La începutul secolului al XIX-lea, unul dintre părinții fondatori ai studiului modern al războiului, generalul și istoricul militar german Carl von Clausewitz, a comentat despre războaiele napoleoniene: „Cuceritorul este întotdeauna iubitor de pace; ar prefera mult mai mult să intre calm în statul nostru.” Această observație rămâne valabilă pentru majoritatea agresiunilor militare. Totuși, ideea de bază a lui Clausewitz a fost ignorată de majoritatea europenilor în interpretarea comportamentului Moscovei, după începutul războiului ruso-ucrainean din 2014.
Diplomația și comentariile europene până în 2022 s-au bazat pe presupunerea că insistența publică a Kremlinului asupra intențiilor sale pașnice față de Kiev implică faptul că ar trebui negociate și se pot modera scopul și comportamentul Rusiei în Ucraina. Această presupunere inadecvată a ignorat faptul că Putin prefera pur și simplu o capitulare rapidă și ușoară a Ucrainei în fața Rusiei, în locul unei campanii militare incerte împotriva Kievului. Când, acum unsprezece ani, Rusia a anexat Crimeea și a invadat în secret estul continental al Ucrainei, războiul ca atare nu îi aducea beneficii lui Putin și anturajului său. În schimb, o subversiune hibridă a Ucrainei prin agenți ruși și forțe minore, mai degrabă decât o ocupație violentă a majorității teritoriilor ucrainene de către zeci de mii de soldați ruși, era metoda preferată.
În ultimii trei ani, însă, rolul invaziei militare – acum pe scară largă – a Rusiei în Ucraina pentru regimul lui Putin, precum și felul cum înțeleg europenii motivațiile și comportamentului Moscovei, s-au schimbat. Pe de o parte, războiul în sine a dobândit o funcție de stabilizare pentru sistemul politic rus, care se bazează pe o ideologie din ce în ce mai extremistă, o economie militarizată și o societate mobilizată. Pe de altă parte, majoritatea politicienilor, diplomaților și experților europeni au mai puține iluzii, în acest context sumbru, despre presupusa dragoste a lui Putin pentru pace, decât aveau în urmă cu un deceniu.
În contrast, percepția în Washington până acum în mare parte adecvată despre strategia Moscovei a fost înlocuită, din ianuarie 2025, de o abordare evazionistă a războiului ruso-ucrainean. Gradul de naivitate politică, indiferență morală și diletantism diplomatic al noii administrații americane, în primele sale patru luni de mandat, a fost uluitor. Chiar și în raport cu abaterile din prima președinție a lui Trump, din 2017–2021, inadecvarea declarațiilor și acțiunilor Casei Albe din ultimele luni, referitoare la războiul ruso-ucrainean, a declanșat unde de șoc în Europa și în alte părți. Se poate bănui că nu doar infantilismul strategic, ci și respectul politic și chiar simpatia personală pentru Putin în administrația Trump au alimentat recentele zigzaguri ale SUA.
Patru luni de diplomație navetistă americană și de încercări de mediere au realizat foarte puțin. Rezultatele conversației de două ore din această săptămână dintre Trump și Putin au fost, de asemenea, slabe. Desigur, cei doi președinți au vorbit, după convorbirea telefonică, despre un succes.
Totuși, nu există rezultate tangibile ale negocierilor trilaterale intense dintre Washington, Moscova și Kiev, nici ale interacțiunilor directe dintre președinții SUA și Rusiei. Putin a declarat clar că nu există și nu va exista în curând o încetare a focului. Trump a anunțat că ar trebui să existe negocieri directe între Rusia și Ucraina – de parcă cele două țări nu ar fi negociat între ele, în diverse formate, de mai bine de unsprezece ani deja.
În comentariul oral privind discuția telefonică de luni, Putin, de fapt, a trolat Ucraina, SUA și întregul Occident în două moduri. În primul rând, termenul pe care Rusia l-a introdus recent și pe care Putin l-a folosit pentru a eticheta obiectivul principal de atins în negocierile viitoare este „memorandum”. Oricine este familiarizat cu istoria relațiilor ruso-ucrainene post-sovietice știe că există deja un „memorandum” istoric legat de securitate, semnat de Moscova și Kiev (precum și de Washington și Londra), în capitala Ungariei, acum mai bine de 30 de ani. Este vorba despre faimosul (și acum infamul) „Memorandum de la Budapesta privind garanțiile de securitate în legătură cu aderarea Ucrainei la Tratatul de Neproliferare Nucleară”, oferit în decembrie 1994 de către cele trei state de depozitare ale tratatului Ucrainei.
În Memorandumul de la Budapesta, Moscova a garantat, în schimbul acordului Ucrainei de a preda toate focoasele sale nucleare Rusiei, că nu va ataca Ucraina. Washingtonul și Londra, la rândul lor, au asigurat Kievul că vor respecta granițele și suveranitatea ucraineană. După ce Moscova a călcat demonstrativ în picioare litera și spiritul Memorandumului de la Budapesta timp de unsprezece ani, Kremlinul oferă acum semnarea unui alt „memorandum” ruso-ucrainean.
În al doilea rând, Putin nu a exclus, în comentariul său după convorbirea cu Trump, că negocierile viitoare cu Kievul ar putea duce la un armistițiu. Totuși, președintele rus a adăugat că, chiar și „dacă vor fi încheiate acorduri adecvate”, o „posibilă încetare a focului” ar fi doar „pentru o anumită perioadă de timp”. Chiar și în cazul unor negocieri reușite, armistițiul va fi doar temporar.
Această precizare a lui Putin este o recunoaștere grăitoare: economia de război a Rusiei și mobilizarea populației pentru război au ajuns atât de avansate încât nu pot fi oprite cu ușurință. Moscova nu mai este capabilă să înceteze brusc ostilitățile în mod permanent. Ce s-ar întâmpla cu sutele de mii de soldați înrolați, producția masivă de armament și belicismul rutinat, precum și cu campaniile intense de ucrainofobie din multe domenii ale vieții sociale ruse (educație, mass-media, cultură etc.), dacă pacea ar veni brusc și ar fi permanentă?
Aceste și alte semnale similare din partea Moscovei permit o singură concluzie: pentru a pune capăt războiului ruso-ucrainean, Rusia trebuie să sufere o înfrângere umilitoare pe câmpul de luptă. Lecția trecutului este, de altfel, că eșecurile militare ale Rusiei au declanșat procese de liberalizare internă, precum Marile Reformei de după Războiul Crimeii (1854–1856) sau introducerea semi-constituționalismului după războiul ruso-japonez (1904–1905). Unul dintre factorii determinanți ai Glasnost și Perestroika a fost eșecul dezastruos al invaziei sovietice în Afganistan (1979–1989).
Imperialismul rusesc nu va fi neutralizat prin negocieri, compromisuri sau concesii. Din contră, astfel de abordări doar încurajează noi aventurisme externe la Moscova și escaladarea militară de-a lungul granițelor Rusiei. Kremlinul va pune capăt într-o zi războaielor expansioniste ale Rusiei și terorii genocidare împotriva civililor din Ucraina și din alte părți. Dar, pentru ca acest lucru să se întâmple, poporul rus trebuie mai întâi să înceapă să creadă că un asemenea comportament nu poate duce la victorie, poate declanșa colaps intern și va fi pedepsit cu hotărâre.
Din păcate, dl.Umland ne arata o realitate dură: cu Rusia nu se poate ”negocia ceva”, decit satisfacindu-i pretentiile, care, astăzi, nu pot fi acceptabile.
Despre poporul rus: este foarte, foarte greu sa-i schimbi modul de gindire, de cum s-au nascut și trait generațiile de rusi in credinta in mareața ”mama Rassia”.
Rusia isi folosește amenintarea forței brute militare , bazata pe o uriașa suprafata teritoriala si resursele aferente, care le permit sa-și sustina comportamentul imperialist și dorinta de a fi putere mondiala. In relatia cu oricine (EU in special), ei stiu f.bine ca intr-un razboi (clasic sau nuke), Europa are mult mai mult de pierdut decit Rusia ! (pe asta se bazeaza ”ezitarile” permanente ale UE și incercarea permanenta de a ”imblinzi” fără succes, ursul siberian)
Intr-adevar, singura modalitate de a ”negocia” cu Rusia este tot așa – forța brută – militar si economic, iar pentru asta va fi nevoie de mult timp.
Trebuie să recunoastem și să vedem că:
https://business24.ro/sua-economie/expert-princeton-verdict-sumbru-china-va-domina-lumea-sua-devin-irelevante-trump-nu-realizeaza-1634490
…și aparent, Trump ”lucreaza din greu” la realizarea acestui ”obiectiv”
iar in momentul in care se va ajunge acolo, iar Rusia ”ii va jena sau gîdila” cu ceva” pe chinezi, de ex. in relatia cu UE – o piața mare, cu ceva tehnologii și mentalitati de piața, care exact astea ii intereseaza pe chinezi, și nu le au rusii, de-abia atunci Rusia se va potoli….și va intra în cușcă
Pina atunci, Europa n-are ce face decit sa se apere și ”să cistige timp”…singură, numai cu sanctiuni europene, nu cred ca se vor putea produce rezultate palpabile
Va reusi in curand sa incheie razboiul. Deja negocierile de pace au inceput serios intre americani , rusi si ucrainieni, iar rusii au fost de acord, atat cu solutiile propuse de SUA, cat si cele propuse de Ucraina. Desigur, teritoriile ocupate vor ramane la rusi, Ucraina nu va adera la NATO, iar Zelensky trebuie sa plece din functie. Ce nu este clar, este daca au negociat si retragerea bazelor militare NATO/SUA din Romania si Polonia, asa cum cerea Rusia in 2022. Aparent, se pare ca da, iar procesul de retragere a trupelor americane din Romania va incepe imediat ce se va semna un acord. Ce nu ar face Trump ca sa faca pace, nu?
dvs. personal ati avea incredere intr-un astfel de ”aranjament” ?
Pentru o pace ca asta nu era nevoie de Trump. Sau, poate ma înșel, numai cu Trump se putea ajunge la o astfel de pace.
Glumiti, desigur!
Pentru că Putler nu l ia în serios pe Trumberlain!
Aici trebuie făcută analiza.
Vedeți că în tot timpul de când a venit la putere, Trumberlain nu a luat nici o măsură punitivă fata de Putler. Presează doar U.
Corect, Rusia nu știe decât de ciomag. Cine crede că Rusia poate negocia ca parte egală cu cineva este cel puțin nătărău. Rusia încearcă întotdeauna să negocieze cu oricine de pe poziții de forță. Trump nu știe asta fiindcă nu a fost diplomat și nu știe nici istorie. El gândește că Rusia este un fel de America, tranzactionista și pretabilă la compromisuri. Nu este cazul, Putin vrea totul sau nimic. Trump a venit ridicol ca „porumbel al păcii”, chestie care l-a distrat copios pe Putin.
Din acest punct de vedere expertiza europeană este mult mai reală. Ei știu că pentru moment trebuie să cedeze ceva Rusiei( s-a încercat asta prin tratatele Minsk I și II), dar să -și ia și ei ceva( de ex o parte din Ucraina plus Moldova).
Ca părere, SUA vor părăsi negocierile Rusia-Ucraina. Inițiativa va fi preluată de Europa prin configurația UK-Franta-Germania-Polonia.
Pentru România este important ca să poată interveni diplomatic ca situația Moldova+Transnistria să fie negociată „la pachet” cu cea din Ucraina. Adică Europa și România să obțină și ele ceva….
Lucifer ! – Extinde “lipsa de experiența diplomatica” cam la toată istoria US și în special la jalnicele tratate de pace după WW1si WW2 ! Dar și la modul în care a “tratat Roosevelt cu Stalin” în timpul WW2, începând cu deplasarea la Teheran, cu cazarea delegației americane la …. Ambasada USSR !!!! Sau acceptarea ocupației sovietice a Europei de Răsărit și Centrale !!! Cu “bomboana pe coliva europeana” = Enclava Kaliningrad – Koenigsberg !! Și copiii polonezi puteau să-l informeze ca una din cauzele WW2 a fost renumita enclavă Danzig ! Credeți ca Trump , sau diplomații americani cunosc problema ? Și enclava KK începe să fiarbă – și Puțin vrea acces terestru la ea ! Îmi suna ca cererile lui Hitler pentru Danzig prin ‘37-38 !!!
Corect, mai sunt și alte tâmpenii făcute de SUA prin Europa. Uite una: Gorbaciov a propus dezarmarea atomică la nivele minime, Reagan a refuzat-o, menținând Rusia ca mare putere atomică( și care acum ne șantajează cu arma atomică).
Articolul e corect si descrie o realitate istorica. Rusia e o tara imensa ca suprafata, dar cu o populatie si economie subdezvoltate raportat la pretentiile lor de mare putere. Economia lor e inapoiata tehnologic si se bazeaza doar pe export de materii prime, zero valoare adaugata. Alte tari avanseaza acum si rusii sunt deja un paria, o tara de mana a 3-a care nu mai sperie pe nimeni, decat cu amenintari de bully cu forta bruta, nucleare, etc.
China, India, Brazilia, Turcia, Indonezia, UE si evident SUA sunt sau vor fi curand puterile care conteaza in lume, nu rusia. Rusia a ramas la o mentalitate inapoiata de anii ’50-’60, cand dintr-un accident al istoriei (starniti aiurea de germania), au ajuns o superputere. Dar nimeni niciodata nu s-a gandit serios la rusia ca la o superputere egala cu SUA, ci doar ca la un bully cam tampitel, betiv si sarac.
Si e adevarat ca reforme in societatea lor inchistata si inapoiata nu au facut decat in urma unor infrangeri militare. Cel mai bun e un comportament de ingradire graduala ca in Razboiul Rece, isi baga tot bugetul in armata, politie, ceea ce stranguleaza economia, asa ca in timp va ceda. Nu trebuie facute concesii sau compromisuri.
Din pacate, Rusia in diversele ei forme de stat (de la cnezatul lui Ivan cel groaznic pana la Rusia lui Yeltsin) nu a pierdut niciodata, adica dusmanii Rusiei nu au reusit sa il dea jos pe conducatorul rus de la acel moment: toti conducatorii rusi care au cazut de la putere au fost rasturnati de catre rusii insisi (cu sau fara influente slabe din afara). Chiar mai semnificativ, Napoleon si Hitler au sfarsit rau dupa ce au reusit (sau aproape) sa intre in Moscova. A ne pune sperantele in „democratizarea” rusilor e cat se poate de prosteşte. Europenii si americanii ar trebui sa nu mai faca comert nici cu Rusia si nici cu China.
eu zic că Ucraina nu va agrea nimic fără GARANTII DE SECURITATE…care si alea si-au dovedit relativitatea dupa ce U s-a desprins de URSS si a cedat focoasele nulceare de la ei contra GARANTII ale cui ?…ale SUA si restului lumii
asa ca…?
Ucraina poate fi deposedata de forta ei intrinseca , daca va intinde prea mult coarda…
Pana se va intari Europa ,suficient sa poata prelua efortul de a opri Rusia, Ucraina va trebui sa lupte, insa fara prea mari asteptari. Trebuie sa recunoastem ca pana una alta, doar o interpunere a companiilor civile americane, intre zonele de razboi si restul ucrainei, poate prefigura macar o incetare a ostilitatilor. Nu stim cum se va numi acest act, dar ucrainenii si mai ales rusii nu vor mai risca sa traga nici macar un foc pe deasupra „prospectorilor ” americani , travestiti de jure in pacificatorii cei mai siguri.
S-ar putea ca macar astfel , Trump sa-si insușeasca meritul de a nu mai avea razboi in Ucraina…