei cu Teodor Baconschi, teolog și ambasador al României la Sfântul Scaun, Ordinul Suveran de Malta şi Republica San Marino (1997‑2000); director general MAE (2001‑2002); ambasador al României în Republica Portugheză (2002‑2004); secretar de stat pentru Afaceri Globale (MAE, 2004‑2006); consilier prezidențial (2006‑2007); ambasador al României în Republica Franceză și Principatul de Monaco (2007‑2009); ministru al Afacerilor Externe (24 decembrie 2009 – 24 ianuarie 2012); ambasador în Centrala MAE (2015‑2023), București 2025.
[7] Calistrat Chifan și Călin Georgescu într-o ediție specială BZI LIVE (redifuzare), noiembrie 2024, https://www.youtube.com/watch?v=kgPgT2itYwE, accesat la 24.06.2025
[8] Barbu Mateescu, interviu-discuție cu autoarea studiului, București, mai 2025.
[9] Mihaela Tănase, ”Vedenia de la chilia sponsorizată de Becali: Cine a văzut “fiara mare” din spatele lui Nicușor Dan, cu două zile înainte de vot”, Context.ro, 23.05.2025, https://context.ro/vedenia-de-la-chilia-sponsorizata-de-becali-cine-a-vazut-fiara-mare-din-spatele-lui-nicusor-dan-cu-doua-zile-inainte-de-vot/, accesat la 25.06.2025.
[10] O altă profeție îi este atribuită lui Petrache Lupu, un cioban, care a trăit în perioada interbelică și care susținea că a vorbit cu Dumnezeu
„90 de ani de la profeția ciobanului Petrache Lupu. E incredibil cum a putut acest om vedea ceea ce ni se întâmplă azi! O stradă din Maglavit, Dolj, îi poartă azi numele, iar o statuie înălțată lângă Primărie amintește de acest cioban orfan, fără carte şi aproape surd şi mut, căruia i s-a arătat Dumnezeu, în primăvara anului 1935. Momentul a dat naştere unuia din cele mai ample fenomene religioase din România, cuprinzând, de-a lungul anilor, sute de mii de oameni, deopotrivă intelectuali, preoți, politicieni și țărani.
Iată profeția:
„Un mare imperiu va cuprinde Europa şi România sfântă va fi cucerită fără să se tragă cu tunul. Mai mult, poporul minţit şi ademenit, va dori chiar el să fie cucerită ţara lui Decebal şi a lui Traian. Mari nenorociri se vor abate atunci asupra românilor. Se vor băjeni cu milioanele, vor fi multe inundaţii şi cutremure mari, secetă mare, furtuni înfricoșătoare venite din senin. Doi ani de zile, România, Europa, și toată lumea o să fie cuprinsă de o nouă boală, o nouă ciumă. Bogatul o să ceară săracului adăpost şi mămăligă. Ţara o să fie trădată chiar de cei care o conduc, iar banul o să fie singura religie a oamenilor. Degeaba preoţii şi vlădicii or să ridice Crucea lui Hristos, că nu vor mai fi ascultaţi şi lumea o să râdă de ei”, fragment dintr-un text postat pe pagina de Facebook denumită Sfântul Paisie Agioritul.
[11] Titlul unui articol de pe site-ul aparatorul.md, https://www.aparatorul.md/cine-combate-ortodoxia-numai-roman-nu-e-mihai-eminescu/, accesat la 18.06.2025.
[12] Andrei Ciurcanu, Bisericile din Telegram, Rise Project, 15.04.2025, https://www.riseproject.ro/bisericile-din-telegram/, accesat la 28.04.2025.
[13] ÎPS Teodosie, sancționat după ce l-a numit pe Călin Georgescu „trimis al lui Dumnezeu” într-un interviu. A primit dojană scris, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/ips-teodosie-sanctionat-dupa-ce-l-a-numit-pe-calin-georgescu-trimis-al-lui-dumnezeu-intr-un-interviu-a-primit-dojana-scrisa-3113761, 8.02.2025, accesat la 12.08.2025.
[14] Interviu al autoarei cu Teodor Baconschi, teolog și ambasador al României la Sfântul Scaun, Ordinul Suveran de Malta şi Republica San Marino (1997‑2000); director general MAE (2001‑2002); ambasador al României în Republica Portugheză (2002‑2004); secretar de stat pentru Afaceri Globale (MAE, 2004‑2006); consilier prezidențial (2006‑2007); ambasador al României în Republica Franceză și Principatul de Monaco (2007‑2009); ministru al Afacerilor Externe (24 decembrie 2009 – 24 ianuarie 2012); ambasador în Centrala MAE (2015‑2023).
[15] Barbu Mateescu, interviu-discuție cu autoarea studiului, București, mai 2025




Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
3 intrebari:
1. Cum credeti ca ar interpreta Biserica (oricare ar fi ea, dar in cazul de fata BOR) faptul urmator: ”Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis în martie 2026 că Bulgaria este obligată să recunoască schimbarea legală de gen și să creeze proceduri clare pentru modificarea actelor de identitate”.
Atunci, la ce sa ne mai asteptam dpdv practic ?….nu se creeaza oportunități de manipulare și deja ”falii” in societate ?…la urma urmei pentru ce ?…pentru un principiu ?…care e raportul C/B (adica Cost/Beneficiu ?)
2. Că tot se face vorbire despre ”național-comunismul lui Ceaușescu” ar trebui sa ni se explice contextual istoric, CIND a aparut , CUM a apărut si mai ales DE CE ?
3. in afara de ”national-comunism”, exista si altfel de ”naționalisme”?….adica capitaliste, de exemplu MAGA, sau altele mai ”capitaliste”,,,căci, ”capitalul are nationalitate”- conform Oxford and Business School and Economics și așijderea dupa ”Capitalul” (K.Marx)
@catalin dragostin _ „Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis…”
…Că, dacă o persoană alege să fie „el” într-un stat membru UE, nu poate fi „ea” în altul, pentru că așa vor autoritățile acelui stat.
Deciziile de acest fel au fost luate la cererea cetățenilor UE, în baza logicii și a dreptului cetățenesc.
De fapt, articolul este un mix artificial de subiecte, care aduce în discuție religia pentru că este un subiect sensibil și atrage atenția publicului. …La fel precum etnia, fotbalul, ori sexul.
Pentru că este de actualitate, a fost legată în mod absurd de subiecte și influența Rusiei în România.
@catalin dragostin
Cum interpretează BOR faptul că în România există de multă vreme ceea ce i se cere acum Bulgariei de către CJUE? N-are treabă religia, în general, BOR, în particular, cu schimbarea în acte a sexului unei persoane.
Ca o paranteză, este impropriu indicat în actele de identitate sau asimilate lor sexul unei persoane. În realitate ele consemnează aparența sexului. Nimeni nu verifică ce are o persoană între picioare și cu atât mai mult nu face o analiză genetică pentru a vedea conformitatea cu actele de identitate; Cel mult se uită dacă aparent este femeie sau bărbat.
Nimic nu e mai profund antireligios decât Occidentul. „Vous êtes un fasciste.” este primul lucru cu care ți se dă peste bot la orice judecată de valoare. Însăși biologia a ajuns fascistă în Occident. Nu mai e voie să-ți fie menționat sexul în datele tale personale. Deci s-a ajuns la datele personale! Pe cine oare deranjează datele mele personale? Or, în ortodoxie trupul e sfânt, pentru că la Înviere vom învia în trup. Întrebați-vă cam în ce fel de trup va învia unul care își urăște propriul trup în așa măsură încât a consimțit să-și mutileze sexul cu ajutorul competențelor unor doctori chirurgi extraordinari de competenți. Când astfel de gândire e trecută la „Bravo!”, iar religia la „Așa nu”, unde să se fi dus Biserica Ortodoxă dacă nu acolo unde a mai putut încropi un dialog cu cineva?
@Darie _ „Nimic nu e mai profund antireligios decât Occidentul.”
Cam așa spun și apărătorii ayatollahilor iranieni…Că tot este un subiect actual.
Și îi finanțează pe cei care-i aruncă în aer pe occidentali.
…Doar pentru că există și „nimic nu e mai profund antireligios” decât occidentalii. Și au convingerea că pentru asta vor merge în raiul plin de fecioare.
Ortodoxia română, contrar a ceea ce transmite articolul, nu are nicio legătură cu Rusia, alta decât acțiunile individuale ale lui Teodosie „Șpagoveanul”, trimis în judecată de DNA și sancționat de Sfântul Sinod al BOR.
BOR se află în conflict cu reprezentanții Rusiei mai ales din cauza acțiunilor Rusiei în R Moldova.
De asemenea, BOR sprijină cetățenii [ortodocși] ai Ucrainei, invadată de Rusia.
Biserica ortodoxă din România este apropiată, în schimb, de cea din Grecia.
„Filorusismul” BOR este o bazaconie inventată pentru senzaționalism – îndrăznesc să sper că nu cu rea credință – de autoarea articolului.
Citind articolul am rămas cu senzația că, deși surprinde bine o realitate, o face mult prea radical și generalizează nepermis.
Dar citind apoi primele două comentarii, al dumneavoastră și al domnului Dragostin, cred că articolul este totuși unul foarte bun.
Nu este interzisă menționarea sexului in datele personale, asta este strawman!
Credința bisericii în privința sexului poate coexista cu normele de stat. Biserica își poate îndruma oile pe calea pe care o consideră dreaptă, în timp ce caprele care nu-i aparțin pot alege dintre variantele permise de lege.
Nimic din toate cele amendate de dumneavoastră și dl Dragostin nu motivează propaganda pro-rusă în cadrul BOR.
De ce?
Pentru că BOR e plină de agenți KGB/SVR.
Și pentru că agenții laici ai Moscovei își bazează discursurile pe valori ortodoxe. În opoziție cu Occidentul catolic sau protestant.
Tratamentul trebuie să fie mai larg și mai profund decât de obicei. Si e musai că agenții străini să fie neutralizați. Cum… Asta e artă SRI și SIE.
Dacă nu cumva chiar ele sunt vuvuzelele pe care se bazează Kremlinul
@Mongolul _ „Pentru că BOR e plină de agenți…”
BOR are naționaliști prin ea, într-adevăr.
Dar cu Rusia n-a avut și n-are treabă.
Dimpotrivă, BOR se află în conflict cu biserica ortodoxă rusă, în primul rând din cauza acțiunilor Rusiei în R Moldova.
Șarlatanii care sunt deopotrivă „naționaliști”, „suveraniști” și „proruși”, precum Georgescu, Simion, Șoșoacă etc. sunt de fapt cu nimeni și cu oricine de la care pot lua bani și influență prin înșelăciune.
A fi naționalist și prorus este un nonsens, o ruptură logică (pe care autoarea articolului se pare că nu o sesizează).
Prin urmare, a-i lua în serios este fie un demers în sensul sprijinirii lor, fie o imensă naivitate.
Ei sunt șarlatani și-atât! Punct.
Dacă primesc bani din Rusia și funcționează drept cârtițe și cozi de topor, o fac pentru că sunt șarlatani și fără scrupule, gata să ia bani de la oricine le dă.
Dacă spun baliverne „suveraniste” o fac pentru că sunt șarlatani și fără scrupule, gata să facă să-i creadă pe orice naiv care le-ar putea da votul.
Felicitari autoarei pentru acest curajos eseu. BOR are multe bile negre adunate un timp.
1. Dupa 1990 nu a exclus preotii care au cochetat cu regimul comunist si securist. 2. Dupa 1990 a ridicat peste 1100 de biserici, schituri si 75 de manastiri in toata tara. Banii erau utili in alte directii. 3. Nu a retrocedat vechile biserici de alta religie, decat partial. 4. Nu doreste sa avem Pastele in aceiasi data cu catolicii si greco- catolicii. 5. A construit in stil megalomanic Catedrala Mantuirii, de tip comunist, cu prea multi bani publici, in viitor cu ce bani o va intretine. 6. Religia nu are ce cauta in scoli si licee. Doar o istorie a religiilor la cl.11. 7. Are multe scutiri de taxe si impozite pe cladiri, terenuri, comert, etc. Toate bisericile si manastirile ortodoxe contribuie cu bani catre BOR. 8. Contribuie prea putin pentru toata sustinerea bisericilor romanasti la Athos. Oficial ne declaram stat laic dar avem un ortodoxism cu nuante extremiste. BOR a cochetat in toata existenta sa pt a si pastra privilegiile.
@Agora _ „Dupa 1990 a ridicat peste 1100 de biserici, schituri si 75 de manastiri in toata tara.”
Într-o vreme erau publicate săptămânal, în cadrul acestei platforme, articole împotriva creștinilor ortodocși.
În ultima vreme s-au mai rărit.
Este remarcabil că nu se întâlnesc astfel de texte cu referire la alte culte, confesiuni religioase.
Nu găsesc, spre exemplu, „curajoase eseuri” cu referire la cultele creștine neoprotestante. Sau la evrei. Ori la budiști. Sau la creștinii catolici. etc.
…Deși au apărut în presă informații mai puțin favorabile și despre aceștia.
Multumesc de raspuns. Dar una este institutia religioasa si alta este credinta fiecaruia dintre noi. Toate religiile lumi prin institutiile lor au facut abuzuri si au luptat pentru averi. Catolicii au ars pe rug ereticii si prigonit pe reformati si hughenoti, ortodocsii au prigonit catolicii si umbla dupa afaceri, iar ortodocsii si catolicii au prigonit pe evrei. In istoria religiilor exista sute de astfel de exemple.
Corect, in general biserica la noi propaga misticismul, obscurantismul, aberatiile teologice, „viziunile”, cultul exagerat al unor personaje precum Arsenie Boca, etc. Sunt 3 cauze fundamentale:
1) Inmultirea exagerata a bisericilor si faptul ca biserica face f.multi bani. Insusi patriarhul pare impatimit dupa bani, a construit ditamai catedrala imensa aurita, bisericile scot bani din orice, profitand de credulitatea maselor. Desi biserica ar tb sa fie independenta financiar, faptul ca a ajuns o „companie” f.profitabila nu e deloc benefic.
Facultatile de teologie scot popi pe banda rulanta, bisericile se inmultesc, popii cer bani pt orice, dar te intrebi cu ce contribuie in fond aceste biserici si popi la economia nationala, in afara de bla-blauri?!
2) Lipsa de educatie a maselor si finantarea f.slaba a educatiei si stiintei. Bisericii ii convine aceasta stare, ca lumea in general sa fie mai putin educata, fiindca atunci pot fi prostiti mai usor cu baliverne si promisiuni iluzorii, si pot face mai multi bani pe seama lor.
E strigator la cer ca in anul 2026 educatia+cercetarea sa primeasca un mizilic de 2,8% din PIB. De fapt in toti cei 36 de ani de la Revolutie, educatia, stiinta, cultura au primit f.putini bani, si in plus au fost bulversate. Spitale nu s-a construit niciunl mare de la zero. In schimb s-au construit o gramada de biserici si s-a marit numarul de popi…
Credinta nu ajuta insa nici la sanatate, nici in economie. Este caraghios in sec 21 sa finantezi biserici si rugaciuni, in loc sa investesti in educatie, cercetare, stiinta, medicina moderna, etc. La noi lumea in general se declara religioasa, dar sub 18% din populatie citeste macar 1 carte/an, si sub 17% din populatie are studii universitare (din care insa multi sunt facuti pe la private sau fac. de militieni…).
3) Traditional Biserica ortodoxa a ramas in urma celei Catolice in ce priveste acceptarea si incurajarea stiintei si a ratiunii. Din pacate dintotdeauna ortodcsii au acceptat mai usor misticismele, si mult mai putin ratiunea si stiinta. Aceasta a fost exploatata de elementele retrograde de la noi si de rusnaci care au promovat nationalismul, legionarismul, pasunismul, iar mai recent un discurs conspirationist si anti-european.
1) Referitor la BORu situația e simplă: religia devine o armă ideologică de promovare a neo-imperialismului rusesc. Este o idee de Ev Mediu, în care Moscova devine a treia Romă, iar ortodoxia, ca altădată catolicismul, purcede la o Cruciadă globală, cu Crucea într-o mână și Sabia în altă mână. Fanatism și disperare.
2) ” Referitor la BOR, aceasta a devenit Stat în Stat, susținută absurd de PSD fost PCR, și necontrolată de nimeni, nici măcar dpdv al plății taxelor. Mai mult, mare parte din salariile și pensiile popilor, călugărilor, ierarhilor, etc sunt plătite de Stat, ceea ce cred că este aiurea.
BOR a construit biserici peste tot în România, inclusiv Catedrala Mântuirii Neamului…
Momentan, BOR este fragmentată în trei direcții:
-o aripă pro-moscovita
– o aripă naționalist-legionara
– a aripă „europeană” bugetofaga din jurul patriarhului Daniel…
3. Religia trebuie scoasă din școli. Efectele sunt negative, au produs extremisme politice și au creat indivizi politici periculoși ca Mesia Călin Georgescu sau pro-rusa Șoșoacă.
4. Trebuie dată o nouă lege a cultelor.
După citirea textului dvs. un lucru care se poate observa este că lipsește o perspectivă internă, de viețuire în BOR. Nu cred că se pot identifica niște cauze pe baza cărora se poate acționa corect numai pe baza informațiilor publice.
Din perspectivă internă cunoașterea poate fi numai parțială la nivel de mireni, cea completă aparținând ierarhilor și nefiind publică, dar se pot spune câteva lucruri destul de clar:
– selectarea pe scară mare a domnului Georgescu în calitate de om al lui Dumnezeu denotă lipsă de discernământ. Această lipsă de discernământ nu poate fi ceva accidental, dată fiind amploarea fenomului. Există o problemă de fond în viețuirea creștină în BOR care duce la lipsă de discernământ pe scară mare.
– un candidat pentru descrierea acestei probleme de fond este erezia filetistă.
Coroborând cu informațiile dvs, se poate estima rezonabil că statul a consolidat aceste curent eretic prin acordarea unui rol prea mare în stat BOR, de la bun început, dar și după evenimentele din 1989.
Dacă este așa, atunci BOR poate rămâne mereu o vulnerabilitate a societății noastre în fața propagandei filetismului rusesc, atât datorită similarității cu acesta, cât și datorită interesului statului respectiv de a influența indirect statul nostru prin intermediul BOR. Situația nu se poate rezolva prin comunicare publică și educare a mirenilor, e o problemă structurală a relației stat-BOR în România.
Celelalte constatări din analiza pe care ați făcut-o sunt dintr-o astel de perspectivă fenomene de mai mică amploare care nu pot modifica tiparul macro structural.
Rezolvarea vulnerabilității statului la propaganda rusă prin intermediul canalului de comunicare BOR în primul rând presupune o altă relație a BOR cu statul român (modelul american al absenței unei instituții religioase naționale poate fi o variantă), iar apoi un alt fel de educație în teologia academică ortodoxă, cu un echilibru între aspecte naționale și deschiderea spre relevanța universală a ortodoxiei, pe relația cu alte tipuri de discursuri (științifice, filosofice) relevante pentru o societate. O astfe de abordare nu subminează misiunea pentru mântuire a BOR, scade relevanța ei politică națională și nu o mai face o țintă la fel de interesantă pentru propagandă.
Nu pot decât să sper că analizele de felul celei a dvs pentru depășirea clivajelor sociale existente vor ajunge la problemele de fond care ne-au dus unde ne aflăm.
Plus eliminarea religiei din învățământul preuniversitar de stat.
În opinia mea poate fi păstrată fără predare confesională, ca prezentare generală comparativă a patrimoniului religiilor, cu accent firește și pe ce există în România. Dacă nimeni nu mai știe nimic despre religii după educația publică ajungem la religii seculare de felul ideologiei comuniste și woke. Există o nevoie general umană de viață religioasă, cu sau fără conștientizarea ei ca atare, că o numim sau nu așa. Pentru partea catehetică însă, se poate face foarte bine în instituțiile religioase unde merg credincioșii.
Domnule, democratic vorbind, nu trebuie predată în școli nici Religia, nici Istoria Holocaustului, nici Istoria Comunismului( dar nu istoria mișcării legionare…), etc. Dar ar trebui niște materii de tip educație cetățenească… în sensul ei democratic…
De ce are aderență propaganda X1 în cadrul Y1?
Probabil pentru ca exista libertate de expresie si propagandistii X1 sint mai eficienti decit propagandistii X2, X3,…
Contracararea acestui succes propagandistic se poate face in doar doua feluri:
1. Nonviolent: masinariile de propaganda ale entitatilor X2, X3,… sa angajeze specialisti mai buni decit cei ai entitatii X1.
sau
2. Folosind forta: statul sa limiteze drastic libertatea de exprimare a entitatii X1 prin impunerea unor legi neconstitutionale impotriva exprimarii ideilor ei, cenzurind si amendind – cu ajutorul unor institutii create in acest scop – ziare, televiziuni, retele sociale si cetateni individuali, acestia din urma putind fi si aruncati in puscarii (asa cum se procedeaza in UK in ultimii ani) si subordonind financiar cea mai mare parte din massmedia.
Este foarte bine ca prin acest articol se pune lumina pe mostenirea securitatii si a serviciilor sovietice si rusesti.
B.O.R. si-a ratat menirea morala fiind transformat intr-un „caritas popesc”. Sansa credinciosilor ortodocsi din Romania este Biserica Unita cu Roma. Vezi diferenta morala dintre mama premierului si tagma de politicieni cleptocrati din P.S.D., P.N.L., A.U.R., S.O.S., P.O.T., etc.
Un teolog precum Vasile Banescu nu putea fi exclus din B.O.R. decat de securisti si care l-au pastrat pe rosofilul constantean care este aidoma lor. B.O.R. nu mai este o biserica autocefala, ci una subordonata Moscovei. Aceasta este si cauza pentru care romanii din Ucraina au ramas in B. O. Rusa.
Despre ortodoxia romana si societatea politica dintre cele doua razboaie cu alta ocazie.
@Un cititor _ „B.O.R. nu mai este o biserica autocefala, ci una subordonata Moscovei. ”
BOR se află în conflict cu biserica ortodoxă din Rusia și cu autoritățile ruse în general.
Principalul motiv…
https://www.g4media.ro/ambasadorul-rusiei-la-bucuresti-atac-dur-la-bor-intr-un-interviu-tass-despre-relatia-cu-biserica-ortodoxa-din-moldova-vladimir-lipaev-a-fost-surprins-iesind-de-la-teodosie-in-fotografii-din-2024.html
Teodosie a fost deja sancționat pentru inițiativele personale de Sf Sinod.
De asemenea, el a fost cercetat penal și trimis în judecată pentru anumite fapte.
El NU este reprezentativ ÎN NICI UN FEL pentru BOR.
Dar, oare cine are interesul de a ataca BOR?
Bun articol, dar cred că e loc de câteva nuanțe.
1) Observați că fenomenul Sfinții Închisorilor „nu fost oficializat de BOR”. Este un punct de vedere care apare in bibliografia mai veche (Endresen 2010, Grigore 2015, Ciobanu 2018) dar care după părerea mea trebuie reevaluat cel puțin în parte după canonizarea lui Ilie lăcătușu și Ilarion Felea.
2) Radu Preda, Bănescu și Baconschi își publicau în 2018 cugetările în „Socul referendumului” la editura neolegionară Rost a lui Târziu alături de frații lor întru credință Mihail Neamțu, Răzvan Codrescu și alții. Părerea mea e că acum încearcă să își salveze imaginea, mă surprinde că reușesc.
Occidentul nu promoveaza democratia liberala . Uninunea Europeana este o constructie de sorginte socialista . Tinerii nu se indeparteaza de biserica . Ei pur si simplu nu au luat contact cu aceasta . Motivul ; lipsa catehezei . Preotul nu trebuie sa stea in biserica precum intr-un turn de fildes . El trebuie sa iasa in societate in intimpinarea oamenilor .
„Majoritatea transmiteau un mesaj care îmbină elemente de legionarism cu naționalism ceaușist, glorificarea unei societăți agrare cu referințe la ortodoxie sau alte religii.”
Mă tem că, în grabă, ori poate pentru că subiectele care au legătură cu Federația Rusă sunt de actualitate și interes, autoarea cam încurcă lucrurile.
Ceea ce domnia-sa transmite prin citatul de mai sus este absolut real.
Doar că nu este pro-rus. Dimpotrivă.
De asemenea, este adevărat că o parte din discursul și/sau acțiunile șarlatanilor Georgescu, Șoșoacă etc. conține elemente favorabile Rusiei.
…Dar asta este departe de „o proliferare fără precedent a propagandei pro-Kremlin”.
Și, în primul rând, din cauză că Polonia și România sunt statele est-europene în care sentimentul anti-rusesc este deosebit de puternic.
Mai ales opoziția lor la rusificare/sovietizare după Al Doileas Război Mondial a avut consecințe tragice asupra populației din cele două state.
Crimele săvârșite de militarii „aliați” sovietici după ce românii luptaseră împotriva lor au rămas în memoria bunicilor și părinților noștri.
Prin urmare, o eventuală „proliferare fără precedent a propagandei pro-Kremlin” în România este puțin probabilă, oricât ar vrea cârtițele Rusiei și cozile de topor din România, ori propagandiștii din mass-media, ca ea să existe.
P.S. Cu privire la temele filosofice abordate în articol, de felul „Ce este Biserica Ortodoxă Română?”, las pe alții mai pricepuți la filosofie să vorbească.
Acesta este un articol foarte important, deoarece evidențiază un risc serios la adresa libertății relative de care ați avut parte din 1990 – o libertate imperfectă, cu siguranță (corupția și sărăcia o erodează) – iar răspunsul meu imediat este că Kremlinul folosește cu siguranță biserica ortodoxă pentru a-și proiecta „puterea soft”. Ce modalitate ușoară și puternică de a submina democrația românească și de a readuce această mare națiune în imperiul său. Întrucât această „măsură activă” va fi realizată ca o operațiune de spionaj, va fi foarte dificil de dovedit, așa cum a fost cu Georgescu, dar Rusia însăși intră rapid în declin, deoarece Ucraina își distruge industria petrolieră cu drone cu rază lungă de acțiune și bănuiesc că banii disponibili pentru subminarea democrației în Europa se vor epuiza în curând. Va fi interesant de văzut dacă „idioții utili” ai Kremlinului (propagandiști voluntari) vor rămâne în curând fără bani și energie pentru asta. Sper că guvernul român însuși ia în serios această amenințare la adresa suveranității sale și investighează. Aceasta ar fi o bună utilizare a serviciilor secrete, iar experții juridici ai guvernului ar putea, de asemenea, să vadă dacă idioții utili ai Kremlinului, precum și biserica însăși, încalcă legi precum cele împotriva discursului instigator la ură și promovarea fascismului.
Articolul este foarte bun, dar recomandarile din final nu se potrivesc cu diagnosticul. Nu vorbim despre neintelegeri care sa poata fi rezovlate prin clarificari sau printr-o mai buna comunicare publica din partea BOR. Mai multa dezbatere si comunicare o sa arate doar ca oameni ca Vasile Banescu sunt exceptia, iar cei ca IPS Teodosie regula. Cu privire la istoria BOR, e interesant si secolul 19. Alfabet latin nu, laicizarea statului nu, a invatamantului nu, secularizarea averilor manastiresti nu. Mai tarziu, introducerea calendarului gregorian nu, dreptul de vot pentru femei nu etc. Te mai miri ca acum au ceva cu vaccinurile si cu nanocipurile. Lumea moderna le tot fura obiectul muncii de vreo 200 de ani (la noi).
„În ultimii ani în România s-a remarcat o proliferare fără precedent a propagandei pro-Kremlin care a folosit mesaje ortodoxe distorsionate…”
Propaganda pro-Kremlin? Fără precedent? Unde ati remarcat-o? Ca la televiziunile romanesti vad doar divertisment stupid fara sfirsit.
Propaganda de pe vremea trioletului Anna, Luka si cu Dej, cind la Radio Bucuresti era zilnic o emisiune intitulata „Vorbeste Moscova”, o alta numita „Sa invatam limba rusa cintind” etc. etc. nu constituie un precedent fara precedent de propaganda pro-Kremlin imposibil de depasit?
Ce sint „mesajele ortodoxe distorsionate”?!
„…și care a facilitat câștigarea primului tur al alegerilor prezidențiale din 2024 de către un candidat cu discurs mesianic și extremist. …”
Baliverne. Toata lumea stie adevarul, dar mereu revin unii cu povestea interferentei rusilor. Calin Georgescu e un im**cil solemn si cam atit (noroc cu olimpianul Nicusor, care ne reprezinta cu barbatie & demnitate), care era sa cistige o cursa electorala fiindca a fost favorizat de unii competitori care incercau sa le traga altora presul de sub picioare. Ca in proverbul „doi se bat si al treilea cistiga”. Vazind ca era cit p’aci sa i se intimple, Calin o fi inceput, nefericitul, sa se inchipuie mesianic, sa creada ca poporul il iubeste. Si Ceausescu credea ca poporul il iubeste. Multi politruci cistigatori de alegeri o iau pe aratura exact la fel ca marii cistigatori la loto.
CG extremist? E prea marunt pentru sportul asta. Si-apoi, „extremist” e un cuvint pe care il intelege care cum vrea. Daca nu exista dovezi ca omul a facut ceva ilegal, extrem de ilegal, atunci e doar o calomnie.
Ce am observat eu la CG, la care ma uit ca la o curiozitate a naturii, e ca spera si tot spera degeaba ca cineva de la Washington sau din Israel sa-i sara in ajutor. (Nu de la Moscova!) Daca ar fi doar asta si ar fi suficient ca sa iti dai seama ca omul e total aerian si inadecvat pentru politica inalta.
Un mediocru care e folosit in scopuri propagandistice si de unii si de ceilalti, o sperietoare.
SPERIETOARE:
obiect, momâie, morișcă etc. pentru speriat păsările dăunătoare culturilor;
făptură cu înfățișare fioroasă (și cu defecte fizice); pocitură; monstru; momâie;
figură de speriat păsările ce strică grânele;
lemn îmbrăcat cu haine de om ca să sperie păsările prin semănături;
Daca inca mai e vazut ca un potential pericol pentru „elita” politica locala e pentru ca nici celelalte marionete nu sint mai breze decit el. Asta e problema adevarata, nu penibilul agronom CG luat de apa succesului.
Perfect de acord cu cele scrise mai sus.
Intrebarea care ramane fara raspuns: cum de a fost votat de atat de multi alegatori din Romania si din diaspora?!
Are educatia religioasa si/sau laica vreo legatura cu asta?
Vă mai amintiți cu cine concura CG? O oaste de strânsură de expirați politic și moral. Pur și simplu nu aveai pe cine să alegi dintre ei. CG era un outsider, cvasi-necunoscut, căruia i s-a făcut publicitate gratuită pe internet de câțiva revoltați furioși, ca reacție de respingere față de ceilalti competitori. Așa s-a creat un mic bulgăre de zăpadă care, prin rostogolire rapidă pe internet, s-a transformat într-o ditamai avalanșă.
Există pe youtube un faimos clip TED Talk de 5 minute, vechi de ani și ani, cu titlul «How to start a movement | Derek Sivers», care ne ajută să înțelegem mecanismul care a dus la succesul electoral al lui CG.
https://www.youtube.com/watch?v=V74AxCqOTvg
Prezentarea TED a lui Derek Sivers oferă cel mai cunoscut cadru conceptual pentru inițierea unei mișcări. Ideea centrală este că o mișcare nu începe cu un lider singuratic, ci cu un prim adept. Liderul trebuie să aibă curajul să iasă în evidență și să acționeze cu îndrăzneală – precum bărbatul fără tricou care dansează la un festival – dar prima persoană care se alătură este cea care transformă gestul solitar într-un grup vizibil. Această manifestare publică de susținere transmite un sentiment de siguranță și legitimitate, facilitând aderarea altora.
Etapele cheie derivate din modelul lui Sivers:
– Începeți cu pași mici dar vizibili: acțiunile voastre ar trebui să fie simple și ușor de imitat, astfel încât ceilalți să le poată urma fără ezitare.
– Cultivați primii voștri adepți: tratați-i ca pe niște egali și puneți accentul pe mișcare, mai degrabă decât pe recunoașterea individuală.
– Valorificați puterea adepților: rolul de lider este supraevaluat; adevăratul catalizator este curajul de a urma și de a le arăta celorlalți cum se face.
– Amplificați impulsul prin vizibilitate: pe măsură ce se alătură mai multe persoane, mișcarea devine autosustenabilă — aderarea nu mai este riscantă, ci de dorit.
Strategii suplimentare (din alte surse):
– Definiți un mesaj și un scop clar (de exemplu, „Hrană, Apă, Energie”).
– Găsiți aliați – persoane și organizații care susțin deja cu entuziasm cauza dumneavoastră.
– Folosiți platformele de comunicare (rețelele sociale, blogurile, grupurile) pentru a amplifica mesajul dumneavoastră și a încuraja participarea.
– Fiți flexibili: lăsați mișcarea să evolueze prin contribuția colectivă, nu printr-un control rigid impus de sus în jos.
În concluzie, o mișcare ia naștere atunci când un lider și primul său adept realizează un gest vizibil și public la care alții se pot alătura fără teamă — iar apoi mulțimea preia inițiativa.
Oricare altul în locul lui CG, îmbrăcat decent, vorbind apăsat, aparent serios și responsabil, critic la adresa clasei politice din România, capabil să privească un minut, fără să clipească, spre camera de luat vederi, ar fi fost votat la fel de cei care nu i-ar fi votat niciodata pe unii ca George Simion, Elena Lasconi, Nicolae Ciucă, Kelemen Hunor, Cristian Terheș, Marcel Ciolacu, Silviu Predoiu, Ludovic Orban, Micea Geoană sau Ana Nirchall.
Vă mai amintiți cu cine concura CG? O oaste de strânsură de expirați politic și moral. Pur și simplu nu aveai pe cine să alegi dintre ei. CG era un outsider, cvasi-necunoscut, căruia i s-a făcut publicitate gratuită pe internet de câțiva revoltați furioși, ca reacție de respingere față de ceilalti competitori. Așa s-a creat un mic bulgăre de zăpadă care, prin rostogolire rapidă pe internet, s-a transformat într-o ditamai avalanșă.
Există pe youtube un faimos clip TED Talk de 5 minute, vechi de ani și ani, cu titlul «How to start a movement | Derek Sivers», care ne ajută să înțelegem mecanismul care a dus la succesul electoral al lui CG.
https://www.youtube.com/watch?v=V74AxCqOTvg
Prezentarea TED a lui Derek Sivers oferă cel mai cunoscut cadru conceptual pentru inițierea unei mișcări. Ideea centrală este că o mișcare nu începe cu un lider singuratic, ci cu un prim adept. Liderul trebuie să aibă curajul să iasă în evidență și să acționeze cu îndrăzneală – precum bărbatul fără tricou care dansează la un festival – dar prima persoană care se alătură este cea care transformă gestul solitar într-un grup vizibil. Această manifestare publică de susținere transmite un sentiment de siguranță și legitimitate, facilitând aderarea altora.
Etapele cheie derivate din modelul lui Sivers:
– Începeți cu pași mici dar vizibili: acțiunile voastre ar trebui să fie simple și ușor de imitat, astfel încât ceilalți să le poată urma fără ezitare.
– Cultivați primii voștri adepți: tratați-i ca pe niște egali și puneți accentul pe mișcare, mai degrabă decât pe recunoașterea individuală.
– Valorificați puterea adepților: rolul de lider este supraevaluat; adevăratul catalizator este curajul de a urma și de a le arăta celorlalți cum se face.
– Amplificați impulsul prin vizibilitate: pe măsură ce se alătură mai multe persoane, mișcarea devine autosustenabilă — aderarea nu mai este riscantă, ci de dorit.
Strategii suplimentare (din alte surse):
– Definiți un mesaj și un scop clar (de exemplu, „Hrană, Apă, Energie”).
– Găsiți aliați – persoane și organizații care susțin deja cu entuziasm cauza dumneavoastră.
– Folosiți platformele de comunicare (rețelele sociale, blogurile, grupurile) pentru a amplifica mesajul dumneavoastră și a încuraja participarea.
– Fiți flexibili: lăsați mișcarea să evolueze prin contribuția colectivă, nu printr-un control rigid impus de sus în jos.
În concluzie, o mișcare ia naștere atunci când un lider și primul său adept realizează un gest vizibil și public la care alții se pot alătura fără teamă — iar apoi mulțimea preia inițiativa.
Oricare altul în locul lui CG, îmbrăcat decent, vorbind apăsat, aparent serios și responsabil, critic la adresa clasei politice din România, capabil să privească un minut, fără să clipească, spre camera de luat vederi, ar fi fost votat la fel de cei care nu i-ar fi votat niciodata pe unii ca G. Simion, Lasconi, N. Ciucă, K. Hunor, Cristian Terheș, Ciolacu, Silviu Predoiu, Ludovic Orban, Micea Geoană sau Ana Birchall.
Felicitari Ileanei pentru curajul cu care demascheaza rolul pro-rus al Patriahiei române. A fost nevoie de curaj, pentru ca subiectul bisericii ortodoxe române a ramas tabu dupa revolutie. JD Vance avea el dreptate câng le-a spus europenilor: „cel mai mare pericol amenintând tarile europene este „dusmanul interior”. Si a dat România ca exemplu !!!! Europenni s-au simtit jicniti, si au acuzat Trump de coluziune cu Putin. Trebuie sa citim, inca o data, discursul vicepresedintelui Vance.
@Nicolas Maftei _ „cel mai mare pericol amenintând tarile europene este „dusmanul interior”
Nu am remarcat argumentele în susținerea aserțiunii că se „demascheaza rolul pro-rus al Patriahiei române”.
Care este „rolul pro-rus al Patriahiei române” și cum se exercită el?
Naționalismul suveranist și „rolul pro-rus” sunt contradictorii.
A le pune laolaltă este o frântură logică.
Dacă urmăriți, însă, acțiunile șarlatanilor care se declară în mod aberant „naționaliști suveraniști” și sunt totodată pro-ruși, ele sunt doar o înșelăciune. Iar a le lua în serios este fie naivitate, fie rea-credință.
„Trebuie sa citim, inca o data, discursul vicepresedintelui Vance.”
L-am citit…
Formațiunile politice suveraniste au fost „confecționate” de PSD și PNL cu sprijinul serviciilor, conform Strategiei Hrebenciuc.
Șarlatanii „suveraniști” au primit voturi de la PSD, iar PNL le-a finanțat campania online.
În cheia asta ar fi util să citiți discursul lui Vance, pentru a înțelege la ce „interior” face referire.
N-are nicio legătură cu BOR, ci cu ipocrizia PSD PNL.
Cele două sunt principalele partide din România, iar PSD este cel mai votat.
Ele guvernează în prezent partenerul strategic al SUA, care este România.
…Și au confecționat o grupare de șarlatani, pentru a se menține la putere, pentru ca prin comparație, PSD să pară electoratului un partid democratic, pro-european, frecventabil.
Un monstru pe care nu l-au mai putut controla și a trebuit să fie anulate alegerile.
Rusia a lucrat [și lucrează] în România cu materialul clientului. Iar clientul NU a fost [și nu este] BOR.
Doamna Racheru amesteca nepermis planuri diferite. Intre aderenta interbelica a unor preoti ortodocsi la Miscarea Legionara si simpatia altor preoti ortodocsi de azi pentru Rusia nu exista nicio legatura. Fortarea unor suprapuneri poate servi unei anumite propagande dar nu adevarului. Reamintim aspecte esentiale
1. Miscarea Legionara a fost radical si constant anticomunista in tara si in exil ( mai mult decat orice alt partid din Romania)
2. In Miscarea Legionara pe langa ortodocsi au fost si multi greco catolici, inclusiv preoti. Unii dintre ei au avut functii de conducere. Nu exista discriminare confesionala sau polemici religioase in ML.
3. Legionari ortodocsi de prestigiu au trecut la catolicism : avocatul Horia Cosmovici, poetul Aron Cotrus, fondatorul Ilie Garneata
4. Miscarea Legionara din exil a condamnat public si repetat interzicerea Bisericii Greco Catolice in Romania comunista
5. Ierarhia ortodoxa, atat cea interbelica cat si cea actuala au fost ostile Miscarii Legionare. Corneliu Zelea Codreanu a fost asasinat cand Patriarhul Miron Cristea era prim ministru . Refuzul repetat al canonizarii lui Valeriu Gafencu – cel mai respectat si cunoscut dintre Sfintii Inchisorilor e dovada cea mai clara a atitudinii de azi.
Simpatia de azi a unor ( putini) preoti ortodocsi este doar o sincera dorinta de adevar si demnitate pentru poporul român.
S-o crezi tu! Atunci erau servicii sovietice si acum sunt cele rusesti.
Insistați, vă rog, asupra subtitlului „Educația precară în materie de teologie”: nu există o listă de lecturi obligatorii la seminar? Sau ce conține acea listă? Sfinții Părinți sunt acolo, presupun.
Stie cineva cati agenti ai Kremlinului au fost trimisi in judecata?
CAnd agentii lor isi fac de cap in Parlamentr (Bucuresti sau Bruxelles) si au televiziuni mincactoare de merda care-i sustin, fara nici o frica, de ce aruncati cu pietre in BOR? Este doar utilizata si prostii inghit nada.
As incepe cu profetia lui Petrache Lupu: ca mai toate profetiile de acest gen, este extrem de vaga, seamana cu acelea ale babei Vanga, cuceriri, razboaie, boli, cutremure etc. Mereu se intampla cate ceva din acestea, ca si la cutremure, vor fi mereu cutremure ori inundatii, crize de tot felul, e ca si cum i-ai spune cuiva ca la un moment dat se va imbolnavi si va muri. Pe cand proorocea P. Lupu exista, evident, amenintarea Marelui Imperiu de la Rasarit, marea gripa facuse deja ravagii, bineinteles, Marele Razboi si se adunau norii celui de-al doilea. Oricine putea face astfle de „profetii” nemaiauzite.
Alt lucru mi se pare insa interesant, stilistica mesajului si cultului lui P. Lupu. Cum ar fi spus Jung, era o manifestare, o „epifanie” a „Inconstientului colectiv” romanesc, asa cum era si Wotan – exulta acelasi Jung ! – pt. sufletul germanic. Un „Dzeu cu barba”, „viu”, iti vine sa zici, „in carne si oase”, concret, nu abstractiuni filosofico-metafizice, „absoluturi” scolastice si mai stiu ce, – un Dzeu printre oameni, ce raspundea perfect unui anumit populism religios, dar si modei traditionalist-existentialiste, gusturilor pascalian-kierkegaardian-nietzschean-dostoievskiene, un Dzeu aspru-blajin, patriarhal, ce-si facea ecou pana si printre paginile lui N. Steinhardt, „Dzeul cu barba al copilariei”, un dzeu al unui Crestinism etnicizat si folclorizat, „inradacinat”, epifanie, poate, a „fiintei romanesti”, contopita cu „neamul”, Geistul, Seinul si Daseinul, Volkul romanesti ! Seamana putin si cu „Marele Anonim” al lui Blaga. Un Dzeu pt. intelectualii antiintelectualisti si modernii antimoderni. Aroma neopagana n-ar trebui sa scape, e, poate, acelasi cu „Zaul Mos” al lui N. Densusianu, adica Zalmoxis, in care unii au vazut un Solomon daco-get.
As avea mari rezerve si in ceea ce-i priveste pe conservatorii sau teologii, ma rog, „scriitorii bisericesti” enumerati, ca reprezentativi. Diferenta d.-lor de fenomenul vulgat AUR e mai degraba de grad, stilistica, nu una de esenta. Critica lor vine dinspre „Dreapta”, va rog sa sesizati ghilimelele, Dreapta asa cum o inteleg ei, traditionalista. Sunt aceiasi care conversau cu S. Lavric si, mai ales, prieteni buni cu R. Codrescu, insusi nasul spiritual al nebuloasei neolegionare, discursul d.lor e remarcabil de asemanator cu al acestuia, chiar daca mult mai prudent, de altfel, spre sfarsit, Codrescu era un critic extrem de vehement al AUR, pe care il considera o insailare securistica. Mai incoace, de cand cu razboiul din Ucraina, acestia au inceput sa se delimiteze mai clar, mai mult in termeni „geopolitici” decat ideologici. Nu pot sa intru acum in detalii, dar problema e mult mai adanca si cadrul ar trebui largit, e vorba de „situatia” intelighentiei ortodoxe, rasaritene, in general, ramasa undeva in traditionalismul interbelic. Un antioccidentalism provincial si resentimentar, manifest ca anti-liberalism, e vorba despre neopatristica de la inc. sec al 20-lea si de dupa, emigratii rusi, teologii greci, la noi Crainic, Staniloae, Tutea si continuatorii sau discipolii sai. Caci tot cita cineva din Yannaras. C. Yannaras a fost un teolog grec heideggerian si virulent antioccidental, format la scoala neopatristicii ruse sau ruso-grecesti, in orbita careia gravitau si inca mai graviteaza si teologii romani.
Yannaras e celebru prin distinctia, separatia pe care a facut-o intre Crestinism, ca fapt eclesiastic-comunitar, Erlebnis si Ereignis ! – de „religie”, in stilul anarhismului-antinomianismului mistic, ex. Berdiaev- contra „formalismului”, „obiectivarilor”, un iconoclasm existentialist, Yannaras incepuse intr-o fraternitate pietista – Zoe – , renegata ulterior, evident ca el incerca astfel sa aseze Crestinismul, ca fenomen supranatural unic, de celelalte – doar – „religii”, osificate, institutionalizate, ca Iudaismul, dar si Catolicismul, ori religii „naturale” paganesti ori eretice, iata un discurs exclusivist extrem de vitriolic specific si lui Staniloae. Yannaras nu realiza insa ca ceea ce propunea era doar o religiozitate postreligioasa, informala, si un Crestinism post-crestin, in moda teologiilor radicale, un iconoclasm sub masca (pseudo)-apofatismului. Acestea, in ceea ce priveste „ortodoxia” teologilor traditionalisti si filetisti, foarte influentati de filozofi la moda, Nietzsche, Heidegger ori Bergson, cum spunea Gavrilyuk, „luandu-si munitia de la adversari”. Exista deci o corespondenta, o afinitate profunda, intre „baza populara” si „elitele bisericesti”, plus ceea
Aceasta scoala neopatristica era , clar, de traditie slavofila, adica un populism religios romantic, o idealizare si sanctificare a „poporului” teofor, sobornost, sinonim pt. Gemeinschaft, un comunitarism „organicist” sau corporatist, inrudit cu cele fasciste. Mai simplu, traditia interbelica a „revolutiei conservatoare”, considerata acum ca o varietate, culta, de proto-fascism sau Ur-Fascism, dupa Eco. Aceasta este filiatia. Or. exact de aici provine „filetismul” cult, adica nationalismul mistic-religios. Acesti „scriitori bisericesti” sau unii dintre ei ii citeaza, invoca, impotriva „zalmoxienilor” grotesti, pe Nae Ionescu, Crainic sau Tutea, fara indoiala, oameni de aleasa tinuta intelectuala ! Altfel spus, cum celebru afirmase un mare om politic bastinas, „pseudoconservatorii” adunati la AUR au intinat inaltele idealuri ale „adevaratei Drepte”, „pseudomorfozele Dreptei”, cum se indigna acelasi R. Codrescu. Nu i-am auzit pana acum sa fi fost critici fata de R. Codrescu, dimpotriva, au ramas in relatii calde pana la sfarsit, sa se fi delimitat critic cat de cat de icoanele interbelice ale Dreptei, bisericesti sau mirenicesti !
In concluzie, intelighentia bisericeasca romana, chiar in ceea ce are ea mai elevat, esenta de esente, poarta tot hainele prafuite ale culturii interbelice, pe care a canonizat-o si de care nu se poate desprinde, pt. simplul motiv ca altceva efectiv nu stie, confundand traditia cu „traditionalismul”. Nimeni nu are curajul unei abordari critice, detasate, a lui Staniloae, de ex., intre timp canonizat, sau, de ce nu ?, chiar si a lui N. Steinhardt – convertit la un etnocrestinism „viril”, tineresc sau pur si simplu vitalist, polemic si exclusivist, reinventat ca un „Crestinism Cold War” asa-zis „realist”, – si nici nu se vad prea curand aceste perspective. Steinhardt e mai degraba un sfant al Liberalismului Razboiului rece, e tot o politizare a religiei sau „religie politica”, agatat ca ofranda de tot felul de extremisti. Nu exista distanta necesara. Asa cum, de ex. P. Gavrilyuk a scris despre teologii rusi, despre G. Florovski, cel care, emigrat in Statele Unite, a ramas foarte antioccidental si slavofil in sufletul sau, numit de studenti si „Marele Inchizitor”. Sau dnul L. Turcescu, care a scris o remarcabila punere la punct a „personalismului” neopatristic dominant, – care e o ideologie, „a celei de-a treia cai” – cu referinte tocmai la Sf. Parinti, in special Capadocienii. Iar teologii greci au fost foarte apropiati de extrema dreapta, I-„John” Romanides a si fost ales, mi se pare, in senat, in partida Coloneilor. Aceeasi situatie ca si in Serbia, cu I. Popovici si N. Velimirovici, foarte apreciati si la noi. Schmibarea de „discurs” recenta nu pare foarte convingatoare, in unele cazuri e mai mult o migrare spre un fel de liberal-conservatorism sau chiar neo-conservatorism mai occidental si cam la fel de prafuite, anticomunismul fara coministi, cultivate de cativa nostalgici la pensie …
Dle Vișovan,
Dvs incurcati nepermis planurile.
Daca dvs sunteti preotul unit care a fost suspendat de la slujire acum cativa ani, atunci trebuie sa subliniez cu un creion mare roșu precum kremlinul sau verde precum camasa lui zelea că incurcati grav-grav planurile spirituale si faptice pe care călcați.
La fel ca si confratii dvs ortodoxisti și rusiști folositi termeni generici cu sonoritati solemne (adevar si demnitate) pt a camufla perfid tot felul de activisme ideologice nationaliste.
De ce amestecati preoția (greco catolica in cazul dvs) cu mizeria criminala legionară?
Da, au fost si preoti greco cat cat si credinciosi gr catolici care, tragic si nefericit, precum confratii ortodocși, au crezut mai degraba in elucubratiile pagâne genocidare deversate de zelea si pistolarii săi, decât în Cuvântul Însuși.
La ce Adevar va referiti? La ce Demnitate?
Singurul Adevar necesar unui crestin este insusi Isus Cristos, nimic altceva.
Numai El, si nimeni altcineva, numai El este Calea, Adev și Viața.
Dvs, precum CG, precum național-legionarii de azi, aveti această deviație satanica spirituală, vreti sa catehizati poporul nu cu Catehismul Sf Bis Catolice ci cu otrava ideologică șamanică predicată dupa modelul popilor sarbi si ruși care tamaiaza unitatile militare de macelari si violatori care pangaresc steagurile crestine, însușindu-și-le și folosindu le sa dezbine, sa ucida, sa urască, sa distrugă.
Ce sfinți ai inchisorilor bodogăniti aici?
Nu va ajung Fericitii martiri uniti, in frunte cu Iuliu Hossu, care au marturisiti FERICITI pe Isus si numai pe Isus, lasandu ne singura si Adevarata mostenire a BRU si anume că singurul destin adevarat si bun al omului este Imitatio Christi si nu inselatoriile nationalist-samanice, dacopatice, delirurile agrare si misticoide ale lui zelea , gyr, crainic, CG etc etc.
Asta este Demnitatea universala! Sa-L urmezi pe Isus și sa ii proliferezi modelul si Cuvintele chiar si atunci cand pistolarii si violatorii sunt pe strazi, ucigand, furand, violand, asa cum au facut si legionarii și comunistii!
(In paranteza trebuie spus ca legionarismul și comunismul sunt aceeasi mizerie ideologica, nicio diferență, cu tot „antagonismul” dintre ei. Asta explica nazismul rusist al lui Putin precum si entuziasmul colaborationist al lui Gyr si Crainic si al altor legionari).
Ce anume ii lipseste lui Isus de vreti sa l completati cu baliverne naționaliste?
Parinte (daca sunteti preotul din MM) lasati sutana si patrafirul daca vreti sa faceti propaganda legionara.
Nu calcati pe urmele sinistrului activist MAGA Terhes
Nu otraviti sufletele credinciosilor.
Lăudat fie Cristos!
Pana s-or gandi sa se ocupe de subiect cercetaori mai avizati, as trasa cateva linii, cu scuze pt. lungime, pun coment. aici pt ca se leaga de cel anterior, chiar daca se indeparteaza de subiect, dar poate nu prea mult.
Despre N. Steinhardt, pt ca reprez. un caz complex, dar reprezentativ, de identitati multiple si conflictuale, – reprezentativ pt. religia sau mistica existentialista , „existentialismul religios”, de la mijl. sec. al 20-lea, greu de demarcat totusi de existentialismul „ateist”. Un Crestinism „culturalist” foarte stilizat si (meta)-politizat, angajat. Crestinismul existentialist e „hotarat”, „viril” sau „muscular” – si exista nenumarate pasaje steinhardtiene in acest sens – asa-zis „realist” ( ca la Niebuhr, era un spirit al timpului, in aer, scaparator ) , „tragic” sau pesimist, adica „nihilist”, caci existentialismul, in toate formulele sale, era un nihilism, prin nominalismul sau, – nihilismul religios nu e nicidecum o contradictie. Modelul eticii decizionaliste-voluntariste – spontaneismul – e Dzeul despotic, care „face ce vrea”, „ce-i place”, greu de distins de un demon sau titan, cum se vede f. bine la L. Sestov – foarte admirat si de Steinhardt – o reinterpr. moderna si fundamentalista Dzeului manios veterotestamentar, „care face minuni”, „dincolo de bine si de rau”, teribil. O religie irationalista-obscurantista, arhaizant-primitivista, disperata, „tragica” ( Sestov spera, in stilul cosmismului rus, ca Dzeu sa intoarca timpul !), Steinhardt afirmand ca l-ar prefera pe Isus „adevarului”, ceea ce suna cam a blasfemie ! Un Crestinism „experientialist” sau „trairist” – Erlebnis, adica vitalist, in moda Lebensphilosophie, „dionisiac”, frenetic, Rausch. Te gandesti daca acest Dzeu foarte modern, in arhaismul sau artificial, nu era insusi misteriosul „spirit al timpului”, spiritus huius mundi, o masca a lui Dionisos ( la Sestov, care nici macar nu credea in Dzeul mai mult postulat, in mod clar era o interpr. nietzscheana a lui Dostoievski ) si fantoma Dzeului traditional „mort”, un Dzeu angoasat, nevrotic, alienat, singur, „aruncat in lume”, proiectie a sufletului existentialist …
Un Crestinism particularizat, etnicizat, „inradacinat”, antiuniversalist, desprins de „obiectivitatea” rece, de fiinta obiectiva a „ontoteologiei”, astfel, de orice interpretari pozitive, istorice sau dogmatice, de forme si institutii, pana intr-acolo incat te poti intreba ce mai ramane, totusi, din Crestinism, in afara de o religiozitate informa, anarhica si subiectiva, de o mistica existentialista introspectiva careia ii place sa se intituleze „crestina”, un spirit nou in forme vechi, o religie „modernista” … Existentialismul crestin folosea retorica revolutionara nietzscheeana a „omului nou”, de ex., la Mounier, era varianta religioasa si mai spiritualizata a duhului revolutionar ce bantuia epoca, „revolutia crestina”.
Intr-o polemica permenenta cu etica sau morala „impietrite”, cu logica „uscata” si „sterila”, antinomianist si in acest sens „gnostic”, cum intelesese deja H. Jonas. Legat de „experientele la limita” dragi existentialistilor si care pot fi, clar, transgresive, prin apelul indoilenic la ex. „nebunilor lui Hristos”, unii, ca Noica insusi, au explicat asa chiar faradelegile legionarilor ! Un Crestinism „viril” e o fortare a credintei, o luare cu asalt, prometeic sau faustian – insusi Steinhardt lauda laboratoarele de fizica drept noile temple ale Duhului, mai mult decat bisericile ! – , avand, subtil, infuzat un spirit „neopagan”, manifest prin mitologisme si folclorisme nostalgice, cat se poate de artificiale si burghez-urbane. Este un Crestinism sincretic, sacroprofan, Crestinismul cultural e un rest in descompunere al religiei de odinioara. Nu gasim in paginile lui Steinhardt aproape nicio referinta la autoritatile Crestinismului traditional, premoderne, la sfinti si parinti, dimpotriva, sunt pline de existentialisti, nonconformisti, Peguy, de ex., fiind vorba de un caz de „peguyism” autohton, literati si, adesea, surse f. dubioase, din pct. de vedere crestin. Consider ca N. Steinhardt era, in pofida a toate, si adesea a si recunoscut-o, chiar cand polemiza cu acestia – din aceeasi famile cu Nae Ionescu si N. Crainic, a si fost numit un „naist”. Nu il contrazicea, ci il confirma pe Nae Ionescu ! – cand visa ca Dzeu sa-l transforme, si pe el, nu doar in crestin, ci si in „roman”, Crestinismul ca o cautare a identitatii pierdute, nevoie de „inradacinare”, ex. neindoielnic de etnomisticism, deci acest Crestinism – peregrinarile lui prin confesiuni, „alegere a traditiilor” parca din manualul heideggerian ! – era o elaborare rationala, culta, as zice, chiar ideologica, nu o strafulgerare, asa cum incerca sa apara.
Mistica descrisa de Steinhardt in „Jurnalul fericirii”, care nu era, fireste, un jurnal, ci tot o elaborare reflectata, e o mistica a „vietii”, in conditii critice, asem. acelora ale unei boli f. grele, exaltand tineretea, elanul vital, sanatatea exuberanta, adica „regenerarea”, descrisa prin tehnicile „fluxului constiintei”, ca un roman , un Bildungsroman, extrem de dramatizata. Crestinismul lui Steinhardt era fundamental polemic, exaltat, el polemizand indelung impotriva „social-democratiei” ca degenerare, impotriva unui Crestinism „angelic”, pacifist, bland sau bleg, moale, impotent, umanitarist-pacifist sau chiar las, se poate spune, efeminat si „degenerat”. Iata niste tropi inconfundabili.
Dar, ne putem intreba sau mira, la capat, daca unui angelism ipocrit Steinhardt nu i-a preferat, uneori, un „demonism onest” …
Si, cu toata inadecvarea, de dragul inlantuirii, un coment. lapidar, pe care probabil nimeni nu il va mai citi, despre „Sfantul” D. Staniloae…
Sfintii nu sunt facuti de oameni, de nomenclatura bisericeasca, criteriul principal al sfinteniei este devotiunea spontana a poporului credincios, asa cum se intampla, cu inevitabilele distorsiuni ale fenomenului religios popular, in cazul lui Arsenie Boca, si simti imediat ca e vorba despre cu totul altceva, este vorba despre o „prezenta”, ca o mireasma. In cazul lui D. Staniloae e vorba mai degraba despre devotiunea calculata a unui sobor clerical, un sfant al castei teologilor. Au existat mari asceti care totusi nu au fost sfinti, e o deosebire de nivel. Nu e suficient ca cineva sa fi fost un mare, un foarte mare teolog, pt a accede la sfintenie, dupa invatatura si canoanele crestine, ortodoxe si catolice. Sfintii teologi au fost si altceva pe langa teologi, carturari, multi dintre ei martiri, marturisitori. As vrea sa stiu despre alte cazuri de canonizare a unor – doar – teologi, in lumea ortodoxa sau catolica. In Ortodoxie mai exista cateva cazuri, ca Iustin Popovici la „fratii nostri sarbi”, cateva in Grecia si la fel si in Rusia, unde e vorba insa, in general, de asceti sau de martiri. Rusii, asa cum or fi ei, nu l-au canonizat pe P. Florenski, imi permit sa afirm, un mult mai mare sau mai influent teolog decat Staniloae, desi a patimit si a murit in inchisorile staliniste, nu a emigrat, asemenea celorlalti mari teologi rusi, de la care, sa o spunem, franc, D. Staniloae si-a cam luat lumina, ca sa fim eleganti. Catolicii, ce sa mai vorbim, cu pleiada lor de mari teologi – la protestanti nu se pune problema canonizarii – von Balthasar sau de Lubac ! Si totusi, noi avem un singur teolog recunoscut in afara tarii si il facem sfant ! Ca pt. a adeveri – scuzati ! – proverbul : „in tara orbilor chiorul e imparat!” . Sau, intr-o tara in care un Nae Ionescu e cel mai mare filozof, e normal ca D. Staniloae si alti teologi nationalisti sa fie sfinti. Din provincialism tafnos si fudulie, asa cum ne-am pus ambitia sa avem catedrala cea mai mare si mai umflata, Catedrala neamului, ar trebui poate dedicata Sf. teolog national-ortodox D. Staniloae . De ce nu ar fi pictat atunci si Sfantul-filozof Nae Ionescu, cel zis „Diavolul”, pe marea catedrala, in pridvor, la intrare, ca pedagog sau logician ? Crestinismul „faustian” atat de drag „Profesorului”.
Un protocronism ortodoxist, straromanist, daca am fost primul popor crestinat de Sf. Andrei, desi Dobrogea a intrat in Romania abia prin sec. 19, 20 – iar Scitia crestinata de apostol era o regiune mitica ce se intrindea de la Marea neagra pana prin India ! – iar Tarile romane au vazut lumina zilei in Evul mediu tarziu, in ajunul Renasterii ! Mai e nevoie oare sa improspatam memoria cu cuvintele lui Staniloae despre Arhanghelul Mihail protector al neamului romanesc ? Cine stie, maine , poimaine vor ajunge neolegionarii la putere si vom vedea marea catedrala impodobita cu tot felul de „sfinti ai inchisorilor”, condusi de „Capitan”, nu e nicio exagerare . Cu stracrestini zalmoxieni. Si poata va figura acolo si „martirul” Ceausescu, precum Stalin, ca tot ne orientam spre muma Rusie pravoslavnica. Blagloslovite de vreun urmas al cuviosului constantean.
Despre „derapajele” lui D. Staniloae au scris altii, suficient de spus ca s-a adaptat la toate regimurile autoritare, Carlist, legionar, antonescian si comunist. Cineva spunea ca „a fost un sot iubitor si parinte bun”, sau invers, nu mai tin minte, iata criteriul suprem de canonizare !, un sfant al familistilor. Al teologiei siropoase, de coruri religioase patriotice, baritonale, de duminica dupa-amiaza, dupa mamaliguta si sarmale, cand copiii numerosi au fost adormiti de maica preoteasa, caminul natiunii. Filetismul lui D. Staniloae e clar ca apa cristalina, el delimitandu-se de un fals filetism pe care il asocia cu nationalismul secularist si progresist ! – contradictie in termeni – si explicand clar, teologic, cum omul se mantuieste prin neam.
Lumea ortodoxa s-a fragmentat in ortodoxii insulare, confesiuni noi, national-ortodoxii, fiecare cu sfintii ei locali practic necunoscuti in celelalte, coabitand, mult mai mult decat Catolicismul, care a ramas unitar si a rezistat cu inversunare pretentiilor statului modern – coabitand cu statul despotic, nu doar secular, ci deschis anticrestin. O obedienta rusinoasa si compromitatoare. „Sfantul” teolog national-ortodox e, poate, sfantul B.O.R. a sec. 20, autosfintirea acestei Biserici si a gelosului cler ortodox, care si-a construit o catedrala pe masura, nu a oamenilor, nu a ortodoxiei, ci a „Neamului”, ortodoxia nationalista si filetista, adica a unui idol.
N. Steinhardt e totusi la ani lumina, prin deschiderile intelectuale si prin patimirile sale, de realitatea profunda a B.O.R., contaminata profund de comunism.
Am recitit comentariul si mi se pare ca au ramas cateva lucruri imp. nespuse.
Staniloae chiar descrie undeva, cred ca in mai multe locuri, tin bine minte ca in „Ascetica si dogmatica”. Sfanta Treime ca pe o familie, Sfanta familie cereasca, model divin al familiei pamantesti. TataL, Fiul si Mama, fireste, in rol secundar, ca persoana nedivina, rolul Sf. Duh traditional fiind foarte neclar, de sex nedeterminat, o persoana fara chip, stravezie, care umbla, mai bine zis pluteste discret prin caminul si gospodaria ceresti. Aceste persoane fixate in eternitate in rolurile lor, asa cum , evident, nu pot fi intr-o familie propriu-zisa, unde rolurile se schimba, fiul devine parinte etc. , aceasta fiind chiar ratiunea lor, de unde rezulta falsitatea acestui model, cu ipostazierea unor functii naturale sau biologice. O religiozitate patrarhala, a cuminteniei, taraneasca, careia nu-i trebuie multa carte, ispita stiintei. A propos, D. Staniloae, imediat dupa Revolutie, il sfatuia pe dnul G. Liiceanu sa nu mai publice, la proaspata editura Humanitas ( umanista, ceva vecin cu erezia ! ) decat carti crestinesti, se poate banui, preponderent ortodoxe, pt. o catehizare populara si nationala, pt. „mantuirea neamului” ! Daca ar fi dupa mintea teologilor acolo s-ar ajunge, un regim al Mulahilor ortodocsi. Desigur insa ca aceste tendinte nutreau anti-intelectualismul, fideismul si literalismul dominante, adica un fundamentalism – integrism – galopant. Religia liberala a sec. 19 fusese inlocuita cu o religie antiliberala si fundamentalista, in „simfonie” cu ideologiile autoritariste si belicoase ale epocii.
Gasim in „personalismul relational” al lui Staniloae si o curioasa teorie – cu nume sforaitor – in care Persoanele efectiv alearga una dupa cealalta, in cerc, fara a reusi sa se atinga, sa se prinda, vreodata, iubirea ca relatie, o „punere in abis”, adica o reflectare la infinit. Daca ar tr. sa intram in terminologia filosofica, „relatia” e cea mai slaba categorie, vecina cu „nefiinta”, de aici si relativismul ca premisa a nihilismului, intr-o asemenea teorie, ce seamana f. mult cu teologiile deconstructiviste si antiplatonice – si tocmai nihiliste – postmoderniste ( pt. simplul motiv ca au aceleasi surse ! ) „substanta” sau esenta e posterioara – daca mai este ! – relatiei, relatia ia locul substantei. E o circularitate si un regres la infinit. Asa cum se intampla in teologia, mai bine zis teozofia lui Berdiaev, „meonica” – „inaintea fiintei” -, la J.-L. Marion, etc. Sau, din nou, la C. Yannaras, unde se poate identifica, mai precis, si sursa : Heidegger. Care e citat des si de Staniloae. N-ar fi poate inutil de amintit ca Heidegger era un apostat, literalmente, dupa ce a inceput ca „seminarist” catolic promitator – din acea perioada si-a insusit el nomenclatura ontologica scolastica, pe care apoi a rastalmacit-o in sens existentialist, Fiinta fiind interpr. ca „existenta”, cu toata indeterminarea sau ambiguitatea ei, amestec de „fiinta” si „nefiinta”, de „invaluire” si „dezvaluire”, „adevar” si „neadevar”, in buna traditie a cetosului pateism german … – Heidegger a trecut apoi la un Protestantism germanic la moda, pt. ca, in cele din urma, dezamagit, sa renunte cu totul la Crestinism si sa devina profetul unic, primul si ultimul, al unei religii si Zeu personale, un „Zen” – ininteligibil – postmetafizic. Heidegger nu credea in nemurirea sufletului, filosofia lui , daca mai poate fi numita asa, post- sau anti-filosofia lui, fiind o intoarcere completa catre imanenta, „factic”, istoricitate, de aceea si necesitatea angajamentului total, fara rest – in sens militarist -, a unei „vieti autentice” in temporalitate, ca in transee ( desi Heidegger fusese cam bolnav in timpul razboiului … ), in conditiile istorice date, viata ce nu ar putea fi traita decat ca abandon de sine intr-o „comunitate istorica”, in chiar cuvintele „Regelui ascuns” din Padurea Neagra, „metapolitica” sau ideologia luand locul metafizicii … Iata deci legatura cu teologiile nationaliste, in care spiritualitatea, religia, e mundanizata, imanentizata, politizata, in care mantuirea individuala e subordonata unei mantuiri colective si istorice, „mantuirea prin neam” sub obladuirea Statului, a „dzeului lumesc” …. Nu vreau sa neg orice valoare acestor filosofii si teologii in moda vremii, fatalmente „moderniste”, in pofida antimodernismului lor manifest, dar in mod cert ele nu pot fi considerate traditionale si deci ortodoxe, in sensul riguros, ci doar „traditionaliste” si „neo”-ortodoxe, adica, pt a relua o formula draga lui Florovski, imprumutata de la Spengler, „pseudomorfoze” ale Traditiei. Si, cum s-a spus, desi teologii au obiceiul sa respinga cu furie filosofiile „mirene”, nu reusesc sa fie decat teologi filozofanti si sa se tarasca , efectiv, dupa filozofi la moda …
In caz ca cineva va mai citi acest coment., lucru putin probabil, simt nevoia sa fac unele corectari si completari, provizorii.
Nu sunt specialist in N. Steinhardt, ma bazez pe „Jurnalul fericirii” si pe alte cateva scrieri mature, unde m-au frapat unele „asemanari de familie”. Cele spuse mai sus se refera la trasaturile generice ale existentialismului religios, ale carui surse principale erau Scheler, Jaspers si Heidegger. Existentialismul religios francez insa, „personalist” ( sau ruso-francez, prin colaborarea cu emigratii rusi, Berdiaev si ceilalti ) avea caracteristici mai speciale, foarte influentat, cel putin initial, de Maurrasism, „Maurrasismul literar”, la randu-i franco-englez ( chiar daca, din motive tactice, s-a delimitat formal de Action Francaise, cum s-a delimitat, in sens invers, si de modernismul bergsonian – cazul cel mai reprezentatriv, al lui Maritain, liderul acestui curent ). Mai clar, e vorba despre „traditionalismul” sau neo-„ortodoxia” ( fireste, nu in sens confesional ) interbelice, Chesterton, Belloc, Dawson, T.S. Eliot ( cu totii, trebuie subliniat iar si iar, antisemiti , chiar daca intr-un stil englezesc, de gentlemeni victorieni ) etc., care au influentat f. mult Liberalismul postbelic, „Cold War”. Steinhardt era cultural francofon iar ideologic anglofon si germanofob. De aceea expresiile germane, heideggeriene, pot sa para stridente in cazul lui, care probabil ca nici nu era foarte familarizat cu existentialismul german – totusi, cel originar. „Ecuatia” lui spirituala seamana f. mult cu aceea a lui Aron ( dar care era un weberian ), poate fi vorba de o sensibilitate proto-neoconservatoare, a la francaise. Tanarul Steinhardt avea cuvinte foarte grele pt. germani si cultura germana, pe care o dispretuia, din nou, caracteristic pt Intelighentia franceza interbelica. E un tip de „liberalism” mai aparte, tipic interbelic, un „neo”-Liberalism ( G. Ardeleanu , pe lucrarea caruia ma bazez aici, e totusi un adept entuziast al lui Steinhardt, foarte necritic : e amuzant cum opune liberalismul „clasic” al lui Steinhardt unui „neo-liberalism postmodern” inexistent pe atunci, tocmai dupa ce subliniase afinitatile lui Steinhardt cu Hayek! Nu pare sa stie prea multe despre S. Mont Pelerin ). Era un Liberalism conservator, elitist, pur si simplu anti-democratic, daca nu si reactionar, – preocuparile tanarului Steinhardt erau in primul rand ideologice, mult mai mult chiar decat ma asteptasem. Lucrarile lui ( in colaborare cu E. Neumann ) despre Iudaism propuneau un „Iudaism catolic”, cu un „papa” !, imitatie dupa un Catolicism politizat si autoritarist, in stil maurrasian, nu fara unele curioase accente „rasiale”, dar obisnuite in epoca ( insistenta ca rasa evreiasca e „meditarneana” si „alba” !). F. interesant, tanarul Steinhardt afirma, in pur stil maurrasian, ca e interesat de religie doar ca fapt social si, se poate adauga, politic ( la fel de interesant, regasim aceasta profesiune de credinta discret maurrasiana, in termeni aproape identici, la P. Manent, exponentul contemporan al acestui Liberalism conservator ). De altfel, nu e lipsit de interes ca urmasul al lui Aron, P. Manent, s-a intors la reactionari, de Maistre, Maurras si C. Schmitt ( ca simplu fapt, Manent e profesorul dlui T. Paleologu, un fiu spiritual al lui Steinhardt ). Polemica traditionalistilor francezi cu „traditia germana” poate provoca anumite confuzii. Daca vitalismul german era nietzschean, acela francez era bergsonian, desi cele doua se confundau usor si firesc. Specific „traditiei mediteraneene” ii era insa un anumit neo-clasicism si „formalism”, asa cum Fascismul italian se deosebea de acela german prin etatismul sau ( in profunzime insa lucrurile sunt ceva mai complexe : Volkismul german era tot o proiectie a etatismului si istorismului german… ). Pt. cine cunoaste cat de cat neotomismul francez, acesta avea un formalism neo-scolastic mai mult instrumental, din necesitati de „ordine” si pedagogie, un tip de autoritarism gnoseologic, o coaja, imbracand un miez „intuitionist”-estetic bergsonian, atat la Maritain, cat si la E. Gilson, si un misticism corespunzator. Neo-tomismul era un „modernism”, intocmai ca alte tipuri, inrudite, de „traditionalism”, un „modernism reactionar” – ceea ce, ideologic, corespunde neo-conservatorismului in general ( neo, adica, in felul lui, revolutionar ). Neo-clasicismul maurrasian e f. inselator, nu mai putin decat ciclopismul sau „realismul” estetic fascist ( f. asemanator cu realismul socialist, ambele „nihiliste” ), cu toata polemica impotriva „romantismului”, era vorba mai mult de un neo-romantism decadent si reactionar.
M-a uimit radicalismul tanarului Steinhardt, misoginismul lui strident, conform accentului de mai tarziu pe „virilitate” – signatura a prometeismului – , ura lui ideologica fata de orice fel de „socialism” si social-democratie – legate de „feminizare” si decadenta sau „degenerare” ( accente weinigeriene ! ), asocierea, absolut aberanta, pe care o facea intre national-socialismul german, socialism in general si democratie ! Or, un liberalism antidemocratic se apropie periculos de fascism !, asa cum limpede se vede azi si unii considera ca adevaratele origini ale Fascismului s-ar afla in Liberalismul de tip colonialist si imperialist, darwinist, eugenist si rasist. O intoarcere al acel tip de Liberalism autoritar-hobbesian e categoric „reactioinara”.
Dincolo de toate acestea, intelectualitatea interbelica avea trasaturi comune, dincolo de diferentele ideologice, impartasite de liberali, fascisti, socialisti, comunisti si mai stiu ce, spiritul interbelic era unul de revolta, un spirit „prometeic” … N. Steinhardt era un om al epocii sale, cu bune si mai putin bune, un fenomen complex, chiar contradictoriu, cu multe fatete, ca multi alti oameni importanti ai acelui timp.
Imi cer scuze pt digresiuni si consumul de spatiu alb.