joi, februarie 9, 2023

De la Agamiță Dandanache la noul centralism democratic. Pe marginea unei candidaturi la Iași

În octombrie 1884, un scriitor român în ascensiune, pe numele său Ion Luca Caragiale, citea la Iași, în cercurile Junimii, o lucrare intitulată O scrisoare pierdută. După doar o lună, la Teatrul Național din București avea loc prima reprezentație a acestei piese, care a fost reluată generație după generație, pe scene din România și din afară. Sunt mai multe personaje devenite celebre. În textul de față ne interesează Agamemnon/Agamiță Dandanache. Pe scurt, conducerea centrală a unui partid l-a trimis într-un județ de munte pe domnul amintit pentru a candida și a câștiga alegerile. Cu toate nemulțumirile inițiale, activiștii locali se conformează și, „din patriotism”, îl susțin pe Dandanache, care pentru meritele sale, încă de la „pașopt”, mereu invocate, dar neprecizate, câștigă alegerile. Satira a fost apreciată în sălile de teatru, învreme ce în agora a fost replicată fără nicio problemă de nenumărate generații de politicieni români, din diverse partide.

Rămânem încă în istorie preț de un paragraf. Anul 1917 a fost unul de mari schimbări în Rusia. Printre actorii politici deciși să ajungă la putere se aflau și bolșevicii. Vladimir Ilici Lenin a impus în statutul formațiunii sale politice ideea „centralismului democratic”, care trebuia să se bazeze, printre altele, pe întâietatea deciziilor conducerii superioare față de cele inferioare și față de membrii de partid. Comuniștii români aveau să preia această dogmă și să o practice și în clandestinitate, și după ajungerea la putere, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. România a fost condusă vreme de decenii pe baza centralismului democratic, și din punct de vedere politic, și administrativ. Dispariția regimului comunist, în 1989, nu a însemnat și renunțarea la mantra centralismului. Este sâmburele iacobin din mințile majorității activiștilor din partidele românești.

Conducerea Partidului Libertate, Unitate și Solidaritate, mai cunoscut după acronimul său, PLUS, a anunțat ieri la Iași că are candidat pentru primăria orașului: Liviu Iolu. Ce îl recomandă pe domnul respectiv pentru această funcție? Care este legătura sa cu orașul? Locuiește aici? Nu! Lucrează aici? Nu! A fost implicat în vreo acțiune cunoscută în favoarea Iașului? Nu! Știe care sunt problemele orașului? Mă îndoiesc. Să presupunem că nu va câștiga primăria, ce va face atunci? Va rămâne aici, din dragoste pentru Iași și pentru oamenii săi? Nu am nici un motiv să cred asta. Cu siguranță se va reîntoarce la București, cu ceva notorietate numai bună de folosit pentru alegerile parlamentare din toamnă.

Pe logica din spatele deciziei luate la centru, domnul Iolu ar fi putut fi desemnat candidat și la Călărași, la Sebeș sau la Târgu Bujor. Oriunde. Centraliștii cred că o țară poate fi desenată și redesenată după cum le convine lor, iar comunitățile locale pot fi conduse de oameni trimiși cu „misiunea” de a le ferici. Cei care au avut ideea acestei candidaturi, la fel și cei care au acceptat-o, care o susțin cu patos nu s-au gândit că așa ceva nu se face, că vor exista reacții. Se invocă faptul că un candidat e român și are nu știu ce merite prin alte părți. Partizanii politici ar face bine să-l recitească pe Caragiale.

Originea nu are nicio importanță în acest caz. După cum am precizat mai sus, pur și simplu domnul în cauză nu îndeplinește un criteriu minimal: nu locuiește în orașul pe care vrea să îl conducă, nu locuiește în Iași. Și nu avem minime garanții că îi pasă de comunitatea locală. Foarte direct, interesele lui personale nu sunt aici, ci în cu totul altă parte. Pe pagina de Facebook a domnului Iolu scrie: „trăiește în București”. Cel puțin așa era ieri, când am verificat informația. Dacă e atât de bun, putea fi desemnat candidat la București. Ar fi fost legitim, de vreme ce are domiciliul acolo.

Dacă cineva iubește cu adevărat Iașul – sau orice altă comunitate urbană sau rurală –, dacă a descoperit că viața sa ar avea un sens doar în relație cu respectiva comunitate, s-ar putea muta acolo chiar acum, ar putea pune umărul la dezvoltare, ar putea-o ajuta să capete un „suflu nou”, iar asta fără îndoială nu va trece neobservat. Odată îndeplinite aceste condiții, nu văd de ce localnicii nu i-ar da votul la alegerile de peste patru ani. Dar nu mai înainte.

Desemnarea candidaților la parlamentare sau europarlamentare se decide în toate partidele centraliste românești – repet, în toate, de la un capăt la altul – în micul cerc al puterii. Sunt câțiva inși care „știu” ce e mai bine pentru o regiune sau alta, pentru un județ sau altul, pentru oamenii care locuiesc acolo. Unii vor nu numai să decidă cine să candideze, dar trimit chiar oameni din afara orașelor. Poate o vor face și în cazul comunelor. Parcă ne-am întoarce pe vremea prim-secretarilor dinainte de 1989, pe vremea centralismului democratic, când erau parașutați de la București oriunde în țară.

Descentralizarea deciziei administrative nu este credibilă fără descentralizarea deciziei politice în privința desemnării candidaților pentru alegerile locale, ca și a celor parlamentare, de altfel. Superbia centrului politic (în cazul amintit e vorba de un partid) față de comunitățile locale este inacceptabilă. Destui dintre concetățenii noștri s-au săturat de aroganța politicienilor „de la centru” care vin în „provincie” să-l ungă candidat pe unul de-al lor. Dandanache poate fi regăsit în orice partid centralist. L-am văzut în PSD și PNL din plin în ultimele trei decenii, l-am văzut și în alte partide, unele dispărute, altele recent înființate, îl vedem acum în PLUS.

Diversele forme de colonizare internă nu trebuie încurajate. Ar fi și o lipsă de respect față de oamenii locului. Dacă politicienii de la centru și cei locali nu înțeleg că practicile de acest fel afectează coeziunea comunităților, că perpetuează lipsa încrederii în politicieni, atunci trebuie să le spunem: Aiasta nu se poate, stimabililor!

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Iașul are o vastă experiență la capitolul ăsta. Un personaj destul de pitoresc de felul lui, cunoscut drept ”bourul Moldovei”, era de la Coțușca. În timp ce un altul, care semnase un angajament cu Securitatea încă de la 17 ani, iar în urmă cu câțiva ani îi păzea Poliția Locală amanta 24-7, era de la Dorohoi.

    Dat fiind un asemenea istoric, e de mirare că orice partid are impresia că își teleportează candidați la Iași după bunul plac? Facem și un recensământ al parlamentarilor, cu ocazia asta? Ar fi un bun început.

  2. Perfect adevarat, domnule profesor. Aplicabil si candidatilor la functiile de consilier ? „Specialisti exceptionali” zice candidatul principal. Cine ? Unul care a fost dat afara de la fiecare din joburile la multinationale pe unde a fost ? „omul de afaceri” degustator de zacusti si peltele de la mamai ? „dusmanul berilor” care domina piata, ala care a luat-o in palma cu importul basarabenesc ? Poate dedicati si acestor tip de personaje un comentariu, desi e putin probabil sa va mai citeze ziarul care v-a citat deja. Cu respect.

  3. Îmi displace vorbăria din politică, mă interesează doar faptele. Și potențialul de acțiune / fapte, ale unui candidat, nu potențialul de vorbe viitoare.
    Până la articolul dumneavoastră nici nu știam că Plus „zvâcnește” in regiunea Iașului. Din ce am văzut pe pagina lor de internet, domnul Iolu este responsabilul pe intreaga regiune nord-est. Ca ar candida la Iasi sau la Vaslui sau la Botoșani, e același lucru.
    Ciudat este că nu există (cel puțin pe site-ul oficial), omuleți din Iași care sa fie reprezentanții locali ai partidului Plus. Nici din Vaslui, nici din Botoșani samd. Deci oamenii locali nu se implica. Nu se înscriu în partidul Plus. Nu se afirmă prin / in acest partid.
    Rezonabil și firesc este că, daca nici un om din Iași nu reprezintă partidul Plus, filiala Iași, atunci na, domnul Iolu este cel propus. Că orice partid politic ce are nevoie de putina vizibilitate, și-au desemnat și ei pe cineva , sa se mai scrie și despre ei la ziar. Publicitate gratuita.
    Domnul propus la CJ, „doctorand din 2013”, pare a fi ieșean.
    Domnule Dobrincu, implicati-va! Eu l-am apreciat pe Moise Guran, nu mai „latră” de pe margine ci și+a asumat un rol de acțiune.
    Domnul Iolu își va face reclama pe neimplicarea localilor. :|

  4. Foarte dibaci articol, merge direct la tinta.
    La o tinta minuscula, pierduta intr-o mare de alte tinte similare pe care le rateaza cu dibacie.
    Argumentele sunt valide si bazate pe lege, nimic de zis, + a dat-o in bara, chiar daca or avea ei motivele lor.
    Dar nu inteleg de ce nu sunt date decat exemple fictive de acum un secol si juma si nu altele abundente (tintele ratate) din atatea si atatea partide recente, chiar curente.
    De ce nu aminteste autorul nici macar examplul cel mai dureros, tinta cea mai babana: primarita de Bucale care sade in urbitza sotului si vrea sa modifice mersul trenurilor ca sa nu mai stea la bariera cand merge la servici la capitala?
    Cum de-a vazut autorul numai frunzulita asta in mijlocul padurii?

  5. Aveti perfecta dreptate doar ca … unii gandesc-voteaza altfel ! Basescu de pilda, a ajuns primar in orasul in care locuia de vre-o doi ani in calitate de … ministru. Stia el cum e viata in Titan, Militari, Crangasi ? Desigur ca nu si totusi… a iesit. Doamna Firea macar a ajuns in Bucuresti ca jurnalista, a trait cativa ani ca orice om, chiar daca mai apoi s-a maritat in Voluntari. Si-acum, vad ca unii il propun pe Rares Bogdan !? De gura e bun, nu zic dar altceva stie face ? Si stie de unde sa inceapa ? Trist pentru liberali; singurul partid care mai bajbaie in cautarea unui candidat …

  6. Bănicioiu, cel mai puturos parlamentar, un oltean de culoare (ca marea majoritate) este deputat de Iași. Alt individ de culoare e mitropolit al Moldovei. Ce o fi prin celelalte județe ale așa-zisei Moldove? Probabil e chin și jale. Sudiștilor nu le mai ajung sinecurile și le-au luat și pe cele puține ce ar fi revenit moldovenilor. De reprezentat interesele zonei… Hahaha. Nu uitațu să jucați la hora anexării în capitala…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Dorin Dobrincu
Istoric, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, Academia Română – Filiala Iași (din 1995). Domeniile principale de interes sunt istoria politică, socială și religioasă a României contemporane, editarea surselor istoriei contemporane și istoria regională. A fost director general al Arhivelor Naționale ale României (2007-2012). Este membru fondator al Mișcării pentru Dezvoltarea Moldovei.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro