Deceniul Digital 2030: România are încă un plan incoerent

La Centrul Român de Politici Europene am publicat prima analiză independentă a Planului Național de Acțiune privind Deceniul Digital. Este o radiografie critică, dar realistă, a ceea ce ar fi trebuit să fie politica cheie a României pentru a ne seta obiectivele digitale pentru 2030 și după, dar nu este momentan decât un exercițiu formal, de bifat un răspuns birocratic la Deceniul Digital European. În loc să prezinte o strategie națională coerentă, Autoritatea pentru Digitalizarea României și ministerele de linie responsabile nu reușesc altceva decât un exercițiu formal de conformitate, pregătit și publicat pe repede înainte, fără transparență, cu capacitate și impact limitate.

Programul politic „Deceniul Digital” stabilește viziunea Uniunii Europene privind transformarea digitală până în 2030. Programul urmărește să asigure competitivitatea și reziliența UE în fața schimbărilor tehnologice rapide prin intermediul unor obiective ambițioase și al unui cadru comun.  Pentru a atinge aceste obiective, statele membre UE au elaborat foi de parcurs naționale privind Deceniul Digital, în care și-au stabilit propria contribuție la îndeplinirea obiectivelor UE și au detaliat măsurile și țintele de îndeplinit. Foaia de Parcurs a României privind Deceniul Digital a fost adoptată în cele din urmă în octombrie 2024, de Guvernul Marcel Ciolacu, iar elaborarea acesteia a fost coordonată de Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR). ADR a prezentat proiectul de plan Comisiei Europene la 9 octombrie 2023. În noiembrie 2023, Comisia a emis o serie de observații, iar o versiune revizuită a fost retransmisă la 15 decembrie 2023. Consultarea publică și implicarea părților interesate au fost sublime, lipsind cu desăvârșire, iar procesul nu a reușit să încorporeze practic niciun feedback extern, bazându-se exclusiv pe contribuțiile autorităților publice angrenate în acest efort.

În teorie, planul național avea ca scop abordarea principalelor provocări cu care se confruntă România în promovarea transformării digitale și propunerea unei foi de parcurs autentice pentru a sprijini atât inițiativele publice, cât și cele private. Așteptarea era ca foaia de parcurs să fie o strategie transformatoare: cu puternică susținere politică, coordonată în mod eficient și creând legături clare între obiective, măsuri și indicatori. Acest proces ar fi avut nevoie, de asemenea, de consultări publice ample și implicarea tuturor părților interesate relevante.

O astfel de abordare era esențială pentru a asigura atât convergența cu obiectivele Deceniului Digital la nivelul UE, cât și capacitatea de reacție la provocările naționale specifice României, având în vedere nivelul de referință inițial mai scăzut al acesteia în aproape toate domeniile de analiză. Ne situăm din păcate pe ultimele locuri la majoritatea indicatorilor digitali, de la competențe digitale de bază la nivelul populației până la adoptarea de tehnologii avansate sau servicii publice digitale. Din păcate, planul nu reușește să răspundă acestor așteptări. În loc să fie o strategie vizionară și aplicabilă, capabilă să susțină transformarea digitală a României, acesta pare a fi, mai degrabă, încă un document public lipsit de relevanță și impact.

Foaia de parcurs a României: ambiții modeste și date lipsite de consecvență

Deceniul Digital 2030 al UE stabilește obiective ambițioase în ceea ce privește competențele, întreprinderile, serviciile publice și infrastructura, însă foaia de parcurs națională a României continuă să prezinte ambiții modeste, iar progresele actuale rămân slabe. În timp ce UE își propune să se poziționeze ca lider digital global, România riscă să rămână și mai mult în urmă dacă nu accelerează reformele și punerea lor în aplicare. Aceasta este, de asemenea, una dintre provocările cheie subliniate în România 2025 Raportul de țară privind Deceniul Digital, în care se afirmă nu numai că nivelul ambițiilor este scăzut, ci și că alinierea la obiectivele digitale ale UE este în mod constant slabă[1]. În plus, proiecțiile care detaliază modul în care România intenționează să își îndeplinească chiar și obiectivele mai puțin ambițioase sunt extrem de neconsecvente iar, în mai multe cazuri, sunt complet lipsite de fundament probatoriu clar.

Competențe digitale: Obiectivul UE este ca 80% dintre cetățeni să dispună de competențe digitale de bază și să existe 20 de milioane de specialiști în TIC. România vizează ca doar 50% din populație să dețină competențe de bază (în prezent 27,7%, în 2024, media UE fiind de 55,6%) și 400.000 de specialiști în TIC până în 2030 (2,8% din forța de muncă în 2025, față de media UE de 5,0%). Proiecțiile sunt inconsecvente, deoarece măsurile prevăzute nu demonstrează modul în care vor aborda provocările prezentate în plan, în special în ceea ce privește dimensiunea de gen și identificarea grupurilor țintă care necesită un sprijin sporit pentru a asigura asimilarea competențelor digitale de bază. Progresele actuale și scenariile de bază utilizate în plan arată că până și îndeplinirea acestor obiective mai modeste este discutabilă.

Transformarea digitală a întreprinderilor: Obiectivele UE sunt ca 75% dintre întreprinderi să utilizeze cloud/IA/big data și 90% dintre IMM-uri să aibă o intensitate digitală de bază. Obiectivele României sunt semnificativ mai scăzute, cu 40% cloud, 10% IA, 15% big data și 75% din IMM-uri cu intensitate de bază. Valorile de referință pornesc de la cifre mult mai scăzute în România: 11% cloud (UE 34%), 1% IA (UE 8%), 5% big data (UE 14%) și 53% intensitate IMM-uri (UE 69%). Nici măcar pentru aceste obiective mai puțin ambițioase, nu există în foaia de parcurs practic nicio măsură specifică care să sprijine utilizarea cloud-ului, a IA sau a big data. În schimb, cea mai mare parte a finanțării este alocată sprijinirii întreprinderilor și transformării lor digitale în general, fără indicatori clari care să se alinieze la obiectivele specifice ale UE.

Servicii publice digitale: UE vizează 100% din serviciile publice online, cărți electronice de identitate (CEI) și acces complet la dosarele medicale electronice. Alinierea României la obiectivele UE se limitează la serviciile publice și nu există obiective naționale pentru e-sănătate și CEI. Acest lucru se întâmplă în pofida faptului că pentru acestea din urmă au fost stabilite obiective specifice de realizare: o măsură vizează emiterea a 4,5 milioane de CEI, până în 2025, și a 8,5 milioane, până la jumătatea anului 2026. În ceea ce privește e-sănătatea, raportul DESI 2025 indică progrese rapide privind accesul la dosarele medicale electronice, arătând o creștere bruscă de la 58,6%, în 2024, la 75,1%. Cu toate acestea, validitatea acestor progrese raportate este (foarte) discutabilă.

Infrastructura digitală: Obiectivele UE includ gigabit universal, 5G complet, dublarea cotei UE în producția mondială de semiconductori, 10.000 de noduri periferice și un computer cuantic. România este în urmă, previzionând o acoperire 5G de numai 62%, nu are capacitate de producție de semiconductori și se așteaptă la doar 113 noduri periferice, până în 2030. Banda largă fixă este puternică (VHCN 96% față de 82,5% în UE), dar 5G rămâne în urmă (46% față de 94% în UE). Măsurile prevăzute abordează doar prioritatea conectivității, ceea ce reprezintă o nealiniere semnificativă la obiectivele generale ale UE.

Dincolo de ambiția redusă a României și de nealinierea indicatorilor săi la obiectivele Deceniului Digital 2030 al UE, o provocare majoră a foii de parcurs naționale este că aceasta nu funcționează ca o strategie autentică. În schimb, ea reambalează în mare parte proiecte preexistente finanțate de UE din alte surse, în principal PNRR și Cadrul Financiar Multianual 2021-2027. Majoritatea acestor inițiative au fost concepute având obiective diferite, în care digitalizarea este doar un considerent secundar, și prezintă o aliniere scăzută sau inexistentă la prioritățile digitale ale UE. În plus, planul nu demonstrează modul în care impactul acestor măsuri va contribui la Deceniul Digital: indicatorii măsurabili fie lipsesc, fie sunt slab definiți, fie nu sunt legați de obiectivele strategice ale UE.

Alinierea slabă între proiectele individuale ale UE și obiectivele digitale generale limitează puternic capacitatea de a evalua contribuția planului la obiectivele Deceniului Digital al UE. Această problemă este agravată de dependența excesivă a foii de parcurs de PNRR, majoritatea proiectelor fiind programate să se finalizeze până la sfârșitul anului 2026. O revizuire și o evaluare, imediat necesare, având în vedere chiar și încheierea iminentă a acestor proiecte, fără a mai menționa deficiențele sistemice ale foii de parcurs, ar trebui să examineze în mod critic contribuția lor reală la obiectivele digitale. Cu toate acestea, o astfel de evaluare este îngreunată de absența unor legături clare între rezultatele proiectelor și obiectivele strategice, precum și de deficiențele persistente în materie de guvernanță și coordonare, care continuă să erodeze responsabilitatea și să împiedice orice revizuire substanțială sau corectare a cursului. Deși unele dintre proiecte pot fi considerate formal reușite, impactul lor real asupra îmbunătățirii competențelor și capacităților digitale ale României poate părea, în cel mai bun caz, marginal.

Eficacitatea foii de parcurs este subminată nu numai de modul în care  au fost gândite structura și obiectivele sale, ci și de absența sistemică a unei monitorizări adecvate și a unei raportări transparente. Rapoartele de progres nu sunt publicate în mod proactiv și nu există un sistem centralizat de date pentru a urmări punerea în aplicare. Un aspect critic este faptul că ADR nu reușește să urmărească în mod consecvent progresele înregistrate și să furnizeze date actualizate, ceea ce dovedește o încălcare evidentă a standardelor minime de transparență. Această deficiență este observabilă și în lipsa implicării părților interesate, în consultările publice limitate și în furnizarea foarte sporadică de rapoarte de progres calitative accesibile societății civile și publicului larg. În consecință, șansele ca societatea civilă, experții independenți și publicul larg să se implice în monitorizarea sau înțelegerea progreselor înregistrate de plan sunt mici sau complet inexistente.

Monitorizarea CRPE: ambiții limitate, indicatori lipsiți de coerență și măsuri care rareori abordează direct prioritățile digitale. Guvernanța și definirea responsabilităților sunt neclare, iar leadershipul difuz.

Monitorizarea noastră, prima de acest fel în România, indică faptul că foaia de parcurs prezintă numeroase deficiențe în ceea ce privește ambiția, coerența, mecanismele de guvernanță, monitorizare și de definire a responsabilităților, dar și credibilitatea acesteia, atunci când este evaluată în raport cu obiectivele Deceniului Digital al UE. Nu există o coordonare suficientă a agendei digitale a României deoarece ADR pare să nu dispună de capacitatea sau competențele necesare pentru a-și îndeplini rolul de coordonator al foii de parcurs și procesului de transformare digitală în ansamblul său, lipsindu-i mecanismele, puterea, resursele și sprijinul politic necesare. Deși foaia de parcurs enumeră instituțiile responsabile pentru obiectivele-cheie ale Deceniului Digital, nu sunt definite în mod clar nici mecanismul de guvernanță, structurile de coordonare și cooperare sau indicatorii de performanță. Drept urmare, guvernanța rămâne mai degrabă procedurală decât strategică.

1.     Reîmpachetarea unor proiecte preexistente în locul creării unei strategii coerente. În foaia de parcurs sunt compilate, într-o mare proporție, măsuri finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) sau prin Cadrul Financiar Multianual (CFM) 2021-2027, inclusiv unele dintre proiecte datând din perioada 2014-2020. Deși pot fi considerate proiecte relevante, acestea au fost inițial concepute cu obiective mult mai generale, precum ocuparea forței de muncă, protecția socială, sănătatea sau investițiile în infrastructură, în care digitalizarea este, în cel mai bun caz, doar un element secundar, și nu obiectivul principal. Foaia de parcurs eșuează în a defini priorități, ordinea de aplicare a măsurilor sau indicatori măsurabili, concentrându-se aproape exclusiv pe compilarea proiectelor.

2.     Ambiții reduse și inconsecvențe la nivelul cifrelor. Obiectivele României sunt cu mult sub valorile de referință ale UE pentru aproape toate obiectivele și sunt pline de inconsecvențe. Deși România pornește de la un nivel de referință sub medie în majoritatea domeniilor, obiectivele pe care le-a stabilit rămân mult mai scăzute comparativ cu obiectivele UE și se bazează adesea pe date contradictorii. De exemplu, obiectivul de 50% privind competențele digitale de bază pentru populația generală, comparativ cu valoarea de referință de 80% la nivelul UE, se bazează pe date și proiecții dezagregate (foarte) discutabile. În unele domenii (semiconductori, e-sănătate, e-ID, noduri periferice), nu există deloc indicatori sau obiective asumate.

3.     Alinierea parțială a măsurilor și a indicatorilor. În cazul a numeroase măsuri există doar o legătură indirectă cu prioritățile Deceniului Digital, deoarece acestea își au originea în proiecte finanțate de UE cu obiective mult mai largi. Foaia de parcurs explică rareori modul în care aceste măsuri vor sprijini obiectivele pentru 2030 și, în multe cazuri, se recunoaște în mod explicit că digitalizarea este doar un obiectiv secundar. În majoritatea cazurilor, indicatorii legați de obiectivele Deceniului Digital al UE sunt slabi sau insuficient definiți, lipsindu-le și jaloanele intermediare, ceea ce împiedică urmărirea progresului.

4. Guvernanța rămâne slabă și fragmentată, leadershipul difuz și fără o platformă de coordonare transversală. Deși foaia de parcurs este coordonată teoretic de ADR și, în cuprinsul acesteia, sunt identificate mai multe instituții responsabile pentru fiecare obiectiv în parte, aceasta nu reușește să stabilească mecanisme clare de luare a deciziilor, structuri de coordonare sau un cadru de monitorizare. Drept urmare, coordonarea este lipsită de coerență, responsabilitate și conducere eficientă.
5. Foaia de parcurs indică un grad limitat de asumare politică, întrucât gradul de angajament asumat de cele mai înalte niveluri guvernamentale rămâne ambiguu. Având în vedere vizibilitatea publică minimă a planului și absența unor dezbateri naționale substanțiale, acesta are un caracter în mare parte formal și procedural. Acest fapt afectează încrederea publicului și periclitează capacitatea sa de a semnala un angajament politic decisiv, necesar pentru a impulsiona transformarea digitală a României.

6.     Întârzieri în implementare. Majoritatea măsurilor sunt deja întârziate sau nici măcar nu au fost demarate. Termenele au fost amânate în repetate rânduri, ceea ce ridică grave semne de întrebare cu privire la capacitatea României de a atinge până și obiectivele naționale mai puțin ambițioase, cu atât mai puțin valorile de referință la nivelul UE.

7. Cadrul de evaluare al foii de parcurs este subminat de indicatori care sunt esențialmente slab definiți și de multe ori incompleți. Această lacună este vizibilă în mod evident în două domenii critice: competențele digitale sunt măsurate doar cantitativ, bazându-se pe metrici foarte generali (de exemplu, număr de profesori formați, școli echipate, numărul de contracte semnate etc.), mai degrabă decât prin măsurarea calitativă a nivelurilor reale de competențe, disponibilitatea forței de muncă sau relația dintre acestea și competitivitatea economică. În mod similar, succesul serviciilor publice este evaluat doar pe baza disponibilității acestora (listarea platformelor), în timp ce indicatori esențiali privind ușurința în utilizare, cum ar fi ratele de adoptare, datele de utilizare sau satisfacția cetățenilor, sunt complet neglijați.
8. Întregul proces suferă ca urmare a unei lipse acute a consultărilor publice, a unor date cuprinzătoare și a unui cadru de monitorizare practic inexistent. Raportarea progreselor este fragmentată, opacă și incompletă, fără un sistem centralizat și transparent care să urmărească maniera în care măsurile și proiectele individuale contribuie la atingerea obiectivelor UE. Această deficiență critică face extrem de dificilă evaluarea impactului, identificarea lacunelor sau evaluarea progresului global.
9. Foaia de parcurs nu include dispoziții privind monitorizarea civică, feedbackul privind datele deschise sau participarea părților interesate. Mecanismele pentru implicarea părților interesate relevante în timpul implementării sale sau pentru încorporarea contribuțiilor acestora lipsesc cu desăvârșire. Această lipsă de participare și transparență subminează încrederea publicului și destabilizează sentimentul comun de apartenență la progresul digital al României.
10. În concluzie, coordonarea eficientă a planului este îngreunată de probleme persistente legate de responsabilitate, leadership și guvernanță. Rolul de coordonare al ADR este subminat de un mandat neclar și de responsabilități slab definite sau neasumate. Această problemă este agravată și mai mult de lipsa sprijinului politic cu privire la obiectivele Deceniului Digital și de absența unui cadru clar și integrat de luare a deciziilor și de monitorizare care să creeze legături formale între toate instituțiile responsabile. Deși ADR este atât autorul planului, cât și coordonatorul oficial al acestuia, aceasta nu a urmărit în mod eficient implementarea acestuia și pare să nu dispună de instrumentele și capacitatea instituțională necesare pentru a face acest lucru. Lipsa datelor publice centralizate privind punerea în aplicare, combinată cu transparența slabă și implicarea minimă a părților interesate, subminează și mai mult responsabilitatea și erodează încrederea publicului în credibilitatea planului.

Aceste puncte slabe nu sunt lacune tehnice izolate, ci probleme sistemice de proiectare. Fără ambiții măsurabile, guvernanță clară și mecanisme participative, România riscă să mențină o politică digitală bazată pe conformitate formală, în loc să susțină una transformatoare.

Având în vedere aceste deficiențe, propunem revizuirea formală și actualizarea foii de parcurs existente în 2026. Procesul de revizuire ar trebui să asigure un angajament politic puternic, să îmbunătățească coerența foii de parcurs și să stabilească obiective mai ambițioase și măsurabile, aliniate la obiectivele digitale ale UE. Revizuirea trebuie să asigure, de asemenea, consultări publice semnificative și transparente, iar reacțiile și feedbackul părților interesate să fie clar reflectate în foaia de parcurs actualizată. Rolurile și responsabilitățile instituționale ar trebui definite în mod explicit, însoțite de crearea unei platforme formale de luare a deciziilor și de monitorizare pentru a ghida punerea în aplicare. ADR ar trebui să își asume un mandat clar, cu responsabilități bine definite, și să îi fie asigurate capacitățile necesare pentru coordonarea eficientă a foii de parcurs. Accesul liber la datele privind elaborarea, punerea în aplicare, rapoartele periodice de progres și rezultatele foii de parcurs trebuie garantat pentru a spori transparența și a consolida responsabilitatea publică.

Raportul complet și prima compilare completă în format editabil a tuturor măsurilor incluse în planul național, cartografiind alinierea fiecărei măsuri la obiectivele digitale ale UE, stadiul implementării și nivelul de conformitate cu țintele Deceniului Digital, pot fi accesate pe website-ul CRPE: Foaia de parcurs a României privind Deceniul Digital

[1] „România prezintă ambiții timide în ceea ce privește contribuția sa la Deceniul Digital, stabilind 11 obiective naționale, dintre care 36% sunt aliniate la obiectivele UE pentru 2030. Țara își urmează pe deplin traiectoria (pe baza traiectoriilor pentru 2024 definite pentru 1 indice cheie de performanță din 8 analizate). România a abordat 40% din cele 15 recomandări emise de Comisie în 2024, efectuând unele modificări prin intermediul unor noi măsuri”.