Problema
Depopularea în sine este un fenomen care semnalează multiple consecințe negative. Știm, spre exemplu, că populația rezidentă din România a scăzut cu aproximativ un milion, între ultimele două recensăminte, din 2011 și 2021. Cifrele globale, la nivel de țară, nu ajută foarte mult în fundamentarea unor politici de populație care să reducă amplitudinea și impactul unor fenmene negative de tipul depopulării. Din acest motiv vom orienta această analiză spre o singură categorie de populație, cea cu rezidența obișnuită în mediul rural.
Între 1 ianuarie 2012 și 1 ianuare 2022, date foarte apropiate de momentele de referință pentru ultimele două recensăminte, declinul demografic în România a fost printre cele mai mari din Uniunea Europeană (Figura 1). Tendința de declin demografic s-a manifestat, în principal, în țările estice și sudice ale Uniunii Europene (UE). Cât a contribuit sporul natural sau migratoriu la acest declin este o altă temă, importantă, desigur (Asquith, B. J., & Mast, 2025), pe care nu o abordăm aici și acum.
Table 1. Population change in the period 2012-2022 by countries of the European Union (%)
Detaliem tabloul cauzelor social-economice de declin demografic în România perioadei 2011-2021. În etapa respectivă, scăderea populației în România a fost mai mare în urban decât în rural (de 894 de mii de persoane în primul caz și de 159 de mii în cel de-al doilea caz, prin rotunjire, folosind datele INS din baza de date TEMPO). Pentru a putea gândi asupra unor politici care să diminueze declinul demografic este util să răspundem, în prealabil, la întrebări referitoare la cauzele acestui declin. Este ceea facem în continuare, cu referire la schimbări în populația comunelor. Ne raportăm întâi la comune pentru că, deși declinul demografic a fost mai mic aici decât în urban, trecerea la o dinamică demografică pozitivă este mai dificil de realizat în ruralul relativ sărac, puternic diferențiat, și factorii care au acționat în sensul acestui proces demografic par a fi mai puțin cunoscuți.
De unde vine declinul populației în comune?
Să începem cu exemple care introduc tema foarte bine. Comunele cu rate maxime de creștere a populației în ultima perioadă intercensitară sunt situate, majoritar, în Transilvania, în sens larg, incluzând în afara Transilvaniei Centrale și Banatul și Crișana-Maramureș (Tabel 1). Acesta este cazul comunelor Dumbrăvița, Giroc și Moșnița Nouă, in județul Timiș, Sânpetru din Brașov, Șelimbăr din Sibiu, sau Florești din județul Cluj. Din Vechiul Regat nu au fost în expansiune demografică maximă decât Valea Lupului și Miroslava din județul Iași , Chiajna și Berceni din Ilfov. În schimb, aproape toate comunele cu declin demografic maxim sunt din Vechiul Regat, din Teleorman (Uda-Clocociov, Balaci și Valea Salciei), Buzău (Pardoși, Cănești, Mărgăritești), din Tulcea (C.A.Rosetti) și trei excepții din Hunedoara (Bătrâna) și Caraș-Severin (Mehadica , Ciudanovița).
Comunele cu creștere demografică maximă sunt apropiate de orașe mari, și, de obicei, formate numai dintr-un singur sat, cu populație ocupată majoritar în sectorul serviciilor. Tipică în acest sens este Dumbrăvița, apropiată de Timișoara.
Table 1. Communes of maximum population change, 2021 versus 2011 (%)
Comunele în decln demografic sunt, precum Valea Salciei din județul Teleorman, depărtate de orașe mari, formate din mai multe sate, localizate, majoritar, la graniță de județ. Dacă trecem de la exemple la analiză pe număr mare de comune pentru care dispunem de datele de analiză pentru 2011 și 2021 (2496 comune din totalul de 2859), ipotezele anterioare se mențin ca fiind valide și apar specificări (Tabelul 2).
Localizarea comunelor pe regiuni urbane și administrative condiționează hotărâtor evoluția demografică. Declinul de populație s-a produs, la modul semnificativ sub aspect statistc, în comunele izolte de orașele mari, depărtate de drumuri europene modernizate și la margine de județ.
Table 2. Predicting the decline of communes population in Romania2011-2021
Ceea ce a fost mai puțin cunoscut prin analize empirice este faptul că nu numai localizarea comunei contează, ci și numărul de sate care o compun. Declinul demografic s-a produs, foarte probabil, mai ales în comunele care au mai multe sate, în satele periferice care nu sunt centru de comună. Prin contrast, satele centru de comună au avut, tendențial, o evoluție demografică pozitivă. Decalajele de evoluție demografică între cele două tipuri de sate sunt legate de faptul că, prin tradiție de lungă durată, satele centru de comună, pe teritoriul cărora se află primăria comunei, au beneficiat de investiții suplimentare în infrastructură și locuri de muncă, prin contrast cu cele periferice. Pe cale de consecință, comunele cu o mai mare pondere de populație în satul centru de comună au o mai mare atractivitate demografică iar comunele cu o mai mare pondere de populație în satele periferice tind spre depopulare. Exemplificăm prin câte două comune dintre cele de maximă versus minimă creștere demografică, din tabelul 1. Valea Lupului din județul Iași și Dumbrăvița din județul Timiș, comune cu creștere demografică maximă, erau formate din cîte un singur sat. În schimb, prin contrast, comune de maxim declin demografic precum Uda-Clocociov și Balaci din Teleorman aveau sub 50% din populația proprie în satele centru de comună.
În afara determinanților asociați cu amplasarea în spațiu, discutați anterior, există și determinanți ai evoluției demografice asociați cu dezvoltarea ca atare. Funcție de datele disponibile, în modelul din tabelul 2 am reținut, din această categorie, nivelul de dezvoltare a comunei la începutul intervalului de referință și compoziția de ocupare a populației din comună la începutul aceluiași interval. După cum era de așteptat, inclusiv din analizele anterioare, declinul demografic survine în special în comunele sărace și cu ocupare a populației în alte sectoare de activitate decât cel terțiar.
Principii de politici publice pentru reducerea depopulării rurale
- Diagnoză corectă și detaliată a principalelor probleme cu care se confruntă dezvoltarea rural-urbană pe regiuni de dezvoltare, așa cum sunt delimitate acestea în prezent.
- Folosirea surselor interne României sau din străinătate pentru a învăța soluțiile de dezvoltare durabilă a comunităților locale (înfrățiri între localități, investirea banilor din migrație și pentru realizarea unor obiective de dezvoltare locală etc. ).
- Sporirea nivelului de dezvoltare a comunelor, în special a celor izolate sub aspect urban sau de infrastructură de comunicare.
- Reducere disparităților de dezvoltare între satele centrale și cele periferice din comune prin politici de lungă durată orientate în acest sens.
- Reorganizarea teritorial-administrativă astfel încât să fie sporită eficiența acesteia la nivel central, regional și local.
- Sporirea numărului de locuri de muncă bine plătite, accesibile și populației rurale, indiferent de localizare.
- Identificarea unor politici de dezvoltare și migrație care să sporească migrația circulatorie, internă și externă, din comună pentru a reduce migrația externă de lungă durată.
- Sporirea eficienței educației tineretului din mediul rural.
Cum să realizezi astfel de politici? Greu, desigur, dar posibil, prin diagnoză corectă, fundamentare științifică a politicilor de dezvoltare, evaluarea diferitelor politici de dezvoltare ex ante și ex post, reducerea corupției, învățare socială continuă etc. Experiența olandeză a unor planuri naționale împotriva declinului de populație din regiunile periferice (Bock&Haarsten, 2021) poate fi un exemplu util.
Vor fi, desigur, foarte utile analizele regionale, caz cu caz, pentru a detecta factori specifici ai declinului demografic.
Referințe
Asquith, B. J., & Mast, E. (2025). The Past, Present, and Future of Long-Run Local Population Decline. Employment Research Newsletter, 32(1), 1.
Bock, B., & Haartsen, T. (2021). Who is afraid of population decline? The struggle of keeping rural depopulation on the Dutch agenda. AGER: Journal of Depopulation and Rural Development Studies, 33, 35-56.
Ionescu-Heroiu, M., Burduja, S., Sandu, D., Cojocaru, Ș., Blankespoor, B., Iorga, E., … & Mundial, B. (Eds.). (2013). Competitive cities: Reshaping the economic geography of Romania. World Bank.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Cum de unde vine declinul populational al comunelor?
1. Scaderea natalitatii. (Incurajata sistematic de sistem si „progresiste”.)
2. Migratia la oras in cautarea unei vieti mai usoare si cu mai multe distractii, cu venituri mai mari decat cele din agricultura. (Vedeti ce subventii acorda Franta agricultorilor si ce subventii sunt la noi.)
3. Migratia masiva in strainatate, dupa salarii mai bune, la aceeasi muca prestata. Din pacate, nu pleaca doar oraseni sau tarani fara pamint. Pleaca si tarani cu pamint, pentru ca veniturile de aici sunt ridicol de mici. Prefera sa fie sluga la straini decat stapin la el acasa. Asta e problema cea mai grava. Pariu cu gricultura nu a fost castigat.
„Migrația la oraș în căutarea unei vieți mai ușoare și cu mai multe distracții” sună cumva…. Cam ce ați fi vrut, țăranii să accepte să trăiască la nesfârșit între noroaie, cu electricitate doar când binevoiau autoritățile să dea și cu buteliile în căruță? Cumva viziunea pășunistă pare că întunecă și rațiunea celor de bună credință: viața la țară a fost, din anii ’60 și până aproape de zilele noastre, o viață „de mâna a doua”. Ceea ce se poate face este tocmai asta, să nu mai fie o viață de mâna a doua. Abia în ultimii ani au apărut în cele mai multe locuri asfaltul, canalizarea, poate și altele, dar problema încălzirii peste iarnă nu prea e rezolvată. Evident că o întoarcere „la țară” e benefică pentru toată lumea ( de ce să ne chinuim cu infrastructura bucureșteană pentru 2 milioane de oameni când ea ar funcționa bine cu 1 milion? O să aducem toată țara în București ?). Chiar există și o dorință în rândul generației mai tinere de a „fugi de aglomerație”, dar pentru asta trebuie să existe avantaje echivalente care să permită oamenilor să trăiască în demnitate și acolo …
Buna ziua,
in mod teoretic declinul unor comune este ireversibil. Intrebarea care se pune, mai inainte de a identifica metode de resuscitare a acestor comune, este daca nu ar trebui segmenate localitatile in functie de sansele de supravetuire pe un orizont de 20-50 de ani. Astfel o parte dintre localitati ar trebui lasate sa moara, sa nu se mai faca investitii in retele de gaz, drumuri, scoli,…. . Stiu ca pare cinic, dar exista o corelatie directa intre populatie si venit. Asfel decalajul intre marile orase si localitatile mici va creste in permanenta. Poate ca o analiza de acest gen ar salva cateva localitati care pot fi salvate, in detrimentul unor care au sanse reduse spre zero.
Așa zisa „autonomie locală” este o formă fără fond atât timp cât UAT-ul respectiv nu se poate autofinanța. A exista un UAT care nu se poate finanța decât cu bani de la buget este un non-sens. Doar în foarte puține cazuri statul ar trebui să finanțeze un UAT. Sigur, putem plânge soarta din rural( Veșnicia s-a născut la sat, etc), dar azi, în Mileniul III lucrurile s-au schimbat. Este cinic dar necesar, cine nu se poate auto-finanta trebuie să dispară.
Punctul dv.este corect. Diferente mari intre sat si oras s- au pastrat in toti anii de economie socialista. Dupa 1995 prin fonduri Sapard, apoi UE multe comune au incercat sa se dezvolte sa isi modernizeze infrastructura. Unele au reusit altele nu. Dar esenta problemei este faramitarea exploatatiilor agricole, dotarea tehnica modesta, asocierea redusa ai producatorilor. Peste toate politica agrara a statului roman a fost una proasta, timp de 30 de ani. De aici si vanzarea multor terenuri agricole fertile catre straini si importam 80% din necesarul agro- alimentar. In plus, subventiile f.mici si lipsa de scutire taxe si impozite pt fermierul roman pe cel putin 5- 7 ani ca sa poata sa isi consolideze munca si afacerea. De asemenea, lipseste o noua organiz. terit. administrativa. Ca la noi, la nimeni!!!
Declinul unor comune este ireversibil nu doar teoretic, domnule Adrian. Realitatea ne arată că depopularea satelor este o certitudine, nu o teorie…
Eu am îmbătrânit într-o localitate care avea în 1989 aproximativ 1000 de locuitori, dintre care cam 100 erau elevii școlii generale din sat. În prezent numărul locuitorilor este de cca 180, iar numărul copiilor de vârstă școlară și preșcolară nu depășește degetele de la mâini. Cum poate fi „resuscitată” o asemenea localitate în care 60% dintre locuitori au mai mult de 50 de ani?
Oricâte analize s-ar face, în 20-50 de ani satele de tipul ăsta vor dispărea de pe harta României…
REAL populația a scazut cu la Max. 15-13 milioane de locuitori
S-a clădit România. S-au populat în sfârșit toate orașele mari cu etnici români. Pe spatele cui? Pe spatele cui i se văd ruinele în zare. Pe spatele și întru ruinarea satului românesc din care s-a luat pământul din câmp, vita din bătătură, copilul din casă și sufletul din om. Acum suntem și noi ca la Jermania! Plus că am reușit și să scăpăm de singurele două minorități civilizatoare pe care le-am avut. Le-am avut fără ca ele să ne urască în mod special, deși noi le-am urât foarte special. Gata-gata erau să ne contamineze cu vreo dragoste de carte. Am scăpat la timp! Acum am rămas noi cu lăutarii noștri care niciodată nu ne vor putea da ceea ce nici ei nu au, așa că pericolul a trecut. Ne rămâne să bem bere, să mâncăm mici și să ne șoptim în barbă unul altuia: Am înfrânt!
nici lautarii nu sunt ai nostri; au devenit in ultimul timp, desi nu total
”singurele două minorități civilizatoare pe care le-am avut. Le-am avut fără ca ele să ne urască în mod special, deși noi le-am urât foarte special.”
E drept că au luat Transilvania de Nord, atunci când au avut ocazia.
Dar nimeni nu e perfect, right? 😀
”S-au populat în sfârșit toate orașele mari cu etnici români.”
Asta doare, de fapt. ”Minoritățile civilizatoare” se simțeau foarte bine să controleze orașele și industria, erau pur și simplu coloniști. Spre ghinionul lor, decolonizarea de după război s-a manifestat și în Transilvania. Mai ales după episodul anexării Transilvaniei de Nord, deja menționat mai sus. Cu înrolarea ”minorității civilizatoare” în Wehrmacht cum a fost?
„E drept că au luat Transilvania de Nord, atunci când au avut ocazia.”
Ați fi vrut să refuze sau cum?
Și noi am primit, atât Dobrogea de Nord (după unul din ultimele războaie ruso-otomane), cât și pe cea de Sud (Cadrilaterul, ca răsplată că i-am domolit pe bulgari, după ce începeau, din nou, să aibă pretenții imperiale). Spre norocul nostru, după ce i-am tratat pe unguri de bolșevism, în 1919, nu ni s-a lipit vreun alt teritoriu de mână.
Ce vreau să zic e că e bine să ne uităm întâi la bârna din ochii noștri.
Ideea e simplă: loialitatea sașilor era față de Germania, iar loialitatea maghiarilor era față de Ungaria. Întâmplător se născuseră în România și era doar locul unde își câștigau existența, nimic mai mult. Imediat ce au fost condiții mai bune în altă parte (cam începând cu 1970) au plecat în altă parte.
Remarcabil e faptul că nu te deranjează milioanele de români care au plecat și milioanele de români născuți după 1990 în străinătate. Lebensraum-ul german e promovat în România, nu altceva. Germania de astăzi se extinde economic în ”țările prietene” cu care Germania nazistă era aliată.
P.S. Românii au primit Dobrogea în urma Războiului de Independență din 1877, în compensație pentru Basarabia, o compensație decisă de ruși. Românii nu s-au apucat de masacre în Dobrogea, spre deosebire de ce s-a întâmplat în Transilvania de Nord.
A mai rămas totuși o minoritate cu potențial civilizator, mă refer la maghiari. Poate reușim să îi apreciem mai mult decât am făcut-o cu sașii și evreii.
@Hozo sep – ”mă refer la maghiari. Poate reușim să îi apreciem mai mult”
Poți să începi de la numele corect al melodiei: Az a szép, nu ”hozo sep”.
Annamari Dancs e născută la Sfântu Gheorghe și are o versiune proprie, mult mai modernă
https://www.youtube.com/watch?v=JDkCvKhR5EY
Aveam pe vremuri o prietenă unguroaică, dar nu-mi plăcea faptul că avea ochii negri, mie îmi plac fetele cu ochi albaștri. Iar melodia tocmai despre asta e: e frumos cel care are ochi albaștri (az a szép, akinek a szeme kék)
Dacă ar fi să gândim profund ar trebui să căutăm cauzele în istoria ultimelor 80 de ani. Colectivizarea și schimbările socială produse de perioada comunistă a fost cele care a distrus echilibrul social. Au au fost o serie de meserii care atunci au dispărut. Croitorii, fierarii (potcovari), timplarii, cizmarii și în principal agricultorii. Unii dintre ei s au putut adapta alții a fost măturați de duritatea organizarii sociale. Atunci a început exodul spre oraș care nu s a terminat niciodată. Modificările în structura socială au schimbat obiceiuri au schimbat mentalități, au schimbat viața socială a societății românești. Cum au trecut polonezii peste asta? Cum au trecut alte popoare peste aceste lucruri? Sunt lucruri care trebuiesc explicate de istorici , sociologi, psihologi. Conducerea politică în ultimii 80 de ani nu a fost interesată de sufletul românesc. Și atunci să ne întrebăm de ce este așa de scăzut interesul la alegerile făcute la patru ani. Sărăcia este cruntă și adevărul despre locuitorii satelor este o minciună enormă. Lăsați fără mijloace de existență o perioadă așa de mare facem inventarul câți mai au rămas. Poate că ar trebui făcut inventarul și în cimitire să vedem cât de mulți au murit înainte de vreme. Societatea românească merge spre distrugere pentru că înșelăciune și furatul nu se poate adapta cu globalizarea. Aceste tare vor duce la desființarea țării. Cei care au plecat nu se vor mai întoarce și este lucrul cel mai dureros. Poți înșela așteptările unui om o dată de două ori dar nimic nu merge la infinit. Primari analfabeți lipsiți de caracter sunt un exemplu dezamăgitor al promovării pe nemerit. Lucrurile esențial care trebuia făcut era promovarea numai pe merit. Cifrele sunt greu de reținut și Nu țipă să arate sentimentele dezastrului. Nimeni nu e tras la răspundere pentru minciună înșelăciune și furt în România. Trădările și impostura sunt premiate. Ce societate este asta? Dănilă Prepeleac cu istoria plecării lui de acasă este mai actuală ca oricând.
Vedeti constructorii de barci si mici nave de pescuti/transport; era plina lunca Dunarii de santiere navale mici; in lemn. (De la Turnu pina la Sulina.)
Venirea comunistilor le-a ras! Nu mai aveau voie sa construiasca, nu mai erau clienti. S-a trecut pe otel si firme mari.
Primari ticăloși doar la sate?
Exista pe YT o scena hazlie din Las Fierbinti în care un tânăr primar este apostrofat de prefectul județului pentru ca vrea sa facă câte ceva în comuna.
I se spune ca trebuie sa fure și sa dea în sus din ce fura. Și dacă ma prinde întreabă naivul primar. Cine sa te prindă, pai noi la județ ce păzim acolo?
Lăsând gluma la o parte primarii de la tara de azi sunt niște satrapi mai mari decât primarii comuniști.
Dărâmă scoli perfect funcționale pentru a construi scoli noi. Copii nu sunt dar avem școală noua. Pentru ca la fiecare investiție noua ii iese ceva și primarului și partidului.
Istoria ultimilor 80 de ani (de fapt toată istoria omenirii!) e scrisă cu sânge, Smaranda. Până nu înțelegem acest adevăr, suntem condamnați să purtăm hainele „croitorilor”, să fim potcoviți de „fierari”, să ne adăpostim sub acoperișul construit de „tâmplari” și să purtăm ciubotele „cizmarilor”. Te las să înțelegi singură cine sunt „meseriașii” despre care dumneata spui că au dispărut…
Dacă luăm de bună vorba lu’ Blaga („veșnicia s-a născut la sat”), ar trebui să ne gândim că moartea satului înseamnă sfârșitul eternității (e un non-sens ce spun!).
Realitatea e că ne lăsăm conduși de tot felul de cizmari care ne „potcovesc” (ne pun plachiuri la pantofi, cum s-ar spune!) de fiecare dată când îi alegem, după pofta și interesele lor.
Încă nu l-am înțeles pe Dănilă Prepeleac…
Mă scuzați, dar mi se pare că vă puneți întrebarea greșită, una de tip retorică politică târzie (declinul se întâmplă deja de decenii) care pleacă e drept de la un răspuns corect insă inutil. De unde și obțineți de altfel o „diagnoză” in loc de o autopsie sau, eventual, o resuscitare (unde mai pâlpâie viața).
Prima întrebare care se poate pune dacă suntem interesați de demografie e „cum de mai există oameni care fac copii in mediul rural?”, apoi „cine sunt aceștia?” și abia in cele din urmă „ar trebui să facă Statul ceva pentru ei?’.
de ce? pentru că știm deja de mult timp de unde vine declinul: din abandonarea de către Statul socialist postdecembrist a domeniilor sale rurale și încredințarea lor unor tartori medievali (cunoscuți sub numele de „baroni”), din neîndeplinirea propriilor obligații asumate prin noua Constituție față de cetățenii din mediul rural, din incapacitatea aceluiași Stat de a reglementa regimul proprietății private in scopul restabilirii libertății economice a titularilor ei și de a face o reală reformă agrară. Iar la toate aceste acțiuni/inacțiuni ale Statului s-au adăugat schimbările de mentalitate, libertatea de mișcare europeană și imboldul natural al oamenilor de a-și căuta fericirea și prosperitatea. Când din lumea satului au dispărut pe rând dispensarele, școlile, sistemele de irigații, toate serviciile moderne, infrastructura rutieră, farmaciile și chiar buticurile și cârciumile e firesc să vorbim de trecerea in neființă a sute de comune, nu de declin.
Desigur, toată lumea pătrunsă de fiorul patriotic privește terifiată acest dezastru iar oamenii de bine se apucă să pritocească planuri de salvare. România orbecăie de 35 de ani prin ograda europeană ca o găină care și-a înlocuit capul cu un girofar. Omuleții crescuți de cloșca comunistă au o mare fixație: Salvarea! sau, in fine, pentru unii Mântuirea! Tot rumânul adoarme cu cântecele sirenei pe care tot el o conduce. De obicei…spre prăpastie, in visul lui către punctul de impact colectiv unde mii de semeni zbiară după ajutor.
Toate satele cu scădere abruptă a populației (de la 1000 la 300 de locuitori in 30 de ani) sunt moarte și trebuie îngropate, nu lăsate să putrezească pe drumuri ca să strice peisajul, să atragă viermii și să împută țara. Pământul acela de sub satul cadaveric ca să-și recapete valoarea economică, adică pentru ca orice lot să capete o valoare de piață, trebuie urgent curățat de ruine, maghernițele demolate și totul nivelat și înălțat cu 2 metri de țărână. Niciun om sănătos la cap nu vrea să facă copchii intr-un focar de infecție și să-i crească intre hrube năpădite de buruiană, șobolani și tuberculoză. Ca să se întâmple asta e nevoie ca Statul să extindă noțiunea juridică de expropriere pentru cauză de utilitate publică și să elucideze rapid situația titularilor acelor proprietăți abandonate.
Peste satele îngropate se pot înființa exploatații agricole, de pildă livezi (că tot o să fie nivelat și drenat solul), prin vânzare sau concesionare de loturi mari (de minim 10 hectare, că altfel nu e rentabil să faci pomicultură). Vă întrebați acum „dar cine o să cumpere in pustietate pământ fără utilități? și „cine mai e dispus să facă munca aia grea pe bani puțini?” Răspunsul e: aceiași oameni care incă fac copchii la țară, in pofida vicisitudinilor, adică țiganii. Rezistenți, rudimentari, tenace, bucolici, țiganii sunt cei care populează și salvează -fără să și-o fi propus- câteva sute de sate ce merită a fi resuscitate (pentru că populația reală nu a scăzut, ba uneori a crescut in 30 de ani). Tot dintre ei s-au ridicat și câteva clanuri înstărite care păstrează mentalitatea de moșier (ei fiind sedentarizați mai târziu incă mai au acel atașament mistic față de glie care la români e doar o podoabă ideologică), iar aceste clanuri vor fi mușterii in licitațiile pentru pământul de deasupra satelor defuncte. Altfel mușterii ar fi destui dacă se va permite și participarea unor corporații la aceste licitații, dar poate că nu e tocmai de dorit. Mai degrabă Statul poate permite cetățenilor străini decât firmelor străine să achiziționeze proprietăți imobiliare agrare (cu limite de suprafață/persoană pentru a preîntâmpina apariția feudelor). De pildă nepalezilor și srilankezilor care s-au dovedit harnici și pricepuți.
Despre cum se pot resuscita satele fără un efort financiar din partea Statului (sărăcit prin rapt sistematic) poate voi vorbi intr-un viitor comentariu.
Dv.sunteti un mare naiv daca chiar credeti ca etnia rroma va ridica si mentine satul romanesc. Chiar cu loturi de pamant vor face agricultura de subzistenta cat sa o duca de azi pe maine.
Eu trăiesc într-un sat in care românii sunt majoritari, dar există și minorități semnificative de maghiari, sași și țigani. Cel puțin jumătate din odraslele țigănești lucrează in agricultură, o duzină de familii au propriile mici ferme.
Românii din sat sunt navetiști in majoritatea lor. periurbani. pentru ei satul e doar o suburbie a unui oraș mare și important din Ardeal. și, parțial, un azil pentru pensionarii ce se reunesc cu natura și rădăcinile pierdute.
Maghiarii așijderea, dar printre ei mai găsești și meșteșugari cu activitate locală.
Sașii sunt pe ducă. Au rămas câteva familii care au reușit să dezvolte niște afaceri in zonă. sunt parțial românizați.
Țiganii sunt complet sedentarizați, mulți sunt la a treia, a patra generație in sat, au case mari dar de tip săsesc, fără turnulețe, îngrijite, gospodării, animale, sere. Și, binențeles, forță de muncă ieftină – proprii copii (că la ei nu a ajuns aberația nemuncii ca drept al copilului, asta ca să nu zic trândăvie). Puradeii sun iscusiți și îndrăzneți: băiatul unui cioban de pe ulița mea conduce tractorul de la 12 ani. Acum, la 16, e maestru și zburdă prin sat cu câte 2-3 remorci in spate. Unii, mai săraci, incă mai au căruțe, dar îi vezi că-s rușinați și incearcă să nu iasă la șosea cu ele. Iau câteun ziler de la ei și aflu că toți visează la tractoare, camioane, dubițe și da, bemveuri. Femeile visează să-și pună sclipici pe tavan și in dormitoarele copchiilor. (se) decorează întruna. La ei și fetele și băieții se afișează cu cochetărie, e ca și când s-ar curta in continuu. Satul o fie cât de curând rromanesc. La 15 kilometri de mine sunt deja sate rromani-zate. Un orășel din apropiere are cea mai mare mahala țigănească din Ardeal – 7000 de suflete înghesuite in ultimul hal, asta in timp ce in satul meu câteva sute de țigani se lăfăie in gospodării de juma de ha/pe familie.
se cunosc intre ei și invidia e mare la țiganii urbani care și mai atacă acareturile fermierilor de aceeași etnie, nu invers, deci direcția va fi de ruralizare.
iaca și un exemplu din altă zonă a țării:
https://adevarul.ro/stiri-locale/timisoara/povestea-de-succes-a-unei-familii-de-romi-1633730.html
Multumesc de raspuns. Sa dea Domnul ca mai toti rromi sa devina cu initiativa si sa traiasca mai bine. Locuiesc in Capitala, in cartierul Tei, unde exista inca multe case darapanate cu familii de rromi. Dar traiesc din scotocit de gunoaie pe la blocuri, reciclare pet- uri, mici furtisaguri, cersit. Unii s – au ocupat si de vandut droguri.