miercuri, aprilie 29, 2026

De ce crede Federaţia Rusă că teroarea prin dronele Shahed va duce la capitularea necondiţionată a Ucrainei?

Noaptea trecută, o nouă rafală de drone Shahed a făcut ravagii în Ucraina. De data aceasta, a fost rândul oraşului Odesa. Dronele iraniene au ţintit un bloc de 21 de etaje, omorând un cuplu şi rănind mai mulţi copii.

În fiecare noapte, se repetă acelaşi scenariu: sute de drone sunt trimise simultan în toate regiunile Ucrainei. Ţinte predilecte sunt oraşele Harkiv, Herson, Odesa, Kyiv, mari aglomerăti ubane, unde dronele fac în mod sigur victime printre civili. În trecut, erau atacate obiective militare şi în subsidiar civile. În prezent, sunt atacate exclusiv obiective civile. Uneori, atacurile cu drone nu au niciun sens, cum a fost  atacul de la liceul din Bilhordod – Dnistrovski, aflat lângă cetatea lui Ştefan cel Mare. Atacul a survenit a doua zi după ce elevii celebraseră încheierea anului şcolar. În zonă nu există niciun obiectiv militar pe o rază de zeci de kilometri. Scopul a fost doar de a semăna panică, de a distruge complet liceul respectiv şi de a face vicitime omeneşti. În Herson a fost distrusă clădirea administraţiei civile a oraşului, ocupată pentru scurt timp în 2022 de forţele de ocupaţie ruse. Atacul a fost inutil, nimeni nu era în clădirea respectivă în timpul nopţii. Rezultatul a fost distrugerea efectivă a clădirii, simbol pentru revenirea paşnică a autorităţilor ucrainene în noiembrie 2022. În Dnipro un atac devastator avaut ca ţintă un  tren de călători, chiar în mijlocul zilei.

Luptele pe front sunt practic îngheţate, forţele ruse şi cele ucrainene fiind într-o situaţie de echilibru perfect. Atunci când o parte realizează un avans minimal, este rapid constrânsă să se retragă.

De la venirea sa putere, Donald Trump a încercat să oprească războiul din Ucraina, prin mijloace care au atras cel mult ilaritate la Kremlin. Trump a crezut că o convorbire directă cu Putin ar rezolva într-un fel situaţia Exact în timpul ultimei astfel de convorbiri, Putin a lansat un atac devastatar asupra Ucrainei, despre care Trump avea să afle abia după ce a încheiat conversaţia. Reacţia sa a fost: “Putin a devenit absolut NEBUN”.

O evaluare profund greşită. Putin nu este nebun, ci ae un scop foarte clar: refacerea puterii Federaţiei Ruse pe întreg teritoriul fostei Uniuni Sovietice, prin anihilarea în primul rând a Ucrainei. Trump a încercat să-l transforme pe Putin  într-un  partener credibil, dispus să se aşeze la masa negocierilor. În mod deliberat, Putin face tot posibilul pentru a contrazice acest portret ideal creat la Washington.

De ce procedează în acest fel, aparent iraţional? De ce nu încearcă să profite de pe urma conturării unui portret mai uman?

O ipoteză des vehiculată este că această campanie de atacuri asupra civililor fără apărare din marile oraşe este preludiul unei mari ofensive e vară, cu toate forţele. Luna iunie aproape a trecut şi marea ofensivă se lasă aşteptată. Forţele ruse au schimbat strategia pe front, atacând regiunea Sumî. Operaţiunea, limitată, s-a dovedit a fi un eşec. Nici vorbă despre o ofensivă pe scară largă. Dacă ar fi fost aşa, ar fi fost atacate facilităţi militare, depozite de armament, reţele de transport folosite de militari. Nimic din toate acestea.

Putin foloseşte tactica atacării exclusiv a obiectivelor civile în Ucraina pentru a semăna panică şi pentru a scădea la minim moralul ucrainenilor care, din această perspectivă, ar începe să ceară pe scară largă conducerii de la Kyiv să accepte capitularea necondiţioată.

Dacă ne uităm însă cu atenţie în istorie, putem vedea că Putin nu a fost singurul şi cu siguranţă nu va fi nici ultimul care a folosit sau va folosi aceeaşi tactică. Toate exemplele de pânâ acum au eşuat.

Prima dată în istorie când a fost folosită bombardarea ţintelor civile, în mod deliberat . a fost la începutul Primul Război Mondial. Zeppelin-urile germane au impresionat prin apariţia lor şi prin teroarea pe care au semănat-o din senin, inclusiv la Bucureşti dar mai ales la Belgrad. Nici România, nici Serbia nu au capitulat, fiind până la urmă învingătoare în război. Strategia terorii nu a funcţionat. La fel a crezut şi Hitler când a început să bombardeze masiv Londra, în speranţa că astfel Anglia va capituila, crezănd că populaţia civilă va solicita acest lucru conducerii politice a ţării. La rândul lor, forţele britanice şi americane au bombradat intens Germania, în speranţa capitulării lui Hitler, până la momentul în care a apărut alternativa folosirii unor forţe militare capabile să realizeze o incursiune terestră masivă, prin debarcarea din Normandia.

Atunci când publicul american ajunsese la o saturaţie în ceea ce priveşte războiul din Pacific, iar numărul victimelor atinsese cifre îngrijorătoare, administraţia de la Washington a mizat pe acceeaşi iluzie: o campanie intensă de biombardamente asupra Japoniei va aduce capitularea necondiţionată a acesteia. Dimmpotrivă, populaţia a avut exact reacţia contrară, fiind mai unită în jurul conduderii politice. Războiul părea a nu mai avea sfârşit până la momentul detonării celor două bombe atomice de l;a Hiroshima şi Nagasaki.

Nu cunoaşte Putin aceste exemple? Nu realizează că efectul bombardării civililor este exact invers, de susţinere şi mai puternică pentru actuala condidere a Ucrainei?

Cei care au practicat astfel de atacuri au avut în general două astfel de motive: disperare, datorită situaţiei nefavoarbile de pe front sau, dimpotrivă, nerăbdare pentru a exploata o situaţie favorabilă, cu care se părea că nu se vor mai întâlni în desfăşurarea războiului.

Este Putin disperat sau nerăbdător? Mai degrabă pare a folosi această campanie de bombardamente masive ca o etapă în atingerea obiectivului strategic de acaparare a întregii Ucraine. Putin are suficientă răbdare pe termen lung dar este totodată nerăbdător să vadă primele rezultate ale campaniei de teroare: mici revolte civile, autentice, luări de poziţii critice la adresa lui Zelenski, etc. Ulterior, aceste mici schimbări de atitudine pot fi folosite la maxim cu ajutorul propagandei. Deocandată, nimic din toate acestea. Ucrainenii suferă în tăcere şi devin tot mai determinaţi să lupte. Totuşi, Putin continuă să spere. Nu are nimic de pierdut. Pe front nu se poate impune decisiv şi oricum ar dura câţiva ani până la realizarea obiectivului său final. Putin a  realizat că naivitatea americană a Administraţiei Trump, reprezentată exemplar de un Steve Witkoff impresionat realmente de luxul Kremlinului, îi poate veni în ajutor. Putin a înţeles că orice atac asupra civililor în Ucraina nu va avea nicio consecinţă decât dacă starea de panică va fi instaurată şi generalizată. Pe undeva Putin şi-a atins obiectivul. Aceste atacuri masive, care au ca ţintă exclusivă civilii, nici nu mai sunt relatate în media occidentală. Ucrainenii mor în tăcere, nimic nu pare a deranja genocidul tăcut asupra unei naţiuni.

Folosirea dronelor în acest scop este ideală, din punctul de vedere al lui Putin. Acestea pot omorî copii, femei, bătrâni, cu costuri minime. Federaţia Rusă măreşte zilnic producţia de drone Shahed, iniţial sub licenţă iraniană. Acestea devin din ce în ce mai sofisticate dar costurile de producţie rămân relativ aceleaşi.

Totuşi, această campanie de teroare a Federaţiei Ruse va avea la final acelaşi efect ca şi exemplele precedente din istorie: exact invers faţă de cel scontat. Probabil Putin vede în mod diferit cauzele capitulării Japoniei decât majoritatea istoricilor. Aceasta a fost posibilă doar datorită unui atac masiv nuclear, primul de acest fel din istorie, precum şi intrării în război, în ultimele sale zile, a Uniunii Sovietice care a penetrat în Manciuiria ocupată de japonezi. Doar perspectiva unui război nuclear asimetric, precum şi a unirii forţelor sovietică cu cea americană a deteriminat conducerea Japoniei să ia decizia capitulării. Japonia arăta în 1945 mult mai distrusă decât este Ucraina astăzi – şi totuşi, niciun jaoonez nu s-a revoltat împotriva împăratului sau a făcut public apel la capitulare. O asemenea acumulare de factori externi este practic imposibilă în cazul Ucrainei – însă Valdimir Putin nu vede această acumulare, ci doar mizează pe impactul psihologic al crimelor rămase nepedepsite. Un alt exemplu. SUA a crezut în  războiul din Vietnam exact ce crede acum, Putin despre Ucraina. Asupra Vietnamului de Nord au fost aruncate aproape un milion de tone de bombe, prin nu mai puţin  de 300.000 de raiduri aeriene în perioada 1965 – 1968. Rezultatul: Vietnamul de Sud, sprijinit de SUA, a pierdut până la urmă războiul. Comuniştii de la Hanoi nu s-au lăsat impresionaţi de atacurile aeriene masive, dimpotrivă, au folosit această ocazie pentru a găsi motive de continuare a războiului.

Această campanie de teroare va continua multă vreme. Vom vedea din ce în ce mai multe imagini ale unor oraşe reduse la ruină. Efectul va fi însă exact contrar celui scontat de Putin: ucrainenii vor fi şi mai determinaţi să continue războiul pentrru a-şi apăra teritoriul. În tot acest timp, vor mai exista politicieni naivi sau doar pro-ruşi care vor vorbi despre posibilitatea unor “negocieri de pace” cu regimul de la Kremlin. Speranţa unei păci agreate cu Putin este doar o iluzie amară, definitiv îngropată în molozul blocurilor din Kyiv, Herson, Harkiv sau Odesa dărâmate de dronele Shahed. Putin poate fi descurajat, poate fi determinat să încheie această campanie criminală doar prin contrapunerea unei forţe credibile pe întreg continentul european care să aibă ca scop oprirea oricărei ambiţii imperiale ruse. Nicicând în istorie teroarea aeriană nu a avut rezultatul de a prăbuşi moralul unei naţiuni, ci dimpotrivă.

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. De fapt Rusia a revenit la doctrina ei clasică/imperială a războiului permanent. Rusia, de pe la 1650 a aplicat această doctrină, inclusiv în perioada bolșevismului și acum sub Putin. Rusia are nevoie de dușmani pentru a-și ține poporul sub teroare fiindcă, da, sufletul rusesc este anarhic și răspândit pe o suprafață mare unde nu poate fi controlat democratic. Doar frica de stat poate ține unită această uriașă națiune. Rusia nu are neapărată nevoie de Ucraina, ea este speriată de exemplul ucrainian care refuză modul de conducere rusesc. Logica rușilor este: dacă URSS s-a spart în vreo 15 state iar Ucraina, componentă identitară a sufletului rusesc, pleacă și ea, atunci „maica Rusia” este schilodită tocmai în identitatea/sufletul ei istoric. Rusia nu poate ceda Ucraina fiindcă asta ar însemna dispariția Rusiei ca entitate națională. De aici și periculozitatea intervenției Occidentale în războiul din Ucraina. Rusia se va bate pentru Ucraina fiindcă pentru Rusia este o problemă existențială.

    • La argumentele tale, oarecum in logica răspândită de propaganda cremlinului, e de asteptat ca SAS sa rezolve prin mântuire pe locatarul cremlinului. Britanicii au cel putin doua motive serioase : Litvinenko si Skrypal. Îndrăzneala FSB de a deranja ordinea publica in UK nu ramane fara urmări.

      • Nu pot dormi noaptea cei din UK, fiindca au murit doi spioni rusi la ei in tara. O sa trimita sa moara baieti englezi pentru acest fapt. Esti cu capul in nori.

    • @un domn
      Mă scuzați, aveți o imagine very Hollywood style asupra problemelor astea. Serios!
      Dar evident că dacă politica UK este sub steaua ce a dus la Lizz Truss prime minister orice e posibil.
      „Litvinenko si Skrypal” sunt, sigur că da, niște exemple supărătoare. Totuși, un stat care face/a făcut politică globală de vreo 2-3 secole să ajungă să distrugă astfel relațiile cu o mare putere ?!!? 😱😕

      • JirinovskiBuckresh
        Orice comentariu la adresa mascau de bun simt este in stil cum ai spus. In rest ai dreptate . Puterea Irpin si Bucha spui ?

    • Ca să-și reconfirme în proprii ei ochi statutul de mare putere Rusia are nevoie de Ucraina (Maolorusia-Rusia Mică) și de Bielorusia (Rusia Albă). Petru I se intitula ”Țar și autocrat al tuturor celor trei Rusii: -Mare, Mică și Albă”. Putler, țarul pitic de la Kremlin vrea să rămînă și el în manuale ca un fel de ”Restitutor Imperii”, dacă nu ca Petru și Ecaterina măcar imediat după! Două argumente în plus față de ce s-a zis aici: a) un bombardament atomic contra Ucrainei iese din discuție. Putin nu va face așa ceva pentru că va deveni un paria internațional pentur următoarea sută de ani și nici amicul său Trump (TACO) nu-l va salva. b) Care ar fi alternativa? Ce e in capul ucrainenilor? Lumea nu se întreabă și nici neuronul stingher al suveraniștilor nu face acest exercițiu – dacă Ucraina capitulează ce se întimplă după capitulare? Va fi tratată Ucraina precum ”consulul lui Truman” gen. Douglas McArthur a tratat Imperiul Nipon învins? Nu, nicidecum. Capitularea Ucrainei înseamnă exilul de 3-4 milioane de ucraineni, trierea populației, violuri, masacre, jafuri la drumul mare, execuții sumare ca la Katyn și multe multe garnituri de tren cu deportați în Kolîma, Magadan și Komsomolsk pe Amur. Plus zeci de mii de familii de ”eroi” care așteapă să fie mutate din vreo ”komunalkă/hrușciovcă” din Irkuțk într-un apartament spațios din Lvov sau Ujgorod. Pentru că ce să vezi, spre mirarea suveraniștilor, muscalul nu iubește Siberia. Stă acolo de nevoie, în condiții sordide, și-și bea mințile. Dar dacă-i dă cineva o bucățică de putere și-l face nacealnic peste niște nenorociți imediat se trasformă în cel mai mare torționar posibil ca-n ”Amintiri din Kolîma” al lui Varlaam Șalamov. De aia nu vor ucrainienii să capituleze. Pentru că bunicii lor au trecut prin Holodomor și știu ce-i așteaptă….

  2. Cel mai probabil in cercurile restranse europene, americane si chiar ruse se va ajunge la concluzia deocamdata nespusa , nerostita cu voce tare ca Putin ar trebui sa dispara pentru a avea cu cine discuta pacea, reluarea relatiilor economice, pastrarea in buna ordine si paza a sutelor de ogive nucleare. Tuturor le-ar fi mai bine daca un singur om nu ar sta inflexibil in calea oricarei negocieri. Daca problema este identificata evident ca rezolvarea va fi gasita . Odata incheiat razboiul Putin nu va putea circula mai pe nicaieri de frica mandatului international de arestare.

  3. „În prezent, sunt atacate exclusiv obiective civile.” Mi se pare o exagerare. Daca e sa comparam cele 2 conflicte militare Iran&RUS putem observa o anume similaritate in proportia obiectivelor militare si ale victimelor civile. Iar comparatia acestora (tragice si teribile si ele) cu Gaza ne lasa fara cuvinte. Disproportia nu poate fi eludata si tocmai de aceea Curtile de la Haga…… In fine.

    „atacul de la liceul din Bilhordod – Dnistrovski […]. Atacul a survenit a doua zi după ce elevii celebraseră încheierea anului şcolar. […] În Herson a fost distrusă clădirea administraţiei civile a oraşului […]. Atacul a fost inutil, nimeni nu era în clădirea respectivă în timpul nopţii.” Da, din cele relatate reiese, totusi, ca NU s-au urmarit victime civile. Problema e ca intamplarea nefericita, soarta teribil de potrivnica face ca pe timp de razboi sa existe o multime de victime civile. Oameni absolut nevinovati care si-ar dori, ca noi toti, sa se termine aceasta aberatie de razboi.

    „În Dnipro un atac devastator avaut ca ţintă un tren de călători, chiar în mijlocul zilei.” La fel de tragic si condamabil ca si atacul UKR asupra trenului de calatori din regiunea Kursk de acum vreo 10 zile. Grozaviile razboiului! Sigur ca putem banui RUS ca a atacat intentionat trenul de calatori. Dar sa punem la indoiala cuvantul UKR privitor la distrugerea podului din Kursk atunci cand era traversat de un tren de calatori cu orar prestabilit ?!? Sa aprobe asa ceva GUR, Sirsky si Zele ?!?

    „Luptele pe front sunt practic îngheţate, forţele ruse şi cele ucrainene fiind într-o situaţie de echilibru perfect. Atunci când o parte realizează un avans minimal, este rapid constrânsă să se retragă.” D-le Carp, daca ne uitam pe harta observam, in fiecare zi, avansuri mici/graduale dar constante ale RUS. Efectiv in fiecare zi.
    Da, este neconvenabil, poate ne-am dori altceva dar situatia de pe teren se inrautateste permanent ptr.UKR. Iar conditiile ptr.negocieri la fel, realist vorbind.

    „Putin nu este nebun, ci ae un scop foarte clar: refacerea puterii Federaţiei Ruse pe întreg teritoriul fostei Uniuni Sovietice, prin anihilarea în primul rând a Ucrainei.” Nu, nu este deloc nebun. Aveti dreptate! As spune ca este f.calculat, rece si foarte decis.
    Daca scopul ar fi refacerea PUTERII Federaţiei Ruse pe întreg teritoriul fostei Uniuni Sovietice putem spune ca nu e f.departe de atingerea acestuia. PUTEREA in sensul si contextul actual nu inseamna neparat recucerirea/anexarea teritoriilor care au devenit independente in ’91. Cred ca hegemonia/dominatia asupra acestora „is a better deal” daca e sa facem o analiza costuri-beneficii. Dar cine stie ce are in plan Vladimir-Vladimirovici !??!

    „Forţele ruse au schimbat strategia pe front, atacând regiunea Sumî. Operaţiunea, limitată, s-a dovedit a fi un eşec. Nici vorbă despre o ofensivă pe scară largă.” Pai normal! E o operatiune LIMITATA. Sigur ca poate evolua/involua spre altceva, dar fiind limitata are si scopuri limitate….ptr.moment.

    „Nicicând în istorie teroarea aeriană nu a avut rezultatul de a prăbuşi moralul unei naţiuni, ci dimpotrivă.” Nu pot decat sa subscriu concluziei dvs. Totusi trebuie spus&repetat ca este general valabila concluzia.
    Curios este ca dupa bombardamentele asupra Iranului US&IL pareau, cel putin la nivel declarativ, sa mizeze pe o schimbare de regim ca urmare a unor revolte ale populatiei. Un pic ciudat….

    Un aspect mai concret. Exista o diferenta semnificativa intre operatiunile militare aeriene ale RUS&UKR. In ceea ce priveste RUS op.par mai mult tactice, adica sunt/par a fi concepute ptr.folosul operatiunilor de pe teren: distrugerea depozitelor de munitie, de concentrari de forte, lovituri asupra centrelor logistice. Sigur ca nu neaparat in imediata vecinatate a frontului ca in ww2. Dar coroborate aceste lovituri aeriene creaza prin ele insele un avantaj strategic. „Quantity has a quality of its own” cum se zice ca ar fi spus Koba.
    UKR pare a viza obiective, cumva, strategice prin special ops. Cateodata par mai mult lovituri de imagine sincronizate cu diverse evenimente cu expunere mediatica. Pana acum, cu exceptia entuziasmului mediatic, nu prea par sa fi cauzat schimbari semnificative pe campul de lupta.
    In ww2, un cu totul altfel de razboi decat cel de astazi din UKR, cu f.putine exceptii Germania a castigat toate bataliile. Dar cei care le-a pierdut aproape pe toate au ajuns la Berlin…..

    Au trecut 3 1/2 ani. Am asistat la N campanii mediatice insistente, la NUMEROASE culpabilizari si vociferari la adresa Occidentului, la rusinarea DE si a politicienilor ei, la injurarea in the Oval office a lui JD Vance, etc. Campanii ptr.drone Bayraktar, Javelin care o sa-i ingenuncheze definitiv pe rusi; tunuri de 150mm, tancuri Leopard pe care diavolii de nemtii nu voiau si nu voiau sa i le dea lu’ Zele si care erau menite sa-i sparga pe rusi si vechiturile lor; rachete Himars (erau si tricouri pe care scria Sfanta Himars!!); tancuri Abrams (aoleu ce-o sa le facem cu ele rusilor); StormShadow/Scalp sunt fara egal!! ii rupem!; ah, nu vreti sa ne dati F-16, o sa-i inspaimantam cu ele; etc, etc.
    Inapoiata RUS fura masini de spalat UKR ptr.ca nu are electronic chips ptr.rachete!! In 2 luni nu mai are nici o racheta, in 3 luni nici un tanc, in max.6 luni nici tunuri si nici munitie. Gata, i-am terminat !! Populatia o sa-l dea jos pe tarul Putin, etc.
    Ce s-a ales de toate astea ?!? Suntem acum intr-o situatie mai buna ca in primavara lui ’22 ?!?

  4. Ar trebui analizat mai mult WWII.

    Germania a fost bombardata sistemic pe partea civila pana in ziua capitularii, vezi Dresdna si alte orase in nord-vestul germaniei de astazi nu au cladiri vechi, nu au cladiri de fabrici vechi cum mai sunt in Franta sau Belgia. Asta pe partea UK, USA. Pe partea de unde veneau rusii exact la fel. Mai mult, pe unde trecea frontul violurile, furturile, destrugerile, omorurile erau la ordinea zilei, de ambele parti, sunt si filme pe tema aceasta.

    Japonia, in final Hiroshima si Nagasaki au fost in esenta tinte civile. Filmul Pearl Harbor, e frumos, spectaculos, toti plangem si suferim pentru personajul principal, dragoste, copii, dar au atacat Tokio, populatie civila la nimereala, pentru a transmite un mesaj.

    De ce asa? Simplu, fiindca asa functioneaza armata. Filmele pe care le vedem sunt niste povesti frumoase de propaganda care ascund partea rea si impresioneaza tinerii, fiindca vom avea nevoie de sacrificii pe viitor. Chestia cu reguli in razboi, onoare, drepturile omului sunt povesti, iluzii, totul e exact invers.

    Ce rezolva aceasta terorizare a civililor?
    – presiune, psihologica, politica si economica pe conducere
    – distrugerea infrastructurii si a industriei care sustine frontul
    – pe front vor ajunge mai putini ostasi si aparare antiaeriana, vor fi nevoiti sa-si apere orasele
    – batem peste tot, si vedem unde cedeaza, nu se stie niciodata

    O fi o strategie tactica inventata in WWI ? Nu cred, cred ca e veche de cand lumea, doar tehnologia se schimba.

    Ce vrea Putin? Isi poate controla statul cand exista un dusman extern. Va inainte pana unde poate si un pic mai mult care devine o zona tampon.

    • @Ion
      Nu stiu, da’ parca in razboaiele/conflictele curente terorizarea populatiei nu mai este utilizata chiar ca in ww2. Daca stau sa ma gandesc bine nici in Vietnam US nu a uzat de astfel de tactici, la fel in Irak ’91&’2003, Afganistan RUS&US, Libya. Sigur ca NU vorbesc despre tacticile Viet-Cong, Khmerii rosii care foloseau teroarea sistematica impotriva propriilor populatii. Cum nu vorbesc despre ce se intampla „nowadays” in Africa unde…..
      Exista, totusi, o exceptie….nu o numesc aici.

      „Ce vrea Putin? Isi poate controla statul cand exista un dusman extern.” Si inainte de 2014 tov.Vladimir-Vladimirovici nu-si controla populatia ?!? Sa nu cadem cu usurinta in clisee. Este posibil/probabil ca populatia (majoritatea) sa adere la politica lui Putin.
      Se pare ca perioada Eltin a lasat urme adanci in constiinta sociala (ca sa folosesc un concept marxist). In buna masura Putin a fost perceput ca cineva ne corupt/mai putin corupt, energic, cu un plan de a pune o oarecare ordine in societate, de a reduce pericolul terorist si secesionist si mai ales acela de a reduce coruptia endemica si oligarhizarea extrema a soc.RUS. Probabil ca RUS accepta mai usor autoritarismul daca vine la pachet cu ordinea sociala si domolirea unor asperitati economice.
      La noi nu stiu cum ar fi, suntem dintr-un alt „breed” decat rusii. But who knows ?!? Ar fi bine sa nu testam aceasta cale.

    • Da, doar ca de la WW2 s-au schimbat multe in tehnologia militara. Azi cine are tehnologie trimite B2 la 30 ore distanta, punct ochit punct lovit fara victime civile dar cu daune militare maxime.

      Unii au evoluat, altii au ramas in aceeasi mentalitate invechita. Plus ca azi informatia circula. Terorizarea unei populatii civile dintr-o arie delimitata nu mai poate fi mentinuta sub tacere, a doua zi stie tot mapamondul.

  5. Putin este nebun.
    In clipa in care toata lumea vede ca intre dorinta si putinta este o mare diferenta, un om sanatos cauta solutii sa incheie razboiul. De la tratative -directe sau mediate- pina la retragerea directa, fara explicatii.
    Toate solutiile cautate de Putin pina acum, au ratat. Toate armele lui minunate sau rezervele imense. Tot. E timpul sa inceteze prostiile. Dar el nu, si nu.
    Mai toti prietenii pe care i-a avut i-au intors spatele si se inarmeaza impotriva lui. El ramie in curtea lui, cu cine vrea sa profite de pe urma prostiei lui.
    Nu poti sa repeti la infinit aceeasi prostie si sa te gandesti ca rezultatul va fi altul. Decat daca esti…..
    Vrea sa oblige poporul ucrainean sa se revolte? Pai se revolta. Impotriva lui. Pe linga faptul -bine surprins- ca bombardamentele civile nu au obtinut niciodata o revolta impotriva conducerii tarii atacate. Nici Vietnam, Afganistan, Serbia etc. Si totusi, contiua ca timpitul. Pe linga faptul ca fiecare drona trimisa in zone civile e o crima de razboi. Oricum, daca vrea un Coventry, Dresda etc… e nevoie de mult mai multe drone decat are. E jalnic!
    E de mentionat ca Hilter a inceput sa piarda razboiul in clipa in care a abandonat tintele militare si a inceput bombardamentul zonelor civile. Habar nu are de istorie. Nici el, nici consilierii sai.
    Putin se viseaza mare tar si mare cuceritor, dar este un simplu nebun.
    „S-a scremut muntele si a fatat un soricel!”

    Si sa lasam razboiul, pentru moment. Vedeti cate oportunitati a ratat si rateaza Putin, din cauza razboiului si a sanctiunilor economice. Isi distruge tara „pas cu pas”…. „zi de zi si ceas de ceas”.

    Ce ma mira pe mine, este ca ucrainenii, care sunt buni luptatori si le merge mintea, nu au organizat aparari locale a.a. Dronele astea sunt niste tartarete ce merg la joasa inaltime, cu viteze mici, Un sistem de mitraliere de 12,7/14,5, asezate inteligent in teritoriu, pe directiile de atac (probabil) ale dronelor, cu un sistem de alarmare si identificare a tintelor, care sa dirijeze focul, deservite de civilii care nu sunt pe front sau de femei, poate neutraliza dronele. Lasind rachetele a.a. pentru avioane, rachete strategice etc.

    Pina acum, ucrainenii trebuiau sa aibe a.l.a. (aparare locala antiareiana) organizata si functionala. Mai bine mai tarziu, decat niciodata.

    Ar trebui sa-i spuna cineva lui Putin ca bombele atomice nu le poate folosi, pentru ca ar insemna sinucidere. Sa nu se mai gandeasca la ele.
    Si ar trebui sa-l previna cineva ca daca razboiul continua doar din cauza nebuniei lui, mai devreme sau mai tarziu va deveni o tinta. A dusmanilor, a prietenilor….. Viata e rea cu invinsii.

    • Cum ai organiza un astfel de sistem de aparare in Romania?

      Ca sa poti sa faci asa ceva, ti-ar trebui ca populatia civila sa fie foarte motivata. Ar trebui sa stie sa lucreze impreuna, sa aiba o anumita disciplina, abilitati de colaborare. Sa fie fiecare om instruit in anumit fel.

      Am putea face un exercitiu la curatenie sau in alte domenii mai intai. Noi nu reusim chestii mai simple sa facem sa functioneze.

      Ce e de facut? Regandit si inceput de reconstruit totul. Ca omul sa fie gata sa lupte pentru ceva. Sa stie cum sa o faca, sa simta ca apartine unei comunitati. Sunt multe de facut.

    • Din pacate, cu toate ca soldatii ucraineni lupta bine, conducerea militara a Ucrainei e aproape la fel de incompetenta ca si cea rusa, asta pentru ca a fost numita pe aceeasi filiera a coruptiei (cum e si in Romania).

    • Dictatorul Roșu nu este chiar nebun, dar zelul lui pentru a ingurgita oameni cu pielea albă este un fel de nebunie mistica. Așadar, motivele reale ale acestui război putinist sunt aura de legendă a Kyiv Rus, dar și trăsăturile de fenotip asiatic care se lățesc peste macabra construcție imperialista. Psihoticul bătrânel – un blestemat ginghishid din pricina căruia însuși Diavolul strănută – înțelege că în câteva decenii tărâmul sau obez va deveni preponderent musulman, budist, sinoist. In concluzie, Colosul cu picioare de lut e vulnerabil fara fundația și patrimoniul istoric pe care Ucraina o are.

  6. Domnule profesor, sunteți un specialist, care știe că este vorba de drone GERAN-2, produse în Rusia. Da, aceste drone au fost produse inițial după drona iraniană Shahed, dar acum rușii au adus modificări la modelul inițial GERAN-1.
    /

  7. Ca de obicei, Europa e nehotărâtă. Ajută Ucraina, dar cu jumătăți de măsură. Marea Britanie pare mai hotărâtă, dar nu cred că poate face prea mult, singură.
    Pare că singura speranță a Ucrainei e ca domnul Trump să se supere pe tov. putin, dar să se înțeleagă cu tov. Xi.

  8. De fapt Japonia nu a capitulat din cauza bombardamentelor atomice ci pentru ca Hirohito s-a temut ca Japonia va deveni republica sovietica. Daca Putin crede asta (ma indoiesc totusi) atunci aici are dreptate.

  9. Opinia că Fetidenatia Rusă ar fi un popor de diavoli rămâne valabilă. Importanța mondială a acestei mulțimi de etnii ce le unește limba rusă, despotismul, șovinismul și ambițiile imperiale ale suveranilor nu sta, in niciun caz, in destoinicia ei, in puterea ei de munca, in organizarea ei, in ordinea ei, in instituțiile ei. Toate astea sunt lipsă! Războiul criminal din Ucraina a deschis apetitul criminalului indezirabil Puțin pentru acapararea Europei, pentru „spatii vitale”, bucata cu bucata. Or, Rusia nu a avut un secol care sa fi fost subordonat rațiunii, corectitudinii, coerenței. In epoca războiului rece se știa exact cum reacționează acest stat-aligator. Acum duhul muscal din sticla se răspândește că ciumă. Nu există nicio îndoială că odiosul Puțin practică teroarea cu o competență inegalabilă și că politica lui nu este diferită de cea a unui nazist (sau terorist). Chemată, nu de azi, nu de ieri la luminile civilizației, Rusia va rămâne un Moloh pe care nimic nu-l satură. Rusia e toxica. Poluează totul în jur. Relațiile cu aceasta intinsoare-inchisoare sunt periculoase. Te ucide literalmente.

    • Frumos, scrii frumos. Așa este, mă tot sfădesc cu copiii mei că și eu cred că acest popor magnific a fost și rămas o adunătură de triburi sălbatice din stepele de dincoace si dincolo de Urali și care întotdeauna au tras cu ochiul la vest europeni zicând, sa facem și noi că ei. Dar pe la cusături, au dat pe-afara caracterul lor cu fiecare ocazie și de fiecare dată cu drame inimaginabile. Au inventat grozave metode de a-și teroriza proprii cetățeni și ciudat, au rămas toți patrioți și bezmetici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Carp
Radu Carp
Radu Carp este profesor la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, Director al Departamentului Politici Publice, Relaţii internaţionale, Studii de securitate (2020 - ). Doctor în drept al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2002). MA în studii europene și relații internaționale, Institut Européen des Hautes Etudes Internationales, Nisa (1996). Reprezentant al Universităţii din Bucureşti în proiectul CIII-PL-0702-09-2021 - Ethics and Politics in the European Context, parte a reţelei CEEPUS III, coordonat de Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin care reuneşte universităţi central şi est-europene (2012 -). Coordonator al echipei Universităţii din Bucureşti în reţeaua ştiinţifică europeană Observatory on Local Autonomy, coordonată de Université de Lille (2015 -). Membru al Academic Curriculum Group, în cadrul E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2020 - ). Membru al Comisiei de ştiinţe politice, studii de securitate, ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică a CNATDCU (2020 - ). Membru al Consiliului de Conducere al ICR (2017 -). A ocupat funcțiile de membru al Comitetului Executiv al E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2015-2020), membru al board-ului International Centre for Black Sea Studies, Atena (2010-2012), director general al Institutului Diplomatic Român, Ministerul Afacerilor Externe (2010-2012), prodecan (2008-2010), secretar științific (2010-2012) director al Şcolii Doctorale de Ştiinţă Politică (2015-2020) la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București. Colaborări și stagii de predare: Global Campus of Human Rights, Veneţia (2019, 2020); Universitá di Genoa (2019); Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin (2019); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea din Viena (2017, 2019); National Tchengchi University, Taiwan (2016); EIUC - European Inter-University Centre for Human Rights and Democratization, Veneţia (2016, 2017, 2018); Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica (2016); Universitá degli Studi Florența (2015); Institut für Sozialethik, Universitatea din Viena (2015); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea Wroclaw (2014, 2017); Universitatea Trnava (2014); Universitatea Umea (2013); Universitatea Carolină, Praga (2013); Universitatea Bologna (proiectul internațional 156171-LLP-1-2009-1-IT-ERASMUS JUSTMEN. „Menu for Justice. Towards a European Curriculum on Judicial Studies”, 2009-2013); Universitatea Szeged (2012); The Munk School of Global Affairs, Universitatea din Toronto (2011); Universitatea „Mykolo Romerio”, Vilnius (2010); Universitatea din Atena (2000). A participat la proiecte de cercetare în colaborare cu mai multe instituţii: Fridtjof Nansen Institute - Fridtjof Nansen Stiftelsen på Polhøgda Oslo (2020 - ), Université Libre de Bruxelles (2020 - ); Comisia Europeană/CRPE (2019); Academia Română (2018); Wilfried Martens Centre for European Studies (2015); Institut für Rechtsphilosophie, Religions-und Kulturrecht, Universitatea din Viena (2006 2008); Institutul European din România (2007); Institutul „Ludwig Boltzmann” pentru Studiul Problematicii Religioase a Integrării Europene, program al New Europe College, București (2004); TMC Asser Instituut, Haga (2002) etc. A publicat 16 cărți în calitate de autor și coautor. Ultima carte publicată : O lumină în întuneric. Democraţie, stat de drept şi drepturile omului într-o lume în schimbare, Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2020. Capitole de cărți și articole publicate în: Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Lituania, Polonia, Republica Moldova, Olanda, SUA, Ucraina.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

anunt

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Societatea română pentru Istoria Religiilor organizează la București, în perioada 20-25 septembrie 2026, Congresul mondial al disciplinei.

Tema generală a Congresului – Religions 360° – va reuni sute de savanți din șase continente, care vor prezenta cercetările actuale desfășurate în toate centrele semnificative ale discipline la nivel global – vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro