miercuri, septembrie 22, 2021

De ce este acuzată periodic Polonia de antisemitism?

            Recent, media internațională a acuzat din nou guvernul polonez că încurajează atitudini antisemite. Punctul de plecare a fost lansarea unui proces de calomnie la adresa a doi cercetători (profesori) care ar fi sugerat, în volumul Night Without an End (2018), implicarea unui fost primar în uciderea a 22 de evrei (în timpul războiului). Susținerea rănea cu atât mai mult cu cât primarul era recunoscut ca salvator al unei femei evreice. Imediat după inițierea procedurilor juridice, Centrul memorial Yad Vashem le-a denunțat interpretându-le ca o amenințare la adresa cercetărilor despre Holocaust, „orice efort de limitare a discursului academic și public prin presiunea politică sau judiciară fiind inacceptabilă”. Au urmat în siajul comunicatului Yad Vashem luări de poziție și articole acuzatoare în presa internațională. Altele s-au adăugat după verdictul instanței. Judecătorii polonezi au cerut profesorilor Barbara Engelking și Jan Grabowski să-și ceară scuze pentru susținerea incriminată și să elimine pasajul în viitoarele ediții ale cărții lor. Imediat după verdict, Congresul Evreiesc Mondial, Conferința privind revendicările materiale evreiești împotriva Germaniei și Organizația Mondială de Restituire Evreiască și-au exprimat „consternarea” față de decizie și protestul „în cei mai puternici termeni”.

Cele prezentate sunt de-a dreptul opace fără cunoașterea fundalului și a detaliilor cazului.

Fundalul. Precedentul legii poloneze a Holocaustului

În luna ianuarie 2018, Camera inferioară a Seimului polonez a adoptat un text de lege care prevedea pedepse pentru oricine folosește expresia „lagărele morții poloneze” sau „acuză, public și împotriva faptelor, că poporul polonez sau statul polonez este responsabil sau complice al crimelor naziste comise de cel de-al Treilea Reich German”. Seimul intenționase să pună capăt „obiceiului” de a așeza pe umerii Poloniei crimele naziste. Expresia „lagărele poloneze al morții” a fost utilizată neîntrerupt din anul 1944 până astăzi de presa de mainstream și de oameni politici  – între care Barack Obama (în 2012), care și-a cerut scuze pentru gafă. Statul polonez se prăbușise după dublul atac, al Germaniei și URSS, care făceau legea pe teritoriile ocupate, guvernul polonez se afla în exil la Londra, deci susținerile despre „lagărele morții poloneze” etc. arătau ori o gravă lipsă de cunoaștere a istoriei, ori o rea credință ofensatoare

Actul normativ denumit frecvent „legea poloneză a Holocaustului” a dus la reacții globale. Ministerul Educației din Israel a anunțat elaborarea unui curs special cu titlul „Implicarea populațiilor locale, inclusiv a celei din Polonia, în Holocaustul poporului evreu”, iar parlamentarii israelieni au inițiat un act normativ care prevedea trimiterea în închisoare a oricărei persoane care contestă sau minimalizează rolul colaboratorilor naziști, inclusiv al celor polonezi, în crimele comise în perioada Holocaustului. La 8 februarie 2018, supraviețuitori ai Holocaustului au blocat ambasada poloneză de la Tel Aviv și au scandat: „Polonezi, ne amintim ce ați făcut”. La ceva timp, pe poarta consulatului Poloniei de la Tel Aviv a fost scris cu litere mari: „Polonezi, rahați, asasini”.

Departamentul de Stat al SUA a avertizat că legea votată de Seim poate afecta relațiile polono-americane. Autorii articolelor publicate în principalele mijloace de presă din Marea Britanie, Franța, Germania etc. au condamnat aproape în unanimitate legea poloneză a Holocaustului.

Sub presiunea internă și externă, în luna iunie 2018, Seimul a eliminat din lege pedeapsa penală. Premierii israelian și polonez și-au exprimat devotamentul pentru cercetarea liberă a Holocaustului. Și totuși, la începutul anului 2019, Benjamin Netanyahu și alți lideri de partid au revenit la politica acuzelor.

Care dintre criticile la adresa legii poloneze a Holocaustului erau motivate?

 Un fapt care frapează la campania de presă împotriva legii poloneze a Holocaustului este prezentarea eronată a conținutului ei de către politicieni, de către ziariști și de către cercetători deopotrivă. S-a spus că legea interzice menționarea complicității polonezilor la Holocaust și ar reprezenta un efort al Poloniei de a rescrie istoria, sau că ar fi o nouă tendință de negare a Holocaustului. Îl citez doar pe Adrian Cioflâncă care într-un articol din revista 22 (aici) susținea: „…le­gea descurajează orice discuție despre participarea unor polonezi la persecutarea și uciderea evreilor sau, în general, despre formele de colaborare ale polonezilor cu regimul nazist”.

Nicicum! Legea se ridicase strict împotriva a două tipuri de enunțuri: „lagărele morții poloneze” și „poporul polonez sau statul polonez este responsabil sau complice al crimelor naziste comise de cel de-al Treilea Reich German”. Lagărele morții din Germania au fost create de naziști iar statul polonez care, în principiu, reprezintă poporul polonez ca entitate colectivă nu a existat în timpul Holocaustului.

Ceea ce nu înseamnă că legea poloneză trebuie apărată de critici. Todor Gardos, cercetător al importantei Human Rights Watch o amenda în raport cu ideea generoasă intelectual, că legile care criminalizează discuțiile istorice au un efect descurajator asupra libertății de exprimare (aici). Declarația comună a Beit Polska și a Uniunii Europene pentru Iudaismul Progresiv sugera abuzuri posibile ca urmare a termenilor nedefiniți, ori prin caracterul sever și disproporționat al amenzilor și prin posibila pedeapsă cu închisoarea. Iar Jeff Jacoby numea legile care criminalizează punctele de vedere privind istoria „odioase” (aici): „Acest lucru este valabil atât pentru interzicerea de către Israel a negării Holocaustului, cât și pentru interzicerea de către Polonia a discutării complicităților la Holocaust. Societățile libere nu au nimic de a face cu pedepsirea opiniilor sau a argumentelor, nici măcar a celor care sunt ticăloase ori ridicole”.

Tipologia anterioară reflectă ethosul american al Primului Amendament. În Europa și Israel invocarea libertății de exprimare este însă spectaculos de ipocrită (vezi și aici). Toate legislațiile naționale conțin norme limitative privind discursul despre trecut. Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului UE a cerut statelor membre ale Uniunii un nivel minim de sancțiuni penale efective, proporționale și disuasive împotriva negaționismului.

Cazul Edward Malinowski vs. Barbara Engelking și Jan Grabowski

Revin la „scandalul” din ultimele sătămâni care-i are în centru pe cercetătorii Barbara Engelking și Jan Grabowski puși să-și ceară scuze pentru ce au scris despre fostul primar Edward Malinowski. La nivel formal lucrurile arată chiar mai simple decât în ce privește Legea poloneză a Holocaustului. Nepoata primarului Edward Malinowski, Filomena Leszczyńska, a deschis o acțiune de calomnie întrucât unchiul său fusese asociat cu moartea a 22 de evrei. Este un nonsens să acuzi statul polonez pentru faptul că o persoană a exercitat dreptul de a fi depus o plângere civilă – comun tuturor democrațiilor. Autoritățile nici nu au cum să intervină în deschiderea unei astfel de acțiuni. Întrebarea ar fi dacă verdictul judecătorilor motivează indignarea națională ori internațională. Sigur, judecătorii sunt „suverani”, în același timp, când o instanță națională ia decizii care contrazic flagrant valori fundamentale, „suveranitatea” nu este o scuză.

La începutul anilor 1950, lui Edward Malinowski i se deschisese un proces cu aceeași acuzație, dar din documente și mărturii, instanțele comuniste au găsit că alegația nu se susține.. La data când Engelking și Grabowski au făcut în carte referiri la mărturii care-l implicau pe Malinowski în uciderea a 22 de evrei, istoria cazului era bine cunoscută. Faptul că profesorii au făcut abstracție de documente, optând pentru o alegație infirmată în timp și afectând onoarea primarului este cu adevărat problematic. Nepoata primarului care salvase o evreică avea motive temeinice să pună în discuție textul celor doi autori

În același timp, Engelking și Grabowski au dreptul lor la „imperfecțiunea” textului pe care-l semnează. Instanța a refuzat să acorde daunele morale reclamantei motivând că aceasta ar avea un efect descurajator asupra cercetării academice, dar nu este suficient, căci libertatea academică înseamnă să nu fii pus să ceri scuze pentru slăbiciunile unei opere. Susținătorii exercițiului larg al libertății de exprimare au motive la rândul lor să fie critici față de verdictul instanțelor poloneze.

În concluzie, cazul permite judecăți nuanțate. Canonada reacțiilor internaționale (inclusiv plictisitoarele comentarii din România când numesc decizia justiției poloneze „absurdă și șocantă, incompatibilă cu valorile unei țări membre în Uniunea Europeană” – aici) fac notă discordantă cu felul în care libertatea de exprimare este sfidată periodic fără a stârni emoții la nivel politic și în media.

Care-i cauza antipatiei față de Polonia?

Nu există „o simplă explicație” a acuzării repetate a statului polonez de manifestări antisemite. Contează probabil iliberalismul forțelor politice aflate la putere în Polonia. Măsurile Partidulului Lege și Justiție și în particular, felul deprimant în care tratează problema avortului sau a homofobiei dau o imagine negativă asupra întregii Polonii.

Un alt factor poate fi seria de prevederi legislative care nu arată deloc simpatie pentru libertatea de exprimare: insultarea în mod public a președintelui Republicii Polonia este pedepsită cu închisoare de până la 3 ani; defăimarea unui funcționar public în cursul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor oficiale poate duce la privarea de libertate de până la un an; insultarea sau ironizarea națiunii poloneze, a Republicii Poloneze sau a sistemului său politic se pedepsește cu închisoare de la unu la zece ani închisoare (pentru detalii, aici).

Sunt prevederi cu tendințe autoritare pe care, mai grav, Curtea Constituțională poloneză le-a susținut. Doar că niciuna din aceste restricții „amenințătoare” nu a fost implicată în cele două cazuri care au generat presiunea internațională asupra Poloniei.  

În sfârșit, campaniile amintite au scos la iveală dimensiunea neașteptată a polonofobiei. Iată două declarații ale ministrului de Externe al Israelului din 2019: „polonezii sug antisemitismul cu laptele mamei”; „Polonia a fost marele cimitir al poporului evreu, există doar un singur adevăr istoric. Antisemitismul a fost înnăscut polonezilor, înainte, în timpul Holocaustului și după el”. Prin urâțenia lor, aceste spuneri care au fost salutate de parlamentari israelieni din tot spectrul politic sunt analoage celor mai grozave discursuri antisemite.

În final, Rusia

Instrumentalizarea acuzațiilor de antiisemitism de către regimul Putin poate fi urmărită până în detaliu. Pentru Rusia, Polonia este un fel de nucă tare pe care nu o poate înghiți. Statul polonez susține Ucraina, se află în fruntea blocului anti-Putin din interiorul UE și, spre deosebire de Țările Baltice, nu se arată înfricoșată de amenințările Moscovei. Rusia are de înfruntat memoria polonezilor: marile crime ale URSS pe pământ polonez în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și după impunerea comunismului în Polonia.

Regimul Putin manipulează sondajele pentru a declara Polonia „cea mai rusofobică națiune de pe Pământ”. Excepțională este instrumentalizarea comunităților evreiești. Oligarhul rus Moshe Kantor, de trei ori președinte al Congresului Evreiesc European a fost supranumit „omul lui Putin” (pentru detalii, aici). Sub conducerea lui, Congresul a acuzat sistematic țările ostile lui Putin, în frunte cu Ucraina și Polonia,  de atitudini antisemite. Simultan, a lăudat Kremlinul pentru merite în combaterea antisemitismului. În anul 2015, organizația condusă de Kantor a refuzat să participe la ceremonia dedicată trecerii a 70 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz de către Armata Roșie, alături de Congresul Evreiesc Mondial. Hotărârea a fost luată imediat după ce guvernul rus, în dispută diplomatică cu guvernul polonez, a anunțat boicotarea evenimentului. În anul 2020, la ceremoniile care marcau trecerea a 75 de ani de la eliberarea Auschwitz-ului, directoarea secției de Istorie de la Yad Vashem care conduce și Centrul Kantor (desigur, finanțat de Moshe Kantor) a fost implicată în difuzarea a trei clipuri care au trezit indignarea. Acestea îi oferiseră lui Vladimir Putin o platformă prin care să rescrie istoria celui de-Al Doilea Război Mondial și locul Poloniei în această tragedie în varianta dorită de el.

A existat și există oare antisemitism polonez?

A existat și desigur există un antisemitism polonez. Începând cu anii 1930, guvernele poloneze au adoptat legi trasiale și au încurajat emigrarea din motive antisemite. O referință respingătoare este pogromul din orașul Jedwabne, la 10 iulie 1941, din perioada ocupației naziste. Cel puțin 340 de bărbați, femei și copii au fost omorâți atunci. Au fost uciși evrei de către polonezi și după această dată și chiar după sfârșitul războiului. Conform lui Efraim Zuroff (Centrul Simon Wiesenthal) numărul polonezilor care au colaborat cu germanii în timpul războiului a fost de „multe mii”.

Dar acestea sunt doar o parte din fapte. Guvernele poloneze au susținut formarea  unei Palestine evreiești independente, cu acces la Marea Roșie”, iar armata poloneză a oferit în acest scop arme forțelor de autoapărare sioniste din Palestina. Numărul polonezilor care au salvat evrei în regiunea ocupată de Germania și au fost declarați Drepți între Popoare, de 6135, este mai mare decât al oricărei alte țări. Cercetătorii estimează între un milion până la trei milioane de polonezi care au ajutat evrei în timpul ocupației naziste. Colaboratorii naziști au fost condamnați și executați de Rezistența poloneză. Guvernul polonez din exil a înființat un consiliu special pentru a-i ajuta pe evreii din Polonia, iar în anul 1942 a alarmat guvernele aliate cu privire la drama populației evreiești. Nu doar că implicarea polonezilor la anihilarea evreilor a fost mai mică decât în cazul celorlalte țări ocupate de germani, însă circa 50.000 de polonezi ne-evrei au fost uciși pentru a fi salvat sau pentru a fi încercat să salveze evrei. (O carte de referință: Richard C. Lukas, Out of the Inferno: Poles Remember the Holocaust, 1989).

Îl citez și pe Michael Moynihan (aici): „Trebuie remarcat fără echivoc faptul că atitudinea poloneză în perioada Holocaustului, deși nu este perfectă, este mai bună decât a majorității țărilor aflate sub ocupație nazistă. Spre deosebire de majoritatea coloniilor germane din Europa, Polonia nu a produs nici o divizie SS nativă și […] niciun polonez nu a lucrat ca gardian al lagărelor de exterminare”.

Astfel de cifre și evaluări generale lasă de fapt în umbră eroismul concret al unor polonezi. Sunt mulți, cu istorii formidabile, dar o amintesc doar pe Irena Slender, care a scos între 1939 și 1943 din ghetorul din Varșovia, 2500 de copii evrei. Această asistentă medicală catolică punea fișe cu numele lor în borcane și le îngropa ca după sfârșitul ororii aceștia să-și regăsească familia. Prinsă, a rezistat torturilor, pentru a nu compromite filiera prin care a reușit salvarea acestor copii.

Istoria antisemitismului și pro-semitismului în Polonia este încărcată de lumini și umbre. Lumea lor, despre care vorbesc astăzi autori superficiali, interesați și ipocriți, ar merita percepută la dimensiunea dramelor ei și, simultan, cu recunoștință, a înaltelor ei solidarități umane.

Distribuie acest articol

78 COMENTARII

  1. Interesanta, Polonia. Am fost si eu in urma cu vreo trei ani in vacanta in tara Potopului. Ma gandisem sa trec si eu de faimosul „la nord, cu Polonia”. Am trecut. mi-a stat in gat. Ar fi trebuit, poate, ca inainte sa ma duc acolo sa iau act de faptul ca, anual, in Polonia ajung maxim o mie de romani. Personal n-o sa mai calc in viata mea in tara aia si am refuzat deja cateva invitatii la colaborari cu edituri poloneze. Nici macar nu s-au aratat surprinsi de motive. Deci, interesant ca polonezii iau foc atunci cand cineva le aduce aminte de istoria evreilor de pe-acolo dar, la baza aeriana de la Marienburg avioanele lor militare poarta, fara nici o acoperire istorica, insemne teutonice. Singurul loc unde m-am simtit bine primit a fost la Danzig, unde mai sunt urme de nemti si kashubieni, oameni calzi, care te primesc, totusi discret, cu bratele deschise. Aia de se bat cu pumnul in piept ca sunt polonezi sunt intr-adevar doar polonezi si pe chestia asta, vorba unui receptioner de hotel de patru stele, vorbesc doar poloneza si gandesc doar in poloneza. Nici macar pacat nu merita sa spun…

  2. Si totusi, a fost primarul implicat în uciderea a 22 de evrei!? Da, sau nu?
    Ca asta conteza! Mi se pare absurd ca plecindu-se de la o situatie punctuala, sa se generalizeze la nivelul intregului popor.

    • Nu stiu raspunsul, insa probabil ca nu e asa de alb-negru. Vremurile erau tulburi, ca sa salvezi pe unii trebuia sa joci jocul noilor autoritati sa ii lasi pe altii. Tu ce ai fi facut?

      E usor sa judecam azi la caldura protectiei democratiei (pe care din pacate prea putin o apreciem) niste evenimente intr-un context de acum 80 de ani. Poate ca omul era anti-semit, cati ca el in anii respectivi. Poate ca era un om al lui Dumnezeu pentru care o viata omeneasca era mai presus de ideologie, religie, ura sau bogatie materiala. Oare ce putea face cu o armata de habotnici care cautau cu orice pret evrei? Cum poti sa te opui?

      Era un film (juca Daniel Graig in el) despre un grup de evrei polonezi care fugeau dinspre vest spre est sa scape de nazisti. In padure dau peste un alt grup de evrei care fugeau dinspre est spre vest din calea lator nebuini sovietici de data asta. Printre evrei era un batran care avea o mustata ca a lui Stalin de care fusese nabdru toata viata lui (nu ca mustata avea ceva cu Stalin, era omul mandru de mustata lui). Intr-o dimineata toti se trezesc si constata ca omul isi rasese complet mustata. Stupoare. Omul a zis – nu mai stiam cum sa o tund. La vest e unul cu mustata scurat care vrea sa ne omoare, la est e unul cu mustat mare care iarasi vrea sa ne omoare. Mai bine o rad de tot.

      DIn toata gluma, cred ca explica bine situatia complicata de atunci.

      Dumnezeu sa ne calazuiasca sa vedem sufletul oricarui om dincolo de ideologii. Pozele cu batrane insotite de copii coborand din trenurile mortii in drum spre camerele de gazare nu rasuna in umanitatea noastra? (in maxim o ora de la fotografie erau deja gazati, nu uitai)

  3. Dle Andreescu
    Va felicit pentru acest articol care face dreptate Poloniei si polonezilor. Este o atitudine anti-poloneza la nivel mediatic si politic atit din partea EU cit si a Rusiei si un articol ca acesta face lumina intr-o zona neclara, speculata de rau voitori. Daca Rusia are o problema istorica cu Polonia, criticile politicienilor EU sunt doar ideologice. Politicieni liberali, progresisti si socialisti critica un guvern conservator care se opune unei viziuni libertariene asupra societatii si impuse de EU prin diferite mijloace inclusiv financiare.

  4. Ce poate fi mai mizerabil decat sa-ti cladesti interesele politice – din orice parte a lumii ar veni si indiferent sub ce forma „culturala” s-ar manifesta – pe tragedia milioanelor de victime nevinovate ale holocaustului?

  5. Am citit cu atenţie pentru a găsi referiri la mărul discordiei dintre Polonia şi Israel. Nu am găsit nimic în acest sens. Despre ce anume este vorba: despăgubirile pe care polonezii care au plecat în Israel sau în alte părţi ale lumii le-au solicitat pentru proprietăţile pe care le-au avut în perioada interbelică şi în perioada Războiului Rece pe teritoriul Poloniei (cea cu graniţele stabilite în anii 1918-1922). În cazul în care persoanele respective au decedat, cazurile au fost continuate de urmaşii lor cu ajutorul politicienilor care au promis permanent că vor obţine despăgubiri financiare sau în natură din partea autorităţilor de la Varşovia. În primul rând sunt revendicate proprietăţi imobiliare, aşa cum s-a procedat în România după anul 1989.
    Subiectul este extrem de sensibil şi orice discuţie deschisă în mass media pe această temă se transformă într-un scandal monstru, în care sunt invocate obligatoriu distrugerile provocate de germani şi ruşi pe teritoriul Poloniei în timpul celui de-al doilea război mondial şi geografia politică de după conferinţele de la Ialta şi Potsdam din 1945.

    • In Polonia nu se pot purta dezbateri pe marginea subiectului. Cine nu este in linie cu interpretarea Partidului risca pedepse pana la 3 ani de inchisoare (vezi Holocaust Law).

      • Dezbateri se pot face pe acest subiect în Polonia, însă depinde cine deţine puterea politică şi cine se află în opoziţie.

        O poveste personală
        La a doua vizită a mea în Polonia am participat, la Lublin, la o conferinţă internaţională despre comunităţile minoritare din Europa Centrală şi de Est: „Secret Weapon or Victims of the Cold War? Central and Eastern European Political Émigrés” (13-15 noiembrie 2008).
        Conferinţa a fost organizată de „The Institute of National Remembrance – Commission for the Prosecution of Crimes against the Polish Nation (IPN)” (filiala din Lublin), „The Institute of Political Studies Polish Academy of Sciences” (Varşovia) şi „German Historical Institute in Warsaw”. Eu am prezentat atunci comunicarea „The Leaders of the Romanian Communist Party and the Emigration of the Romanian Jewish Community Members (1955-1967)”.
        Reacţia unor colegi, istorici polonezi, faţă de comunicarea mea a fost hilară. Ei m-au întrebat în particular dacă am descris situaţia din România comunistă sau pe cea din Polonia comunistă. Acestea sunt parţial identice. Ştiam deja despre situaţia respectivă deoarece discutasem cu muza mea despre comunicarea pe care urma să o prezint, însă era deja prea târziu să mai schimb ceva. Propunerea o trimisesem la Lublin în ianuarie 2008, când nu ştiam încă despre existenţa muzei mele, iar aprobarea am primit-o în iunie 2008.
        Atunci, în noiembrie 2008, se puteau organiza la IPN conferinţe în care să fie ascultate în principal opiniile pro-comunitate. De câţiva ani nu se mai poate face acest lucru deoarece puterea politică este deţinută de cei care în anul 2008 se aflau în opoziţie la Varşovia.

  6. Gabriel Andreescu aminteste, sarcastic, de „plictisitoarele comentarii din Romania” in legatura cu procesul istoricilor polonezi. Afirmatia ii are in colimator pe Adrian Cioflanca si Alexandru Florian, oameni care studiaza de zeci de ani participarea Romaniei si a romanilor la Holocaustul evreilor din secolul trecut. Nu am auzit pana acum ca Gabriel Andreescu sa fie expert in istoria Holocaustului, iar textul de fata este o dovada clara cu nu poate fi luat in serios.

    • Pret de doua generatii florienesti, mai bine de 60 de ani ( and the show is still running), am stat martori expertizelor din dotare-le : mai intii cea fotonica, despre lumina care vine din lampa lui Ilici, Iosif and cie , apoi , mai la vale, una de …suflet. Jean-Francois Revel, el insusi casatorit cu o evreica, incheia un faimos eseu/articol (La comparaison interdite) asa: „Je veux bien qu’on m’exhorte à exécrer chaque jour davantage les anciens admirateurs d’Himmler, à condition que cette homélie comminatoire ne me soit point administrée par d’anciens admirateurs de Beria.”

    • …autorul eticheteaza comentariile, nu persoanele, si de-asta nu ar trebui sa incercam sa reducem la tacere un autor care documenteaza clar unele aspecte, fara sa se grabeasca la concluzii, si fara sa atace persoane, sau libertatea de exprimare a unor persoane.
      Cred ca sunteti de acord ca un autor care scrie cateva decenii pe acelasi subiect tinde sa se repete (cel putin ideatic), adica sa fie…plictisitor.
      Oricum, sper ca nu pledati pentru intoarcerea la epoca „magister dixit” sau „crede si nu cerceta”
      suntem in era argumente si contra-argumente.
      Autorul prezinta ambele aspecte (pro-semitismul si anti-semitismul unor cetateni polonezi), si se pare ca asta irita unii „istorici” care vor sa transeze lucrurile intr-o directie anume.

  7. foarte interesant articolul. ma tot intreb daca sunt lumini si umbre si in cazul Romaniei. pana acum mi-a fost greu sa imi fac o parere. autorii pe care ii stiu sunt ori cu luminile, ori cu umbrele.

  8. Poate este asa cum spuneti poate nu , dar a trece de la o situatie particulara, indiferent care este ea si de partea cui s-ar situa si a generaliza apoi totul nu face bine nimanui . Trecutul prezentat in mod eronat produce drame in prezent asa cum patesc chiar acum – femeile poloneze si cum patesc milioane de cetateni carora li se restring drepturi democratice . Se intimpla azi , in anul de gratie 2021 .

  9. Parlamentul Evreilor din Europa s-a exprimat asupra chestiunii?
    Este de mirare faptul ca nu suntem tinuti la curent cu deciziile si dezbaterile acestei institutii care in mod cert interactioneaza cu Parlamentul Natiunilor Europei .
    https://en.m.wikipedia.org/wiki/File:European_Jewish_Parliament_logo.jpg
    In contextul pandemiei covid 19, ne-ar interesa daca PJE sustine principiile PE de interzicere a obligativitatii vaccinarii si a oricaror presiuni politice sau sociale puse asupra populatiei, sau sustine politicile guvernului israelian de impunere a vaccinarii si conditionarea deplasarii cetatenilor de existenta unui document (pasaport) care sa dovedeasca vaccinarea reinnoita semestrial.
    https://pace.coe.int/en/files/29004/html
    (7.3.1-7.3.2).

  10. Are acest articol vreo legătura cu încercarea de reparare a imaginii Poloniei după prăbușirea ei ca urmare a noilor legi antiavort din Polonia?.
    Oricât s-ar căzni unii admiratori ai panilor imaginea unei Polonii liberale nu poate fi refăcuta. Cum spunea o bunica de-a mea, nu te poți vedea întreg printr-o oglinda sparta.

    • Avortistii n-au cum sa castige vreun argument logic.
      Ori esti adeptul legii naturale, caz in care Polonia are dreptate si tot restul lumii greseste, ori esti adeptul pozitivismului legal, caz in care nu exista verso instanta in lume care sa poata condamna Polonia. Nici o curte de justitie supra-nationala nu consemna vreun drept la avort.

      • Si eu care credeam ca „legea naturala” sugerează ca orice femeie putea dispune de propriul corp si ca este anormal ca niște moșnegi bigoți din Parlament sa hotărască pentru ea.
        Paradoxal este ca azi cei care condamna legile cretine anti-avort din timpul lui Ceasca închid acum ochii când este vorba de Polonia. La fel si asupra tentativelor de subordonare a justiție.
        Nu e vorba e o condamnare, o tara își poate distruge imaginea fără sa fie condamnată de vreo instituție internaționala.

        • Nu ma asteptam pe Contributors. Cand deplang lipsa argumentelor, ma aleg cu sloganuri rasuflate lipsite de sens, de parca repetarea lor ar convinge pe cineva.
          Nimeni nu poate dispune de propriul corp in sens absolut.
          Legea naturala nu e acelasi lucru cu legile naturii.
          Nici un animal nu isi ucide puii pe cale sa se nasca. Si daca i-ar ucide, nu normam comportamentul uman dupa animale.
          La nici o alta crima nu reactionam spunand: E OK, omul e parte din natura, deci ce face omul e natural.
          Nu situ la cine te referi ca incide ochii. Cine e pro-life e pro life fie ca e vorba de Romania, fie de Polonia. Si Ceasca poate sa fi avut dreptate din cand in cand, ca ceasul care sta.
          Daca imaginea Poloniei e distrusa, e pentru ca imperiul mediatic globalist a lucrat la distrugerea conservatorismului neostenit si necontenit. Inclusiv cenzorii acestui articol, care vorbeste despre libera exprimare, mi-au cenzuat un comentariu in care incerc sa deschid ochii autorului.

          • Va rog sa citați un singur slogan răsuflat (in afara de cele ale dvs). Iata unul din cele multe „Nimeni nu poate dispune de propriul corp in sens absolut.” Cu alte cuvinte nimeni nu are dreptul sa se sinucidă? Stiu ca in creștinism asta este un păcat, dar nu credeam ca discuția se pune in termeni de credințe, ci de logica a unei societăți seculare din sec 21 nu din sec 15.
            Revenind la Polonia si dreptul la avut (sau mai precis lipsa lui) nu va pune pe gânduri ca Polonia este tara din Europa care a introdus cele mai restrictive masuri?. Or fi toate celelalte tari formate din barbari infanticizi?
            Restricții la avort exista in majoritatea tarilor din lume, dar modelul din Polonia este cel mai restrictiv cu putința.
            Nu, Ceasca n-a avut dreptate pentru ca el nu era pro-life (a si dovedit-o in dec 1989). el doar voia o tara de 25 milioane de romani, se simțea un conducător prea mare pentru un popor asa de mic. Ma si mira ca n-ati sezisat acest aspect esențial.
            La fel si Jaroslav Kacinski si alte bătuți in cap din Polonia. Acești oameni nu realizează ca o astfel de lege nu face doi bani, o femeie poate pleca din Polonia in alta tara europeana (chiar si in Belarus) sa fac avort. Astfel de masuri nu sunt dictate de pro-life, ci de ideologie.

            • Cred ca stiti foarte bine ca orice argument pro sau contra avort sta sau cade in functie de statutul fatului sau embrionului. Daca avortul nu ucide o fiinta umana, atunci nimanui n-ar trebui sa-i pese de ce face o femeie mai mult decat ii pasa cand isi taie unghiile. Daca ucide, atunci „femeia poate face ce vrea” si „barbatii pot sa taca din gura” sunt intr-adevar doar sloganuri fara acoperire. Din pacate, pe acest punct crucial, cei pro-choice au impotriva si stiinta, si religia.
              Singurul reprezentant pro-choice consecvent e Peter Singer, si el admite evidenta stiintifica ca fatul sau embrionul e o fiinta umana vie. Pretul pentru aceasta consecventa e ca ar trebui sa devenim toti vegetarieni si sa repudiem notiunea de drepturile omului, ca pledoarie pentru propria specie de aceeasi factura cu rasismul.
              Orice face omul face cu propriul corp. Deci a spune ca femeia sau oricine altcineva poate face ce vrea nu e nici o moralitate, e sfarsitul oricarei moralitati, sau eventual e moralitatea marchizului De Sade. Un barbat violeaza cu propriul corp. Asta e in conformitate cu legile darwiniste ale naturii (nu si cu legea naturala a lui Aristotel si a scolasticii medievale). Acesta e exemplul care ilumineaza discutia, spre deosebire de exemplul cu sinuciderea, total atipic, care nu face altceva decat sa creeze confuzie, pentru ca gestul sinuciderii este in sine pedeapsa maxima asupra siesi, care refuza orice penalizare din partea societatii. Daca acesta e nivelul la care vorbim, da, oricine poata face ce vrea, suportand consecintele. Cel ce se sinucide suporta consecinta mortii. Cel ce incalca legea suporta consecintele legii.
              Restrictiile la avort care exista in toata lumea sunt dovada faptului ca femeia nu poate face ce vrea cu propriul corp.

          • „Nici un animal nu isi ucide puii pe cale sa se nasca. Si daca i-ar ucide, nu normam comportamentul uman dupa animale.”

            Asta e un pasaj bun pentru orele de logica din clasa a 9-a. In sprijinul afirmatiei A, comentatorul aduce in discutie afirmatia B. Ne spune ca A este perfect justificat prin analogie cu B. Dupa care acelasi comentator adauga ca, daca cumva acel B pe care singur l-a adus in discutie se dovedeste a fi gresit, A ramane corect, ca doar nu o sa ne luam dupa B (!)

            Stimati forumisti, tin sa va aduc aminte ca pe Contributors nue voie cu alba-neagra. Scrie la regulament :D

            • Chiar și operând în logica lui A corect diferit de B fals, domeniul de aplicabilitate al principiului se subînțelege a fi limitat. Niciun animal nu-și ucide puii pe cale să se nască. Dar, uneori, îi ucide pe ai altora.
              Evident, exemplu pentru umanitate trebuie să fie doar primul fapt. Însă în natură totul vine la pachet. Și în cazul nostru, omenirea a învățat să intervină în desfășurarea naturală a proceselor biologice, a vieții și morții deopotrivă. Chestie de tehnologie, mai performantă pe termen scurt decât The natural way of life. De ce este însă etic să se intervină doar într-o direcție?

            • Doua propozitii adevarate si conjunctia dintre ele: intr-adevar, logica de clasa a noua. Si totusi, cineva se gaseste sa obiecteze.

            • @AT Exact. Doua propozitii adevarate si conjunctia dintre ele. Doar ca dvs ati aruncat, preventiv, la gunoi conjunctia aia imediat dupa ce singur ati enuntat-o. Pai e frumos asa?

              Uitati aici alta „conjunctie” – va cam imitati idolul cu „it was a perfect call” :) E si asta o strategie, dar vedeti treaba ca nici lui nu i-a prea iesit schema (si vorba aia, el e un geniu al sahului tridimensional).

          • „Nici un animal nu isi ucide puii pe cale sa se nasca.”
            Ba da, de pilda pisica, cind face mai multi pui decit stie ea ca poate hrani, sacrifica o parte din ei. Pui deja nascuti, nu pe cale de.

            • Pisica nu mananca embrioni si nu omoara pui pentru ca i se pare ca nu poate sa ii creasca (asta e o interpretare antropomorfista, proavortista) ci pentru ca e deshidratata sau are deficiente mineralo-vitaminice.
              Cam multi lisekoisti pe aici sau pe contributors nu s-o fi auzit de codul genetic. Mama si emrionul/fatul NU au acelasi cod genetic, deci mama NU decide exclusiv pentru corpul ei. Asta e genetica. E o situatie particulara in care unui om i se incredinteaza viata altui om. Nu e ca donarea unui rinichi, sa fim seriosi.
              De ce se pune in album prima fotografie a copilului cea de la prima eco facuta la trei luni? E copil sau e o bucata de carne ca la macelarie?

        • „Si eu care credeam ca „legea naturala” sugerează ca orice femeie putea dispune de propriul corp si ca este anormal ca niște moșnegi bigoți din Parlament sa hotărască pentru ea.”

          Şi ce ziceai de vaccinarea obligatorie?!

          • Nicăieri nu exista vaccinare obligatorie, nici in Coreea de N. Exista doar o propaganda activa si agresiva antivaccin susținuta de oameni a căror sursa principala de informare este FB. Paradoxal cei care sunt cei mai mari oponenți sunt cei care ar trebui sa se vaccineze mult mai târziu, prin a doua jumătate a anului. Daca se propunea ca au dreptul la vaccin doar cei bolnavii si bătrâni primii care s-ar fi revoltat ar fost fost anti-vaxii.
            Si uita ca in felul asta am ajuns tot la AUR.

      • Poate să pară paradoxal, însă persoanele care protestează la Varşovia extrem de virulent şi de violent împotriva avorturilor aparţin comunităţii LGBT. Acestea ţin cu tot dinadinsul să ia bătaie de la forţele de ordine prin punerea steagurilor lor pe maşinile de poliţie şi blocarea străzilor. Numai Dumnezeu ştie cum LGBT-ul are legătură cu procrearea şi cu avorturile, însă nu este cazul să pretinzi logică în asemenea situaţii. Prin manifestaţiile lor se compromite ideea principală, de protest paşnic împotriva unei măsuri aberante impuse de partidul de guvernământ.

        • Nu știam de acest aspect si nu ma mira. LGBT sunt un grup obraznic si zgomotos care profita de orice oportunitate ca sa-si facă simțita prezenta, este o ocazie de propaganda ieftina.

        • Nu e paradoxal ceea ce se întâmplă. Reacția lgtb este determinată mai ales de faptul că susținătorii legii antiavort sunt aceeași care militează împotriva lgtb. E un fapt care se vede și pe contributors chiar: dacă cineva nu vede doar avantaje în „laissez-faire” e musai comunist, dacă renunță la habotnic, atunci sigur e progresist, iar dacă nu e homofob cu siguranță este neomarxist.
          După arestarea unei activiste lgtb, comunitatea gay din Polonia simte că protestând împotriva unei legi abuzive, se apără pe sine.
          Și, în treacăt fie spus, cam toți oamenii fac dragoste mai ales pentru plăcere, mai puțin pentru înmulțire. Iar lgtb înșiși nu sunt împotriva procreerii. Mulți dintre ei sunt părinți. Dar într-o societate care s-a obișnuit să distingă între diferitele aspecte ale unui act, ei sunt cei care o pot face cel mai bine în această privință.

          • De acord cu dumneavoastră. Însă tot nu înțeleg de ce LGBT-istii și-o caută cu lumânarea în Polonia. Doar știu foarte bine că vor mânca bătaie de la forțele de ordine deoarece așa au fost educate și antrenate acestea. Se stârnește un scandal monstru pentru a se demonstra că LGBT-istii sunt oprimați în Polonia, ceea ce este o afirmație falsă deoarece forțele de ordine poloneze bat pe oricine pe stradă, fără discriminări, remușcări și fără discernământ. Nu este nici o deosebire între forțele ZOMO din perioada legii marțiale și cele din prezent.

            • Dacă ZOMO bat pe oricine, nu doar pe lgtb, atunci nici eu nu înțeleg de ce mai sunt proteste în Polonia. De orice fel.

            • @Hantzy
              Răspunsul este simplu: pandemia. În asemenea vremuri, oamenii doresc să iasă din case şi cel mai nimenrit prilej este mişcarea antivaccinistă. De aici se pleacă, se ajunge la comunitatea LGBT (care are antivacciniştii săi), la protestatarii de profesie (au şi polonezii dacii lor, cu zdrenţele fâlfâite), la galeriile fotbalistice (Legia Varşovia este renumită pentru petarde şi făclii), la hoţii care şi-au pierdut locurile de muncă (şi care incendiază locuinţele polişiştilor, după identificarea lor) şi la oamenii simpli (care s-au plictisit să stea în casă şi să poarte măşti pe stradă). Am uitat să îi menţionez pe amatorii de turism – sunt o mulţime pe aici.

            • Petre Opriș, sunt mulțumit răspunsul. După două intervenții în care era iraționalul era cuplat cu lgtb, în sfârșit una în care acesta este uniform distribuit între cetățenii unui stat, în speță Polonia.

          • „toți oamenii fac dragoste mai ales pentru plăcere, mai puțin pentru înmulțire.” De aceea are succes avortismul si mentalitatea contraceptiva. E greu sa lupti cu logica, ratiune si argumente impotriva hedonismului. Placere nelimitata fara consecinte – ce propunere ar putea sa adune mai multa simpatie populara?
            Uite asa mi-a picat fisa de ce nu gasim civilizatii extraterestre. Toate au disparut dupa ce au inventat pilula si au acceptat avortul.

            • Plăcere nelimitată? Ce sunt alea „consecințe” în context? Pedeapsa unei sarcini nedorite, cumva?
              Nu AT, exagerarea nu e un argument și nici logică nu este. Ia-o puțin și invers și consideră că a face dragoste este răsplata firească pentru parteneri, după o zi plină. A picat altă fisă, îmi pare.

            • Nu e nici o exagerare sa spui ca daca trendurile actuale se mentin, omenirea va disparea.

          • Azi am pus in aplicare un experiment de care am auzit: am cautat pe Google straight couple.
            Rezultatul arata ca ori avem o societate libera de LGBT, cum vrea Polonia, ori una libera de sexualitate normala, cum vrea Google.

            • Experimentul ăsta e „cu dedicație”. E realizat în așa fel încât să rezulte doar ceea ce vă convine. Ați sărit niște etape: ce înseamnă „normalitate”, de ce atributul trebuie aplicat doar sexualității, cine stabilește legitimitatea exclusivă a „straight couple”. Iar bomboana de pe colivă este din nou exagerarea. O societate în care 1-3% sunt Lgtb înseamnă că e liberă de sexualitate „normală”?! Ia mai verificați încă o dată!
              Mie îmi pare că este majoritară cu peste 97%. Deci nimic nu amenință omenirea cu extincția.

            • Cred ca intelegi ce vreau sa spun, dar te faci ca nu intelegi, sa mai bagi cativa straw men.
              Normalitatea inseamna mult blamata heteronormativitate: adica nu facem lumea sa se invarta in jurul minoritatilor sexuale de 1-3%.
              De-heteronormativizarea in numele celor 1-3% face parte din aceeasi mentalitate a decuplarii sexului de procreere, care va duce ori la extinctie, ori la Brave New World.

            • AT, m-am limitat doar la ceea ce ai scris. Unde vezi vreun strawman? Nu știu ce altceva se poate înțelege prin „olume liberă de sexualitate normală”.
              Fătălăi au fost dintotdeauna. Doar că nu aveau voie nici să sufle. „De-privilegierea” majoritarilor heterosexuali în raport cu aceștia nu e „de-heteronormativizare”.

      • Natural nu există legi juridice. Ele sunt convenții pentru bună conviețuire. Iar aici, ceea ce nu afectează comunitatea, nu are motiv să fie interzis.
        Natural, fiecare pasăre piere pe limba ei. Nu există protecție, planificare, programare voluntară, ci instincte și, până la un anumit punct, recurență. Totul este hormonal în natură. Vreți revenire la umori? Atunci pe toate planurile. Viața, cu vârstele ei, de la grădiniță până la senectute, decurge în cea mai mare parte ritualic, planificat, cu milestones, oricât imprevizibil ar pipera predictibilitatea ei. E deci foarte logic ca, atunci când cineva își pierde pentru câteva momente „busola”, să primească o șansă să o recupereze. De ce să facem o excepție numai sub acest aspect?

  11. unde e recunostinta israelului pt evreii din polonia? Lagarele nu au fost infiintate de statul polonez si de aceea nu se pot numi lagare poloneze ci lagarele germane din polonia deoarece germanii si sovieticii erau ocupanti. o multime de tari din europa intre care si romania au legi care arunca l in inchisoare pe cei care neaga sau minimalizeaza holocaustul..Aceste legi nu sunt de natura a starni simpatie pt evrei si israel.. La fel ca acel grup de istorici francezi care au trimis cu cativa ani in urma un memoriu guvernului francez spun si eu ca adevarurile istorice nu se stabilesc prin lege de guvern si parlament ci de istorici.Astfel de legi incalca grav libertatea de exprimare s nu trebuie impuse sub pretextul combaterii antiiudaismului pt ca acesta e termenul corect..Daca spui antisemit inseamna ca te referi si la arabi ca si ei sunt semiti. Legea de combatere a negarii holocaustului creaza o noua categorie de detinuti politici pt ca nu trebuie sa trimiti la inchisoare pe cineva care neaga sau afirma ceva ca doar nu e sub juramant la proces. NU am auzit de o lege care sa condamne la inchisoare pe cei care neaga crimele comunismului, A acuza poporul poloneez sau roman de antisemitism ,de fapt antiiudaism e ca si cum ai acuza poporul evreu de antiromanism pt ca unii securisti sau activisti comunisti au fost evrei si au comis crime sau au condus inchisori si lagare pline de detinuti politici.Asa cum israelul are pretenti ca poporul evreu sa nu fie condanat pt faptele unor evrei asa si poporul roman si polonez si respectiv statul roman si polonez trebuie sa aiba pretentia de la israel si comunitatea evreiasca internationala sa nu mai condamne si acuze poporul roman si respectiv polonez ca fiind criminale si vinovate pt ceea ce li s a intamplat evreilor in romania si polonia si din cauza unui mic numar de romani sau polonezi care dealtfel au fost condamnati de justitie pt faptele lor de atunci. Dreptatea trebuie sa fie pentru toate popoarele nu numai pt unele.in plus daca cineva neaga un fapt sau eveniment istoric nu inseamna ca el nu a existat,nu dispare din istorie in nici un fel.La fel un eveniment sau fapt istoric nu este real daca nu se poate dovedi ca a existat cu adevarat. Nu e cazul Holocaustului fiindca acesta a existat cu adevarat asa cum a existat si holocaustul sau genocidul comunist.Dovezile nu lipsesc nici pt unul nici pt celalalt dar ele sunt aduse de istorici nu de stat sau justitie care numai au luat cunostinta de existenta lor si ar fi trebuit sa se opreasca aici bineinteles dupa sentintele pt cei vinovati de crimele respective.

  12. Exista un holocaust despre care se vorbeste foarte putin, holocaustul poporului polonez. Pana la 17% in populatie a fost exterminata, de diverse etnicitati. Intr-o istorie contemporana postmoderna marcata de obsesii identitare, de culoarea pielii („black & brown bodies”: ce expresie mai sinistra autogenerata poate exista!) nu este deloc de mirare ca a devenit la moda punerea la stalpul infamiei a diverselor nuclee etnice. Intamplator, astazi vina cade pe culoarea alba a pielii, mai ales daca „albii” respectivi se intampla sa apartina unui stat care nu aplica doctrinele neomarxiste ale zilei. In special etnicitatile caucaziene din estul europei au devenit cele fata de care e chiar trendy sa fii rasist, vezi modul absolut abject in care sunt atacate de ani de zile in presa si discursul politic/social occidental, in timp ce este absolut haram sa comentezi ceva despre etnicitatile „protejate”. Problema e ca reducerea fiintei umane la o etnicitate, culoare sau nuanta a pielii, culpabilizarea pe criterii etnico-nationale, in general culpabilizari bazate pe categorii imuabile este, evident, un lucru ingrozitor. De fiecare data duce la conflict si genocid in care un singur lucru mai conteaza: might is right.
    Sper sa capatam intelepciunea de a recunoaste si a opri la timp ofensiva abisului reprezentat de intruchiparile neomarxiste postmoderne. Sa ne raportam din nou intre noi pornind de la premisa ca individul este categoria ultima.

    Se pare ca nu invatam absolut nimic din istorie.

  13. „Media” este, pe scurt, „mass-media”, care, la randu-i, este expresia engleza la PLURAL pentru „totalitatea mijloacelor de comunicare in masa”. Prin urmare, cred ca se impunea a fi scris „media internationale”. De ce nu – mai pe romaneste – „presa internationala”? Nu din alte (gratuite) ratiuni, ci doar in spiritul respectarii ortografiei limbii romane. Altfel, un articol demn de prestigiul autorului, documentat si argumentat.

  14. „Guvernele poloneze au susținut formarea unei Palestine evreiești independente, cu acces la Marea Roșie”,…”
    Și Germania național-socialistă a susținut proiectul ăsta până când n-a mai fost posibil:
    https://en.wikipedia.org/wiki/Haavara_Agreement

    Pentru cei interesați de zonele gri ale relației dintre evreii din Germania și germani/statul german interbelic și în timpul celui de-al doilea război mondial:
    – documentarul ”The Flat”, produs de Arnon Goldfinger și Zero One Film(rulat și la festivalul Sundance)
    – cartea ”Hitler’s Jewish Soldiers The Untold Story of Nazi Racial Laws and Men of Jewish Descent in the German Military”, scrisă de Bryan Mark Rigg

    • Palestina istorica nu o poate contesta nimeni si cu putine exceptii, natiunile Europei sustin interesele legitime ale poporul palestinian.
      Poate mira dar , spre exemplu in Belgia comuniatea evreiasca aschenaza nu recunoaste legitimitatea Parlamentului European al Evreilor si sustine eforturile palestinienilor de a-si recapata drepturile constutionale, anterioare creerii Statului Israel.

  15. Because „they” can…Cu alte cuvinte, asa cum zicea un inaintas, avem a face cu metafizica modalitatii fata cu realpolitik (desi, ca sa ma exprim modal, probabil ca ar trebui sa scriu „real”politik)

  16. Vina poporului si a statului polonez este ca isi apara demnitatea , identitatea si suveranitatea nationala. Spre deosebire de poporul si statul roman.

  17. Adevărul este cam la mijloc în relaţia evrei-Europa( nu numai Polonia). Exista în Europa un antisemitism latent, o parte din cauza creştinismului( „evreii l-au omorât pe Hristos”….), iar alţii din cauza propagandei evreieşti în favoarea comunismului. Mai existau şi iritări economice, evreii aveau bani şi erau mai sus pe scara socială, deşi nu prea aveau drepturi politice. În WW2 totul a degenerat din cauza politicii nazismului german, cu cea mai ruşinoasă pată din istoria Europei: Holocaustul. Ca părere, aproape toate popoarele europene au sprijinit direct sau indirect Holocaustul, inclusiv Vaticanul şi UK( ştia ce se întâmplă dar au tăcut). Repet, Holocaustul a fost o mare ruşine pentru întreaga Europă.

    • Perfect adevarat. Si in Cehia, Polonia, Ucraina, Principatele Romane a existat forme diferite de antisemitism. Multi evrei din Polonia ila inceput de sec.19 au migrat catre Basarabia si Principate unde antisemitismul era mai suportabil iar dupa Marea Unire au capatat mai multe drepturi.

  18. ´De ce este acuzată periodic Polonia de antisemitism (!)?´
    ´Începând cu anii 1930, guvernele poloneze au adoptat legi rasiale și au încurajat emigrarea din motive antisemite. O referință respingătoare este pogromul din orașul Jedwabne, la 10 iulie 1941, din perioada ocupației naziste. Cel puțin 340 de bărbați, femei și copii au fost omorâți atunci. Au fost uciși evrei de către polonezi și după această dată și chiar după sfârșitul războiului.´
    Probabil ca din lipsa de spatiu v-ati oprit din enumerare.
    Pogromul de la Kielce, la un an dupa terminarea razboiului ! si deci cu atat mai grav si mai revoltator, cum revoltatoare au fost si reactiile traditionale ale clerului catolic, 42 de evrei refugiati au fost ucisi, multi altii raniti, de catre militari, politisti si civili polonezi.
    Si , intr-adevar, citez, ´acestea sunt doar o parte din fapte´. N-ai sti de unde sa incepi cu bilbliografia, v. insa: Jan Gross – Fear, anti-semitism in Poland after Auschwitz (2007).

    • Legea nu neagă antisemitismul polonezilor (nu a poporului/națiunii poloneze, care ar fi o generalizare a vinovăției) care a existat și s-a manifestat prin pogromuri respingătoare petrecute în perioada interbelică (în cursul războiului sovieto-polonez, 1919-1921), în timpul ocupației naziste a Poloniei (pogromul din orașul Jedwabne, la 10 iulie 1941, făcut cunoscut de Jan T. Gross prin cartea Vecini…, 2001, tradusă în 2002 la Polirom), dar și după ”eliberare” (pogromul de la Kielce, 4 iulie 1946, vezi, Keith Lowe, Continentul Barbar…, 2012, pp.270-2, tradus în românește în 2019). Nu neagă măsurile discriminatorii antisemite ale statului polonez (lege care interzicea sacrificarea cușer a animalelor, boicotarea afacerilor evreilor) și ale societății civile (studenții evrei erau bătuți și intimidați în sălile de curs pentru a fi obligați să se așeze în „bănci ghetou”), după 1935, cu scopul evident de a crea condițiile debarasării de cele peste 3 milioane de evrei. De aceea, guvernele poloneze au susținut formarea unei Palestine evreiești independente, cu acces la Marea Roșie, iar armata poloneză a oferit în acest scop arme forțelor de autoapărare sioniste din Palestina împotriva britanicilor. Timothy Snyder, unul dintre cei mai originali istorici ai centrului și estului european în secolul XX, deosebește clar antisemitismul statului autoritar polonez de cel al regimului nazist: „Spre deosebire de regimul nazist, guvernul polonez nu-i prezintă pe evrei drept mâna invizibilă responsabilă de crizele globale și, prin urmare, de toate nenorocirile Poloniei. Mai degrabă, evreii erau înfățișați ca ființe umane a căror prezență era indezirabilă din punct de vedere economic și politic. Desigur, viziunea unei Polonii viitoare lipsite de majoritatea populației sale evreiești era antisemită, însă nu reprezenta tipul acela de antisemitism care identifică evreii cu răul ecologic sau metafizic fundamental de pe planetă. Spre deosebire de Germania, exista o opoziție semnificativă. Partidul Socialist Polonez, cel mai mare partid politic de la Varșovia, se opunea liniei politice a guvernului…” (Pământul negru Holocaustul ca istorie și avertisment, 2015, la Humanitas în 2018, p.88).

      • Polonia avea faima ca una dintre cele mai antisemite tari europene ( alaturi de Romania ! ) . Sigur ca nu trebuie sa se generalizeze, trebuie deosebit intre declaratiile politice si afirmatii ale unor istorici, etc., mai intervin si cazurile gramaticale, caci nu se poate nuanta intotdeauna, etc. Sigur ca anti-semitismul polonez, ce nu era, in fond, decat un caz al antisemitismului european, nu era acela biologic si ´stiintific´ al nazistilor, ci ´doar´ acela ´traditional´, religos, in speta, catolic ( dar aceasta deosebire, facila, nu ascunde continuitatea, mult mai importanta? ). Sigur ca Polonia are particularitatile istorice cunoscute, o tara efectiv sfartecata, de unde si mesianismul nationalist polonez. Totusi, declaratiile recurente ale actualului regim sunt departe de a fi ingenue, sunt provocatoare si nu se mai stie ce si cat este replica ( la capatul sudic al ´flancului estic´ este Israelul, al carui regim, iarasi, e unul foarte populist si cam spre extrema dreapta , iata , ce ironie amara a Istoriei ). Nici ´poporul´ german nu poate fi facut responsabil pt. holocaust, cu atat mai putin germanii de azi ! , totusi, i-au votat pe nazisti, i-au aceptat , i-au urmat, au inchis ochii ( nu toti, fireste, dar suficient de multi ), si nu numai ei, cum bine spunea un comentator, Holocaustul e o mare pata si rusine a lumii occidentale, ´civilizate´, asa-zisul filo-semitism anglo-american postbelic e un fel de compensatie. Fascismele au fost o larga miscare paneuropeana, cu multe ramuri si varietati, adesea ostile, a existat si un ´fascism´ sau cvasifascism ( termenul e reputat ca obscur, facilitand echivocurile) politic-catolic , cum era Action Francaise ( care era virulent antigermana, e drept, condamnata, tardiv, de Papa, in special pt. ca Maurras era violent anticrestin ), austrofascismul, ba chiar unele aspecte ale Sionismului sau ´Iudaismului muscular´ erau vizibil inrudite cu fascismul generic al epocii , o miscare si o cultura ´modernista´ , ultranationalista, comunalist-corporatista, revolutionar-revitalizanta, etc. etc ( v. cercetatori israelieni ca G. Mosse sau Zeev Sternhell , acesta a fost ranit intr-un atentat terorist ). Cu o istorie atat de bogata e cam sfidator sa sari, jignit , apropo, sunt cazuri foarte recente de pozitii antisemite in special in randurile clerului polonez, o boala veche ( au exista cazuri bizare de tentative de ´crestinare´ postuma a victimelor Holocaustului, cu capele in fostele lagare, atat de mare e inadecvarea si obtuzitatea , sa zicem, a unei parti a clerului traditionalist ). Evident, sunt exploatate, populist, subiectele istorice foarte sensibile.

  19. Domnule Andreescu,
    Eu cred că e vina Poloniei și a multor țări din Europa că sunt acuzate de antisemitism. Și asta nu pentru că noi nu avem Congrese și Organizații Mondiale care să susțină cauzele suferințelor noastre. Și asta, pe de o parte, pentru că URSS a ținut morțiș ca victimele comunismului să nu fie comparate cu cele ale nazismului iar pe de altă parte comunismul occidental și îndeosebi cel francez, reprezentat prin intelectuali de seama, dându-și mâna peste Europa postbelică ne-au redus la tăcere.
    Am susținut întotdeaună teoria adevărului. Până ce nu se va pune definitiv semnul egal (=) între comunism și nazism nu va fi liniște pe Vechiul Continent. Iar Polonia va fi de-a pururi acuzată. Din păcate.

  20. Polonia a fost desfiintata ca stat de trei ori in istoria ei de catre vecinii mai puternici. Relatiile Poloniei cu Rusia sunt foarte tensionate astazi ca si in trecut. Pot sa spun ca atmosfera populatiei fata de rusi nu este diferita fata de Romania. In secolul 13 evreii reprezentau cam 7% din populatia tarii iar zone din Polonia au istorie marcata de acestia (Galitia se numeste asa dupa evreii care au emigrat din Galitia spaniola). Ca sa intelegi situatia trebuie inteles contextul in profunzimea lui. De ce Ungaria nu este acuzata de antisemitism ? Toti evreii din Transilvania ocupata dupa dictat au fost trimisi la moarte in lagare de concentrare de catre unguri. Astazi antisemitismul lui Orban nu este mai prejos de cel polonez. Ce putem invata noi din aceasta poveste? Ca trebuie sa avem o politica rationala, activa, patriotica. Interesul Romaniei inainte de toate. Daca Polonia a pierdut mai mult de sase milioane de polonezi in cel de al doilea razboi mondial noi am pierdut in jur de doua milioane, iar in teritorii situatia este similara. Astazi Polonia are o economie performanta si un nivel de viata peste cel romanesc. Au reusit sa atraga fonduri europene si sa-si construiasca aliante militare stabile, cea ce ii face pe politicieni sa doreasca mai mult. Ca sa incurajezi natalitatea cred ca trebuie luat exemplu modelul finlandez, prin care se creaza facilitati familiilor tinere. Adevarul este ca istoria ramine neschimbata iar declaratiile politice excesive vor fi uitate. Romania a fost singurul stat din blocul comunist care a pastrat relatii diplomatice cu Israelul dupa razboiul din 67, cu un aport diplomatic semnificativ la conflictul arabo-evreu, fara nici-o recunoastere din partea partilor implicate. Este un subiect la care trebuie sa gindim mai ales cind unii se trezesc cu pretentii, as spune, ca facerea de bine cintareste cit o ceapa degerata (cum spune olteanul).

  21. Articolul este binevenit pentru opinia publică românească pentru că evidențiază o parte din cauzele antipatiei internaționale față de Polonia în ultimii ani, (și aici, contribuția istoricului Petru Opriș explică mărul discordiei Polonia-Israel) și, mai ales, a manifestării acestei antipatii prin acuzarea repetată a statului polonez de manifestări antisemite. Din această perspectivă, arată cât de periculoase sunt generalizarea vinovăției și amestecul istoriei cu politica pornind de la confuzia (voită de cele mai multe ori) care se face între stat/popor și indivizi/grupuri în discursul public, politic, mediatic. Declarația din 2019 a Ministrului de externe israelian este odioasă și contrară adevărului istoric: „Polonia a fost marele cimitir al poporului evreu, există doar un singur adevăr istoric. Antisemitismul a fost înnăscut polonezilor, înainte, în timpul Holocaustului și după el”.

    Legea poloneză a Holocaustului din 2018, criticată și revizuită, nu limitează în niciun fel cercetarea și discutarea Holocaustului, dar protejează renumele Poloniei/poporului polonez la nivel internațional, adică este împotriva celor care acuză „responsabilitatea sau co-responsabilitatea națiunii sau statului polonez pentru crimele comise de Cel de-al Treilea Reich german” pe teritoriul Poloniei istorice (https://www.dw.com/ro/comentariu-legea-holocaustului-dincolo-de-%C5%A3int%C4%83/a-44442499).

    Cazul Edward Malinowski vs. Barbara Engelking și Jan Grabowski nu prea are legătură cu această lege. E vorba doar de problema participării unui polonez (nu a statului/poporului) la Holocaust, iar hotărârea tribunalului (în primă instanță) nu împiedică/nu descurajează cercetarea profesionistă despre formele de colaborare ale polonezilor cu regimul nazist. Este un proces civil de calomnie intentat celor doi istorici de o descendentă a primarului, prin care a încercat și a reușit să restabilească onoarea unchiului său: tribunalul a hotărât că cetățeanul polonez a fost defăimat de către cei doi istorici care n-au ținut cont de documente, optând pentru o alegație infirmată în timp. Pedeapsa: trebuie să-și ceară scuze public.
    Un proces asemănător a avut loc în Marea Britanie, între 1996 și 2001. De această dată, David Irving, un istoric britanic negaționist al Holocaustului a dat în judecată pentru calomnie un alt istoric, american, Dora Liepstatdt. Pentru că, în cartea sa, Negarea Holocaustului: atacul în creștere asupra adevărului și memoriei (1994), a descris 20 de falsuri concrete de negare a Holocaustului descoperite în volumul lui Irving Războiul lui Hitler. Hotărârea Înaltei Curți, a fost fără echivoc: l-a declarat pe Irving antisemit și rasist, „un negator activ al Holocaustului” și un manipulator al probelor și, în consecință, l-a obligat să plătească cheltuielile de judecată de 3 milioane de dolari (https://www.historians.org/publications-and-directories/perspectives-on-history/january-2002/the-price-of-truth-history-deborah-lipstadt-and-the-libel-trial).

    • Nici declarațiile repetate de acuzare a statului polonez, nici legea revizuită în 2018, care protejează renumele poporului polonez, nu pot înlocui adevărul istoric.
      Orice declarație, indiferent de la ce tribună e făcută, are nevoie de citarea cel puțin a unui studiu istoric, iar dacă acesta există, atunci orice lege de protecție a renumelui devine superfluous.

      • Declarațiile sunt politice sau de dragoste. Primele pot cita din N studii istorice, care pot atinge mai mult sau mai puțin adevărul istoric. Când declari public: „Polonia a fost marele cimitir al poporului evreu, există doar un singur adevăr istoric. Antisemitismul…” și citezi dintr-un studiu care afirmă, de exemplu, că „ Antisemitismul este caracteristic poporului polonez, iar lagărele morții poloneze au adus moartea a 3 milioane de evrei europeni”, enunți un adevăr istoric (în lagărele de exterminare au murit aproximativ 3 milioane de evrei), dar și două mari minciuni istorice. 1. antisemitismul polonez -generalizarea unei caracteristici a unui popor, toți membrii sunt/au fost/vor fi antisemiți și 2. lagărele morții poloneze care n-au fost plănuite/organizate/conduse de statul/poporul polonez desființat în 1939 de Hitler/Stalin, ci… cu acordul lui Hitler de Himmler SS & comp, adică de Germania nazistă pe teritoriul fostei Polonii, numită Guvernământul general. Iar o asemenea declarație șochează și insultă o întreagă națiune, care are dreptul politic, prin reprezentanții săi, să afirme adevărul istoric despre această pagină întunecată a istoriei printr-o lege.
        Dar, dacă Polonia face așa ceva, oare România n-ar fi îndreptățită să dea o lege împotriva celor care afirmă că românii sunt țiganii Europei? Nu n-ar fi. Romii sunt parte a zestrei/patrimoniului național românesc și nu este o insultă la adresa românilor și nici un neadevăr istoric. Dacă am face o astfel de lege am rămâne de poveste în lume.

        • Comentariul dumneavoastră este în discordanţă cu ideile politicienilor români (de la Centru şi din provincie) care aleargă după voturi precum măgarul după morcovul atârnat în faţa lui. Tema identitară, tupeul şi falsurile (istorice) perpetuate în discursul public alcătuiesc un amestec exploziv în plan politic, iar cel mai cunoscut exemplu din prezent îl constituie avocata urlătoare din Parlamentul României.
          Există şi alte persoane ca doamna respectivă, chiar în partidele aflate în coaliţia care guvernează în prezent, care doresc cu tot dinadinsul să iasă în evidenţă în schimbul voturilor, astfel încât să le fie satisfăcute orgoliile, inclusiv cu riscul de a emite acte legislative specifice perioadei 1938-1944.

        • Mi-a plăcut asta cu „declarațiile de dragoste”. ;-)
          Din dorința de a fi cât mai concis, pare că am diluat mesajul comentariului meu anterior. Aveam, bineînțeles, în vedere un studiu recunoscut și citarea sa fără răstălmaciri. De asemenea, sunt împotriva generalizărilor în orice direcție. Că or fi fost, poate, și localnici care au colaborat cu gealații lui Himmler sau au dat în vileag familiile de evrei, posibil pentru a se salva pe sine, evident nu poate fi extrapolat la nivelul unui întreg popor.
          Recitiți deci, dacă nu cer prea mult, în această cheie intervenția mea anterioară! Mulțumesc anticipat.

          • Aveţi dreptate. Ca fapt divers vă pot spune că o discuţie pe tema aceasta este sensibilă chiar şi în familie.

  22. Aflu din articol ca in Polonia e lege care pedepseste insulta adusa Presedintelui tarii. Imi amintesc ca si la noi exista in timpul lui Emil Constantinescu o astfel de prevedere. Cine a retractat-o? Nu e bine. Lipsa unei astfel de legi ii permite unuia ca maistrul IC sa spuna despre Presedintele actual ca e „un imbecil, un idiot”.

  23. Polonia are o istorie de mari suferințe și de vechi biruinți, au lovit și au fost loviți de ruși, nemți, ei administrează MUZEUL OSWIEZCIM, ei neagă antisemitismul propriu DUPĂ CE AU GĂZDUIT CEA MAI MARE COMUNITATE EVREIASCĂ,au o intelectualitate de valoare, scriitori, cineaști, este greu să-i ignori, sunt fascinanți

  24. Deoarece e vorba despre culpabilizarea generalizata a unor inconvenabili, pe fondul unei victimizari generalizate mostenite, de catre unii interesati.
    Asa se face si faptul ca in România de azi avem antisemitism fara obiect, indus de catre niste interesați de subectul sensibil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Gabriel Andreescu
Activist român pentru drepturile omului și specialist în domeniul științelor politice, disident anticomunist român, care s-a opus deschis lui Ceaușescu și regimului său autoritar. Astăzi, este asociat Scolii Doctorale a Universitatii de Vest, Timisoarai și este membru activ al mai multor organizații de drepturile omului. A avut o lungă activitate în presă, a scris și predat în domenii precum multiculturalismul, minoritățile naționale, libertatea de religie și secularism, etica și politica memoriei ș.a. https://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_Andreescu

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când plouă în Groenlanda e începutul apocalipsei climatice?

Așa s-ar putea deduce pe baza știrilor alarmiste declanșate de următorul anunț oficial: Pe 14 august 2021, în cel...

De ce se scumpește energia? – întrebarea la care vrea să răspundă comisia parlamentară propusă de PSD

Înființarea acestei comisii care trebuie să "ancheteze" creșterea prețurilor la energie este una dintre cele mai mari ticăloșii pe care am văzut-o,...

Despre educația morală a copiilor

Motto: V-am dat clasă cu opt clase /S-a terminat șmecheria / Sunt rege pe România! (Abi Talent)

Când oamenii mici lasă umbre mari înseamnă că soarele e la asfințit

                                                 Una din acele istorii care se vor adevărate, deşi nimeni nu ştie cât sunt de exacte,...

Dl Iohannis recomandă golful

"Criza guvernamentală in Romania? Nu știu despre ce vorbiti. Guvernul iși face treaba." Nu fac decat să parafrazez o replică recentă a...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.