De ce tresare omenirea atunci cand Steve Jobs stranuta?

Steve Jobs nu a murit si nici nu a anuntat ca va candida la presedintia Statelor Unite. Si totusi, Steve Jobs este astazi pe prima pagina a omenirii. Mai important decat Libia, mai proeminent decat Angela Merkel, mai trist decat caderea Euro.

A anuntat doar ca renunta la pozitia executiva de la Apple si, in aceasta dimineata, ecranele monitoarelor din intreaga lume s-au si umplut de lacrimi. „Internetul plange”, scrie mare CNN, desi Jobs va ramane la Apple in pozitia de presedinte al comitetului director. Internetul plange, desi vestea nu e surprinzatoare fiind vorba de un om diagnosticat acum 7 ani cu cancer pancreatic, al carui ficat a fost transplantat acum doi ani si care si-a luat ultimul concediu medical in ianuarie 2011. Internetul plange nu pentru ca managerul Steve Jobs a plecat dintr-o functie, ci pentru ca Eroul sau a cazut in genunchi: „Am spus intotdeauna ca, daca va veni o zi in care nu-mi voi mai putea indeplini indatoririle ca CEO Apple, voi fi primul care va va spune asta. Din nefericire, acea zi a venit.” In acest „plans” e mult sentiment si putina ratiune.

Oamenii au avut intotdeauna nevoie de mituri vii, de eroi pe care privindu-i, sa-si poata spune-n barba: „Uite-l pe asta: e dovada ca traim in cea mai buna dintre toate epocile posibile.” In fiecare dintre acesti eroi s-au reflectat cele mai puternice aspiratii ale unei generatii. S-a intamplat cu Freud si cu pretentia de a decripta mecanismele psihicului. S-a intamplat cu Einstein si cu reusita unor descoperiri fizice epocale. S-a intamplat cu Stephen Hawking si cu ambitia de a explica infinitul. Steve Jobs nu este nici primul, nici ultimul din aceasta galerie de Eroi care au dominat decenii imaginarul colectiv. O dominatie care s-a impus nu prin geniul acestor indivizi, ci prin mecanismul mediatic care identifica fara gres personajul principal in care se intrupeaza dorintele noastre cele mai indraznete.

De ce tresare omenirea atunci cand Steve Jobs stranuta? De ce nu este Bill Gates, miliardarul filantrop, Eroul inceputului de mileniu? Sau Sir Robert Edwards (un anonim pentru marele public), cercetatorul care a dezvoltat tehnica fertilizarii in vitro si a primit un premiu Nobel pentru asta? Pentru ca Steve Jobs poseda cele doua ingrediente esentiale Eroului modern: o viata demna de un Oscar si capacitatea de a aduce multimea aproape de cea mai ravnita magie a epocii.

Jobs este un copil adoptat care nu si-a terminat facultatea pentru ca lucra alaturi de cativa tineri obsedati de computere. A strans bani pentru a pleca intr-o calatorie initiatica in India, de unde s-a intors budist. A infiintat Apple la 21 de ani, alaturi de doi amici mai batrani si, dupa zece ani, era concediat din compania pe care a fondat-o chiar de catre directorul pe care el insusi l-a recrutat. Jobs nu a cedat si a infiintat o noua companie, NeXT Computer, si a cumparat o alta de grafica computerizata. Peste alti zece ani, compania de grafica devenise celebra Pixar si producea un desen animat nominalizat la Oscar, iar NeXT Computer era cumparata de Apple, unde Jobs revenea. Dupa inca opt ani in care, datorita iMac, iBook si iPhone, Jobs triumfase, in 2004 este din nou lovit: de aceasta data de un cancer de pancreas, una dintre cele mai grave forme ale bolii. De atunci, Jobs rezista cancerului continuand sa lanseze noi produse. Pana astazi, cand a recunoscut ca nu mai poate. Seful temperamental si dur (asa il descriau multi subalterni in anii 90), eroul invincibil s-a umanizat prin suferinta. „E o poveste pe cinste”, ar spune orice scenarist de la Hollywood.

Dar asta nu e suficient. Intr-un eseu din New Yorker, Malcolm Gladwell explica in ce consta geniul lui Steve Jobs. Jobs nu e un inventator stralucitor si nici un constructor fenomenal. Jobs este un conector genial, care poseda o creativitate unica. Se spune ca daca n-ar fi fost el, nu ar fi existat mouse-ul si nici interfata grafica pe care o folosim cu totii pentru a lucra pe computer. Imprecis: ar fi existat dar ar fi fost disponibila doar pentru experti. In 1979, Jobs vizita centrul de cercetari al Xerox din Silicon Valley. Acolo vedea pentru prima oara un mouse (pana atunci, orice comanda data unui computer trebuia mai intai tastata). Conceptul teoretic se nascuse in mintea unui cercetator de la Stanford, Douglas Engelbart, iar inginerii de la Xerox reusisera sa construiasca un model functional, dar prea scump. Jobs a reusit sa puna cap la cap toate ideile si sa simplifice functionalitatea mouse-ului, transformandu-l intr-un produs ieftin si usor de folosit. Ceea ce fusese destinat doar expertilor, era disponibil acum pentru oricine. De atunci, Jobs a devenit vrajitorul bun al omenirii, cel care lua focul din Olimp si-l punea la dispozitia muritorilor, facandu-l mai atragator si mai simplu de folosit ca oricine altcineva.

Viata lui Jobs e la fel de incredibila si imprevizibila precum a Eroilor care l-au precedat. La fel ca acestia, Jobs nu a ramas in turnul sau de fildes, acolo unde vietuiesc cele mai multe genii. Freud si-a propovaduit teoriile in multe conferinte publice, Einstein ne-a explicat relativitatea intr-o carte foarte populara, iar Hawking a dat sute de interviuri despre gaurile negre. Ca si ei, Jobs a coborat pe scena si a transformat computerul intr-o unealta pe intelesul tuturor. Omenirea tresare cand Steve Jobs stranuta nu pentru ca e genial, ci pentru ca e atat de aproape.