duminică, iunie 13, 2021

De la Şoric la Bărbulescu &co. Cum e ruşinată legea chiar de oamenii legii

Aurelian Şoric &co.

 
Scriam săptămâna trecută despre un gen de filme care nu ar putea fi plasate în niciun caz în România. Nu poţi face un erou, bun sau rău, din sistemul public din România, pentru că e anapoda, debil şi inept. Am dat câteva exemple acolo, acum sunt nevoit să adaug încă unul la ele: filmul la capătul căruia, după mult chin şi sacrificii, eroul bun dezvăluie relaţia ascunsă dintre un şef corupt de poliţie şi un mafiot. Cum, cum să poţi plasa un film de genul acesta la noi? Ce suspans? La noi şeful poliţiei Neamţ are relaţii de notorietate cu un interlop, sunt vecini şi prieteni de familie. Ce dezvăluire dramatică a vreunui erou bun? La noi şeful cu pricina a venit singur în faţa presei şi a spus că relaţia dintre el şi cămătar era „cât se poate de firească”, la fel ca ocupaţia respectivului. S-a dus naibii tot dramatismul, realitatea românească bate orice scenariu hollywoodian.

Nu poţi avea cine ştie ce sfârşit fericit al unui episod care începe aşa de trist. Nu poţi face un erou din reprezentantul sistemului Şoric, căci individul nu pare deloc sofisticat şi nici măcar foarte malefic, e doar un imbecil. Nu arunc gratuit o insultă. Pur şi simplu constat două lucruri. Unu, dacă şeful poliţiei Neamţ nu ar fi ieşit atât de (anti)dramatic cu declaraţia respectivă e posibil să-şi fi păstrat postul în continuare, în loc să fie pus în situaţia să demisioneze. Doi, faptul că omul pare scos direct dintr-un banc cu poliţişti nu e chiar deloc de glumă. Un sistem care permite unui astfel de tăntălău să ajungă şef de poliţie este foarte vulnerabil pentru simplul motiv că condiţia inteligenţei pentru a fi „eroul rău” este cu mult mai restrictivă decât cea a lipsei de onestitate.

Dar ce e şi mai trist e că dl Şoric nu e excepţia, sistemul ia chipul şi asemănarea lui şi, într-un cerc cât se poate de vicios, îi uşurează ascensiunea. 78 de şefi de poliţie din Neamţ s-au solidarizat cu şeful lor şi au ameninţat cu demisia din poliţie. Nu am motive să cred că toţi aceştia aveau relaţii cu interlopul respectiv sau cu altul, în schimb sunt convins că ştiau de relaţia Şoric-Mararu. Cea mai probabilă explicaţie pentru această solidarizare ruşinoasă este următoarea: la fel ca şeful lor, respectivii nu văd o problemă în relaţia respectivă, nu sesizează sa nu le pasă că ei ar trebui să fie „oameni ai legii” iar cămătarul Mararu era de cealaltă parte a ei.

Lidia Bărbulescu &co.

 
Şi acum, să trecem la ceva complet diferit, cel puţin în aparenţă. Mă refer la alegerile pentru Consiliul Superior al Magistraturii de anul acesta. Din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a candidat şi Lidia Bărbulescu. Dna judecător este vicepreşedinte la Înalta Curte şi a fost aleasă pentru un mandat la CSM în 2004. În 2005 legea CSM a fost modificată şi a interzis posibilitatea reînvestirii membrilor CSM, limitând deci numărul de mandate la unul singur. În ciuda acestei legi CSM a admis candidaturile unora dintre membri săi.

Justificarea lor a fost că legea nu se poate aplica retroactiv. E o afirmaţie rizibilă, pur şi simplu; transferată din domeniul legal în cel aritmetic ar echivala cu pretenţia că numărul 10 e mai mic decât 5. Dacă legea adoptată în 2005 ar fi afectat în orice fel mandatul început în 2004, atunci da, ar fi fost retroactivă. Dar cum poate cineva pretinde că legea din 2005 se aplică retroactiv în 2010? Uite că poate. Mai mult, poate să o facă cu succes.

La fel ca în cazul Şoric, ceea ce e şi mai trist în toată trebuşoara este că nu e o excepţie, nu e doar un om ambiţios sau lacom care nu are niciun fel de respect faţă de lege şi faţă de demnitatea pe care o ocupă. Şi aici e vorba de mai mult decât de dna Bărbulescu (sau de dl Lupaşcu): e vorba de colegii lor. Căci candidatura ar fi fost doar un episod ruşinos dar limitat şi izolat, în cazul în care ar fi fost ratată. Însă dna Bărbulescu a fost aleasă în CSM, prin votul colegilor ei de la Înalta Curte. Repet, o majoritate de 69 de judecători de la cea mai înaltă instanţă de judecată din ţară au votat pentru un candidat, în condiţiile în care mandatul acestuia este, în mod evident, ilegal.

Avem practic acelaşi episod o dată la baza sistemului de apărare a legii, şi apoi la vârful lui. Şefii de post din Neamţ şi judecătorii ÎCCJ au exact acelaşi reflex. Colegii dlui Şoric au explicat de ce îi iau apărarea, o fac „din inimă”, pentru că „ne-a înţeles şi ne-a sprijinit”. Cu alte cuvinte, cu expresia comună, e băiat de gaşcă. Judecătorii ÎCCJ nu au explicat votul lor, nu trebuie să o facă desigur, dar sunt convins că ar fi dat o explicaţie similară. Şi dna Bărbulescu e „de gaşcă”. Prin urmare, nici pentru unii şi nici pentru ceilalţi nu mai contează că situaţia şefului poliţiei Neamţ sau cea a candidatului la CSM sunt certate cu legea. Gaşca oamenilor legii bate şi ruşinează legea.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. sunt nenumarate episoade in care „justitia” noastra a dovedit ca „pestele de la cap se impute”.
    scenete trist-ridicole cu „ditamai” judecatorii in rolurile principale …
    mai ieri ma amuzam de d-zelle Gorghiu, care-l fitila deloc subtil pe dl Predoiu ca se apropie raportul pe Justitie,
    si ca MJ este monitorizat in cadrul MCV …
    holy cow, d-zelle asta, mare deputat, chiar nu stie ca toate rapoartele recente apreciau activitatea MJ, DNA etc
    si aratau cu degetul tocmai inspre CSM si judecatori ?
    are dreptate presedintele: la noi, judecatorii fac legea in loc sa asigure aplicarea ei.

  2. Un amestec de greaţă cu jenă, penibil în cantităţi egale. Justiţia nu poate fi vindecată niciodată în acest fel. Trebuie eliberaţi din funcţie toţi dinozaurii mafioţi (nu doar comunişti) înainte de a putea spera la mai bine.

    Trebuie să existe un control, o reglare, un balans care să permită sistemului să se echilibreze. Cineva sau ceva îl ţine în mod voit într-un dezechilibru dezatruos.

  3. Da, e o diferenta intre cele doua cazuri. In primul caz autoritatile pot interveni, pana la urma Aurelian Soric chiar a fost demis, iar sefii de post au dat inapoi. In cel de-al doilea, insa, ma indoiesc ca fie si invalidarea alegerilor CSM de catre Senat (un scenariu foarte nefericit) va rezolva ceva, pentru ca Senatul nu poate obliga judecatorii ICCJ sa n-o voteze din nou pe dna Barbulescu…

    • Ai dreptate, şi nici la bunul ei simţ nu se poate apela.

      Tot mai des citesc despre ” să-i măture pe dinozauri aceştia”. Cred că se pierde din vedere o certitudine: că politicienii ultimilor 20 de ani au clădit acest sistem de legi tocmai pentru propria protecţie. E valabil pentru toate legile, indiferent la ce se referă ele, că justiţie, că învăţamînt, orice.
      N-ai cum să dai cu mătura, dacă cei ce ar trebui s-o facă în parlament s-au mai primenit doar pe ici pe colo, dar grosul sunt aceeaşi. Cei ce veghează ca România să le stea la picioare.

      • De ce va mirati?
        Daca o buna parte din populatie a iesit in strada fara sa-si dea seama de manipularile din decembrie „89 (inclusiv subsemnatul),cei care au dat lovitura de stat cu sprijinul KGB erau pregatiti cu mai multe scenarii.Dupa instalarea la putere,au luat in calcul si posibilitatea pierderi controlului prin alegeri democratice.Astfel au pus in aplicare o strategie de penetrare a sistemului executiv , societati civile,a puterii judecatoresti si a partidelor de opozitie cu oameni santajabili sau obedienti. Obedientii proveneau din esaloanele 2,3 si 4 ale fostului PCR care nu au fost blocate de PUNCTUL 8 DIN PROCLAMATIA DE LA TIMISOARA, santajabili au fost de doua categorii: ( si poate mai exsista) foste cadre din securitate si persoane cu functii care au fost ,,iertate ” de mici sau mari furtisaguri , sau au primit imprumuturi de la bancile devalizate si nu le-au mai restituit.In cei 10 ani de guvernare identitatea lor s-a estompat,publicul larg manipulat si dezinformat nu stie nici la ora actuala cine si ce a fost.Intrebati un cetatean din provincie sau din Bucuresti, ce functie a avut fondatorul PC inainte de „89 si nu va sti decit poate 1% .Acestia sint oamenii care frineaza dezvoltarea tarii,cu acestia PSD-ul conduce chiar daca nu este la putere.Pe CONSTANTINESCU l-a invins sistemul,mie imi vine sa cred ca s-a lasat invins. De Basescu
        trag toti, inclusiv oamenii PSD-uluii din partidul lui,de fapt la origine sint frati de strategii post lovitura de stat SI UITE ASA DRAGI CONATIONALI NE CHINUIM CU ,,PUTREGAIUL ROSU”PS.Si eu provin dintr-o familie de ilegalisti cu vederi socialist-comuniste,dar nici in cele mai negre scenarii nu au banuit ca ,,tovarasii”au fost la fel de rai ca nazistii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Miron Damian
Miron Damianhttp://www.docspoint.ro/
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Carte recomandată

Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie de romani cu un copil mic se muta in strainatate si invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de care e foarte multumita… vezi aici continuarea

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în...

Clujeanul, PR-ul și dezvrăjirea

La Cluj-Napoca, “Inima Transilvaniei” care bate ritmul unei dezvoltări urbane alerte, orice proiect este două: un proiect politic și unul real, legătura...

Pandemia, stările excepţionale şi erodarea constituţionalismului

Un nou tipar de guvernare pare să se fi impus,în numele siguranţei colective: administrarea statelor prin recursul la stări excepţionale. Numele lor poate...

Commento ergo sum

Progresul frustrează. Iată ideea principală a acestui articol și, la drept vorbind, singura; nu este nevoie de continuarea lecturii, în caz că...

Pensionarul din 2035: 300 de euro de la stat, 150 de euro de la Pilon II, plus cât și-a mai pus el deoparte

Suntem cu 10 – 15 ani înainte de declanșarea plăților pensiilor către “generația decrețeilor” și parcă am fi descoperit acum că bugetul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro