luni, ianuarie 17, 2022

De ce regula fiscală 3% deficit bugetar efectiv în PIB nu este bună pentru România. Şi o propunere

Prin semnarea Pactului Euro Plus, România – alături de alte state din afara Zonei Euro precum Bulgaria, Danemarca, Letonia, Lituania şi Polonia – s-a angajat la introducerea în legislaţia naţională a unei reguli numerice privind deficitul bugetar, în concordanţă cu Tratatul de la Maastricht.

În acest sens, preşedintele Traian Băsescu a propus introducerea în Constituţie a regulii fiscale conform căreia deficitul bugetului general consolidat nu poate depăşi 3% din PIB. Nu discut aici oportunitatea instituirii de reguli fiscale în economia românească. Este evident că avem nevoie de stabilitate macroeconomică determinată în principal de politici prudente. Cu siguranţă că România are nevoie de reguli fiscale pentru a preveni derapajele macroeconomice generate de ciclurile electorale. Este cert că am avea nevoie de constrângeri numerice legate de evoluţia deficitului bugetar, tocmai pentru a nu cădea în capcana lipsei de sustenabilitate pe datoria publică.

Ceea ce vreau să analizez aici este legat de avantajele si riscurile impunerii unei reguli fiscale care să prevadă imposibilitatea ca deficitul efectiv al bugetului consolidat să depăşească 3% din PIB. Trebuie să observăm că regula fiscală propusă de preşedinte are câteva puncte tari, legate de înţelegerea facilă de către public, uşurinţa comunicării ei dar şi “antrenarea” economiei româneşti pentru viitoarea aderare la Zona Euro.

Punctele slabe nu lipsesc. În primul rând, regula fiscală 3% deficit bugetar efectiv în PIB nu este potrivită pentru ţările în dezvoltare. Dacă nu vom scoate investiţiile publice din calculul deficitului analizat pentru respectarea regulii, marja de manevră a autorităţilor publice este foarte redusă. Să ne gândim numai că România are de plătit dobânzi de 1,8-2% din PIB în următorii 5 ani, deci deficitul bugetar primar ar trebui să fie de 1-1,2% din PIB. Lucru foarte greu de realizat dacă dorim creşterea convergenţei reale cu ţările Uniunii Europene, mai ales pe seama investiţiilor publice, antrenate şi de absorbţia fondurilor europene.

În al doilea rând, regula fiscală propusă este prociclică. Ea nu este o regulă “tare” la expansiune, când poţi obţine relativ uşor un deficit mai mic, în schimb “rigiditatea” ei se vede la recesiune, când nu vom avea spaţiu fiscal pentru a forţa ieşirea într-un câmp de creştere economică pozitivă. Cu alte cuvinte, la recesiune ne va obliga să strângem cureaua, iar la expansiune, vom vedea o curea prea largă.

În al treilea rând, regula fiscală 3% déficit bugetar ca pondere în PIB un este credibilă. Estimările Consiliului Fiscal arată un deficit de 3,5% din PIB în 2012 (metodologie ESA95, compatibilă la nivelul UE) iar Comisia Europeană – în Prognoza de primăvară 2011 – consideră că România va atinge un déficit bugetar de 3,6% din PIB, conform aceleiaşi metodologii de calcul. Să mai luăm în considerare aici anul electoral, plăţi viitoare de 7 miliarde Ron drepturi salariale câştigate în instanţă de bugetari s.a. Va fi difícil de atins.

Ce-i de făcut? Alternativa o poate reprezenta instituirea unei reguli fiscale privind un sold bugetar structural echilibrat, într-o perioadă medie de timp. Dacă vom merge cu o viteză de ajustare de 0,5% din PIB pe soldul bugetar structural (viteză uşor de atins la ritmurile de creştere economică prognozate pentru România), ţinta de 0% deficit bugetar structural pentru 2016 este fezabilă. Literatura macroeconomică arată clar: pentru ţările în dezvoltare, cu disciplină medie în finanţele publice, cu volatilitate macroeconomică ridicată determinată de ciclurile electorale, regula fiscală pe soldul bugetar structural este optimă. Asigură flexibilitate, reacţionează bine la şocuri, stabilizează mult mai bine, îţi permite dezvoltarea.

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. argumente solide-dar ma asteptam si la o solutie practica/legala/etc : „instituirea unei reguli fiscale…. ” nu reprezinta -in pratica – o garantie pentru a evita pe viitor derapajele.

  2. Nu va contrazic, nu sint in materie, nu ma pricep.
    Am vazut ca ati disecat propunerea dictatorului, atent, la meserie, dar mi s-a parut ca ati lasat pacientul pe masa si ati plecat.
    Dupa mai vechiul dicton: „operatie reusita, pacient mort”.

    • De fapt am propus adoptarea unei reguli fiscale pe sold bugetar structural, nu pe soldul bugetar efectiv. Aceasta cred ca este solutia mult mai buna pentru Romania.

  3. 1. Tratatul de la Maastricht fixeaza 3% dar in acelasi timp permite deviatii temporare si justificate de la aceasta cifra precum si recunoaste timpul necesar alinierii la acest criteriu. Din acest punct de vedere propunerea de a introduce in Constitutie o regula stricta in acest sens pare o suprascriere „rigida’ a unei reguli la care oricum trebui sa ne aliniem prin legislatia fiscala.
    2. Evolutia ulterioara Maastricht a legislatiei fundamentale UE arata o anumita adaptabilitate la situatia economica-sociala curenta precum si cea prognozata. Ca si in alte situatii – Romania nu are o prognoza clara de evolutie pe un termen mai lung (sa zicem 10 ani) nemaivorbind de o viziune sau strategie in acest sens. La fel de valabil si la nivel de diagnoza – diagnostic. Din aceast perspectiva orice propuneri chiar daca apernt progresiste pot gresi printr-o premisa falsa de plecare.
    3. Regulile comunitare nu scutesc si mai mult indemna fiecare stat sa le implementeze adaptat la realitatile locale in cadrul unui frame-work general – principiul unitatii in diversitate se aplica si aici. Sigur ca imprumutul de know-how mai ales cand te grabesti este facil – dar lipsa de preocupare interna poate genera probleme notabile in viitor – inclusiv datorita faptului ca ne lispim singuri de un corp de experti interni -locali.
    4.Nu imi este foarte clara propunerea pe care o faci – desi pare intergrata unei politic fiscale multianuale – care din nou lipseste. In aceste sens poate una din reguli ce poate fi inclusa in Consitutie – poate mai utila ar putea fi legata de obligativitatea de a panifica fiscal multianual si „prospectiv” si nu ca acum de la un an la altul si „reactiv”.

    • De acord cu toate comentariile dumneavoastra. Un sistem integrat ar trebui sa prevada si programare multinanuala, analize de oportunitate si legalitate biune facute ptr investitiile publice etc. Greu de realizat, dar necesare.

  4. 1. Deficit maxim de 3% nu inseamna ca va trebui sa facem -3% in fiecare an. Guvernul poate face foarte bine excedent in anii de crestere economica. Asa ca, prin ea insasi, aceasta masura nu e nici pro-ciclica, nici anti-ciclica.

    2. Spuneti sa facem investitii publice si sa depasim 3% deficit. Ce anume? Fantani arteziene, statui, sali de sport, parcuri? Sau autostrazi, scoli si spitale, alimentare cu apa si canalizare? Efectele pot fi foarte diferite.

    3. Iarasi ne vindeti filozofia deficitelor bugetare vesnice. De ce ar trebui sa avem deficit bugetar? De ce nu putem avea bugete echilibrate, cu usoare deficite in perioadele de recesiune?

    4. Dezvoltarea unei tari… alta viziune stangista(„statul le stie pe toate, intreprinzatorii sunt hoti”) … de ce legati dezvoltarea unei tari numai de investitiile publice? O tara bogata e o tara formata din oameni bogati. Primordiala este actiunea individuala particulara, nu investitiile publice.

    • 1. Propunerea presedintelui este maxim 3% deficit bugetar efectiv, pe an. In alte tari se specifica de-a lungul unui ciclu economic. Neaparat trebuie completat cu formularea aceasta.

      Si eu sunt de acord ca este prioritara stimularea sectorului privat. Aici am discutat despre disciplina finantelor publice. si una dintre prioritati este cea legata de marirea efectelor de multiplicare ale investitiilor publice in economia reala. Inclusiv asupra sectorului privat

  5. Nu numai ca e binevenita propunerea, dar cel mai bun contraexemplu il da chiar guvernarea Tariceanu, cand deficitul bugetar era mic, dar deficitul structural a luat-o razna treptat, exact cum prevazuse FMI. De asta au si rupt acordul cu FMI, fiindca nu pricepeau diferenta dintre deficitul bugetar nominal si cel structural.
    Economistul-sef de la ING sustine si el acelasi lucru, urmarirea limitei de deficit structural, si tot cu argumentul prociclicitatii tintei de deficit nominal. Obiectia lui este insa ca e mai dificila estimarea deficitului structural.
    http://www.mediafax.ro/economic/ing-limitarea-fiscala-ar-trebui-sa-vizeze-mai-degraba-deficitul-structural-decat-cel-bugetar-8307845/

    • Corect. O regula pe soldul structural este cea mai potrivita. Sunt solutii pentru atenuarea riscurilor legate de estimarea output gap si a deficitului structural.

      • Chiar v-as ruga sa scrieti un articol pe aceasta tema, cum se pot atenua riscurile de estimare, cu detalii despre calculul PIB potential. Ar fi extraordinar de util, fiindca sunt in general lucruri necunoscute publicului si deci expuse la suspiciuni de tot felul.

  6. Pentru o tara ca Romania ar fi bine ca in Constitutie sa fie trasate niste linii directoare economice, astfel incat orice guvernare sa nu schimbe radical regulile de dinainte, pentru ca, nu-i asa, toti suntem reformisti. Ar fi un climat mult mai atractiv pt eventualii investitori, iar partidele isi pot aplica propriile politici (liberale, comuniste, etc) in limitele unor anumite marje. Dar pentru asta trebuie o conciliere a clasei politice si niste oameni care pun mai presus obiectivele tarii decat ale lor. Dupa parerea mea, in cazul de fata, un deficit cu maxim 0,3 % mai mare decat anul precedent ar reprezenta un instrument de stabilitate si de moderare, mai ales pentru anii electorali.

    • In situatia noastra a trasa doar principii directoare ar reprezenta o constrangere slaba.Sigur ca orice regula ar asigura un climat mai predictibil si mai atractiv

  7. O astfel de propunere le-ar placea mult politicienilor nostri, dar nu si economiei. Si oricum ar trebui sa constatam ca esentiala este eficienta cheltuirii banului public.

  8. Salutare dle Socol,

    Uitati un amanunt deloc de neglijat: in Romania functioneaza deja legea Responsabilitatii fiscal bugetare (legea 69 / 2010), care instituie un deficit structural aproape de zero. Adica propunerea dvs deja se aplica.

    In formularea legii: art. 5 alin. 2 lit b, Obiectivele politicii fiscal-bugetare sunt: realizarea unui sold al bugetului general consolidat aproape de zero pe durata ciclului economic, concomitent cu asigurarea competitivității țării.

    In al doilea rand, politica fiscala nu poate ajuta la dezvoltare. Substanta intelectuala a propunerilor de constrangere a statului in domeniul fiscal este tocmai recunoasterea ca acesta da gres. Prin politica fiscala se face mai mult rau decat bine.

    Am scris si eu pe tema asta: http://www.clubromania2020.ro/2011/03/deficitele-bugetare-si-stabilitatea-fiscala/

    • Propunerea nu se aplica deja. Deficitul structural aproape de zero stipulat in Legea Responsabilitatii Fiscale nu reprezinta o constrangere tare. Experienta tarilor care au adoptat reguli fiscale / si sunt multe / arata faptul ca introducerea in Constitutie a tintei propuse reprezinta un ingredient pentru succesul ei.

      In plus tinta privind soldul bugetar structural va trebui corelata cu un plafon pe datoria publica, cu actiuni corective la anumite praguri etc

      Cu ideea ca politica fiscala nu ajuta dezvoltarea economica nu sunt de acord. Este o abordare de laborator. Politica fiscala face mai mult rau decat bine / este o abordare generala. Depinde de multi factori, capacitate decidenti, mixul xu alte politici etc…..

  9. a unei pareri exprimate de mine de mai multe ori in ultima saptamana.  explicata coerent si profesionist, cu o argumentare solida. Totodata cred ca ajuta la demonstrarea ca, in anumite probleme, poporul nu e cel mai bun factor de decizie doearece NU cunoaste f bine probleme de asemenea natura pentru a putea emite pareri intemeiate. Nu cred ca, de exemplu, parintii mei, oameni foarte corecti, au capacitatea de A spune de ce ar fi pentru sau impotriva unei asemenea precederi sau precum cea de limitare a datoriei publice la 60% Din PIB. 

  10. o cifra fixa e cel putin ciudata. eu as vrea sa fie, 0,0000001, de exemplu.
    mai degraba altceva: stabilirea cheltuielilor bugetare la nivelul veniturilor din anul anterior

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristian Socol
Conferentiar Universitar. Consilier de stat in cadrul Cancelariei Primului-Ministru. Editor asociat la Revista de Economie Teoretica si Aplicata

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

România se joacă de-a școala

Școala ar trebui să fie piatra de temelie a vieții. Rolul școlii nu este doar de a livra informație semestru după semestru...

Don’t Look Up: Este schimbarea climei ca o cometă sau ca un diabet?

Difuzat pe 24 decembrie 2021, Don’t Look Up a devenit rapid o alegorie pentru situația curentă a dezbaterilor polarizate despre riscurile existențiale...

Planul de refacere a URSS în marș: după ce s-a asigurat de Belarus și Armenia, Moscova a luat și Kazahstanul înapoi

"Kazahstanul este acum într-un joc geopolitic (...) Rusia a intrat deja, a trimis trupe. CSTO este Rusia. Aceasta este o ocupație...

Daca e de rău, nu apare în presă!

Exact acum un an scriam un articol despre relația energie și presă. Probabil explicațiile de atunci sunt valabile și în spețele de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro