sâmbătă, aprilie 13, 2024

De ce „au plecat” din România o treime dintre refugiații ucraineni în ultimul an? O analiză a evoluției fluxului de refugiați din Ucraina în România

Acum mai mult de un an scriam un articol despre mobilizarea exemplară a societății civile, a populației generale și a instituțiilor publice în fața numărului mare de persoane strămutate din calea războiului din Ucraina și cum aceasta a generat un val de aprecieri la nivel internațional la adresa României.

Tot mai multă lume se întreabă care este situația actuală, la aproape doi ani de când România a devenit una dintre principalele țări de tranzit și destinație: a crescut numărul de persoane care tranzitează România? Dar a celor care obțin un permis de protecție temporară sau se stabilesc aici? Care este profilul socio-demografic? Ce efect au avut schimbările legislative din ultimii doi ani asupra perspectivelor refugiaților din Ucraina? Cum vede populația locală fluxul de refugiați din Ucraina? Acest articol urmărește să răspunde la aceste întrebări folosind cele mai recente date și cercetări disponibile.

În ultimii doi ani au fost înregistrate aproape 5.5 milioane de treceri ale frontierei dinspre Ucraina spre România (dintre care mai mult de 1.5 milioane via Republica Moldova). În sens invers, din România spre Ucraina un număr de 3.4 milioane de treceri au fost înregistrate în același interval de timp. Imaginea de mai jos reprezintă evoluția acestor intrări/ieșiri pentru ultimii doi ani și ne arată câteva detalii interesante. În primul rând că există o anumită „sezonalitate” în aceste fluxuri de tranzit – exceptând primele săptămâni de după declanșarea invaziei de la sfârșitul lunii februarie 2022, cel mai mare volum de intrări/ieșiri are loc în preajma vacanțelor de vară (iulie-august) și iarnă (noiembrie-decembrie). În al doilea rând, în ciuda așteptărilor de stabilizare în timp, poate fi observat de fapt un trend de ușoară creștere a tranzitului prin România, în special în ultimele 6-7 luni după modificarea programului „50/20” de sprijin a refugiaților din Ucraina. 

Distribuția proporției de femei/bărbați/copii din total persoanelor care tranzitează România a rămas aproximativ aceeași pe parcursul celor 2 ani, cu aproximativ ¼ fiind bărbați și 1/5 minori. În aceeași manieră, principalele puncte de intrare/ieșire din România au rămas cele din nordul țării – Siret (1.9 milioane), Sighet (700.000) sau Hamleu (330.000).  

În schimb, modificări importante au apărut în ceea ce privește tipul de punct de trecere a frontierei prin care se intră în România după cum ne arată și imaginea de mai jos. Dacă la începutul invaziei punctele de trecere a frontierei dintre Republica Moldova și România au fost cele mai tranzitate, în timp cele mai utilizate puncte au devenit cele dintre Ucraina și România urmate de cele maritime/aeriene sau cu alte țări (Bulgaria, Ungaria, Serbia).

De asemenea, dacă în primele zile de la începutul invaziei principalele puncte de trecere a frontierei prin care ieșeau din România cetățenii Ucraineni au fost cele de la granița cu Ungaria, în timp cele mai tranzitate puncte au devenit cele dintre România-Ucraina și România-Bulgaria după cum arată imaginea de mai jos, indicând o re-orientare a fluxului de persoane dislocate din Ucraina.

Aceste modificări indică o importantă schimbare, de la tranzit „unidirecțional” dinspre Ucraina spre alte țări din Europa de Vest în primele luni din 2022 spre un tip de tranzit cu multiple ieșiri și intrări din Ucraina. Așa cum menționam și mai sus, în ultimul an se poate observa o intensificare a acestui tip de mobilitate „pendul”, dar în special ultimele 6-7 luni după modificarea programului „50/20” de sprijin a refugiaților din Ucraina se remarcă în acest sens.  

O altă modificare importantă survenită în ultimele luni ține de numărul de persoane dislocate din Ucraina care locuiesc în România după cum arată și imaginea de mai jos. La începutul lunii februarie 2024 erau înregistrați 78.7 mii cetățeni din Ucraina în România, cel mai mic număr raportat din martie 2022 până acum. Cel mai mare număr a fost atins în urmă cu exact un an, în februarie 2023, cu 113 mii persoane. Cu alte cuvinte, în ultimul am aproape 35 de mii de persoane (aproximativ 1/3) au „renunțat” la rezidența în România și au preferat să se întoarcă în Ucraina sau să migreze spre alte state după cum indică și alte studii.

Scăderea numărului de Ucraineni înregistrați în România pare a fi în strânsă legătură cu observația de mai sus în ceea ce privește  mobilitatea pendulară  – tot mai multe persoane par să petreacă scurte perioade de timp în Ucraina și România în locul unei rezidențe de lungă durată în România.

Acest fenomen pare a fi confirmat și de numărul și distribuția permiselor de protecție temporară emise în România care a ajuns la un total de 152 de mii din martie 2022 până în ianuarie 2024 dar a căror număr / lună a scăzut începând cu luna aprilie 2023 după ce timp de mai multe luni (iunie 2022 – aprilie 2023) a fost relativ stabil după cum indică figura de mai jos. Din nou, scăderea devine mai abruptă în special în ultimele 6-7 luni după modificarea programului „50/20” de sprijin a refugiaților din Ucraina.       

Mai mult de atât, acest lucru este indicat și de județele/localitățile în care au fost emise cele mai multe permise de protecție temporară în ultimii doi ani care (cu excepția Bucureștiului) sunt cele din imediata vecinătate a Ucrainei (Constanța, Maramureș, Galați, Suceava) iar acest lucru s-a accentuat cu trecerea timpului.  

Principalele motive pentru care scade numărul de refugiați din Ucraina care stau în România și creșterea mobilității pendulare țin de o serie de aspecte interconectate. În primul rând, cadrul legal din România a suferit schimbări frecvente care pot îngreuna de exemplu nu doar angajarea persoanelor străine (inclusiv refugiații), ci și „păstrarea” acestora la locul de muncă după angajarea lor. Pe lângă aceste schimbări frecvente, cadrul legal pentru integrarea străinilor (inclusiv a refugiaților) în România a rămas incomplet și adesea neclar. Există de exemplu lacune importante în ceea ce privește drepturile persoanelor străine (ca de exemplu cele civico-politice) dar și puțină conștientizare din partea instituțiilor publice cu privire la responsabilitățile lor față de aceste persoane. Nu în ultimul rând, deși legislația și politicile publice adoptate în România pentru a acomoda fluxul refugiați ucraineni respectă în mare măsură direcțiile stabilite de cadrul UE, majoritatea acestor modificări nu au fost făcute cu implicarea directă a refugiaților prin consultări publice. 

În strânsă legătură cu discuția despre cadrul legislativ,  deși „pe hârtie” refugiații au acces la întreg spectrul de servicii sociale din România, realitatea ne arată că și ei se lovesc de aceleași bariere ca și mulți dintre cetățenii români în relația cu statul dar fără a avea la îndemână mecanisme adaptive (de coping) ale acestora. De exemplu, au existat întârzierile semnificative (uneori chiar și aproape 1 an) cu decontarea cheltuielilor programului „50/20” dar și cu plățile pentru noul program de asistență a refugiaților din Ucraina, ceea ce a condus la o vulnerabilizare și mai mare a beneficiarilor acestor programe. Un alt exemplu vine din domeniul educației pre-universitare unde deși există dreptul de a participa în sistemul public de educație, din cauza barierelor de limbă și instituționale doar o mică parte dintre copiii din Ucraina sunt de fapt înscriși în acesta iar o proporție semnificativă (aproximativ 1 din 4) nu sunt înscriși în nici o formă de educație formală nici în România nici în alte țări.

Se poate observa de asemenea o scăderea în ceea ce privește disponibilitatea populației locale de a sprijini refugiații din Ucraina iar în context internațional cetățenii români se declară ceva mai moderați după cum arată și imaginea de mai jos. De asemenea par să existe și diferențe regionale importante între diverse orașe/zone din România în ceea ce privește percepția impactului pe care fluxul de refugiați l-a avut la nivel local. Nu în ultimul rând, datele arată că aproximativ jumătate dintre cei care au găzduit persoane dislocate din Ucraina (astfel un grup care a avut interacțiuni consistente cu aceștia) cred că venirea refugiaților a dus la o creștere a prețurilor chiriilor/locuințelor dar și a prețurilor în general. 

În loc de concluzii și într-o notă mai pozitivă, merită amintit și faptul că marea majoritate a ucrainenilor indică interacțiuni cu populația locală de obicei pozitive (peste 80%) deși există din nou diferențe importante între zonele din nordul și sudul țării.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

    • Un articol scris superficial. Multe asertiuni fără argumente. De exemplu, nu sunt clare drepturile „civico-politice”. Sau faptul ca la legislație nu s-a făcut consultare. Informarea și consultarea în ceea ce privește politicile publice o faci cu proprii cetățeni, nu cu cetățeni străini. Ce este inepție asta progresista ? De asemenea, la integrarea în scoli autorul da de înțeles ca autoritățile romane ar fi de vina. Ori, pe teritoriul României sunt mulți copii care învață online la școală din Ucraina de unde provin. Singurul lucru adevărat tine de decontarea cu întârziere a ajutoarelor pe regula 50/20. Fiul meu s-a ocupat de refugiați și sunt familiarizat cu problema. În ceea ce privește accesul pe piața forței de munca, mulți ucraineni refuza învățarea limbii române, pornind de la premisa ca pleacă în vest sau se întorc acasă.

      • Ungurii cu cetățenie română din Harghita și Covasna nu au învățat limba romana tot din motivul că vor să se întoarcă …..acasă ?! Plătesc primele 100 de pașapoarte pentru ungurii din cele două județe care pleacă definitiv din Romania cu renunțare la cetățenia română . Dublez numărul dacă aceștia vor fi parlamentari , prefecți , primari , consilieri județeni/locali , funcționari din administrația publică .

  1. Romania este prost condusa si gestionata la toate nivelurile societatii. Accesul la serviciile publice este greoi si birocratic excesiv, mediul privat de afaceri suprataxat, saracie multa si coruptie. In aceste conditii tot mai putini ucraineni vor ramane in Ro. Doar cateva sute in orasele mari, in rest toti catre tari din vestul european.

  2. Eeh, situația este mai complicată, cred că este vorba nu numai de limbă ci și de diferențe culturale și istorice. Cu slavii sudici relațiile au fost bune, cu slavii estici/nordici relațiile au fost reciproc ostile. Iar ucrainenii sunt percepuți de români tot ca un fel de ruși agresori care ne-au răpit teritorii. Așa că o colaborare pe termen lung cu slavii estici va fi dificilă și nu cred că știm/vrem/ putem să facem asta.

  3. Prostii. Lucrurile sunt simple: au plecat în țările vestice, pentru că acolo primesc mai mulți bani și au mai multe avantaje

  4. Nici nu stii ce sa crezi, sa te bucuri, sau sa te intristezi!?
    Bucurie ar fi ca se mai reduce efortul financiar al statului, poate se mai reduce si concurenta pe piata imobilelor, sau chiar a muncii.
    Un pic trist e faptul ca plecarea ucrainienilor ar putea semnifica faptul ca Romania nu e prea atragatoare, lucru care desigur nu e prea de laudat.

    Privind ucrainienii insasi, da, i-am vazut in vara in multe locuri turistice, pt unii razboiul a fost un prilej unic sa poata vizita Grecia, Parisul etc. Pt altii, cei ramasi sa lupte, vai de mama lor!

    Ca uneori stai si te intrebi, daca ai fi tu in situatia ucrainienilor cum ai proceda, cum te-ai comporta daca baietii tai ar fi chemati la macel?

  5. Indiferent de statut , cetateni romani sau nu , oamenii pleaca din Romania din cauza guvernantilor care fura si mint . In Romania se petrece urmatorul fenomen ; libertatea fireasca a omului este incalcata putin cite putin , zi de zi , de catre autoritatile nationale . Institutiile bugetare sint pline de abuzuri , ilegalitati si imoralitati .

  6. Mie mi-se pare interesant faptul ca magazinele moarte cu rochii de mireasa de pe bulevardul” Victoriei Socialismului impotriva intregului popor” continua sa existe avand Zero vanzari, de peste 3 decenii.
    Proprietarii acestor magazine platesc chirii enorme si sunt ucraienieni.
    Cel puțin, asa zicea gura targului pana de curand.
    Niciun edil al capitalei nu a putut explica de ce bulevardul cu Fantani este mort dpv comercial, de ce somnoleaza anemic doar o librarie banala, o bombonerie si o pravalie cu rame pentru ochelari .
    Deci, unii ukraienieni refugiati sau nu sunt prezenti pe teritoriul Romaniei.
    Vara ii poti vedea la terasa, langa Palatul Bragadiru .
    Cei care au parasit teritoriul țarii noastre au fost deceptionati de nivelul de civilizatie urbana, dupa parerea lor inferior celui din țara mama si contrariati de prezenta conationalilor stabil instalati in comertul cu rochii pentru mirese si foarte posibil, in ținute de exceptie pentru Naşi.

  7. Pentru ca nu pricep o boaba ROMANA si nici alfabetul nu le este familiar.
    Deoarece Romania arata jalnic, in multe privinte mai rau si decat prin Ucraina – aratati ca niste… E de ajuns sa se plimbe cineva prin capitala statului cel mai cel din Europa si-i piere tot cheful sa ramana ori stea pacilea. Si daca ar fi doar… LOCURILE!
    (acuma, pe bune, in afara de casoaiele si viloaiele de prin Primaverii, Aviatorilor, Dorobanti, …Armeneasca” poate, ce locuri PLACUTE cu adevarat cunoasteti? Oraselul copiilor”, poate, doar cateva bucati de prin Herastrau…restul e o mizerie, aglomeratie si poluare de nedescris, pe langa neingrijirea cronica a spatiului urban vizibila la tot pasul)
    Deoarece respectivii refugiati nu sunt destul de tineri – si daca ar fi! – nu-si gasesc usor de lucru si nici nu reusesc sa se integreze deplin din diverse cauze. Se ajuta ei intre ei, insa nu sunt nici indrumati si nici consiliati de statul acesta ca vai de el – uneori nici macar ajutati cum se cuvine, conform intelegerilor semnate de Ciolacu si Ciuca cu UE!

    • Nu abera, cică arată mai rău ca în Ucraina. Nu vorbi tâmpenii, mai negativista nație nu mi-o fost dat să văd!!!! Când ultima dată ai mers prin țară???? Numai tâmpenii vorbiți…

      • Exact! Majoritatea comentatorilor sunt negativisti, vorbesc numai generalitati, aceleasi vaicareli pline de insulte in dreapta si stanga (bunaoara au o obsesie cu WC-ul din fundul curtii), foarte putine exemple de experienta personala. Concluzia: sunt plecati de mult din Romania si scriu din amintiri (vechi) si din auzite de la alti frustati.

        • Pardon! In fundul curtii nu a existat niciodata un WC, locul acestora e in locuinta! In fundul curtii avem latrine (inca de pe vremea romanilor) sau closete (lartina, buda, cacastoare etc.), dar englezescul Water Closed, adica closetul cu apa (deci legat la canalizare) este numai in casa! Observase asta si Nea Marin!
          Din pacate in Romania avem putin peste jumatate din locuinte cu WC, aproape jumatate cu closete (in fundul curtii!) si uneori chiar fara, adica este utilizata in mod natural natura (sistematic sau ocazional).
          Fata de situatia mondiala stam foarte bine, caci situatia in lume este cam la egalitate intre cele trei situatii posibile. Suntem totusi in UE si asta obliga.

      • Cand te-ai dat ultima oara cu trenu?
        Stii cumva de ce vagoanele – la 15 ani de la intrarea in UE -, arata mai prost ca cele compartimentate, de acum un sfert de secol, iar trenurile circula cu viteza mai mica decat in urma cu de 30 de ani?! Iar toate astea fara sa avem nicio autostrada gata, de la un capat la altul, ci doar drumuri ale mortzii!
        (gunoaie peste tot, ruine, gari neingrijite, vanzatori ambulanti, cersetori, duhori… indiferent de clasa si de rangul trenului, la mai bine de 15 ani de cand sunteti membri cu drepturi depline ai UE, respinsi de toata lumea, neprimiti in Schegen si OCDE, cu vize atarnate de gat pentru SUA care stramba tot mai tare din nas…
        Macar ungurii n-au nevoie de vize pentru USA de vreo 30 de ani, croatii au intrat imediat si cu totul in Schengen si deja au adoptat moneda Euro desi au devenit membri NATO-UE mult dupa voi!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Anatolie Coșciug
Anatolie Coșciug
Anatolie Coșciug este asistent universitar doctor în sociologie, director adjunct al Centrului pentru Studiul Comparat al Migrației, interesat de analiza migrației către și dinspre România și a altor fenomene conexe. Cele mai recente publicații ale sale includ un articol despre cum sunt create remiterile politice (Journal of Ethnic and Migration Studies), un volum colectiv despre imigrația în România (Presa Universitară Clujeană, 2021), un număr special despre imigrație și integrare în România (Social Change Review, 2020) și diverse articole și capitole de carte pe subiecte legate de migrație în principalele edituri internaționale (Migration Studies Journal, Anthem Press, LitVerlag, etc.)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro