Declin și spor demografic în așezările umane mici din România

Introducere

Populația rezidentă a României scade cu aproximativ 5% (1,07 milioane) între ultimele două recensăminte din octombrie 2011 și decembrie 2021. Pentru a înțelege unde s-au produs, pe teritoriul țării, scăderi sau creșteri de populație este utilă o analiză la nivelul ariilor rezidențiale mici, de tipul satelor și orașelor, periferice sau centrale, la nivel de unitate teritorial-administrativă (UAT). Satele periferice (SPERIF), în accepțiunea acestei analize, sunt cele aflate în mediu rural, în comunele din România, fără a fi reședință de comună. Prin contrast, satele centrale (SCENT) sunt cele pe teritoriul cărora se află primăriile comunale. Similar, funcție de locul unde se află sediul primăriilor locale, vom distinge între comunități urbane centrale (URBCENT) sau periferice (URBPERIF). Întrebarea esențială a cercetării se referă la localizările specifice schimbărilor demografice pe cele patru tipuri de localități, în cadrul județelor din România, și la condițiile de dezvoltare umană a acestor arii rezidențiale mici[1].

Pentru că cercetarea se dorește a fi contrastivă, vom raporta satele periferice la cele centrale, pe teritoriul cărora se află primăriile, dar și la localitățile componente ale orașelor.

Datele cu care întreprindem analizele comparative ar fi bine să fie de la ultimele două recensăminte, din 2011 și 2021. Nu vom putea proceda așa, însă, din lipsă de date publice. Ultimul recensământ, cel din 2021, nu oferă date adecvate acestui nivel de dezagregare[2].

Problematica satelor periferice din rural este extrem de importantă pentru că aproximativ 47% din populația rurală trăiește, conform recensământului din 2021, în sate periferice. Politicile sociale în dezvoltarea rurală ar trebui să fie interesate de mecanismele prin care populația locală crește sau se reduce, mai ales în condițiile în care schimbările se produc prin procese de dezvoltare/sărăcire.

În prima parte a materialului vom prezenta, descriptiv, ariile regional-comunitare unde se produc reduceri sau creșteri de populație în România perioade intercensitare 2011-2021. În secțiunea următoare vom trece la o abordare explicativă, prin identificarea factorilor care determină variațiile demografice sau pe cele de dezvoltare/sărăcie.

Tendințe contradictorii în evoluția demografică

Declinul demografic maxim s-a produs în zonele urbane periferice (Tabelul A1, în anexă), la Caraș-Severin și Teleorman, dar și în comunități urbane periferice din județul Brașov. Tot la Caraș-Severin și la Teleorman s-a înregistrat cel mai mare declin demografic în satele periferice. Greu de spus, de ce a fost urmat un astfel de pattern în aceste spații. Deficit de dezvoltare, rate ridicate de infectare COVID-19? Cu date suplimentare adecvate ar putea fi abordată problema. Oricum, cea mai mare concentrare a declinului demografic apare în zonele URBPERIF, din județele cu nivel redus de dezvoltare (Brăila, Teleorman, Botoșani și Vaslui).

Cea mai bună evoluție demografică a fost înregistrată la nivelul SCENT, mai ales în județe dezvoltate din Transilvania (în sens extins, incluzând și județele vestice) precum Timiș, Brașov, și Sibiu. Pe ansamblu, descrierea anterioară sugerează o asociere pozitivă între creșterea demografică și nivelul de dezvoltare local-regională. Vom vedea în continuare care este situația dacă operăm simultan cu mai mulți predictori ai evoluției demografice.

Rolul nivelului de dezvoltare

Creșterea demografică cea mai puternică în perioada 2011-2021 a fost în așezările puternic dezvoltate la începutul perioadei de referință iar depopularea în așezările sărace, toate celelalte condiții fiind egale (Tabelul A2). Sub aspectul localizării, comunitățile în declin demografic sunt relativ izolate, aflate la margine de județ și depărtate de un drum european. Dacă vom considera comparativ comunitățile rurale sau urbane, sub aspectul centralității în cadrul UAT, vom înregistra un declin demografic mai mare în părțile centrale ale orașelor. Creșterea demografică cea mai puternică a avut lor, în ultima perioadă intercensitară, în așezările dezvoltate din părțile centrale ale comunelor. Se pare că sosirile care au dus la sporul demografic accentuat au fost mai ales în comunele dezvoltate, cu bune oportunități de comunicare și de acces spre orașele mari.

Pe regiuni de dezvoltare, creșterea demografică cea mai puternică a revenit regiunilor Nord Est și București-Ilfov. Declinul demografic cel mai puternic a revenit așezărilor din Muntenia de Sud, Oltenia, și Vest.

Dat fiind rolul major al nivelului de dezvoltare umană locală (LHDIs) în dinamica demografică a așezărilor mici (urbane sau rurale), poate fi utilă menționarea factorilor semnificativi pentru predicția acestei variabile (rezultate ale analizei de regresie multiplă ne-prezentate în detaliu aici). LHDIs tinde să fie cu atât mai mare cu cât așezare dispune de o mai mare accesibilitate la orașele mari, nu este situată la marginea județului, este mai apropiată de un drum modernizat european, este de tip URBCENT, și nu se află în regiunea de dezvoltare Nord-Est.

Concluzii

Analizele descriptive și explicative ale declinului/sporului demografic la nivel de așezări umane componente pentru UAT, în perioada 2011-2021, susțin, cum era de așteptat, că sporul demografic a avut loc mai ales în centrele de comune dezvoltate iar declinul demografic cel mai puternic s-a produs în părțile centrale ale orașelor. Nu știm, cu datele disponibile, ce rol au avut plecările din marile orașe mai ales sub impactul pandemiei de COVID-19, poluării, zgomotului din trafic. Posibil ca și o astfel de condiționare să fi accentuat declinul demografic al părților centrale din marile orașe.

Pentru cei care sunt interesați de politicile de dezvoltare pentru a reduce depopularea comunităților locale este de reținut că o astfel de țintă se poate realiza dacă este sporită accesibilitatea spre marile orașe și drumuri modernizate, precum și dezvoltarea sectorială pe educație, ocupare și condiții de locuit în așezările umane. Altfel spus, politicile de dezvoltare locală este bine să fie orientate și către îmbunătățirea tuturor tipurilor de capital comunitar[3].

Sub aspectul măsurării, notăm necesitatea de a dispune de datele necesare pentru a calcula indici de dezvoltare umană locală și prin publicarea datelor adecvate, la orizontul ultimului recensământ din 2021, comparabil cu procedurile adoptate pentru recensământul 2011. Mai exact, toți indicatorii folosiți pentru măsurarea dezvoltării umane locale a ariilor mici (sate din comune și localități componente ale orașelor), disponibili pentru 2011 sunt necesari și în cazul recensământului din 2021.

Anexe

Table A1.Average decrease/increase of the population between 2011-2021 by counties and types of communities (%)

Table A2. Predictors of population increse in the settlement 2011-2021

[1] Pentru o abordare la nivel macro și regional (pe județe și regiuni de dezvoltare), cu accent pe componentele de mișcare naturală sau migratorie, vezi Ghețău, V. (2019). Dimensiuni teritoriale ale depopulării României. Privire de ansamblu asupra declinului și depopulării în ultimii 30 de ani. Contributors.ro, 21.02.

[2] În seria tabelelor cu date definitive de la recensământul populației și locuințelor din 2021 nu figurează, la data la care redactez acest material (în mai 2025) decât un singur tabel cu  date la nivel de sat, respectiv tabelul 1.22. Prin comparație și contrast, datele din 2011 sunt dezagregate la nivel de sat sau localitate componentă a orașelor pe mult mai multe dimensiuni. Este motivul pentru care am măsurat dezvoltarea umană locală a satului (local human development LHDIv) pentru începutul intervalului de referință, cu date de la penultimul recensământ iar ca variabile independențe am folosit indicatori de localizare, relativ stabili în timp. Procentul de creștere sau descreștere a populației, la nivel de sat din rural sau localitate componentă a orașului pentru intervalul 2011-2021 a putut fi folosit, de asemenea, ca variabilă dependentă în analiză.

[3] Emery, M., & Flora, C. (2020). Spiraling-up: Mapping community transformation with community capitals framework. In 50 Years of Community Development Vol I (pp. 163-179). Routledge.

[4] Sandu, D.(2016).Dezvoltarea umană locală în zonele rurale și urbane mici din România. In Teșliuc, E., Grigoraș, V., Stănculescu, M. (coord.) . Atlasul Zonelor Rurale Marginalizate şi al Dezvoltării Umane Locale din România. București: The World Bank