Toată nebunia a pornit cu o abordare rezonabilă: eliminarea discriminării la care erau supuse diferite minorități (rasiale, religioase, sexuale și altele), ceea ce este în spiritul egalității în drepturi, de natură să descătușeze resurse, altfel irosite. Până aici, nimic de obiectat. Din nenorocire, lucrurile au luat o turnură ce frizează teatrul absurdului. “Corectitudinea politică” a devenit, încet-încet, o nouă formă de cenzură, ce mi-a amintit de înneguratele vremuri ale trecutului comunist; mișcarea BLM (black lives matter) a trecut fără remușcări de la simpla egalitate în drepturi la a pretinde de facto că unii sunt mai egali decât alții. “Woke”, care înseamnă “treaz” și definește vigilență la prejudecăți rasiale și discriminare, a devenit sinonim cu obsesiv în corectitudine politică și cu prejudecăți. În SUA, la acest concept au fost atașate și drepturile pentru minorități sexuale și altele; în Europa, și mișcările ecologiste au intrat în categoria “progresiste” – termen care a ajuns, destul de ciudat, să desemneze o stângă radicală, foarte, foarte departe de libertatea și egalitatea de la care a pornit avalanșa.
Unde s-a ajuns? Iată doar câteva urmări:
Regizorul roman Andrei Șerban a fost profesor emerit la Columbia University School of Arts vreme de aproape trei decenii. El a demisionat în anul 2019, după episoade în care ar fi fost silit să accepte că axa valorilor era înlocuită de “corectitudinea politică”.
O profesoară de la Harvard a fost desemnată rector, deși nu scrisese nicio carte și nici măcar un singur articol semnificativ în viața ei. Meritul ei era că era de culoare și femeie – suficient, a decis universitatea. Dacă nu s-ar fi apucat să facă declarații strident antisemite într-o comisie a Congresului SUA, și azi și-ar fi etalat incompetența profesională în fruntea uneia din cele mai prestigioase universități din lume.
Nebunia a mers mult mai departe. Agatha Christie, Mark Twain, Studiourile Disney și mulți alții au fost “dovediți” ca rasiști sau vinovați de cine știe ce alte crime, așa că scrierile sau filmele lor au fost supuse unui binemeritat proces de “revizuire”, ca să nu cumva să mai stârnească suspiciunile unor minorități. “Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici” a devenit aproape o blasfemie de la un capăt până la celălalt. Și tot așa, de parcă am trăi într-o lume post-realistă, care, asemenea eroilor romanelor lui Orwell, rescria și trecutul…
SUA au fost în fruntea mișcării “woke”, cum a fost denumită această paranoia la scara socială. Minoritățile nu doar că au toate drepturile normale, dar trebuie să ne asigurăm că le au dincolo de orice banuială – și așa s-a ajuns la realitatea crudă a efectelor absurde ale “nediscriminării”.
Europa a luat parte entuziast la lupta contra oricărei forme de discriminare. Aici s-au adăugat accente noi – cele legate de ecologie și “decarbonizare”. Această parte a avut mai puțin succes dincolo de ocean, dar continentul european a luat-o rău razna (vezi în acest sens ȋnchiderea centralelor nuclearo-electrice ȋn Germania sau, mai nou, cerința imperioasă de a reduce numărul vacilor olandeze că, vezi, Doamne, poluează cu bioxid de carbon).
În Statele Unite, ruptura de mișcarea woke a fost brutală și totală. Faptul că ea fusese asociată cu partidul democrat a fost una dintre cauzele pentru care partidul republican condus de Donald Trump a câștigat zdrobitor alegerile din noiembrie 2024. Ceea ce așteptau probabil cei mai mulți americani era eliberarea din teroarea pe care o resimțeau din accentul pe corectitudine politică și drepturi ale minorităților, pe lângă stângismul, considerat dăunător, al majorităţii politicilor partidului democrat.
Evaluarea alegătorului pare să nu fi fost tocmai corectă. Câștigătorul alegerilor americane nu a fost partidul republican, ci facțiunea ultra-radicală a acestuia, denumită MAGA (make America great again), condusă de președintele Trump. După părerea mea, MAGA se îndepărtează foarte mult de fundamentele conservatoare ale partidului republican, alunecând către o extremă care, de fapt, nu mai are nimic din ideologia republicană promovată de președinții Nixon și Reagan. Atacul asupra Capitoliului din 6 ianuarie 2021, amenințările și chiar violențele la adresa unor adversari ai mișcării sunt la ani lumină distanță de ceea ce înseamnă gândirea conservatoare. Iată însă că Donald Trump este președintele SUA și dispune de toate pârghiile pentru a-și pune în aplicare programul său radical. Un program pe care nu îl înțeleg în partea sa politică și îl găsesc profund dăunător în partea de politică economică.
În decembrie 1994 Statele Unite, alături de Regatul Unit și Rusia, s-au angajat prin memorandumul de la Budapesta să apere integritatea teritorială a Ucrainei, în schimbul cedării uriașului arsenal nuclear pe care aceasta îl deținea. 20 de ani mai târziu, Rusia a ocupat și încorporat Crimeea, iar în 2022 a declanșat un război nimicitor împotriva Ucrainei. Statele Unite, ca și Regatul Unit, au contribuit semnificativ la înarmarea Ucrainei pentru a se apăra împotriva războiului criminal început de Rusia lui Putin. Dar, o dată ce Donald Trump a ajuns la Casa Albă, angajamentul SUA a devenit o hârtie fără valoare, întrucât, crede el, nu ar fi în interesul Statelor Unite. Sunt numeroase gesturile politice care arată îndepărtarea administrației SUA de aliații naturali din Europa și apropierea de țări precum Rusia, Belarus sau Coreea de Nord. Fără ca politica să fie domeniul meu de expertiză, am o puternică bănuială că Ronald Reagan s-ar răsuci în mormânt văzând orientarea actuală a partidului pe care el l-a condus.
Mă voi referi însă mai mult la partea de politici economice, acolo unde cred că am o oarecare expertiză. Sincer, când Donald Trump a câștigat alegerile, mă gândisem că politica lui economică se va axa pe două direcții fundamentale: eliminarea barierelor birocratice, inclusiv a celor generate de politica woke; și reducerea cu cel puțin 20% a prețului carburanților, atât prin creșterea producției interne (“drill baby drill”), cât și prin presiuni asupra aliaților SUA din țările OPEC; o asemenea scădere a prețurilor ar fi atras reducerea instantanee a presiunilor inflaționiste în Statele Unite, condiții pentru creșterea mai accentuată a economiei, ca și o presiune puternică împotriva Iranului și Rusiei, ţări care depind de un preț ridicat al petrolului. M-am înșelat cum nu se poate mai tare. Politica economică a administrației Trump pare a fi construită pentru a slăbi economic Statele Unite și aliații lor și a ajuta Rusia.
Ideea de reducere a birocrației publice este fără îndoială una foarte corectă, chiar în cazul unei țări care este net mai puțin birocratică decât sunt țările Uniunii Europene. De asemenea, deficitul public și datoria publică colosale ale Statelor Unite justifică scăderea costurilor legate de administrația publică și revizuirea programelor care antrenează cheltuieli publice. De la acest punct de pornire corect, lucrurile au luat-o razna ca și în cazul woke, doar că în direcția cealaltă. A fost înființat Departamentul Eficienței Guvernamentale (DOGE), la conducerea căruia a fost instalat cel mai bogat miliardar al planetei, Elon Musk. Iar acesta a început tăierile cu drujba, după principiul “întâi tai și apoi măsori”.
Nu sunt în măsură să discut ansamblul deciziilor luate de DOGE. Unele din ele, însă, sunt atât de vădit absurde, încât trebuie menționate. Astfel, de la o zi la alta, a fost desființată o instituție deosebit de importantă, USAID (Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională), al cărei rol internațional cu greu poate fi supraestimat. Nu știu ce efect va avea tăierea fondurilor pentru vaccinarea copiilor în țările cele mai sărace ale lumii; mă tem că economia inițială, de câteva miliarde de dolari, se va întoarce ca un bumerang, prin declanșarea unor epidemii îngrozitoare, de care lumea a fost ferită, inclusiv ca urmare a fondurilor oferite de USAID. Efectele adverse însă ale dispariției USAID sunt deja resimțite şi de fermierii americani: o parte a excedentului alimentar din Statele Unite era cumpărat de guvern și distribuit țărilor foarte sărace, prin intermediul USAID. Acest mecanism a înghețat brusc, așa încât fermierii sunt liberi să se spele pe cap cu produsele pentru care nu mai au desfacere. În partea cealaltă, posibil ca oameni să sufere grav de inaniție, în timp ce produsele agricole sunt distruse în Statele Unite, iar influenţa politică a SUA se duce în neant.
Nu mai puțin discutabilă este disponibilizarea a zeci de mii de funcționari publici cu “preavize” de câteva minute. Când lucrezi în acest fel, este exclus să nu faci erori grave, cum a fost, de pildă, licențierea a câtorva sute de experți în echipamente nucleare; faptul că DOGE nu a avut nici măcar adresele unde pot fi găsiți aceștia arată cât de departe poate să meargă lipsa de discernământ. Nu sunt sigur nici cât de mult este în avantajul securității Statelor Unite reducerea drastică a personajului în ministerul apărării, în CIA sau în alte structuri, mai mult sau mai puțin militare, dar poate că fabricantul de maşini electrice ştie lucruri care mie îmi scapă.
O a doua direcție a politicii economice a administrației Trump este aceea a introducerii unor taxe vamale foarte mari pentru principalii parteneri comerciali ai Statelor Unite. Aici, lucrurile sunt mai simple: niciodată în istorie politicile protecționiste nu au ajutat pe nimeni; cu cât ridici ziduri mai înalte între economia națională și economiile altor țări, nu faci decât să protejezi industrii mai puțin eficiente și să forțezi consumatorii să plătească mai mult pentru un produs mai prost. Reducerea competiției îi poate bucura pe proprietarii afacerilor care sunt protejate prin tarife vamale (dar nici asta nu e chiar așa de sigur), dar cel care plătește în final este consumatorul. De aceea, a-ți construi politica economică pe creșterea tarifelor vamale nu are cum să ducă la vreun câștig pentru cel care adoptă această cale.
Mai mult decât atât, când o țară introduce unilateral bariere tarifare, nu se poate aștepta ca celelalte țări să nu procedeze în același fel când este vorba despre importuri din țara care a declanșat războiul comercial. În final, o asemenea politică nu are câștigători. Atât exportatorii, cât și importatorii din toate țările prinse în vârtejul taxelor vamale au de pierdut, economia fiecărei țări are de suferit. Chiar dacă sunt cea mai mare economie a lumii, Statele Unite nu pot ieși neșifonate dintr-un asemenea joc.
Și atunci, cine câștigă? Dacă mă uit pe hartă văd doar țările care nu sunt prinse în acest vârtej: Rusia, Iran și alți aliați ai acestora. Make America Great Again? Poate mai degrabă Rusia.
Nu doar că introducerea de tarife vamale ridicate nu poate fi recomandabilă, dar maniera în care administrația americană face acest lucru pare a fi dintr-un film de ficțiune. Astfel, în relațiile cu Canada, SUA au introdus de două ori tarife vamale de 25% și de două ori le-au retras temporar. De ce? Pentru că a ajuns și la urechile conducătorilor americani că nu lovesc (fără rost, de altfel) doar într-un partener tradițional, dar afectează și producătorii și consumatorii din Statele Unite. Primele urmări ale noii politici ale uriașelor State Unite în raport cu mult mai modesta Canada încep să se vadă: nicăieri pe teritoriul Canadei nu mai găsești băuturi alcoolice din Statele Unite; unul dintre produsele de export ale Canadei către SUA pentru care suprataxa decisă de americani este de numai 10 % este curentul electric, importat masiv de state din nord; pentru aceste exporturi, guvernul canadian a decis majorarea prețului cu deja statornicitul procent de 25%. Desigur, americanii au posibilitatea să nu mai importe curent din Canada; ar putea lua din Coreea de Nord sau din Rusia, sau eventual să construiască ei înșiși centrale electrice, de azi pe mâine, pentru a nu fi afectat consumatorul american. Cum o suna asta?
Venirea la putere a republicanilor a atras multă efervescență pe piața bursieră americană. Dow Jones Industrial Average a urcat de la sub 42000 în 10 ianuarie până la aproape 45000 la sfârșitul lunii ianuarie. Evident, așteptările pieței erau că politica economică a administrației Trump va conduce la creștere economică; această speranță pare tot mai îndepărtată, iar la ora la care scriu aceste rânduri indicele bursier american a coborât la 42800, cu o scădere de 2,5% în prima săptămână din martie.
Mult mai rău stau lucrurile în privința port-drapelului vehiculelor electrice, reprezentat de automobilele Tesla. Mutarea pasiunilor multimiliardarului sud-african naturalizat în America dinspre tehnologie înspre politică, având tente de extremă dreapta şi o irepresibilă dorinţă de a influenţa alegerile în ţări europene, nu a fost foarte mult apreciată de consumatorii din țările Uniunii Europene. Pe o piață care a crescut cu 20% față de anul trecut, vânzările Tesla au scăzut la jumătate în primele două luni ale anului în cele mai multe dintre țările UE. Bursa de la New York nu a fost foarte încântată de această evoluție. Prețul acțiunilor Tesla crescuse până la un vârf de 480 dolari în decembrie 2024, în anticiparea câștigurilor pe care compania le va avea sub noua administrație. În data de 7 martie Tesla era cotată la 262 de dolari, adică o scădere cu 45% în mai puțin de 3 luni. Piaţa nu se lasă impresionată de circul mediatic jucat în biroul oval.
Economiile de piață performante se caracterizează, mai mult decât orice, prin predictibilitate. Ceea ce face administrația Trump prin jocul “uite taxa vamală, nu e taxa vamală”, prin anunţul de a cumpăra criptoactive, iar apoi de a nu mai cumpăra aşa ceva, prin desființarea peste noapte a unor programe care au funcționat zeci de ani în beneficiul economiei SUA și al țărilor care au primit ajutor, licențierea de azi pe azi a zeci de mii de funcționari publici – toate acestea sunt orice, numai predictibilitate nu. Ideea că prin asemenea politici administrația americană va încuraja creșterea investițiilor în Statele Unite îmi pare mai degrabă o glumă proastă. Și încă o dată o spun: politicile MAGA nu au nimic în comun cu ceea ce înseamnă conservatorismul partidului republican. Sunt doar o anomalie, un fel de drum al pendulului de la extrema stângă către cea dreaptă, fără ca acest fenomen să poată fi considerat benefic pentru nimeni: nici ansamblul economiilor dezvoltate ale lumii, nici economia SUA și nici americanul de rând. Cu toții nu avem decât de pierdut.
Un singur exemplu, dar sint multe altele, care indica faptul ca Trump ar avea, totusi, dreptate cu noile lui tarife in relatia cu Canada:
https://checkyourfact.com/2018/06/11/fact-check-canada-270-percent-tariff-dairy/
„Canada are un sistem de cote pentru importuri, iar peste un anumit volum impune tarife ridicate pentru produsele lactate, cuprinse între 201,5% și 313,5%. Înainte ca aceste cote să fie atinse, produsele lactate intră în Canada scutite de taxe vamale sau supuse unor rate mult mai mici.”
In Canada, brânzeturile – care în Franța, Danemarca, Olanda, Germania sunt alimente accesibile oricui – sunt alimente de lux, care se vând la prețuri exorbitante pentru salariul mediu. Explicațiile sunt două:
1. În Canada există un foarte puternic lobby al fermierilor crescători de vite (cu mare influență asupra politicienilor), care «țin de prețuri cu dinții».
2. La presiunea lobby-ului fermierilor, importul brânzeturilor europene e contingentat anual pe tipuri de produse (cantități foarte mici, ca să nu le strice fermierilor locali prețurile) și e taxat masiv. Chiar și așa, comercianții vând foarte repede brânzeturile europene importate (pentru că sunt mai bune decât cele canadiene – Cambozola germană e favorita mea 😋️) și au profituri mai mari decât cu cele canadiene, chiar dacă le vând la prețuri mai mici. Dar, văzând că merge, evident că le vând la un preț ceva mai mare decât al celor similare, produse în Canada.
Ca nota generală, articolul e plin de concluzii nedemonstrabile, parcă inspirat de vorbăria unora ca Rachel Maddow, sau de propaganda disperată a ultimilor mohicani de pe CNN-ul care a luat apă și se scufundă încet, dar sigur.
Faptele bune pe care spuneți dvs că le-ar face USAID reprezintă doar imaginea publică a unei organizații ale cărei adevărate scopuri sunt cu totul altele. Și asta dincolo de faptul că din bugetul uriaș al USAID s-au furat sistematic miliarde de dolari cu care au fost gresate rotițele statului subteran.
Hmm.. stiti, nu v-ar strica cand spuneti de „concluzii nedemonstrabile” sa nu terminati la randul dumneavostra cu niste.. nu le voi spune aberatii, doar afirmatii pe care nu le probati in nici un fel. Nici dumneavostra nici dronele lui Musk si Trump.
Am sa va raspund doar la un singur lucru: ati pus un articol din 2018. Stiti ce s-a intamplat in 2019 sub acest Trump?
https://en.wikipedia.org/wiki/United_States%E2%80%93Mexico%E2%80%93Canada_Agreement
Nu stiati de el nu? Ca idee, sub acest nou acord, Canada si-a pastrat unele din tarife legal, fiindca asa a negociat acelasi Trump care acum e suparat ca vacarul pe sat.
Realizati sper ca articolul dumneavoastra e .. zero. Si uite asa, acuzand de zor pe altii faceti de fapt propaganda MAGA.
As adauga si Acordul de la Paris, in care s-au scurs mii de miliarde de dolari americani, bani care numai pentru decarbonizari sau reduceri de CO2 n-au fost folositi. Acele fonduri au imbogatit mii de ONG-uri „climatice, au asigurat granturi pentru profesorii si cercetatorii care „simulau” topirea planetei si au platit bilete de avion si participari la marile conferinte pentru propagandista Greta. Prin robinetul cu bani americani, se aud cum cad picaturile de apa in chiuveta murdara, infundata de profitori si de interese. Dar poate ar trebui prezentate aceste aspecte economice pentru omul de rand ca sa nu mai judece orice decizie venita de la Washington.
”de la o zi la alta, a fost desființată o instituție deosebit de importantă, USAID (Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională), al cărei rol internațional cu greu poate fi supraestimat. ”
USAID nu a fost desființată, a fost trecută în subordinea Departamentului de Stat (echivalent cu Ministerul de Externe, în Statele Unite). Au fost desființate 83% din programele USAID pentru că (de exemplu) nu e treaba contribuabilului american promovarea mișcării lgbt în Lesotho și nici a operațiilor de schimbare de sex în Guatemala.
Începând cu administrația Obama, regula era următoarea: dacă o activitate politico-ideologică externă era prea murdară pentru CIA, ea era transferată la USAID. Chiar și în lumea civilizată: dacă în Germania era nevoie de 250.000 de oameni pe străzile Berlinului, la o manifestație împotriva AfD, agenția care convoca ONG-urile minorităților sexuale era USAID. 55.000 (!) de ONG-uri primeau finanțare de la USAID, inclusiv ONG-ul acela celebru al lui Peter Daszak, care folosea banii pentru a finanța laboratorul de la Wuhan.
Seriooos? Ai tu niște stenograme ale acestor convocări? Că văd ca le știi precis pe toate aleaa…
@harald. Propaganda extremista de 2 lei… O gramada de minciuni gogonate pe care le preiei din zbor fara o minima verificare. Ce gavaresti pe aici e total fals.
Nu, USAID NU avea ca scop principal finantarea ong-urilor lgbtq, si nici schimbarile de sex, ci ajutorarea tarilor sarace in domenii precum medicina, vaccinare, agricultura locala, accesul la apa curata si la educatie (scris/citit), etc.
Asa ca lasa vuvuzeaua si dezinformarile cu niste sperietori false.
”ajutorarea tarilor sarace in domenii precum medicina, vaccinare,”
Acele programe au rămas, se derulează în continuare. Elon Musk dădea exemplul cu cercetările pentru combaterea virusului Ebola, pentru care finanțările se acordă în continuare. Atacurile la persoană n-or să te ajute să promovezi minciuni, ești de la unul dintre ONG-urile neomarxiste care nu mai primesc finanțare.
Mike Benz: „USAID este, de fapt, o agenție care închiriază răzmerițe. Acest lucru ridică semne de întrebare cu privire la protestele Black Lives Matter.”
Mike Benz este un fost funcționar al Departamentului de Stat cu responsabilități în formularea și negocierea politicii externe a SUA în domeniul comunicațiilor internaționale și al tehnologiei informației. Benz a fondat Foundation For Freedom Online (FFO) ca instituție a societății civile, bazându-se pe experiența sa în rolul de apărător al libertății digitale în întreaga lume în sectorul public.
La adresa de mai jos îl puteți urmări într-o o discuție despre USAID cu Tucker Carlson, din care veți afla că United States Agency for International Development (USAID) se ocupă de cu totul altceva decât pretindeți dvs. că s-ar ocupa. USAID e încă un exemplu din categoria „Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul!”
https://x.com/TuckerCarlson/status/1888054969145651464
– – – – –
Câteva dintre cele mai scandaloase cheltuieli ale USAID găsite până acum de DOGE le puteți găsi listate la adresa:
https://www.theorganicprepper.com/outrageous-usaid-expenditures/
Astea-s povesti pentru cei cu creierul cat nuca. Poti verifica pe ce se duceau marea parte a banilor in USAID, nu prea avea nicio treaba cu sanatatea si cu apa curata. Uite doar cateva:
Including Gender Diverse People in the National Census in Bangladesh, Transgender Empowerment and Quality Health Care in South Africa, Reducing Transgender Discrimination and Advocating for Legal Gender Recognition in Kosovo, Engaging Government Agencies in Guatemala to Reduce Anti-LGBTQI+ Stigma, Strengthening LGBTQI+ Organizations in the Middle East and North Africa. Asta e apa curata pe care o platesc contribuabilii americani prin Bangladesh sau Africa de Sud? :))
domnu Cambozola, va rog f mult, pe aici lucrurile sunt clare, Putin e un criminal si nici Trump nu e departe. Drept urmare tot ce face Trump e gresit, catastrofal, ca frate frate da brinza-i pe bani!
P.S Si mie-mi place brinza, de toate felurile, cum se zice, mare brinza, imi place cu rosii si impuscatului ii placea, ca d-aia sunt io putinist, trumpist, comunist, legionar…
In Canada socialista, cu o populatie taxata la singe, aproape totul, de la alimente (+ vin, bere, whiskey) la benzina si automobile e mai scump decit in SUA, iar serviciile „gratuite” oferite de stat din banii oamenilor, haha, sint, de fapt, foarte scumpe si teribil de proaste (invatamint, sanatate, transport in comun). Iar in Franta cea inca si mai socialist-birocratica decit Canada, cu exceptia brinzeturilor si vinurilor – care sint si foarte bune si foarte ieftine, totul e mai scump decit in Canada.
Socialismul cu taxe mari se tine. Dar numai pina la un punct, cind nu mai tine.
Da, am văzut că sunt proaste, toată lumea preferă un absolvent de școală, de facultate, din România, în loc de unul din Canada
Hmmm – de aia sa bateau aia din Silicon Valley pe absolventii de computer science de la Universitatea Waterloo? Stiu un absolvent de la Univeristy of Toronto Science Engineering pe care l-au angajat direct la Tesla in California cu oferta semnata personal de Musk. Nu stiu de unde ai scos chestia asta cu preferinta pentru cineva care a terminat scoala in Romania. Din pacate dupe ce s-a terminat marele val de imigrare romanesc in Canada prin 2005 nu mai stie nimeni de scolile romanesti. DUpa 5 ani de munca nu te mai intreaba nimeni ce scoala ai terminat ci mai degraba ce experienta de munca ai.
@Cambozola _ “Ca notă generală…”
Ceea ce spuneți dumneavoastră confirmă un principiu elementar în Economie: politicile protecționiste duc la creșterea prețurilor și scăderea calității produselor din piața.
Explicații se găsesc în manualul de Economie de clasa a XI-a.
Asa cum face si UE cu produse agricole, masini, etc…UE e una din cele mai protectioniste uniuni vamale.
@Ovi _ „Asa cum face…”
Cu siguranță ați auzit despre termenul „retorsiune”. Când i l-au spus și lui D Trump distilatorii de burbon, l-a luat cu frisoane.
Propovăduitorul MAGA a băgat și a scos taxe pentru produsele venite din Mexic de trei ori în doar câteva zile. …Dându-și seama că măreața industrie de automobile americană „fabrică” nenumărate modele doar lipind emblema pe componentele venite din Mexic, iar altele sunt fabricate în proporție de 55%-80% în țara vecină.
Piesele de schimb sunt în cvasitotalitatea lor Made in Mexico. Relocarea producției este imposibilă. Poate D Trump ia Canda și Mexic, iar SUA ajung la 52 de state și producția auto devine astfel americană.
Nu sunt sigur pe unde traiti prin lume, dar este clar ca habar nu aveti despre viata in Canada. Traiesc in Toronto de vreo 30 de ani si pot manca ce branza si ce mezeluri vreau. Preturile in Canada si la mancare si la benzina SUNT SEMNIFICATIV MAI MICI CA IN ROMANIA. Personal am fost socat sa intru intr-un Kaufman pe Valea Prahovei – preturi comparabile cu magazinele de mancare de high end din Toronto. Daca te duci la un No Frills – preturile in Toronto sunt cam la jumatate fata de Kaufman.
Chestia cu laptele din Canada – din nou habar nu aveti despre ce este vorba, dar va dati cu parerea. Sistemul canadian protejeaza micii fermieri, asigura ca antibiotice si hormoni nu ajung in produsele lactate si asigura suficienta diversitate ca sa protejeze industria impotriva unor molime de genul bovine spongiform encephalopathy. Sistemul american a dus la distrugerea micilor fermieri si concentrarea productiei de lapte in conglomerate gigantice care faciliteaza propagare molimelor in populatia bovina. De asemenea in america nu exista legislatie care sa asigure ca antibiotice si hormoni nu ajung in lapte.
Foarte buna si realista analiza. Daca MAGA a avut un glont trecut pe langa ureche, este posibil ca urmatorul sa aiba o directie cu mult mai buna…..Si a facut prea multi dusmani interni si externi.
Și care sunt „adevăratele scopuri”?
Pentru „furtun” există Poliție, nuuu?
Si eu care ceredeam ca doar romanii sar dintr-o extrema in alta…
In ce priveste politica lui Trump. cred ca mai trebuie sa asteptam pina sa facem bilantul. Deocamdata este banuit de foarte multe lucruri rele. Foarte rele. Si pe buna dreptate. Dar am presimtirea ca inca nu am ajuns la fundul sacului. Ce-i mai rau abia urmeaza.
Interesant de vazut iesirea din aceasta nebunie. Cine va indeparta -hotarit- pericolul imparatului gol. Si cum, cand. In orice caz, revenirea la nebunia de dinainte ar fi o noua nenorocire.
Optzeci de ani lumea libera a tot discutat despre pericolele extremismului, totalitarismului, discriminarilor, s-au scris tone de carti, iar acum vin noile generatii fara memorie si o gasca de populisti nihilisti si o iau de la capat. Istoria nu se repeta pur si simplu, ci mai intai este stearsa. Ne putem astepta ca toate cartile ´globaliste´ si ´sorosiste´ sa fie arse public, sa vezi atunci cancel culture ! Dar si oameni mai cititi par sa fi uitat lectiile istoriei.
Nazismul, Fascismul in general, a venit la putere prin lovituri de stat sau de palat, chiar daca ulterior confirmate electoral, prin miscari de strada si de presiune, dar ascensiunea lor a fost ajutata de conservatori, de monarhie, armata si cler, care urau democratia, egalitarismul, liberalismul si ceea ce ei considerau ca fiind ´socialism´. La Weimar au aparut neoconservatori radicali si nihilisti, ´revolutionari conservatori´, care denuntau democratia si cultura weimariana prea permisive si ´degenerate´. Au batut palma cu Hitler si cu Mussolini, voind sa puna astfel capat ´woke cultu…´, pardon, ´iudeo-bolsevismului cultural´ si conspiratiei globaliste, in limbajul epocii – cosmopolitiste si pacifiste, demo-liberalismului, ´sorosiste´ , iarasi pardon, ´a protocoalelor sioniste´ etc. Cand nazistii au dat iama printre conservatori, punandu-i cu botul pe labe, cei mai multi s-au conformat, de voie, de nevoie, s-au pus in slujba noului stapan care avea sa redea gloria pierduta a Germaniei, altii au fugit si au continuat sa dea vina pe marxisti si evrei. Dupa ce tavalugul a trecut conservatorii s-au spalat pe maini, declarand ritos ca Fascismul nu a avut de-a face nimic cu conservatorismul si ca era de fapt ´stangist´. A fost doar o ´paranteza´, vreun virus martian, a fost cauzat de fapt de aceeasi degenerare weimariana ce trebuie combatuta cu atat mai abitir. Cu alte cuvinte, homosexualii, tiganii, handicapatii, toti marginalii si exclusi si , bineinteles, evreii, au fost vinovati de propria exterminare, pe care si-au inscenat-o. Aceasta e ´logica´ilogica de nenumarate ori repetata in aceasta blestemata de ´istorie´ cainita :
´Sunt eu pazitorul fratelui meu?´ ! …
fascismul era in teorie stingist; avea sloganuri care mergeau la muncitori si taranii saraci; dar erau doar sloganuri; fascismul era finantat de marii milionari si viza o societate fara lupta de clasa, birocrato-militarista, in folosul patronatului;
nu faceti confuzii!
comunismul era stingist, fascismul de dreapta; dar aveau unele teze si practici comune; stapinii erau diferiti;
Da, pai asta spun si eu, am pus intre ghilimele ´stangist´. E. Gentile are o carte f. consistenta despre interpretarile fascismului ( el se ocupa de Fascismul italian ), desi a primit critici, ca elev al lui De Felice (care a scris o biografie mamut a lui Mussolini, aproape eroizat), ca menajand Fascismul. E cunoscut pt. teza ´politicii ca religie´ si ´sacralizarea politicii´, considerat autoritatea nr. 1 in Fascismul italian. Acolo Gentile demonteaza multe dintre miturile din jurul Fascismului, intre care si acela al ´fascismului socialist´. E drept ca Mussolini a fost mai intai socialist, ca multi dreptaci , ca si azi, care veneau din extrema stanga, era un revolutionar. Fascismul a fost o nebuloasa, cu elemente de stanga si de dreapta, se autodefinea ca ´nici de stanga, nici de dreapta´ , o ´cale de mijloc´ organicist-comunitarista intre capitalism si comunism, si anti-ideologic-voluntarist, destul de cunoscut, nu-i asa ? Dar ´socialismul´ fascist avea un sens diferit, unul ´organicist´-nationalist si corporatist. Opus direct si categoric marxismului si comunismului, de toate felurile, apara proprietatea privata, nu era anti-capitalist, cum se afirma adesea, ci pt. un capitalism controlat de stat, etc., acestea sunt aspectele definitorii si decisive impotriva tezei superficiale a ´fascismului stangist´, lansata de Hayek si Voegelin si preluata de conservatorii postbelici. Toti cercetatorii mai imp. afirma ca Fascismul provenea, genetic si structural, din extrema dreapta, altoita cu stanga revolutionara anarho-sindicalista ( cu origini in Saint-simonism, la Proudhon, apoi Sorel ), – deci Dreapta revolutionara, Z. Sternhell s-a ocupat pe larg de subiect. Captarea maselor, a ´proletariatului´, a fost si o strategie anti-marxista, ca o alternativa. Socialismul fascisto-nazist a inlocuit ´clasa´ cu volk-ul, cu natiunea care, in Fascismul italian, era o proiectie a statului autoritar. Un socialism al intregului ´popor´, unificat si fanatizat sub conducerea Fuhrerului-Ducelui.
As adauga ceva, ca o curiozitate. Una dintre tezele revizioniste a propagandei putiniste e aceea ca Gorbaciov ar fi fost ´agent american´, infiltrat, prin actiunea caruia a fost doborat colosul sovietic. E un mod de gandire, dar si un modus operandi, sa fie acum vorba de o incercare, una reusita, se pare, de razbunare istorica ? …
Așa este, ambele ideologii -Woke și Maga- sunt extremiste, ambele fiind derivate din comunism vs fascism/nazism. Și ambele sunt NEDEMOCRATICE afectând și drepturile și libertățile cetățenești( esența democrațiilor clasice). Pericolul este ca aceste mișcări ideologice concurente SĂ DISTRUGĂ din interior chiar statele occidentale în folosul statelor autocrate. Nenorocirea e că încă nu s-a găsit o soluție de revenire la normal. Fiindcă soluția nu poate fi de tip Obama -Trump și nici Macron-Merkel.
Ca să închei la acest capitol, lupta de anihilare woke vs maga va duce la prăbușirea democrațiilor occidentale cu tendința foarte probabilă de a deveni state autoritare( deja unele măsuri se văd prin Europa și SUA).
Economic vorbind, situația este și mai proastă. Nu numai bursele scad, dar și Dollar-ul s-a devalorizat, criptomonedele la fel, se constată mișcări de mari cantități de aur, de blocări ale activelor financiare ale terților sau chiar confiscarea lor, amenințări economice, amenințări cu ocuparea de noi teritorii( Groenlanda, Panama, Canada), amenințări cu declanșarea celui de-al treilea război mondial,etc.
Deocamdată s-a declanșat un război economic la scară planetară. Dar agresivitatea politică și militară este în creștere, și asta este foarte periculos.
Oare criza sistemului capitalist este așa de mare încât nu este o altă rezolvare decât prin războaie?
Totul face sens dacă, încercând să gândești nu „outside the box” ci „outside all boxes”, renunțând la idei preconcepute și la automatisme de gândire vechi de zeci de ani, pui problema în ecuații reci:
Echilibrul ar putea fi: a+b = c+d
Dacă se schimbă, pe-acolo, un plus în minus și avem „a-b” pe de-o parte și „c+d” pe de altă parte, după ce-l trecem pe „b” unde-i este locul, ecuația devine o inecuație:
a < b+c+d (cel puțin pe termen scurt, „=” trebuie înlocuit cu „<”, nu e realist altfel)
Dacă „a” e lumea democratică, „b” e SUA, „c” e China și „d” sunt Rusia, Iran, Coreea de Nord și alții asemenea, ecuațiile capătă sens și în lumea reală. Cumva „c” și „d” au reușit să-i schimbe polaritatea lui „b”. Cel puțin până acum, „Trump, Musk & Co” par a fi un cal troian perfect. Troia fiind SUA, desigur.
Este o luptă între 4 mari puteri( SUA, China,UE, Rusia), deocamdată fiecare pe limba ei. Nu e nimic matematic aici, există doar posibilități, alternative, probabilități. Inclusiv în politica de alianțe politico-militare. Până de curând era o alianță numită NATO care nu prea mai are substanță. Acum pare că e posibilă o alianță SUA+Rusia contra Chinei, etc. Sunt alianțe cu geometrie variabilă. E bine că sunt 4 muschetari, lupta este mai interesantă, decât un sistem bipolar sau unul tripolar(foarte rigid), mai bine unul tetrapolar cu geometrie variabilă….
@Lucifer
„lupta este mai interesantă”?!… Mor oameni, suferă oameni, ne înecăm în propriile noastre zoaie, iar dvs. vi se pare „interesant”?…
„4 muschetari”?!… Păi ăia erau aliați, prieteni, erau „toți pentru unul, unul pentru toți”, iar dvs. faceți așa o comparație?…
„alianțe cu geometrie variabilă”… Vi se pare că sună inteligent? Adică, chiar credeți că Rusia, care are peste 4000 Km de frontieră cu China, s-ar alia, vreodată, cu un dușman al chinezilor?…
Mai aveți de-astea, în tolbă? Nu că m-ar mira, în contextul actual. 😊
Politica este irațională, ilogică și deci deloc matematică. Chiar a-ți pune singur întrebări înseamnă că te afli într-o dilemă, trilemă,etc. Fiind patru împricinați există 16 posibilități de alianțe, câte unul, câte doi, câte trei și chiar câte patru….asta ca să fiu și eu aritmetic….
Vă salut, fără să mă hlizesc…
Sunt chiar curios daca Rusia o să se îndrepte împotriva Chinei, mare consumator de gaze și furnizor de tehnica diversă și alimente, nu mai zic ce armată are, ca să facă pe placul SUA
nu ati auzit, mai nou, ca 1+1 nu fac obligatoriu 2, daca distinsul elev nu stie raspunsul?
p.s. Pana si azi se mai aud voci care gasesc explicatii, pt. crizaele anilor interbelici, in nr. disproportionat al evreilor in meserii burgheze, printre avocati, mici intreprinzatori, bancheri, in presa, studenti, etc. ´Nu muncesc´, sunt agitatori, revolutionari, subversivi. Fapte obiective, nu-i asa?, intotdeauna se gasesc niste exemple, niste ´cazuri´ generalizatoare. Sunt niste tipare, patterns, ´inconstiente´. Numerus clausus …
Woke-istii nu sunt chiar multi , dar sunt galagiosi , agresivi ! Le va trece „actiunea afirmativa”(Lyndon Johnson) , la fel cum in Romania s-a stins „discriminarea pozitiva” dupa ce cei presupusi discriminati au fost tratati corect ! Exemplele de „fundamentalism woke” sunt manifestari marginale !
Daca ai votat Trump evident ca iti este foaarte greu sa recunosti ca ai gresit, ca ai fost credul, ca te-ai lasat dus de nas si atunci vei justifica orice face zeul cu peruca si fata portocalie (chiar, exista o explicatie pentru care foloseste un fond de ten atat de neobisnuit?!). Maga si magarii.
Desigur, înlocuirea unor criterii bazate pe competență în acceptarea unor persoane în anumite funcții cu criterii care nu țin cont în primul rând de competență este aberant din punct de vedere al binelui public și evident ineficient.
…Dar autorul pare, conform celor scrise în articol, ca se simte confortabil cu unele inechități. Problema este ca discriminările “de dreapta” nu sunt cu nimic mai bune decât cele “de stânga”, ci sunt deopotrivă aberante și ineficiente social.
Așa este, luptele ideologice fac ca societatea să nu mai poată să se autoregleze, ceea ce duce în final la anarhie și apoi la autoritarisme.
Pana acum ideile legate de supraegalitatea minoritatilor de orice fel (sau discriminarea pozitiva) mi se pareau niste aberatii, prostii care au sa treaca de sine. Niciodata, insa, nu mi-am imaginat ca voi trai revirimentul fascismului, pentru ca asta traim, de la Putin la Trump. In toata nebunia asta, China lui Xi a ajuns sa para frecventabila! Zau, Sapiens nu e altceva decat un cimpanzeu cu papion.
Cred ca Trump incearca sa aplice niste tehnici de negociere de tip „bullying” pe care le aplica in bussinesurile lui cu succes.
Dar probabil ca in politica internationala nu functioneaza ca in businessul imobiliar.
Probabil ca liderii politici ai tarilor mari nu sunt impresionati.
Este cam trist ce se intampla. Noi din tarile astea mici si dependente economic si politic de tarile mari vom plati pretul esecului.
Tarile mari intr-un fel sau altul vor pica in picioare.
Ce incearca sa faca Trump in SUA e un cocktail amintind de perestroika lui Gorby si de „reformele” lui Eltin, inclusiv reducerea cheltuielilor militare, retragerea trupelor din Europa si Asia, concesii geopolitice, acceptarea multipolaritatii etc.
Imperiul american are mari probleme, care nu cred ca se pot rezolva in doar citiva ani si in nici un caz cu aspirine gen perestroika. Vor fi mari tulburari si multe rasturnari de situatie.
Cei care isi mai amintesc de oligarhii lui Eltin au o senzatie de deja vu cind se uita la Trump si JD Vance. Dar preluarea controlului politic de catre miliardari nu e vreo extravaganta de ultima ora in SUA, e deja regula. Tot oligarhii i-au tras de sfori si i-au inscaunat si pe Biden, si pe Obama, si pe GW Bush, si pe Clinton. Nici unul dintre acestia nu ar fi ajuns la Casa Alba fara sposorizari masive. De la Obama incoace, cheltuielile de campanie pentru cistigatorii alegerilor prezidentiale au fost de 2+ miliarde de dolari. Dar chiar si pe finalistii invinsi (Hillary, Kamala) tot cam atit s-a pariat. La fel se ajunge si in Senate sau House. Cu multi, multi bani. Cunosc doar citeva exceptii, Thomas Massie fiind de departe politicianul cel mai vertical din Congress. Poate singurul.
Pe scurt: poti sa ai un stat de drept, sau poti sa ai o plutocratie oligarhica. Dar nu poti sa le ai pe amindoua oricit ai repeta sintagma „our democracy” pe toate canalele tv si in toate discursurile politicienilor.
Acest articol, aliniat cu o critică cât se poate de politică și uzuală -aproape mainstream- in UE a protecționismului economic, parcă încearcă să sugereze că Trump ar fi inventatorul taxelor vamale sub formă de ghioagă politică ineptă care se va întoarce ca un bumerang împotriva intereselor americane. Sau poate mă înșel dar nu văd deocamdată niciun indiciu.
In fapt, nu numai că politica economică americană a fost dominată de tabăra protecționistă până in 1945 -perioadă foarte lungă in care liber-schimbiștii erau destul de rari și izolați, dar America s-a ridicat fix pe instituirea unui regim tarifar favorabil dezvoltării manufacturilor locale. Al doilea act adoptat de administrația George Washington după obținerea independenței a fost Tariff Act din 1789. Fixa o rată fixă de 5%, dar aceasta a crescut constant până in 1812 până la o medie de 12%. Apoi, in momentul izbucnirii războiului cu Imperiul de peste ocean taxele vamale au explodat la 25%, iar de arunci politicienii americani au învățat că in vreme de război bugetul se alimentează rapid cu aceste taxe și că ele pot fi folosite discreționar pentru a bloca/limita comerțul cu statele inamice sau cu aliații lor. Ulterior taxele vamale au tot crescut sau scăzut in funcție de interesele grupurilor economice ce propulsau un președinte sau altul la putere. Au depășit chiar și 60%.
Dacă taxele vamale au fost folosite de cel mai capitalist și prosper stat din istorie vreme de mai bine de 160 de ani, neîncetat, nu încape nicio îndoială că efectele acestei forme de protecționism sunt preponderent pozitive pentru cetățenii americani, iar cele negative in general previzibile și relativ ușor de preîntâmpinat prin politici bazate pe știința economică dezvoltată in urma acestei evoluții in ultimii 200 și de ani. Acesta este și motivul pentru care orice entitate cu propensiune către coagulare statală va lua in calcul asigurarea comerțului liber intre granițele sale și activarea tarifelor sau cotelor ori de câte ori își vede puse in pericol ramuri ale economiei atacate de jucători internaționali. Este motivul pentru care și Uniunea Europeană -deși împotmolită in mentalitatea societății larg deschise- folosește la rândul ei acest instrument, chiar dacă cu mari întârzieri și cu procente ridicol de mici (să ne amintim aici recentul conflict ideologic dintre comisie, susținută timid de către câteva guverne, și industriașii germani plus Ungaria lui Orban pe tema taxelor vamale pe care Uniunea ar fi dorit să le impună mașinilor eletrice chinezești; este relevant pentru că între timp am aflat că producătorii germani reușesc o performanță extrem de prenibilă pe piața chineză unde vând 7 sau 14 mașini pe an, in timp ce chinezii…).
Articolul ar fi fost chiar bun dacă nu ar fi asociat în mod absolut manipulator ecologismul european cu mișcarea woke americană. Nu are nici o legătură una cu alta și nu prea am auzit climatologi să se lege de Albă ca Zăpada. Oricum, să nu uităm că primul Parc Natural a fost înființat în SUA, acum peste 150 de ani, ați auzit vreun american că ar desființa Yellowstone?
Un articol foarte corect si complet, care aduna principalele argumente pentru ca Europa sa renunte, treptat, sa imite SUA si sa isi regaseasca bogata mostenire culturala, economica si politica.
Influenta americana in Europa este nociva, pentru ca ideologiile americane nu (re)cunosc experienta istorica acumulata pe batranul continent si tind sa repete greselile acestuia. Nici deriva justitiara a stangii si nici bigotismul isteric al dreptei nu sunt lucruri noi, pentru Europa. Protectionismul lui Trump a fost incercat in Europa de monarhii absolutisti ai secolului al XVII-lea, alianta cu Rusia asijderea. Cine nu cunoaste istoria e condamnat sa o repete!
De acord in proportie covarsitoare cu punctele de vedere ale autorului, Se pare ca cei 45 de ani de asa zis comunism (in Rusia, chiar peste 70 de ani) nu au fost suficienti ca lumea libera (si chiar o parte a tineretului din tarile ex-comuniste) sa inteleaga ce au trait cu adevat cei supusi acestui flagel, pentru ca atunci fenomenul „woke”, care initial parea rezonabil si justificat (exact ca ideea abstracta a comunismului), atat din punct de vedere rational cat si emotional, nu ar fi exagerat si degenerat atat de mult incat poporul american sa ajunga sa aleaga asa-zisa alternativa MAGA, condusa de un autocrat (ca sa nu folosesc un termen mai dur) ingamfat, capabil sa rastoarne ordinea mondiala, sa-si tradeze aliiatii si sa-i umileasca pe cei vulnerabili, pactizezand cu cel care pana mai ieri era vazut de lumea libera ca unul din cei mai periculosi dusmani. Nefiind specialist in economie, nu pot sa spun cat de fericit va fi poporul american cu „bunastarea” economica pe care o va aduce schimbarile dictate de presedinte si puse in aplicare de echipa sa manageriala, dominata de un bilionar excentric, ale carui preocupari am crezut pana recent ca au legatura mai curand cu Cosmosul decat cu Terra. Marturisesc insa cu oarecare satisfactie ca, desi nespecialist in ale economiei, am exact aceleasi pareri cu cele ale autorului si ca americanii vor avea in curand o surpriza nu tocmai placuta. Ca biolog si ca unul care chiar am scris pe tema necesitatii decarbonizarii, a schimbarilor climatice si a pericolelor pe care acestea le reprezinta atat pentru specia umana cat si pentru intreaga biosfera, as dori totusi sa corectez putin si mai ales sa completez cele spuse de autor despre excesul pe care Uniunea Europeana il arata in raport cu necesitatea decarbonizarii cat mai urgente a economiei, facand o paralela cu fenomenul „woke”. Precizez mai intai ca marea majoritate a oamenilor de stiinta (cred ca cel putin 95 %) sunt de parere ca schimbarile climatice pe care le vedem si le simtim cu totii sunt povocate de modul de viata al speciei umane, ca ne aflam intr-o situatie de urgenta climatica extrema si ca situatia nu poate fi rezolvata fara masuri radicale. Din pacate, asa cum intuieste si autorul articolului de mai sus, se fac si aici excese, atat din dorinta de a face bine, cat si din incompetenta sau lipsa de viziune a multor binevoitori implicati in procesul decizional. Sigur ca ar fi foarte bine sa folosim cat mai mult doar surse curate/nepoluante de energie (asa zisele energii verzi). Dar, atat timp cat acestea nu sunt disponibile in proportia necesara, trebuie sa hotarm care di sursele clasice de enefgie sunt totusi mai putin poluante, cu care sa suplinim lipsa de energie verde. In acest sens, energia nucleara, de fapt energia atomica (pana la a folosi cea nucleara, cu adevarat curata, mai avem de muncit!) este mult mai putin poluanta decat cea a carburantilor fosili. Chiar si intre carburantii fosili exista diferente, uneori foarte mari. In acest sens, de ex., benzina este mai curata decat motorina si decat multe tipuri de carbune. In ceea ce priveste exemplul cu vacile olandeze, poate ca nu este totusi cel mai potrivit pe care l-a gasit autorul. Si asta pentru ca vacile (si, in general, toate rumegatoarele) au un proces de digestie care genereaza metan, un gaz cu efect de sera mult, mult mai puternic decat dioxidul de carbon. De aceea este preferabil sa folosim mai mult carnea de pasare (pui, curcan etc), peste si chiar porc. Nu ne cere nimeni sa renuntam la carne (daca nu dorim), dar trebuie sa mai renuntam totusi la unele obiceiuri alimentare. Si mai ales trebuie sa reducem unele din activitatile distractive, care devin pentru mediu de-a dreptul distructive.
Cred ca daca ati citi articolele de aici ale prof. Cringanu, eventual si cartile lui (publicate si la noi in limba romana) v-ati putea schimba optica despre clima, modificari climatice (cauze si efecte etc.) si interese economice conexe.
Daca ati citi si articole scrise de catre cercetatori activi in domeniu, cu performanta academica significanta si avand in spate proiecte importante, publicate in reviste de specialitate, recenzate de experti, nu ati fi atat de convins ca adevarul se regaseste in niste opinii pesonale, avand elemente de pamflet, publicate pe Contributors (o publicatie absolut onorabila si interesanta). Este bine ca exista puncte de vedere diferite legat de un subiect anume, insa frecventa cu care un autor isi prezinta aici o singura viziune, ori numarul comentariilor pe care le genereaza inclusiv aducand in discutie teme conexe, ca sa nu spun virulenta contra celor care se intampla sa gandeasca altfel, nu sunt neaparat un argument.
Ideologia “woke” a fost folosită doar pentru a schimba establishment-ul politic al occidentului și pentru a schimba alianțele globale. Este o invenție realizată cu scopul de a (re)aduce la Casă Albă un lider care va schimba lumea așa cum o știm. O problemă “rezolvată” prin crearea altei probleme. Ambițiile geopolitice și economice sunt mai presus de libertăți. Rămân în urmă cei care nu se adaptează.
Eu mă consider un progresist adevărat, dar n-am fost niciodată de-acord cu rescrierea istoriei sau a cărților ori cu cenzurarea filmelor. Progresismul este despre respectul celorlalți așa cum sunt atât timp cât nu fac rău nimănui și nu impun altora cum să-și trăiască viața. De exemplul, eu sunt de-acord chiar și cu rasismul atât timp cât nu faci din el o ideologie pe care să o răspândești. Adică nu poți face pe cineva să iubească altă rasă, s-o primească în pat, în casă sau în firma proprie, dar el n-are voie să impună alcuiva aceleași restricții, nici măcar copiilor lui, dacă ei ajung să gândească altfel ca adulți. Spațiul public e dictat de stat, care are contract cu toți cetățenii lui fără discriminare. Toate instituțiile publice trebuie să respecte principiile nediscriminării, și chiar să facă pași spre incluziunea celor defavorizați, dar nu te obligă nimeni să angajezi alte rase sau nații în propria firmă. Totuși statul poate să nu-ți acorde aceleași privilegii precum celor care respectă democrația și drepturilor tuturor oamenilor. Nu poți să impui prețuri discriminatorii, pentru că ele sunt în spațiul public, dar poți să faci cluburi private cu orice reguli. Treptat se va dovedi că cei care respectă drepturile tuturor vor avea mai mult success și vor „progresa”. Ceilalți ar putea dispărea ca dinozaurii, dar tot ar fi păcat.
Cei care fac excesele de care vorbiți nu sunt cei principiali, cu principii solide, fie progresiste sau conservatoare. Deci nu ar trebui numiți cu denumiri ideologice ci așa cum sunt: lingăi, oportuniști care vânează beneficii personale și se autodepășesc în a susține ideile la modă cu astfel de scopuri, precum Claudine Gay la care vă referiți probabil, dar și torționarii securității, Georgescu, JD Vance, chiar Musk, Trump și Victor Orban. Doar Putin e tătucul lor cu idei clare, de-aceea și pare că-i manevrează.
Corect, la fel și la mine
Marea realizare a lui Trump de pina acum e caderea vertiginoasa a bursei americane, in speta a NASDAQ cu peste 11% de la venirea sa la putere. Am spus intodeauna ca Trump si MAGA sint o catastrofa si in mod cert o sa fie si mai rau. Ca sustinator inversunat al lui CG Trump e un dusman al Romaniei. Nu stiu daca din prostie sau la comanda dar acestea sint faptele.
Excesele nu sunt bune. Niciodată și în nicio direcție. Dar așa cum MAGA este un exces de grup, tot astfel exagerările CP sunt izolate, nu sunt politici de stat. Cele două exemple furnizate în articol nu se înscriu în aceste tipare.
Închiderea centralelor nucleare e un subiect vechi în Germania, iar după 1986 Cernobil a devenit cvasiunanim. Nu era nicidecum vorba de CP, ci de temerile populației legate de riscurile tehnologiei.
Vacile, inclusiv cele olandeze, elimină în urma digestiei, nu dioxid de carbon (CO2), ci metan (CH4), un gaz care este de 21 ori mai dăunător pentru climă decât CO2. Astfel echivalentul în CO2 pe cap de rumegătoare este similar unui autoturism mediu care parcurge 18000 km anual. La o țară cu 17,5 milioane de locuitori, Olanda are peste 100 milioane de cornute mari, ceea ce nu e puțin. Excesele strică, cum spuneam. Bine, există impresia că vitele doar recircula carbonul în natură. Așa ar fi dacă dimensiunea numerică a șeptelului ar fi determinată în mod natural. Intervenția omului denaturează puternic acest aspect, iar Olanda este după SUA cel mai mare exportator de carne și piele de vită. Pe o hartă a lumii Olanda nici nu se distinge.
În plus, de pe un ha de teren agricol se obțin de 4-5 ori mai multe substanțe nutritive din culturile vegetale decât din creșterea animalelor. Cum Olanda nu este foarte întinsă, limitarea șeptelului prin lege nu este nicidecum chestie de CP, ci o necesitate obiectivă.
Am citit si alte articole ale dvs si am apreciat nota echilibrata si argumentata prin care a fost evidentiat caracterul nociv al extremelor. In acest context, imi permit sa atrag atentia asupra unei inadvertente in cele scrise de dvs. legat de Olanda:
„dar continentul european a luat-o rău razna (vezi în acest sens ȋnchiderea centralelor nuclearo-electrice ȋn Germania sau, mai nou, cerința imperioasă de a reduce numărul vacilor olandeze că, vezi, Doamne, poluează cu bioxid de carbon).”
– Legat de fermele olandeze, masurile au drept scop reducerea poluarii cu azot si nu au vreo legatura cu CO2.
– Masurile nu sunt recente, ci luate de diverse guverne, in urma discutiilor cu fermierii.
Vorbim despre o situatie aparuta in anii ’60, cand sectorul agrar s-a dezvoltat puternic in NL. Nu e vorba doar despre ferme de vaci, ci si de porci sau gaini. Drept urmare a acestei activitati intensive, in multe regiuni cantitatea de azot/hectar a depasit cu mult nivelul considerat admisibil (daca nu ma insel, 170kg/ha), cu efecte serioase asupra vegetatiei, dar si a calitatii apei freatice. Aceasta poluare a solului s-a extins chiar si in Germania si Belgia.
In plus, chiar fiind eficiente, fermele au nevoie de mult spatiu, limitand posibilitatile de construire de locuinte, ori de dezvoltare a industriei. La ora actuala, NL produce mai mult decat dublul cantitatii de lactate necesare pt consumul intern. E o activitate cu valoare adaugata redusa, insa consumatoare de resurse si care, in plus, beneficiaza de generoase subventii guvernamentale si din partea UE. In acest context, companii de importanta vitala in domeniul tehnologiei (de ex. ASML, NXP) se vad nevoite sa regandeasca strategia de dezoltare viitoare, luand in considerare mutarea in alte tari. Pentru economia olandeza acest lucru ar fi o pierdere uriasa.
O serie de guverne au inceput sa ia masuri in aceasta privinta. Legat de fermele de vaci, acestea au fost luate inca de acum 10 ani, in urma unor discutii in care au fost implicati si fermierii. Exemple in acest sens sunt reorientarea spre o productie de calitate in defavoarea cantitatii, ori chiar ca statul sa preia ferma la un pret corect si sa dea terenului o alta destinatie. Evident, oamenii sunt reticenti la schimbare si nici taierile de subventii nu sunt tocmai populare, de unde si protestele masive. In presa razbat deseori argumente panicarde gen „vine foamea”, ori lacrimogene ca si „ce vor face copiii mei, nu mai pot continua traditia familiei”. Incontestabil, sectorul este important iar fermierii muncesc din greu, la un nivel inalt de eficienta. Insa la un moment dat trebuie luate decizii, intrucat resursele sunt limitate: vrei sa sustii cresterea acestui sector, cu consecintele de rigoare, sau vrei sa fii la varful dezvoltarii tehnologice?
Vreau ca statul să redevină paznic de noapte și să-i lase pe oameni în pace. Citesc și mă minunez câți „trebuie” pe aici: trebuie sa nu mai consumam carne de vita pt că mamele noastre vaci produc metan, azot etc. E o „necesitate obiectiva”, „peste 95% din oamenii de știință susțin că”…deci e adevărat, „trebuie” și e o „necesitate obiectiva” sa reducem…”omul este de vina, interventia lui”….cam multe sloganuri eco pe aici, cam același limbaj care a devenit de lemn și seamănă teribil cu cel al statelor și religiilor mereu condamnate. Lăsăm la o parte autoflagelarea tipic stângistă că omul e de vina și aroganta tipic creștină/marxistă/fascista că omul poate schimba lumea producând un paradis verde fara vaci și cărbune. „Fermierii au fost implicați” de fapt statul a decis, UE a decis pt ei. Eu l as întrebă pe acest tovarăș Radulescu câtă masa monetara mai produce banca națională pt statul rumân ticălos și câtă din inflația care-i sărăcește pe rumâni e produsa de banca națională în serviciul statului socialist?
Se desprinde o singură concluzie: mamele vaci au viței care se minunează în fața realității, oricât de veche sau nouă este.
nu e veche e doar o toană a unor fanatici, care ce să vezi, apune deja. cum așa, noua realitate s-a fâsâit deja?
„Un oficial de rang înalt de la USAID a instruit personalul care a mai rămas al agenției să se reunească marți la fostul sediu al agenției din Washington pentru un efort de grup «pe tot parcursul zilei» de a distruge documentele stocate acolo, multe dintre acestea conținând informații sensibile.”
https://x.com/jammles9/status/1899567323599511561
Court Asked to Intervene After Email Tells USAID Workers to Destroy Classified Documents
E-mailul a fost trimis sub numele Erica Carr – secretar executiv interimar al USAID – și poartă sigla USAID.
Mesajul începe astfel: „Vă mulțumim pentru ajutorul acordat în golirea seifurilor noastre secretizate și a documentelor personale” de la sediul USAID din Washington.
Aceasta le cere angajaților să se prezinte la serviciu începând de marți. „Distrugeți mai întâi cât mai multe documente”, apoi puneți materialele clasificate rămase în saci destinați arderii, în cazul în care solicitarea tocătoarelor devine prea mare, se arată în e-mail.
Angajaților li s-a spus să scrie „secret” pe saci cu un marker.
De cand dl. Musk a intrat in guvernul american, fara a fi fost validat de absout nimeni, altul decat seful MAGA, singura realizare notabila a lui este ca isi plimba copilul prin biroul oval cu maxima lejeritate, cam asa cum merg eu in vizita la familia apropiata. In rest, lucrurile stau cam asa: (a) decizii luate de DOGE au fost infirmate in justitie, atat in privinta licentierii unor functioanri publici, cat si in anumite cheltuieli, de ordinul miliardelor de dolari, ale USAID; (b) cheltuielile guvernului american, taiate drastic de DOGE, sunt mai mari azi, decat erau acum cateva luni; (c) amestecul total neavenit in politica tarilor europene i-a adus prabusirea vanzarilor masinilor lui, ca si a cursului actiunilor firmei; (d) toate alegatiile de pe X privind pretinse fraude in administratia americana nu au dus, pana acum, nici macar la o singura ancheta a parchetului; dar el continua sa semnaleze tot felul de aiureli, pentru cititorii sai fideli.
Nu stiu despre ce anume este vorba in mesajul fotocopiat pe X. Nu stiu cat este el de real, nici daca ceea ce scrie acolo o fi sau nu nelegitim. Stiu insa ca justitia nu se face in media sociale, nici macar atunci cand esti cel mai bogat om de pe planeta.
Am remarcat foarte multe confuzii viralizate in presa românească in privința DOGE.
1) Musk, ca șef al DOGE NU trebuie să fie validat de nimeni in afara POTUS. DOGE este un simplu departament guvernamental, iar Trump exercită puteri executive ordinare intr-o republică prezidențială (de pildă Macron poate face același lucru).
2) DOGE este un departament înființat de președintele OBAMA, Trump doar i-a schimbat denumirea, din ‘United States Digital Service’ în ‘Department of Government Efficiency’.
3) DOGE nu concediază direct funcționari din alte agenții guvernamentale, doar auditează (prestează un soi de consultanță corporativă pentru administrație) și face recomandări. Pentru că Musk NU decide, el nu trebuie validat (de Congres) ca demnitar statal, este simplu angajat pe termen determinat (special government employee).
4) Musk nu este un caz singular, recent administrația Biden a folosit serviciile doamnei Anita Dunn intr-un contract similar.
Mie mi se pare că aceste comentarii vizavi de Musk sunt simple imprecații de bugetari ce și-au găsit un dușman comun pe care să-l urască și beștelească la ordinea zilei. A sări calul patriotic și da cu biciul in capitaliștii americani a devenit se pare o practică mioritică uzuală. Mult succes, cu atitudinea asta sigur o să ajungeți pe și mai înalte culmi ale democrației originale..