Demența și-a găsit cuib în Parlamentul României

E de-a dreptul incredibil ce se întâmplă zilele acestea în viața politică românească. Parlamentul și comisiile lui așa-zise “de specialitate” ( toate mustesc de personaje cu studii universitare precare și titluri universitare cumpărate) s-au transformat într-o mașină de votat legi, proiecte, propuneri, amendamente, amendamente la amendamente care, teoretic, anunță că ar vrea să salveze România de la dezastru.
Rezultatul se anunță a fi tocmai la polul opus. Dacă anul acesta bugetul pare a se închide cu un deficit mult peste 4% (nu știu dacă ați observat, dar nici măcar cei mai înalți oficiali ai guvernului, în frunte cu premierul Ludovic Orban și cu ministrul de Finanțe, Florin Cîțu, nu se mai încumetă să avanseze o cifră fiindcă aproape zilnic apare câte ceva care trebuie plătit urgent, care are scadență, dar pentru care guvernarea PSD-ALDE nu a prevăzut fonduri, iar fostul ministru, Orlando Teodorovici dă nestingherit din gură fiindcă a avu grijă ca nici el, și nici d-na Dăncilă să nu își asume în scris nici urmă de răspundere), guvernanții promit că anul viitor vom avea un deficit bugetar de doar 3, 6%. Numai că, ce să vezi?, în ciuda apelului prim-ministrului Ludovic Orban care a cerut responsabilitate atunci când se fac propuneri pentru un nou proiect de lege cu impact bugetar, fiecare partid își încoardă mușchii, propune legi populiste, de natură să-i aducă la anul voturi în tolba lui electorală.
Sigur, poziția fruntașă o ocupă cei din PSD cărora le-a trecut prin tărtăcuța altminteri complet goală ideea dublării alocațiilor lunare pentru copii. De unde bani? Nu știu pesediștii în cauză că legea spune că nu poate fi angajată nici o cheltuială fără să îi fie indicată precis sursa de finanțare? Știu, dar vor să arate cât sunt ei de generoși, de grijulii și cât de răi la suflet liberalii.
Ca să vedem cât de neserios și iresponsabil este PSD-ul ajunge doar să amintim că un anume ins gras, unsuros, sulfuros, transpirat, cu figură de șef de alimentară de odinioară, oricând gata să îi servească preferențial, cu spinarea încovoiată și frecându-și slugarnic mâinile, pe tovarășii de la PCR, pe nume Adrian Solomon, introduce în bătaie de joc un amendament legislativ profitând de dezbaterile referitoare la eliminarea pensiiilor speciale, și pe urmă zice că a făcut-o doar așa, de kiki. Mai marii din partidul lui tot de kiki se dezic, dar amendamentul a trecut și unsurosul în chestiune care e președintele Comisiei de Muncă din Camera Deputaților râde iresponsabil, cu figura cuiva care are nevoie urgentă de ajutor medical psihiatric.
Nici liberalii nu se lasă mai prejos. După ce au adoptat legea referitoare la eliminarea supra-accizei la carburanți, acum ridică mâinile în vederea votării scăderii TVA. Cum ar putea să facă altfel? Ei au propus proiectul legislativ cu pricina din motive populiste pe vremea când erau în opoziție și acum nu au cum să voteze împotrivă.
Seara îl vedem la televizor pe dl. Florin Cîțu spunând că dacă toate aceste aventuri legislative vor deveni lege deficitul bugetar va sări anul viitor mult peste 5%. Doamna vicepremier Raluca Turcan , prezentă și ea pe micul ecran, dar la o altă televiziune, spune că guvernul se va vedea în situația de a recurge la prorogări masive.
Or, având în vedere demența care și-a găsit cuib în Parlamentul României mă aștept chiar să se propună și o lege de murături. Așa, ca-n Caragiale. Nimeni să nu mai aibă voie să plătească impozite și taxe. Mai mult. De ce să nu se adopte și o lege care să hotărască că nimeni nu mai are voie să muncească? Și să trăim toți pe datorie.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro