sâmbătă, mai 8, 2021

De Ziua Victoriei, cu respect şi onoare despre SOLDATUL “ION”

Acum 11 ani, s-a îmbarcat în Luntrea lui Caron şi a fost înmormântat cu onoruri militare meritate un, aş putea spune, bun prieten de-al meu. Este vorba despre veteranul de război, gl.lt.(r) Vasile BĂRBOI, fost şef de stat major la Comandamentul Artileriei, până în anul 1981, când a ieşit la pensie. In perioada 2002-2003, o întâmplare fericită, pe care apoi am considerat-o un privilegiu, a făcut să colaborez cu dânsul şi să contribui minor la două apariţii editoriale la care lucra împreună cu alţi veterani. Nu este în intenţia mea de a vorbi despre personalitatea celui despre care am amintit mai sus şi nici despre ardoarea cu care mă îndemna să “ţin pasul” în dorinţa lui de a lăsa memoriile de război, înainte de a trece în lumea umbrelor din cauza unei boli necruţătoare.

Dar parcă nici nu aş trece mai departe fără să menţionez vigoarea, clarviziunea, discernământul şi eroicul personalităţii lui, după cum nu-l voi putea uita pe dragul meu general cel înţelept, de la care am învăţat, printre altele, că nu trebuie să aştepţi recompense de la Patrie, chiar dacă ai fost rănit sau i-ai fost devotat, pentru că, spunea el, ai făcut-o “din dragoste de ţară”. Pe patul de spital, cu zece zile înainte de a muri, a dictat unui ofiţer o dedicaţie pe cartea “Traditie si istorie”, volum care mi-a parvenit la câtva timp după moartea generalului. Dedicaţia specifică distinct la punctul 4: “M-a impresionat foarte mult textul de pe Coperta a IV-a, povestea soldatului “Ion”. Te rog recomand-o şi altora !”.

Recent am aflat că textul reprezintă un extras din evocarea generalului de brigadă (r) Mircea Velicu, publicată în volumul editat sub egida ANVR « Veteranii pe drumul onoarei şi jertfei (1941-1945) », Bucureşti, Editura Vasile Carlova, 1998, p 453-454.

Iată de ce, de Ziua Victoriei, am datoria şi onoarea de a vă invita să citiţi acest text vibrant si inaltator, recomandat de generalul veteran, cu speranţa că veţi înţelege de ce m-am gândit astazi la soldatul “Ion”.

Iată textul :

“Nu putem încheia tălmăcirea târzie a acelor zile de luptă şi jertfă, fără a scoate în relief contribuţia nedezminţită a ostaşului care ne-a stat alături, având înaltul grad de soldat pe epoleţi, îl vom numi “Ion”, fiindcă era purtat cu cinste de mulţi ostaşi de-ai noştri. “Ion” era plecat de la coarnele plugului, aşa cum îl cunoşteam, puţin fatalist, deoarece ştia că soarta lui va fi…. “cum o vrea Dumnezeu !”. “Ion” era de o rezistenţă fizică impresionantă, ascultător şi cinstit, condiţionat însă ca cel ce îl comanda să fie şef adevărat. Educat pentru timpul de atunci, cu şcoala completată fericit în armată, “Ion” fusese chemat să-şi apere ţara. Nu avea pregătirea şi educaţia tineretului de astăzi. Pentru el cuvântul “Ţară” era la fel cum ai rosti pâine sau apă. Orizontul lui era străjuit de mica lui gospodărie ţărănească, în care se afla căsuţa cu cerdac, soţia lui bălăioara şi cei doi-trei copilaşi pe care îi îndrăgea ca pe lumina ochilor. Ţara lui “Ion” era şi râul din vale şi plopii de pe marginea drumului ce duceau în sat, livada cu vişini şi cerul albastru de vară. Toate acestea la un loc, pentru “Ion” era PATRIA ROMÂNĂ. De aceea, “Ion” de atunci avea conştiinţa datoriei de îndeplinit, de a merge înainte în istorie cu ţara după el ! Nu-l căutaţi în ziarele vremii, nici în răsunătoarele ordine, fiindcă nu-i veţi găsi numele. Cel mai adesea îl veţi găsi pe crucile înnegrite din cimitire, întrucât “Ion” a fost totdeauna un simbol al jertfei!.

Cam aşa era ostaşul cu care am luptat alături în acel pustiitor război din mijlocul secolului XX ! Fii binecuvântat ostaş roman cu înaltul grad de SOLDAT pe epoleţi-trecutul, prezentul şi viitorul României !”

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Din păcate amintirea veteranilor dispare încet, încet pe măsură cei veterani trec in lumina umbrelor (cum zice si dl. Olaru).
    Poate noi cei de varsta lui Olaru mai suntem marcati de aceasta stare de spirit, devenind pe zi ce trece o generatie anacronică. Si astfel România va sfarsi ca o tara cu o populatie îmbătrânită si nostalgica, care va visa si dupa moarte la reînvierea spiritului din vremea interbelica, al României Mari.

  2. Soldatul este o dimensiune a Țării!
    Sunt rare ocaziile în care lucrul acesta este luat în seamă.
    Și treaba asta ne costă. Costă al naibii de mult!
    Poate că decidenții ar călca mai cu grijă pe pământul Patriei dacă și-ar imagina cât înseamnă piept lângă piept jertfa ostașului ROMÂN!

  3. Acum mai mult de 20 de ani, la un priveghi al unui alt batran, un vecin oarecare ne-a povestit istoria celui de-al doilea razboi mondial vazuta prin ochii lui de taran de la poalele muntilor, aproape fara de carte (nu stiu daca avea 4 clase), care a luptat pana la retragerea din 44 si a ramas in spatele liniilor rusesti si a reusit sa vina pe ascuns, fara sa fie capturat, pana la Brasov, unde s-a strecurat printre linii si a ajuns inapoi in armata romana, a luptat in continuare pana la sfarsitul razboiului si apoi a facut inchisoare pentru ca a facut parte din trupele ajunse in Odesa.

    Urmasii lui nu vor mai lupta. Nepotii lui, cu care am copilarit, au emigrat acum vreo 10-15 ani si nu au mai trecut prin tara de cel putin 5 ani, iar in curtea vecinului ierburile au napadit totul, casa e in ruina si poarta nu a fost deschisa de ani de zile.

    Nu sunt un sentimental si cred ca povestea asta nu se va mai repeta vreodata. Oamenii de azi au alta educatie, alte interese, gandesc altfel, dar batranul acela face parte dintr-o alta lume cu care sunt bucuros ca am avut ocazia de a avea contact. Era lumea in care natiunea avea un alt sens decat azi: nu mai bun sau mai rau, ci altul. Pentru mine e mai aproape de lumea razesilor independenti ai lui Stefan cel Mare decat de cetatenii platitori de taxe din judetul Vrancea.

    • Din nefericire, euroatlantistii nostri de astazi, in noul context politic in care este plasata si institutionalizata problematica apararii patriei (mai sunt la moda aceste ultime doua cuvinte?!) nu mai sunt patrunsi de spiritul nobil al generațiilor albite de trecerea anilor, reprezentat de ostasul ”Ion”. Exista astazi garantia (oare?) ca, la razboi, impreuna cu Ion va fi si un John, un Pierre, un Franz, un Claudio, etc., motivatie care, alaturi si de altele venite pe calea globalizarii, fac din patriotism ceva demodat in partea noastra de lume. Ce mult mi-as dori ca personalitati asemeni generalului Barboi, pe care am avut sansa sa-l intalnesc in anii 80, sa fie la carma Romaniei de astazi! Am avea sansa sa participam la constructia unei Romanii puternice si cu siguranta mult mai demne!

      • „Apărarea patriei” o mai fi sau nu la modă, însă ”noul context politic in care este plasata si institutionalizata problematica” e sigur limbă de lemn. Parcă e un citat din Ion Iliescu.

  4. Adevărata libertate nu se plătește cu taxe!
    Dacă postfactum vom continua să supunem la vot justețea cauzei pentru care ni s-au jertfit înaintașii vom dispărea din istorie!

  5. Activitatea din Armată mi-a dat prilejul să mă ocup de psihosociologia militară. Din studiile făcute în acest domeniu, am înțeles că armata modernă are un caracter diferit de cel al Armatei din anii1930-1960. Iar Armata actuală nu mai are aproape nimic comun cu cea care a fost până la începutul sec.XXI. Cei care au făcut Armata în acea perioadă înțeleg despre ce este vorba.
    Intenționaz să scriu un articol pe această temă, pentru a explica faptul că Armata actuală este cu totul altceva decât Armata pe care am trăit-o noi!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Iordache Olaru
Iordache Olaruhttp://contributors.ro
Absolvent al Liceului Militar, al Scolii militare de ofiteri activi de artilerie, sef de promotie, al Academiei Militare si Colegiului National de Aparare. Trecut in rezerva in anul 2009, cu gradul de general maior, dupa 37 de ani de cariera militara. Cele mai importante functii indeplinite: lector in scoala militara, ofiter de stat major in Comandamentul artileriei si Statul Major General. Din 1995 pana in 2000 a lucrat in Biroul reprezentanti militari romani la NATO si UEO, consilier al sefului Statului Major General intre anii 2000 si 2003, apoi intre 2003-2006, a indeplinit functia de loctiitor al reprezentantului militar al Romaniei la NATO si UE. In noiembrie 2006, a fost numit sef al Directiei Planificare Strategica din Statul Major General. Dintre decoratiile si medaliile primite, cele mai importante sunt: Ordinul National “Pentru Merit” in Gradul de Cavaler (pentru militari), Ordinul "Sfanta Barbara" (SUA) si Medalia "Pentru Merit" (SUA). Este Cetatean de Onoare al Statului Alabama.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Și în România este confirmat începutul declinului pandemiei Covid-19 (Actualizat)

După o așteptare nu agreabilă, evoluțiile de după 20 aprilie au început să devină pozitive și la nivelul ratelor de mortalitate iar cele două curbe și-au armonizat mișcările descendente. Armonizarea nu a survenit după două săptămâni, cum era de așteptat din evoluțiile anterioare şi din alte ţări, ci după trei săptămâni, cea de a treia consemnând o surprinzătoare recrudescență a mortalității.

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro