sâmbătă, februarie 8, 2025

De la Karate Kid la Captain America: de ce fiscalitatea nu mai are răbdare?

Am citit sau ascultat de curând o analiză interesantă (nu mai îmi amintesc unde și când, îmi cer scuze autorului), în care erau comparați eroii din filmele anilor ’70-’80 (perioadă în care a copilărit și subsemnatul) cu cei ai copiilor din zilele noastre.

Să luăm așadar personajul din Karate Kid pe care cu siguranță că l-ați văzut, cel mai probabil în traducerea liberă a Irinei Margareta Nistor! Vorbim de Daniel Larussso, un puști pirpiriu și firav care îi supără pe ”răii cartierului” și primește o corecție fizică memorabilă. Omul nostru merge la maestrul Miyagi, care îl supune unui proces de antrenament lung, dureros și uneori umilitor (Vă mai aduceți aminte când l-a pus să spele podeaua sălii de sport cu mișcarea ”cerc spre stanga, cerc spre dreapta”? J). Rezultatul: Daniel îl învinge în finala campionatului de arte marțiale pe șeful bandei de golani în ciuda faptului că acesta face apel la practici murdare. Erau vremurile când copiilor li se inocula ideea că orice reușită în viață se bazează pe muncă și sacrificii, nu vine niciodată peste noapte.

Sărim peste câteva decenii și îl descoperim pe ecrane pe Captain America: același gen de tocilar, poate chiar mai debil fizic decât cel interpretat de Ralph Macchio, cu aceleași probleme. Doar că în cazul personajului din mileniul 3 problema se rezolvă mult mai repede, fără transpirație sau febră musculară: într-un proces medical de doar câteva minute, eroul nostru capătă un fizic și niște calități cu adevărat extraordinare! Să ne mai mire faptul că puștii de azi vor totul repede, fără bătaie de cap și fără nici un fel de efort?
Bun, dar ce are asta de-a face cu fiscalitatea mă veți întreba? Păi are, pentru că sistemul fiscal din România s-a născut după ’89 și se comportă asemenea copiilor din generația Google: nu are nici un pic de răbdare și încearcă să rezolve problemele cât mai rapid cu putință. Și asta nu de ieri de azi, ci chiar de la începuturile sălbatice ale anilor ’90. Am văzut încercarea de rezolvare a evaziunii fiscale prin taxarea scaunelor din cârciumă sau mai recent prin re-înregistrarea majorității contribuabililor în scop de TVA, am plătit impozitul minim și (culmea!) ne-a durut mai tare nebunia generată de eliminarea lui, experimentăm TVA-ul la încasare dar reușim să sugrumăm firmele mici, am avut scutire la plata impozitului pe profitul reinvestit pe care n-a îndrăznit nimeni să o aplice! Avem o lege de impozitare a averilor ilicite total inaplicabilă și înlesniri la plata obligațiilor fiscale de care beneficiază doar cine trebuie… Și lista stângăciilor ar putea continua, cred că ar fi un exercițiu interesant să încercăm într-o zi un inventar.
În plus, am avut în toți acești ani o sumedenie de alte idei care, slavă Domnului, au rămas doar niște declarații de presă, cum ar fi impozitul pe mijloacele fixe sau taxarea piscinelor!
Mai nou, ne trec pe la urechi zvonuri despre impozitul forfetar, supraimpozitarea bugetarilor sau reducerea TVA la pâine, măsuri în urma cărora urmează să curgă pe Dâmbovița lapte și miere. În opinia mea, sunt același gen de iluzii care se vor spulbera ușor. Primele trei măsuri care trebuie luate ar fi reforma administrației fiscale (am scris despre asta aici și aici), consolidarea cotei unice de impozitare (detalii aici) și încurajarea muncii prin reducerea fiscalității salariilor (am explicat cum aici).
Nu pot să închei însă înainte de a vă spune că mă încearcă un optimism moderat. Asta pentru că totuși, în ciuda discuțiilor despre fiscalitate care animă spațiul public, guvernanții noștri nu ne-au servit nici o surpriză amară în ultimele luni. Ceea ce mă face să sper că lucrurile vor porni în direcția bună, guvernanții noștri măsoară de șapte ori înainte să taie o dată, iar la Ministerul de Finanțe cineva pare că s-a apucat să facă ”cerc spre stânga, cerc spre dreapta”.
Să fie un semn bun?

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. @Gabriel,
    Comparatia Karate Kid vs Captain America este buna: elecventa, edificatoare, usor de inetels.
    Insa cand spuneti de ” incurajarea muncii prin reducerea fiscalitatii salariatilor” ma faceti sa exclam: „Sfanta naivitate!”
    Sigur ca ar fi bine, insa nu este posibil in Romania anului 2013.
    Se stie bine ca ilici si omenii sai nu au niciun interes sa stimuleze munca, nu sunt interesati sa existe o clasa de mijloc puternica.
    Ei stiu, aidoma tovarasilor activisti de dinainte de 1989, sa gestioneze foarte bine PENURIA, nu belsugul.
    Asa ca nu au nicun interes intr-o fiscalitate normal, logic, care sa incurajeze dezvoltarea economiei. Ilici are tot interesul ca Romania sa fie o tzara inapoiata, mizera, in care clasa dominanta sa fie PROLETARIATUL, alegatorii lipsiti de mijloace materiale, ce depind de ajutoarele de Stat si care pot fi foarte usor „dresati” cum sa voteze prin traditionala sacosa cu zahar, ulei, etc.
    Fiscalitate corecta, eficienta?! Nici-o sansa in democratia originala a lui Ion Ilici!

  2. Nu stiu daca lipsa de rabdare,asa cum spuneti dvs,este sursa dezastrului politicii fiscale (alaturi de toate celelalte!) a Ro…!?
    Eu as zice,mai prozaic,ca se vizeaza concomitent si capra si varza…
    Incepand din 1989,a intervenit o problema inedita:cum sa „ne” repartizam resursele multiple si variate ale Ro,fara sa cheltuim 1 leu,dar si fara ca multimea sa se prinda,respectiv sa se planga… eventual,”pe-afara”?
    Mi se pare ca,23 de ani mai tarziu,reusita este exceptionala!

    Cei bogati sunt si mai bogati,rivalizand cu veritabilele mari averi mondiale,iar saracii evolueaza si ei,dar mai mult ca numar decat ca mizerie,care pare sa ramana constanta,adica desavarsita!
    Tara este o ruina!
    Scolile,spitalele,drumurile-adica unii din beneficiarii impozitelor!- sunt intr-o stare lamentabila,deplorabila,dar probabil conforma cu priceperea si sarguinta celor care recolteaza si gestioneaza darile…!?Blocurile oribile care bordeaza,invariabil,bulevarde gaunoase unde copacii s-au uscat,iar trecatorii s-au imputinat de teama,sau victime(!?),cainilor si a masinilor necrutatoare care le-au invadat,inspira mila vizitatorilor dar si stupoare!!!Cum se gospodaresc oamenii astia…?Cum e posibil???
    Uite ca este!
    Revolta surda a poporului s-a transformat in resemnare morbida,intrerupta sporadic de manifestatii isterice pentru unii si contra altora…!Adica poporul,asa cum este el,isi sustine diversii guvernanti intre care istoria recenta ii tot balanseaza,in timp ce acestia il dispretuiesc cordial,fluturand promisiuni desarte de la ferestrele palatelor Romaniei sau a limuzinelor germane…
    Revenind totusi la tema articolului,fiscalitatea,daca pe dvs va incearca „un optimism moderat” zicandu-va ca „no news=good news”,de la mine se vede un pic diferit,Ro fiind tara tuturor posibilitatilor,capabila deci sa contrazica pe oricine!
    La un moment dat,foarte curand,banii pe care guvernul i-a cheltuit fara sa-i aibe,trebuiesc recuperati de undeva…ghiciti de unde?Exact din impozite!

  3. De ce nu se renunta la toate taxele si sa introducem „Fair-Tax”?

    O singura taxa precum TVA-ul.

    Asa toata lumea va plati taxele, ca deh, daca iti iei un iaurt, trebuie sa-l iei de undeva. Deci mult mai putina evaziunea fiscala cu munca la negru.

    Mult mai lejer din punct de vedere birocratic. Fara impozit pe venit, fara plata la sanatate, pensii, somaj, etc. Fara drumuri, fara formulare, fara stat la coada la bugetarul plictisit.

    Cat trebuie sa fie facuta taxa sa acopere din vanzari aia 206,5 mld lei pentru 2012 [sursa: http://www.mediafax.ro/economic/buget-2012-venituri-de-195-3-mld-lei-cheltuieli-de-206-5-mld-lei-si-deficit-de-11-2-mld-lei-8965483%5D?

  4. A, nu, nu sint semne bune, guvernantii si-au dat seama ca nu mai au pe cine taxa. Taxele enorme puse ani de zile au alungat toate firmele oneste. Cele care au ramas sint firme de partid, abonate la licitatii cu statul, si la ele nu se pot face controale cu evaziunea.

  5. Pare ca nici o noua masura fiscala este lucrul cel mai bun care putea sa se intample!

    Si totusi se simte nevoia de altceva in afara de cerculetele spre stanga, spre dreapta…

    Cum este posibil ca dupa urcarea pe tron cu mare tam-tam, dupa programul mirabolant prezentat in power-point, cu o majoritate sigura parlamentara vigurosii conducatori de astazi sunt inca tot pe loc, pe loc???

    Ceva este putred in Ro!
    Sa fie schimbata schimbarea?

  6. Nu aveti dreptate cu exemplul dat! Captain America exista de mult. Este un erou de „Comic Books”, la fel ca Spider Man, Super Man, etc. Prima aparitie ar fi de pe timpul WW2, iar la Cartoon Network exista un serial in care aparea alaturi de Thor si Van Halen (asta n-am inteles niciodata de ce era erou :)), asta acum mai bine de 10 ani parca.
    Si ceilalti au devenit brusc eroi, ce sa-i faci, asta e ce prinde la public. Oricum, nu aveti grija, la noi au multe alte exemple de „vedete” de cum sa reusesti in viata, de multe ori prin evitarea fiscului…vezi marii „cantareti” cu bancnotele la buzunar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Sincu
Gabriel Sincu
Executive Director, Tax/ Tax Advisory Services la Ernst & Young SRL

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro