Subiectul aderarii Romaniei la zona euro este unul mult discutat si analizat. Intensitatea dezbaterii s-a diminuat explicabil pe masura ce zona euro si insasi Uniunea Europeana au inceput sa se confrunte cu probleme dificile, care au pus sub semnul intrebarii chiar viabilitatea proiectului european pe termen lung. Astfel ca, daca in primul deceniu al anilor 2000 problema principala era «cand va fi Romania pregatita sa adere la euro », in anii din urma accentul dezbaterii pare sa se fi mutat pe o alta intrebare, si anume «in conditiile in care insasi zona euro se confrunta cu probleme si incertitudini, mai merita sa ne preocupe proiectul aderarii ? »
Realist vorbind, nu existenta in viitor a zonei euro este pusa sub semnul intrebarii, ci versiunea 2.0 a acesteia – si a UE in ansamblu, forma sau scenariul in care acestea vor functiona. Chiar in scenariul extrem (si nu foarte probabil, chiar daca nu poate fi exclus ) al disparitiei UE ca organizatie politica, Piata Comuna, politicile economice comune si insasi moneda comuna s-ar putea mentine, chiar daca vom vorbi poate de o mai mare volatilitate si variabilitate, inclusiv in ceea ce priveste apartenenta unor state la diverse structuri europene, y compris zona euro.
Prin urmare, este legitim sa ne preocupe in continuare obiectivul aderarii la euro, care reprezinta de fapt obiectivul performantei economice, competitivitatii, echilibrelor macro. Legat de acest subiect, s-a scris mult despre cum, cand si in ce conditii ar putea fi atins acest obiectiv, s-a vorbit despre criteriile de convergenta nominala si reala, despre etapele premergatoare aderarii la euro si despre termene mai mult sau mai putin realiste. Nu ar fi rau insa sa ne (re)amintim si de ce ar merita sa intram in zona euro, care ar fi pana la urma avantajele ce ar justifica eforturile si asumarea eventualelor riscuri inerente procesului.
Fara a urmari neaparat ierarhizarea importantei avantajelor, nu putem ignora faptul ca se vorbeste tot mai insistent despre « Europa cu mai multe viteze » si despre « cercuri concentrice », ba chiar despre posibilitatea ca tarile non-membre ale zonei euro (in prezent doar 8 la numar, incluzand Romania, din cele 27 de state membre UE post Brexit) sa aiba doar drept de vot consultativ in probleme care privesc strict moneda unica. Discutiile sunt in faza scenariilor incipiente, nu este clar daca – de exemplu – o tara non-euro va fi exclusa de la dreptul de vot plin in probleme esentiale, precum politica fiscala comuna sau uniunea bancara, dar riscul exista. Aderarea Romaniei la euro ne-ar oferi o mai buna pozitionare in structurile europene, ne-ar plasa in « primul cerc », cu statut de membru cu drepturi depline de vot in toate problemele economice, financiar-bancare si monetare ale Uniunii.
Probabil cel mai evident efect al aderarii la euro este unul strict financiar – ar fi eliminata problema diferentelor de curs valutar. Pare mai mult o problema contabila, dar ea se traduce in bani si implicit influenteaza profitabilitatea, stimuland sau inhiband – dupa caz – exportul, importul, investitiile, imprumuturile.
Diferentele de curs valutar apar intre momentul inregistrarii in contabilitatea unei companii a unei creante de incasat in valuta sau a unei datorii de platit in valuta si momentul incasarii / platii efective (moment stipulat in contractul comercial, care poate fi la 10 zile, la 30 zile, al 90 zile de la livrare, etc). In cele doua momente, cursul valutar este diferit, inregistrarea contabila facandu-se in lei la cursul zilei.
In cazul cresterii euro, diferenta de curs este favorabila exportatorului. In situatia inversa, a scaderii cursului euro, exportatorul va inregistra diferenta de curs nefavorabila, suma in echivalent lei incasata efectiv fiind mai mica decat valoarea creantei inregistrate in contabilitate la momentul exportului.
Pierderea sau profitul generat de diferentele de curs valutar apar si in alte situatii, cum ar fi reevaluarea unor plasamente financiare in valuta sau a operatiunilor de schimb valutar ca urmare a spread-ului intre cursul de vanzare si cursul de cumparare, respectiv cursul de referinta folosit in contabilitate.
Fara a intra in alte detalii contabile, diferentele de curs valutar – favorabile sau nefavorabile – se inregistreaza in conturi distincte si influenteaza profitul, respectiv pierderea companiei. In mod simetric, un importator va inregistra profit in cazul scaderii cursului euro si pierdere in cazul cresterii.
Politica monetara proprie ca parghie de stimulare a exporturilor – un avantaj relativ. Atata vreme cat moneda noastra nationala este leul, banca centrala are teoretic posibilitatea de a oferi exportatorilor o situatie avantajoasa, practicand o politica de crestere a cursului euro, mai exact de devalorizare a leului fata de moneda europeana. Insa, acest avantaj este limitat, atenuat sau poate chiar anulat de efectele secundare ale unei asemenea politici :
– scumpirea importurilor ; multi exportatori sunt in acelasi timp si importatori de materii prime, subansamble, etc. deci resimt in mod direct – si negativ – cresterea cursului ; in schimb, in cazul scaderii cursului, importurile nu se ieftinesc in aceeasi masura sau nu se ieftinesc deloc ;
– cresterea valorii obligatiilor de plata catre banci ; multi exportatori au credite in valuta, iar cresterea cursului determina cresterea ratelor in echivalent lei ;
– cresterea generala a preturilor ca urmare a scumpirii importurilor genereaza inflatie, cu consecinta presiunilor de indexare a salariilor, etc ;
– devalorizarea monedei nationale ofera exportatorilor un avantaj post-factum si nu ex-ante, motiv pentru care nu poate stimula de fapt exportul si nici nu poate reprezenta un pilon de fundamentare a unui plan de business ; in momentul realizarii exportului, un producator nu poate anticipa evolutia cursului ci poate doar spera ca euro va creste ;
– parghia cursului valutar ofera o competitivitate a exporturilor « pe hartie », pe termen limitat si nu una sustenabila, bazata pe performanta calitativa, tehnologica, in termeni reali.
Este adevarat ca, in cazul aderarii Romaniei la euro, avantajul creat exportatorilor prin politica cursului de schimb se pierde. Insa la fel de adevarat este ca acest avantaj este relativ si cu doua taisuri. Statistica ne arata ca – in perioada 2006-2015 – evolutia crescatoare sau descrescatoare a exporturilor nu a avut o legatura prea clara cu evolutia cursului euro. Am avut ani in care euro a scazut in raport cu leul, dar exporturile au crescut si ani in care euro a crescut iar exporturile au scazut. Asadar, poate ar fi cazul sa fim mai rezervati atunci cand e vorba de mitul cresterii exporturilor ca efect al cresterii cursului euro (respectiv al deprecierii leului in raport cu moneda europeana).
Surse : http://statistici.insse.ro/shop/; http://www.bnr.ro/Raport-statistic-606.aspx
De altfel, in ultimii ani, cursul euro/leu a fost destul de stabil, in timp ce exporturile au inregistrat cresteri an de an, fara a fi afectate de stabilitatea cursului de referinta.
Sa vedem insa care a fost experienta altor tari est-europene care au adoptat déjà moneda euro. Consideram ca Slovacia si Slovenia sunt cazurile cele mai relevante – in ciuda dimensiunilor mai mici ale economiei lor in comparatie cu Romania – din doua motive : ele au parcurs déjà o perioada de timp relevanta din momentul trecerii la euro (2009, respectiv 2007) si nici una din cele doua tari nu a avut consiliu monetar. Iata mai jos graficul evolutiei exporturilor celor doua state dupa momentul aderarii la zona euro :
Surse : https://www.imf.org/external/pubs/ft/scr/2016/cr16122.pdf; https://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_Slovakia
Se observa ca – dupa trecerea la euro – (2009, respectiv 2007) – Slovacia si Slovenia au inregistrat o perioada scurta de recul al exporturilor ; aceasta perioada a durat 1-2 ani si s-a suprapus cu perioada crizei globale, dupa care exporturile au inregistrat o crestere constanta.
Concluzia este ca pierderea parghiei de stimulare a exporturilor prin politica cursului de schimb este un dezavantaj discutabil. In schimb, trecerea la euro ofera o serie de avantaje evidente :
– o mai mare predictibilitate atat la nivel micro cat si la nivel macroeconomic, determinata de eliminarea incertitudinii cu privire la evolutia cursului de schimb. Proiectiile financiare (cash-flow-ul, bugetul de venituri si cheltuieli) si planurile de afaceri vor putea fi intocmite de managementul companiilor cu o mult mai mare acuratete.
– Dobanzi mai reduse la credite, specifice zonei de euro, ca urmare a primei de risc mai mici, cu influenta benefica asupra costului si accesibilitatii finantarii.
– Facilitarea exporturilor, a tranzactiilor internationale, a turismului, precum si a calculelor si estimarilor contabile.
– Cresterea atractivitatii pentru investitori, generate de predictibilitate, stabilitate si de avantajele de imagine.
– Reducerea riscului de turbulente si disciplinarea politicilor la nivel macroeconomic. Aici exista insa si un risc teoretic de contaminare, in cazul in care una sau mai multe economii semnificative din zona euro intra in derapaj. Un suport financiar masiv din partea statelor din zona euro catre o tara cu probleme sau alte socuri de acest gen ar slabi moneda europeana, expunand-o riscului de inflatie. Riscul exista, dar o economie puternica ofera oricum o protectie mai sigura pentru stabilitatea monedei. Rata inflatiei in zona euro intr-o perioada in care economia si moneda europeana au fost supuse la destul de multe incercari (2008-2016), dupa un varf de cca 4% in 2008-2009 s-a situat in intervalul cuprins intre -1% si 3%, conform graficului de mai jos :
Desigur, fata de ideea aderarii Romaniei la zona euro se vor mai exprima multe temeri, unele sincere altele ipocrite. Nu putine sunt acuzatiile ca introducerea monedei unice este cauza crizelor cu care se confrunta economia Europei. Trebuie insa sa fim realisti si corecti – criza bancara si criza datoriilor suverane au fost cauzate de creditarea excesiva si riscanta de pana in 2008 si de supra-indatorarea statelor, pentru finantarea unor cheltuieli publice peste posibilitati ; adica, de doua vechi pacate ale oamenilor in general si ale oamenilor politici in particular – lacomia si populismul.
Nu trecerea la euro este amenintarea la adresa economiei romanesti, ci slaba competitivitate. In demersul de aderare la euro nu pornim de la zero ; criteriile de convergenta nominala sunt déjà indeplinite, in unele privinte stam chiar mai bine decat « granzii » Europei. Criteriile de convergenta reala insa sunt numeroase – de la functionalitatea instituţiilor, infrastructura, dezvoltarea pieţei financiare, pana la sănătate şi educaţie, evoluţia tehnologică si inovaţia. Indeplinirea acestor cerinte nu mai este neaparat atributia Bancii Nationale a Romaniei, ci mai curand a autoritatilor politice (Guvern, Parlament, Presedinte) ; nici o parghie de presiune publica nu este de prisos pentru a le determina sa inteleaga – o data pentru totdeauna – care este menirea lor reala. In contextul unor asemenea provocari, cat de neadecvati la realitate ne par guvernantii nostri de astazi si cat de straine de adevaratele prioritati ale tarii si ale cetatenilor ne par preocuparile lor… !
Alte surse :
http://cursdeguvernare.ro/competitivitatea-indicatorul-care-tine-romania-departe-de-occident.html
E un articol de nota 10, sunt de aceasi parere de multi ani.
As mai adauga ca lipsa cursului valutar ar fi doar in beneficiul populatiei, si chiar a investitiilor. Fiindca nu mai exista riscul sa creasca euro cu 3 lei peste noapte cum s-a intamplat de mai multe ori chiar recent. Ar insemna mai multa incredere. Si ar fi un stop coruptiei si greselilor politicienilor, care fac corectii prin inflatie.
Aderarea la euro ar trebui sa fie obiectivul nr. 1 si sa se faca cat mai rapid.
Avantajele le-am vrea (cade para malaiata…), dar provocarile si riscurile sa fie la ei acolo.
Mi-e greu sa cred ca dupa ce avizezi in zece minute in comisia parlamentara un buget (cu mari probleme), iar in trei zile il votezi, poti sa ridici pretentii de intrare in zona euro. Fie bugetul a fost perfect intocmit (pentru completitudine luam in calcul si aceasta varianta), fie parlamentarii nu stiu ce voteaza, fie voteaza la comanda. Care dintre variante e cea mai probabila? Si sa nu uitam ca urmeaza si rectificari, una dintre ele, cea cu tichetele de vacanta, e deja anuntata.
Iresponsabilitatea politica intotdeuna genereaza probleme economice, directe sau indirecte. Moneda nationala nu e doar o metoda de stimulare a exporturilor, ci si o plasa de siguranta. Daca Grecia n-ar fi fost in zona euro, problema ar fi fost in mare parte a lor si ar fi putut fi rezolvata partial prin devalorizare. Asa este una europeana si trebuie rezolvata prin finantare de catre ceilalti membri.
Putem noi sa dorim euro mult si bine, dar atata timp cat bugetul e mereu pe muchie, cat rata de colectare e la jumatate din cea normala, iar legislatia economica in permanenta schimbare, e cam greu sa convingem. De ce ar vrea cineva o noua Grecie in zona euro?
in logica ta se invarte totul, ca noi nu vrem sa lucram si sa corectam economia sa fie una performanta. Vrem in continuare sa ne furam si pacalim pe sine insusi.
Pentru Romania ar fi fost bine sa fie deja in zona euro de vreo 4-5 ani. Dar incepand din vara trecuta (cand britanicii au votat iesirea in uniune) expectativa e cuvantul de ordine potrivit; tocmai am citit in „Les echos” un articol despre dezastrul care ar putea fi provocat in Franta de revenirea la franc, dorita si anuntata de FN, in ordinea asta poate si Italia ar fi interesata sa aiba propria moneda pentru a-si rezolva problema cu datoria imensa.
Asemenea miscari de politica ar fi populiste dar nu mai putin operante. Intrarea intr-o zona euro fracturata si din care sa facem parte alaturi de tarile din nord – foarte competitive – drept locomotiva, trebuie facuta in urma unei reflectii mai profunde.
Anul asta putem astepta chiar si alegerile din Germania si Olanda, nu numai pe cele din Franta al caror rezultat, e drept, este cel mai de temut. Abia apoi s-ar mai putea (re)face eventual planuri de introducere a euro. Dar elita politica, in majoritate, nu vede in asta vreun fragment de proiect de tara.
Articolul d-lui Filipescu este de foarte bun simt (common sense poate e mai bine zis). Argumentele se potrivesc acum cum se potriveau si acum 3, 4 sau 5 ani. Dar bunul simt (competenta si curaj politic nu patriotism ridicol) nu e prea des intalnit prin parlament sau guvern – acolo se ia decizia si nu la BNR.
A rezolva problema cu datoria imensa. Cand zici asta, inseamna a devaloriza moneda, inseamna a pune toata populatia la plata. Rezolva problema pe hartie, dar genereaza alte 10.
Intr-un intreviu la euronews TV fostul șef al comisiei UE, domnul Romano Prodi, a precizat 2017 că la întroducerea mondei EURO cei responsabili au plecat de la un concept cu integrare treptată și în alte domenii, pînă la coordonare economică, financiară și politică prin comisia UE. A venit cu totul altfel. Comisia și-a pierdut din responsabilităţi în favoarea consiliului guvernelor. Deci șefii de stat sunt cei care au de 10 -15 ani comanda în zona EURO / UE. Egoismul naţional a contracarat conceptul iniţial EURO. Ce s-a întîmplat la nivelul statelor naţionale se poate vedea la Bratislava 2016 & conceptul „suveraniștilor-naţionaliști” de la Vișegrad. Confruntare cu Bruessel și respingerea conceptului UE așa cum a fost pînă 2004, concurat /atacat azi cu un proiect „naţional” la Varșovia, Bratislava, Budapesta (București 2017??!… „academicienii”.. cu vocabularul … „naţional”… „identitar”….). Ce va urma 2017- 2022?
… …. „… Realist vorbind, nu existenta in viitor a zonei euro este pusa sub semnul intrebarii, ci versiunea 2.0 a acesteia – si a UE in ansamblu, forma sau scenariul in care acestea vor functiona…. „….
Problemele în zona EURO sunt de natură internă în statele partenere. Romano Prodi și-a experimat speranţa ca în Italia unde partidul său de stînga e în faza de scindare 2017 se va găsi o majoritate PRO EURO în raport cu Beppe Grilo & Cinci stele. Italia a avut probleme 2008- 2016 după stagnarea și scăderea producţiei (datoriile publice sunt peste 110 % din BIP, deficitul budegtar e mare) dar are în momentul de faţă un exces comercial. Italia în drumul spre stabilizare contracarată de politicieni 2017?
… „… Nu trecerea la euro este amenintarea la adresa economiei romanesti, ci slaba competitivitate…. „….
In care domeniu performanţa și competitivatea sunt la nivelul necesar pentru a întroduce moneda EURO… 2025 ..? Cum se rezolvă problema responsabilităţii în domeniul public, în serviciile publice? Ce oferă 2017 cele două puteri, legislativul și executivul /guvernul Grindeanu? A patra putere, opinia publică de pe stradă și-au dovedit 2017 maturitatea și responsabilitatea faţă de prezentul lor / viitorul copiilor. Dinamica ideilor și a acţiunilor e de găsit în capetele, în minţile celor mulţi de pe stradă. Spirutul civic dezlănţuit pe stradă e un izvor de încredere și speranţă 2017!
UE 2017 încă mai e o mărime dominantă în economia globală cu un BIP de peste 15 mii miliarde EURO. Peste 10 ani situaţia pentru partenerii în UE poate fi cu totul alta
( India, Africa cu o populaţie tînără și de 1,5 / 2,0 miliarde cînd… 2035 ?…).
Zona EURO e de fapt 2001- 2017 deja acea UE cu două viteze. Cum se vor restructura statele partenere 2017- 2022? „Suveraniștii- naţionalisti” & Vișegrad nu mai participă la o intergare mai mare cum e conceptul initial pentru UE / EUROland. In zona sud- est- mediteraneana-balcani de mult timp șomajul la tineri e mult prea mare, fără perspective de ameliorare în viitorul apropiat. Cum se va reorienta Romania 2017- 2021? Prezentarea de faţă dă de gîndit. Creșterea dobînzilor a început în SUA. Care sunt ţelurile realizabile? Care sunt obstacolele în interior azi și mîine (datoriile publice, creștera dobînzilor, demografia) ? Cum se va prezenta România la președinţia UE 2019?
Să ne reamintim Declaraţia de la Alba Iulia 1918. Ce s-a realizat după 100 de ani (constituţia din 1923 pînă azi… stat naţional UNITAR centralizat….riscul e …. stat în faliment / eșuat??… …… )? Ce nu s-a realizat sau s-a transformat în contrariul (epurarea etnică 1941-1989)?
Tinerii sunt viitorul (emigrarea celor peste 3 milioane) …. Brain drain….
Vă spun eu ce oferă guvernul Grindeanu: legiferarea corupției.
Majoritatea Românilor nu vor avea o problemă cu asta pentru că majoritatea Românilor este extrem de coruptă, cu valori morale îndoielnice.
Așa cum am arătat mai jos eu cred că România ar aparține mai degrabă spațiului rusesc decât celui Central -Vest European.
Şi totuşi,există o întrebare decisivă care trebuie să capete un răspuns.Şi anume de ce sunt diferenţe aşa de mari între Nord-Sud?Nu cumva din cauza diferenţialului de productivitate care,pe termen lung şi în condiţii de „echilibrare” a nivelurilor de viaţă(pib/loc),produc/impun creşterea datoriilor publice tocmai pentru a asigura un nivel de viaţă comparabil?Adică o serie de ţări din Sud trăiesc prea bine comparativ cu propria productivitate.Şi adaug în continuare:nu cumva moneda unică a amplificat dificultăţile ţărilor cu productivitate redusă?Eu zic că da.
Aşa că pentru ţările din Est,respectiv România,care au o productivitate scăzută,intrarea în zona € poate fi periculoasă.Şi aduc în discuţie ţările care au intrat în zona € nepregătite(Portugalia,Grecia,etc) dar şi cele din Est(Slovacia,Slovenia,Ţările Baltice) care,după intrarea în eurozonă,şi-au încetinit creşterea economică la jumătate.Se zice că pentru a nu risca şi a nu pierde sistematic din cauza ecartului de productivitate,o ţară ca România ar trebui să aibă un pib/loc(la PPC) de aprox.75% din pib/loc al zonei €.Iar România a avut în 2015 numai aprox.53% deci mai are drum lung până la adoptarea €(10-15 ani!,asta dacă toate merg bine în România…)
Nimeni nu zice sa se faca peste noapte. Eu zic ca trebuie stabilit ca prioritate nr. 1. Stabilit un calendar si sa ne apucam de lucru. Sa dezbatem, analizam, identificam problemele si sa le rezolvam una cate una. In loc sa asteptam sa pice norocul din cer, adica poate va fi o conjuctura buna si cumva trecem si noi acolo, iar dupa vedem.
Nici nu mai poate fi vorba de zona euro pentru Romania cel putin in urmatorii 4 ani
(tare imi e ca vor fi mult mai multi). Strategiile fiscal bugetare sunt dezastruoase privind ERM II si nu se vede un orizont decent in care vom respecta MTO-ul macar 2 ani. Dupa cum nu se vede nici in multe alte state aflate deja in EZ.
Pe de alta parte nu este foarte clar cum functioneaza moneda unica (euro) intr-o organizatie care nu are o structura federala (taxare in special) clara, unitara, financiara, fiscala etc. Dupa modelul SUA, de ex, unde avem trei categorii principale , federale, statale, locale. Ce taxe federale unitare avem noi acum?
Cine si cum stabileste masa monetara? Cum o „distribuie” pe tari? Tiparnita functioneaza la fel pentru toti? NU, evident, nicaieri nu e „pomana” asta. Sunt tari care beneficiaza de algoritmi diferiti? Da, Grecia fiind un exemplu clar. S-au aruncat pe geam miliarde…unii pot crede ca esti fraier daca nu te imprumuti stiind ca nu mai dai nimic inapoi :P
Modul in care sunt distribuiti banii, euro carevasazica , nu drahma sau leul :P (si mai ales redistribuiti) pare sa fie de fapt cheia neintelegereilor atat in EU cat si in EZ.
Avem trei mari seturi de probleme:
-unul legat de moneda insasi
-altul legat de conditiile de intrare in club (ERM II minim doi ani etc)
-al treilea, legat de ramanerea in club, nu poti sa intri si apoi sa-ti faci de cap.
Una peste alta nu cred ca avem vointa (culmea, putinta ar cam fi) de a intra in EZ si atunci o scaldam cu aburelile de care ati pomenit si dvs.
Nu avem nu vointa, dar dorinta. Noi vrem sa venim la putere, sa furam si dupa o mica politica monetara sa repare greselile. Adica sa plateasca toti prin inflatie. E simplu.
Eu as zice ca si perspectiva de 5 ani ar fi buna, dar sa vedem ca ne miscam incolo si nu amanam. 5 ani vor trece repede.
Trecerea României la euro este o discuție inutilă. Nu se va întâmpla niciodată. România va fi dată afară din Uniunea Europeană în cel mai rău caz și va fi marginalizată total în cazul cel mai bun. Probabil, din interiorul României nu se vede ceea ce se vede din exterior. La Bruxelles se vorbește serios despre marginalizarea României din cauza corupției. O spun cu toată responsabilitatea. Europa nu mai vrea o a doua Grecie. Ceea ce se întâmplă acum în Grecia este rezultatul direct al corupției de tip PSD combinată cu acel ” dezavantaj minor ” cum l-ați numit al monedei euro, adică pierderea capacității de manipulare a cursului de schimb.
Să nu mai vorbim de ceea ce dumneavoastră deja ați punctat în articol : creșterea populistă , nesustenabilă a cheltuielilor bugetare, mult dincolo de ceea ce „produce” economia.
România este o țară extrem de coruptă. Românii de rând, nu numai politicienii, sunt corupți. Nu avem speranță și Europa nu mai are răbdare. În Europa nu este loc de un stat corupt. Europenii s-au ars cu Grecia și acum suflă în România.
Sunt convins că România va face cu brio față cerințelor pieței comune ruse. Poate că acesta e viitorul normal, firesc al Românilor. Poate și unirea se va face în condițiile în care abandonăm un traseu European la care nu putem să ne adaptăm și reluăm un traseu către Rusia care are niște standarde pe care Românii le pot atinge mai ușor.
Ultimul paragraf este je-ni-al. Unde ati fost pina acum?
-„și reluăm un traseu către Rusia care are niște standarde pe care Românii le pot atinge mai ușor.”
Spuse Romanul @ Deceanu Ovidiu; adica ce viseaza.
Aveti di grije cind vorbiti despre Romani si Romania, cadeti in paradoxul cretanului „toti Romanii sint vai si amar; eu sint Roman”.
„Românii de rând, nu numai politicienii, sunt corupți.”
Fenomenul coruptiei este legat de modul de alocare a resurselor. În cvasitotalitatea cazurilor este vorba, din motive [principiale] economice, de resursele publice. Prin urmare, se poate spune despre corupție că ea reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup.
În calitate de „român de rând” făr’ de puteri publice, cu valori morale certe, moștenite de la bunicu’ și bunica, declar pe proprie răspundere că nu sunt corupt.
Pot sa va dau cateva exemple de mentalitate corupta in randul populatiei, care ar putea fi rezolvate simplu de catre politiciei, nu i-ar afecta absolut deloc. Dar n-o fac pentru ca si-ar pierde voturile.
Toata lumea parcheza pe prima banda (pe oprirea interzisa). Se motiveaza ca intai trebuie sa se faca parcari, si apoi sa se dea amenzi. Complet fals, pe toate strazile laterale (cel putin in S1) sunt locuri de parcare. Nicaieri in lume nu sunt locuri gratuite nelimitate (de fapt cam toate sunt cu plata). Totusi e mai bine asa, decat sa dai 2 euro pe ora (ca la Viena).
Sunt zone in Bucuresti in care se circula si cu 120 km/h. Din cand o amenda la TV, si asta e tot. Un radar fix ar rezolva problema in doua saptamani. Dar cum, sa iau amenda pentru atata lucru? In fond drumul era liber.
Desi sunt mult mai putini copii decat acum 30 de ani, scolile sunt pline. De ce? Pentru ca toata lumea vrea scoli „bune”. Daca e scoala de cartier, atunci sa fie de cartier. Daca e altceva, de ce nu e cu plata? Pai e mai bine asa, cu o viza de flotant ai rezolvat-o pe gratis.
Cade tencuiala de pe blocuri. Cine trebuie sa repare blocurile? Nu proprietarii? Dar costa mult, mai simplu e sa astepti sa-l reabiliteze primaria.
Cunosc stundenti care stau in camine desi au posibilitati sau au parinti in Bucuresti. De ce? Pentru ca in camin „e viata”, si oricum e ieftin. N-ar fi pacat ca pretul unui loc sa fie stabilit de cerere si oferta?
Se pot gasi zeci de astfel de exemple. Sunt lucruri care au rezolvari simple, dar impact mare asupra cetatenilor. Nimeni nu-si asuma responsabilitatea sa le rezolve. Ipocrizia e mare, coruptia e rea, dar nu cand beneficiezi si tu, macar un pic. In concluzie, coruptia presupune complicitate intre autoritate si cetatean.
Din comentariul dumneavoastră se înțelege că aveți în vedere pentru termenul „corupție” sensul de dicționar lingvistic, de abatere de la moralitate, de la datorie șamd., în vreme ce eu am privit mai degrabă către sensul social (economic, juridic) al termenului, de folosire abuzivă a puterii publice în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup.
Exemplele pe care le prezentați, însă, vin să confirme accepțiunea pe care am dat-o eu termenului „corupție”, anume posibilitatea de a fi tranzacționată aplicarea legii. Prin urmare, încălcarea prevederilor Codului rutier, ori a altor norme (HG, OM etc.), se petrece în România mai frecvent decât în alte state pentru că este posibil să fie satisfăcut interesul material al celor care au datoria să aplice legea, din postura de funcționari publici (plătindu-le șpagă, spre exemplu). În acest fel, printr-un act de corupție, poate fi obținută aplicarea preferențială a legii. De asemenea, obținerea autorizației de construcție de către investitorul unui proiect imobiliar, fără a respecta normele privind obligativitatea asigurării unui număr suficient de spații de parcare pentru locatari, este posibilă exclusiv prin satisfacerea unui interes material al unui funcționar public. La fel, obținerea fără drept a unui loc de cazare în cămin, șamd. Cauzele corupției sunt în primul rând politice, iar combaterea ei este eficientă prin mijloace politice. Doar că, spre deosebire de cazurile izolate din Occident, România a devenit un stat captiv, în care corupția a căpătat caracter endemic, iar beneficiarii sunt oligarhi din vârful sistemului kleptocratic. Așadar, politicienii NU sunt deloc interesați în stoparea corupției, ci o organizează, conservă și promovează.
Sa nu exageram totusi. Situatia Romaniei e departe de Moldova, Serbia sau Ucraina. Sigur ca e departe si de zona euro, ar fi nevoie probabil de inca zece ani pentru a fi capabili de integrare (presupunand ca vor exista reforme serioase ale clasei politice, pentru ca de aici vine problema) dar nu suntem (cel putin deocamdata) in pericol de cadere in zona „euroasiatica”.
Coruptia, mentatiltatile comuniste (nu e vorba de idei politice care sunt respinse formal – chiar vehement, ci de conceptii de genul de parcare gratuita, invatamant superior 100% gratuit, reabilitarea blocurilor private pe banii statului, viza de flotant fictiva pentru o „scoala buna” – nu de cartier, etc) sunt adanc inradacinate in mentalitatea populatiei. Deci clasa politica nu are cum sa fie altfel. Integrarea va dura mult mai mult decat credem, ideea e sa ne asiguram ca directia nu se schimba.
Cu respect, va aduc aminte ca in Romania anilor 90, a fost devalizata o banca, Bancorex, cu un prejudiciu de cateva miliarde de dolari si nimeni nu a fost condamnat. Prejudiciul, este de cateva ori mai mare decat cel produs in Moldova.
Ca urmare, povestea potrivit careia Moldova si Serbia sunt intr-o stare mai proasta in ceea ce priveste coruptia, nu sta in picioare. Chiar deloc, in ceea ce priveste Serbia care are un aparat judiciar innoit.
Inca odata, eu cred ca trebuie sa ne pregatim de a fi dati afara, pe tacute, din Uniunea Europeana.
Eu, unul nu ma voi opune dimpotriva. Am ajuns sa tin mai mult la Uniunea Europeana decat la Romania.
Deși nu direct, au existat condamnări. Spre exemplu, dl Costea, în Franța, pentru „Eterna și fascinanta…”, sponsorizată de Bancorex. Eu cred că apropierea și colaborarea statelor în interiorul Uniunii europene a contribuit pozitiv.
Evident, cu actualele politici fiscale, bugetare si anti-coruptie, nu putem spera sa intram in zona euro prea curand. Sansa noastra este ca Europa sa nu devina inerta / indiferenta fata de derapajele guvernantilor nostri actuali si viitori, asta ar fi cel mai prost scenariu.
Daca vrem euro e simplu, iesim din UE si adoptam euro prin OUG ca moneda nationala . Republica Muntenegru nu este in UE si are ca moneda nationala euro. Vedeti ce simplu este ? Ai euro si nu esti supus reglementarilor UE. Exemplu concret, Muntenegru.
Intrebare din tribuna: oare BNR, prin guvernatorul Isarescu, vrea trecerea la euro?
Odata cu trecerea la euro, pozitia sa de stapin al finantelor mioritice, s-ar clatina.
1.Obiectivul economic fundamental al Romaniei nu este trecerea la Euro, ci reconstructia economica (societati de investitii, asigurari, banci, comunicatii, etc. romanesti) si industriala nationala, prin crearea de noi active industriale romanesti in domeniile cheie, ,,producatoare si declansatoare” de dezvoltare economica si industriala nationala.Trecerea la Euro este doar una din multele cai/conditii de crestere a competitivitatii, performantei economice si echilibrelor macroeconomice nationale.Realizarea acestui obiectiv obliga si la recuperarea nationala a utilitatilor (gaze, energie, etc) si a resurselor nationale care le alimenteaza, incit ele sa contribuie material si financiar la dezvoltarea economica nationala.
2.Modul propus pentru realizarea acestui obiectiv de tara, depinde de cultura politica si economica si mai ales de profesia (curenta) a analistilor.Cei din domeniul finante-banci vor sustine ca solutie principala trecerea la Euro, industriasii constructia de autostrazi si infrastructura, analistul politic la vointa clasei politice de asi asuma dezvoltarea, parlamentarii UE la sprijinul UE in aceasta directie, juristii la rolul DNA in apararea proprietatii publice si eliminarea coruptiei, profesorii si universitarii la aportul scolii si educatiei la dezvoltare, economistii la aplicarea strategiilor nationale si pe domenii in vederea dezvoltarii, cei din domeniul resurselor umane la atragerea migrantilor in tara si politici publice pentru a evita migratia economica a fortei de munca, inginerii la rolul inventiei si inovatiei in dezvoltare, etc.
(Daca ar fi existat tehnocrati in Romania – acestia ar fi aratat rolul proiectelor in organizarea si realizarea dezvoltarii economice si industriale, ar fi construit ori solicitat public proiecte de reindustrializare, spre a fi propuse clasei politice spre implementare dupa integrare – cu sustinerea financiara a UE!)
3.Fiecare dintre analisti au dreptatea lor (partiala) si cred in solutiile punctuale propuse, lipsindu-le uneori viziunea ,,globala” asupra dezvoltarii, a caracterului sistemic si unitar al vietii politice, economice si sociale nationale, care poate fi schimbata in directie optima, numai imbunatatind simultan toti factorii aratati.
4.In acelasi timp exista o ordine riguroasa in abordarea schimbarii, avind prioritate absoluta factorul politic, care poate fi (si trebuie) determinat sa-si asume dezvoltarea economica si industriala, consfiintiind institutional (si la nivel national) dezvoltarea economica prin proiectul de tara cu acest obiectiv.
Ea inseamna organizarea dezvoltarii in plan politic, economic, social, fiscal, financiar-bancar, juridic, legislativ, constitutional, administrativ central si local, etc. pentru a se cuprinde intr-un proiect national ,,executiv”, unitar, toate acele masuri punctuale enumerate de analisti, ca necesare dezvoltarii economice si industriale.
5.Ramin de mare interes national si utilitate publica toate expunerile de solutii si tehnici capabile sa conduca la reconstructia economica si industriala a Romaniei, pe care am incercat sa le inventariez si cuprind in forma unitara si coerenta intr-un ,,proiect de tara”, pe care l-am propus spre evaluare si realizare d-luiDragnea – presedinte al P.S.Democrat cit si guvernului Grindeanu – ramas deocamdata fara raspuns sau rezultat.Ca orice proiect (aflat in prima elaborare), acesta poate fi imbunatatit de specialistii in economie ai (partidului si) Guvernului actual.
6.Clasa politica poate fi determinata sa-si asume dezvoltarea economice rapida, prin doua metode diferite dar coerente:
I.a.Primul este sustinerea POPULARA (fara „extremism” democratic), prin demonstratii pasnice (in strada, in fata Guvernului, Parlamentului, la sediul partidelor politice, la orice evenimente mondene, etc., contra celor care PROPUN legi sau incearca din functiile executive, sa elimine (prin legi sau ordonante) instrumentele juridice penale de pedepsire a coruptiei si furtului banului public.Aceasta lupta este pe viata si pe moarte, iar inceputul ei in marile orase trebuie amplificat la extrem, pina la a deveni un mod de viata democratica in toate localitatile tarii.
b.Prin propunere publica (cu semnaturi) de infiintare prin reguli constitutionale, a noi instrumente/institutii de urmarire a modului de realizarea a averii si sanctionarii financiara si penala a coruptilor si jefuitorilor bugetului national.
Cele doua componente ale luptei anticoruptie sint de natura a asigura nu doar viitorul economic al tarii, ci insasi raminerea Romaniei in UE si in esalonul 1 al progresului si dezvoltarii.
II.Clasa politica trebuie convinsa ca numai prin asumarea unei dezvoltari economice si industriale rapide, poate beneficia de salarii administrative bune si de transformarea ei din corupti si (viitori) puscarasi, in industriasi si comercianti, asa cum s-au transformat si baronii si nobilii Japoniei sau Europei, prin implicarea in viata si dezvoltarea economica, in investitii industriale personale sau in colaborare cu firmele straine.
In lipsa unui proiect de tara cu obiectivul industrializarii, care sa aduca beneficii substantiale atit populatiei cit si clasei politice (situata la cirma economica nationala de la toate nivelele), singura cale de imbogatire a politicilor ramine devalizarea bugetului sau privatului, cu viitorul care atirna vesnic intre perfectionarea instrumenelor de extragere a banului public si puscaria insotita de confiscarea averii acumulata infractional.
Uite, tocmai au dat un pic drumu la tiparnita azi …, unii zic ca e foarte bine.
Bun articol