Frecvent, în sondajele de opinie li se cere oamenilor părerea despre direcția bună sau greșită în care „merge”, se schimbă, propria societate.
Întrebarea este difuză. Ce înseamnă direcție, ce iau oamenii în seamă când răspund, dacă răspund. În pofida acestor imprecizii, răspunsurile, dacă le analizezi mai atent, și comparativ, trimit la constatări foarte importante. Vom relua ideea și argumetarea ei în material.
Începem cu menționarea uneia din constatările majore. Datele de sondaj Eurobarometru indică faptul că, atunci când răspund la întrebarea menționată, subiecții tind să aibă în vedere încrederea pe care o au în anumite instituții ale societății de referință și bunăstarea lor, subiectivă sau obiectivă. Și mai exact, cei care cred că în societatea națională X lucrurile merg în direcția bună tind să creadă în anumite instituții naționale și au un nivel de bunăstare, subiectivă și obiectivă, peste medie.
Constatarea este foarte importantă pentru că, prin intermediul unei întrebări cu concepte difuze, pot fi aflate lucruri semnificative despre schimbarea capitalului de încredere instituțională și despre schimbări în bunăstarea populației. Și toate acestea le aflăm folosind evaluări ale celor intervievați.
Date și metodă
Datele pe care le folosim provin din Eurobarometrul standard 99.4 care a fost realizat în martie 2024, pe eșantioane naționale reprezentative, din țări ale Uniunii Europene. Am inclus în analiză și datele de sondaj pe Marea Britanie, deși nu mai este țară a UE, dar avea statul respectiv în 2019, înainte de pandemia COVID-19. Datele agregare din Eurobarometrul 90.1, din februarie 2019, le prezentăm, pentru comparația în timp. Pentru a nu încărca materialul cu detalii tehnice (disponibile, însă, printr-o solicitare adresată autorului), am redus datele referitoare la capitalul de încredere instituțională și pe cele care măsoară bunăstarea subiectivă și obiectivă printr-o tehnică specifică (indici construiți prin analiză factorială).
Ipoteza de bază a cercetării susține că indicele de încredere instituțională și cel de bunăstare individual-familială sunt predictori semnificativi pentru opinia referitoare la direcția în care se scimbă lucrurile în țara de rezidență. Cu cât capitalul de încredere în instituții și indicii de bunăstare personal-familială au valori mai mari, cu atât există o mai mare probabilitate ca opinia despre direcția în care „merg” lucrurile în țară să fie una pozitivă (direcție bună). Evident, prin reciprocitate, capitalul redus de încredere instituțională, la nivel individual și autoestimarea unei stări de sărăcie susțin, în mai mare măsură, probabilitatea de formulare a unui răspuns negativ asupra „direcției în care merg lucrurile”.
Schimbări în evaluările populației între 2019 și 2024
Între 2019 și 2024, ponderea netă a celor care consideră că lucrurile merg într-o direcție greșită în spațiile europene (Uniunea Europeană, EU, în principal) a crescut cu aproape zece puncte procentuale (tabelul A1). Schimbarea de pondere negativă cea mai mare a avut loc în Suedia. Greu de spus, în absența unei cercetări specializate pentru țara respectivă, de ce o astfel de involuție. Rezultatele analizei din tabelul A1 nu mai indică evoluții de sens diferit pe marile blocuri de vechi și noi state membre ale EU. Deși continuă să fie dominante, ponderile celor care consideră că direcția este greșită, pentru societate, se reduc considerabil în sudul Europei (Grecia, Spania, Croația, România, spre exemplu).
Care sunt, însă relațiile între opinia despre „direcția în care merg lucrurile” (1 greșită, 2 nonrăspuns, 3 bună) și factorii cheie ai analizei, respectiv încrederea instituțională si bunăstarea (subiectivă și obiectivă), ținând sub control variabile socio-demografice (educație, gen, stare civilă și mediu rezidențial rural sau urban)? Vom prezenta în continuare rezultatele acestei analize, fără a detalia analizele de regresie ordinală, calculate țară cu țară (cele 27 de țări ale EU, plus, Marea Britanie, plus, situație separată pentru fosta Republică Democrată Germană, regiune din Germania actuală care are, încă, o mulțime de particularități socio-culturate și economice).
Între capitalul de încredere instituțională și bunăstare/sărăcie
Cu o singură excepție (Republica Cipru) datele susțin ipoteza că o mai mare încredere în instituții (justiție, administrație, sistem medical, plus o opinie pozitivă asupra calității serviciilor publice) favorizează opinia care susține că în societatea de referință lucrurile „merg în direcția bună”. Avem, prin această constatare, susținerea explicită a ipotezei că, de fapt, opinia despre sensul pozitiv/negativ al schimbărilor societale derivă din credințele pe care oamenii le au în legătură cu funcționarea instituțiilor esențiale pentru asigurarea serviciilor publice (justiție, administrație, sistem medical).
La fel, este confirmată de date, ipoteza că oamenii cu grad mai ridicat de bunăstare adoptă, majoritar, opinia că lucrurile „merg” în direcția bună la nivelul societății de referință. Reciproca, este de asemenea validă: o mai mare sărăcie subiectivă și obiectivă aduce după sine opinia că în societate lucrurile ”merg” în direcția greșită. Ipoteza respectivă nu este susținută prin date la nivelul țărilor mai mici (republica Cipru, Malta, Luxemburg și Slovenia).
Pot fi analizate și relațiile în care sunt implicate variabilele socio-demografice ca predictori ai opiniei asupra căreia am centrat abordarea. Pentru a nu tehniciza analiza, ne vom referi aici, numai la rolul mediului rezidențial. Dominantă este tendința ca mediul rezidențial să nu fie asociat semnificativ cu opinia referitoare la direcția în care „merg” lucrurile în societate. Există și câteva excepți care, în alt context, ar trebui explicate. Se impun întrebările:
De ce persoanele din rural din Belgia, Spania, și România consideră că lucrurile„merg” în direcția greșită, în respectivele societăți?
De ce tendința este inversă în Italia, Portugalia și partea estică a Germaniei?
Concluzii
Opinia despre caracterul pozitiv sau negativ al sensului shimbărilor din societatea de referință este departe de fi întâmpătoare. Credința că lucrurile „merg” în direcția greșită este specifică, în Europa, celor care nu au încredere în justiție, administrație și în sistemul medical național. Cu puține excepții, tendința este ca cei mai săraci să considere că lucrurile „merg” în direcția greșită, în societatea de care aparțin. Opinia dominantă negativă asupra sensului schimbărilor societale pare să câștige teren în Europa, în ultimii cinci ani. De ce această tendință? Creșterea nivelului de aspirații, pandemia COVID-19, războiul din Ucraina?
Indiferent de explicațiile care vor fi date, este clar că este nevoie de mai multe cercetări care să explice cine și de ce este nemulțumit de funcționarea instituțiilor națioale cheie din domeniile sănătății, administrației și justiției.
Table A1. Index of dominant opinion asking if `things are going in the right direction or in the wrong direction, in…`
Data source: Eurobarometer 90 for 2019 data and Eurobarometer 99.4 for 2024 data. Input data are answers to the question `At the present time, would you say that, in general, things are going in the right direction or in the wrong direction, in…?” The index is computed on the formula of dominant opinion, circulated in social psychology: (%positive opinion- percent of negative opinion)*(100-% of no opinion)/100) See, for details of computing, the textbook Chelcea, S. (2004). Metodologia cercetării sociologice: metode cantitative şi calitative. Editura Economică, p. 274. Example: interviewed people from Netherlands,had, in 2019, predominant positive answers to the question on wrong (=negative) or positive (=right direction), controlling, also, for the non-answers.
Pentru mine, concluzia este clară: populațiile întregii Europe consideră că, în Europa, lucrurile merg din ce în ce mai prost. Mie mi se pare că această percepție este obiectivă, cauzată de scăderea prosperității și nu de performanța administrațiilor/guvernelor. În epoca globalizării, ca în legea vaselor comunicante, nivelurile de viață( prosperitate) tind să se apropie, în favoarea popoarelor subdezvoltate și în defavoarea popoarelor dezvoltate. Iar Europa este în pierdere de viteză la toți indicatorii și nu există speranțe de îmbunătățire, ba dimpotrivă.
Vin zile grele pentru fosta Metropolă a Lumii numită Europa….
Articolul ar fi interesant dar mult prea tehnic. Recunosc ca nu prea am inteles acel grafic cu ” Index of dominant opinion”.
Sigur ca multumirea, sau nemultumirea privind mersul cetatii e strins legata de propria situatie. Si asta in ciuda invataturii comuniste vechi, actualizate prin noii eco-comunisti, care ne spune ca trebuie sa ne sacrificam pt generatiile viitoare.
De cind am ajuns in Ge am progresat continuu. Am avut o perioada destul de lunga in care munceam f mult, dar cu multa placere si cistigam de asemenea f mult, ca mi-as fi putut permite o multime de lucruri, dar am ramas modest.
Odata cu iesirea la pensie veniturile mi-au scazut catastrofal, pensiile in Ge sunt extrem de mici, la asta s-a adaugat cunostinta cu sistemul sanitar catastrofal, de care nu aveam nevoie in tinerete. In plus au venit crizele, pandemiile si scumpirea, inflatia, catastrofala.
Deci am motive destule sa fiu nemultumit de mersul cetatii, de modul in care atit politicienii dar si intreaga mass media ne arunca praf in ochi. In plus, un motiv de frustrare e si pusul pumnului in gura, incl pe aceasta platforma.
Mda, nici prin Vest nu mai umblă câinii cu covrigi în coadă….
Eu unul, de aici din Est, mă bucur.
Foaie verde de dudău, o să fie și mai….bine….
Nu consider ca societatea romaneasca actuala merge bine.
Pana sa explodeze inflatia, intre 1997-2019 imi permiteam un concediu pe an, o masina personala si educatia a doi copii, intretinerea casei si mancare de la supermarket.
Dupa 2020 a trebuit sa renunt la masina si concediu, lucrez intens la solutiile intretinere zero (put de apa potabila, fotovoltaice+baterii, panouri ACM, pompe de caldura pentru incalzire si am cumparat lemne pentru 10 ani pentru incalzire in iernile foarte reci). Mancarea 75 % o produc in gradina.
Am apelat la solutii de supravietuire partial folosite de parinti dupa ce a innebunit Ceausescu (1980-1990) ori de bunici (in 1947-1968 si 1980-1989).
Masurile le-am luat in perspectiva ca Romania va intra in incapacitate de plata si/sau va plati un soi de ajutor social in loc de pensia cuvenita dupa 40 ani cotizare (la salariu mediu sau peste) ori va refuza complet sa plateasca. Am luat masuri legale si nu numai pentru siguranta fizica a familiei in cazul colapsului autoritatilor. Nu am cu ce sa inlocuiesc asistenta medicala, care in sistem e la nivel de anii 50 din lumea civilizata, totusi doi membri ai familiei au pregatire de a acorda ajutor de urgenta, iar altul va fi medic.
Copiii invata intens limba engleza, franceza si germana in paralel cu facultatea, ei nu trebuie sa repete greseala mea uriasa de a ramane in Romania.
Lipsa de incredere in Statul Roman actual este temeinic fundamentata:
Am avut de-a face cu Securitatea ca adolescent, mi-a fost desigilata corespondenta cu cetatean strain (minor si el) si am avut dosar. Mi-au fost confiscate jucarii si mi-au fost furate dulciuri din pachetele venite din strainatate intre 1980-1989. Repet, nu eram major.
Dupa 1990, cand credeam ca Statul s-a primenit, am vazut cu ochii mei procuror sef PNA primind foloase necuvenite, am vazut Sef al Camerei Deputatilor (si ministru in mai multe guverne ) efectuand operatii financiare ilegale cu sume ametitoare, am vazut ministru primind foloase (importante valoric) necuvenite, am vazut sef unitate 2,15 din judet primind foloase necuvenite. Despre polisti, profesori nu mai zic cati au solicitat spaga in bani sau natura (de la mine nu au primit nimic).
Tatal bunicului a cazut pentru Romania Mare. Dupa razboi Patria recunoscatoare si Regele au improprietarit vaduva cu cei 7 copii cu pamant.
Bunicul, invatator, a luptat cu vitejie, atat pe frontul de Est cat si pe frontul de Vest, fiind grav ranit pe ambele fronturi, decorat de romani, de germani si de sovietici. Dupa razboi Patria recunoscatoare pentru sangele varsat i-a luat bunicului tot pamantul, vitele si uneltele, iar lepra comunista locala l-a palmuit in fata satului. Bunica a aruncat in foc toate decoratiile. Invatatorul a crescut oi si albine ca sa-si intretina familia. Nici inainte de invazia sovietica nici dupa nu a fost afiliat politic, doar a ajutat un evreu sa scape de legionari in timpul rebeliunii si mai tarziu a ajutat sa supravietuiasca o familie de banateni stramutati fortat, nimic neobisnuit si alti sateni au ajutat romanii prigoniti de Statul comunist).
Statul postcomunist (pe care nu il consider legal dupa normele de drept international) nu a inapoiat pamantul dat de Rege nici pana astazi (bucata de teren fara stapan e parloaga si azi). De la Statul Roman nu astept nimic, sunt multumit ca nu e dictatura, nu ne ucide fara vina, nu ne confisca casa, uneltele, jucariile la copii asa cum a facut in alte vremuri cu cetatenii romani.
„La fel, este confirmată de date, ipoteza că oamenii cu grad mai ridicat de bunăstare adoptă, majoritar, opinia că lucrurile „merg” în direcția bună la nivelul societății de referință. Reciproca, este de asemenea validă: o mai mare sărăcie subiectivă și obiectivă aduce după sine opinia că în societate lucrurile ”merg” în direcția greșită. Ipoteza respectivă nu este susținută prin date la nivelul țărilor mai mici (republica Cipru, Malta, Luxemburg și Slovenia).”
Nu recunosc deloc confirmarea ipotezei respective printre cei pe care ii cunosc, oameni cu venituri mult peste medie si provenind din diverse tari europene. Practic majoritatea covarsitoare sunt contra politicilor EU legate de climate change.
In particular ar trebui sa luati in considerare si inflatia pe fiecare tara ca factor de nemultumire a populatiei respective.
Mulțumesc pentru toate comentariile, critice sau nu. Foarte utile. Am reluat, cu un model mai complex, analizele pe fiecare țară. Menționez rezultatele principale pentru România, țara care, firesc, interesează cel mai mult, aici. Segmentul social, majoritar, al românilor intervievați în Eurobarometrul 99.4 din 2024, consideră că țara merge în direcția greșită, așa cum am specificat și în tabelul A1, din material. Această opinie este, clar și semnificativ, asociată cu neîncrederea în instituțiile considerate în analiză (justiție, administrație, sistem sanitar). În schimb, pentru cei care consider că, dimpotrivă, țara merge în direcția corectă/ bună este specifică bunăstarea, obiectivă și subiectivă. Constatările menționate susțin și ideea că factori determinanți pentru valori diferite ale aceleiași variabile pot fi diferiți. Ambele tipuri opuse de opinii sunt specific celor care folosesc frecvent internetul (sunt mai informați). Cei fără opinie negativă sau pozitivă (indecișii pe tema în discuție), folosesc mai puțin internetul. Tot din rezultatele acestei analize decurge și constatarea că nemulțumirea cea mai puternică, referitoare la direcția în care „merg” lucrurile în țară, este în mediul rural. Constatarea este consistentă cu faptul că problemele de dezvoltare sunt mult mai accentuate în România rurală, comparative cu cea urbană.
@Dumitru Sandu
Doar o sugestie pentru o structurare diferita a cercetarii Dvs., daca o fi posibil sa o implementati:
„Mureșan a comentat „cele patru Românii” pe care le vede el coexistând – cea privată, care e în orașele mari, cea din diaspora, România rurală/a orașelor mici și, a patra, România „băieților deștepți.”
https://panorama.ro/economist-cristian-muresan-lumea-in-care-traim/
Eu as adauga-o si Romania 3,5, cea a „lucratorilor sezonieri in UE/pendulanti intre Ro si UE”, ca subset al celei rurale/orase mici.
Va recomand sa cititi si acest interviu cu acelasi Cristian Muresan, pentru ca e relevant in ce priveste DIRECTIA, adica subiectul central al cercetarii Dvs.:
https://www.contributors.ro/cristian-muresan-declinul-economic-capitalismul-incotro/
Vă mulțumesc pentru sugestie. Sigur că deplasările sezoniere trimit la oferta scăzută de „aici” și cererea crescută „de acolo”,cu variațiile temporale de rigoare. Din păcate, nu știu date disponibile pe temă, fie în sondaje,fie în statistica oficială. În plus, astfel de date ar trebui să fie disponibile și în alte țări, pentru comparații multiple. Presupun că, spre exemplu, cine are rude sau prieteni în străinătate poate avea informații mai multe, pentru comparați multiple. Din acest motiv rudele din țara de origine votează, frecvent, altfel decât cei care nu au rude în străinătate. M-ar interesa o astfel de tem[, dar… Chiar sondaje foarte importante ,de tip Eurobarometru, fac ,arareori , investigații care să includă, alături de întrebări standard, și întrebări despre migrația internațonală, de orice tip. Vrem, nu vrem, trebuie să luăm în seamă nu numai teoria și interesele tematice ci și datele disponibile public pentru analize. Revenind la întrebarea referitoare la „numărul de Românii”, aș spune că sunt tot atâtea câte categorii de realități majore reușim să identificăm.
Mulțumim, Romanii! Interesant! Lăsați grijile, vin și la noi legi și proceduri de tip whistleblowing, integritate și avertizori și cu acestea și oameni de o mai mare noblețe, poate chiar dintre românii trăiți pe afară ce n-au avut (mulți) niciodată apucături corupte. Ce bine că ni le aduc statele civilizate, căci cu ai noștri politicieni…
Legat de studiul autorului, sunt curioasă in această modelare cât din fenomen rămâne neexplicat pe lângă acei predictori. Mulțumesc!
Mulțumesc pentru întrebarea tehnică, la care răspun tot tehnic. Procentul neexplicat din variabla dependenta (lucrurile merg in directia buna 3, nu stiu 2, directie gresita 1), pe total esantion european este mare, de aproximativ 91?. Altfel, dacă rulăm modelul țara cu țară, variațile sunt mari, între 70% pentru Grecia și 96% pentru țări ca Romania, Suedia și Finlanda. Important este că, în pofida acetor variații, predictorii semnificativi includ, în majoritatea cazurilor, intrederea în instituții și bunăstarea. Câteva relații rămân, constant, semnificative și sub aspect statistic.
Eu cred ca ar fi interesant un studiu care sa explice de ce aceiași cetățeni care consideră ca lucrurile merg in direcție greșită votează in continuare politicienii/administratorii responsabili pentru direcția în care se îndreaptă țara.
Adică, de ce în mod practic doresc să continue drumul pe direcția greșită.