duminică, iulie 12, 2026

Democraţia de subzistenţă şi viitoarele provocări ale democraţiei consensuale

România a traversat, cu aceste ultime alegeri, un moment crucial, care a determinat un vot ce nu a fost, pentru mulţi, pentru un candidat sau altul, ci, după cum s-a tot spus, o confruntare între furie şi frică. S-a pus în discuţie regimul democratic de la noi, în termeni de democraţie de subzistenţă, de supravieţuire. Adică în termeni minimalişti. Discuţia, însă, în perioada următoare, ar trebui purtată şi în termeni mai maximali, care să includă ceea ce se numeşte democraţie consensuală**, ce se bazează, în principal, pe acceptarea faptului că realitatea formal-instituţională de la noi impune guvernări de coaliţie. Care se realizează, însă, prin consens şi negociere, şi nu prin excluderi.

Primele mesaje ale noului preşedinte ales, imediat după aflarea rezultatului, au trimis la unitate şi reconcilierea celor două Românii, conturate polarizant în ultimul an socio-politic în România. Nu trebuie uitat faptul că Nicuşor Dan a candidat independent şi că momentan pare să existe o prăpastie între noul preşedinte ales şi peisajul partinic parlamentar. Din acest punct de vedere, Nicuşor Dan va avea sarcina dificilă dar necesară de a sta la masă cu aceste partide din parlamentul actual, în ciuda primelor discuţii/presiuni care au apărut în spaţiul public, conform cărora (1) actualele partide ar fi lipsite de legitimitate sau că (2) PSD ar trebui exclus din start de la negocieri pentru o viitoare guvernare.

Cu privire la primul comentariu, conform căruia actualele partide ar fi nelegitime în raport cu mandatul de negociere pe care Nicuşor Dan îl are cu formaţiunile existente, ar fi o eroare mare ca noul preşedinte să înceapă discuţiile plecând de la o astfel de premisă. Ne place sau nu, în decembrie 2024, românii au ales PSD – 22,30%, AUR – 18,30%, PNL – 14, 2%, USR – 12,26%; SOS – 7,76%, POT – 6,39%. Acesta este peisajul şi partidele au chiar o legitimitate destul de recentă. Prin urmare, în spiritul unei democraţii consensuale şi incluzive, noul preşedinte trebuie să ţină cont şi de acest tip de legitimitate parlamentară recentă, concomitent cu legitimitatea sa prezidenţială încă şi mai recentă.

S-a vehiculat şi o altă idee, care vine din zona susţinătorilor lui Nicuşor Dan (ca primă opţiune de vot), şi anume aceea a exlcuderii PSD de la orice discuţie în formarea unei noi coaliţii de guvernare.  Să nu uităm însă că mulţi au avut altă opţiune de vot în primul tur, deci, cel mai probabil au aşteptări uşor diferite faţă de nucleul dur de susţinători ai lui Nicuşor Dan. Şi aici, în acelaşi spirit al democraţiei consensuale, specifice României, noul preşedinte ar trebui să acţioneze în concordanţă cu mesajul de unitate pe care l-a transmis.

Scenariul unui guvern minoritar PNL+USR+UDMR, cu susţinerea parlamentară a PSD ar fi, din punct de vedere practic şi funcţional, poate cel mai potrivit pentru configuraţia parlamentară actuală şi istoricul recent de coaliţie de guvernare. Satisfăcând concomitent şi o presiune sau doleanţă legitimă, ce vine dintr-o anumită zonă societală şi a opiniei publice, de a duce PSD în opoziţie, după ce acesta a fost la putere, singur sau în diverse formule de coaliţie, din 2012 încoace. Şi asta, în contextul în care este o critică tot mai vizibilă în ultima perioadă, aceea că democraţia românească nu a avut din 2012 o alternanţă la putere, aşa cum ar trebui să se întâmple pentru a avea un grad sporit de democraţie. Numai că această critică se bazează pe premisa greşit majoritaristă, care ar putea produce la noi o alternanţă reală şi totală. Pentru că România are trăsături de democraţie consensuală, care nu mai au cum să conducă decât la guvernări de coaliţie. Dacă acest test al alternanţei a fost posibil în perioada 1990-2012 între două blocuri mari de partide, acum este cu-atât mai dificil, cu cât nu e doar PSD care se cere a fi trimis în opoziţie. Mai este şi AUR.

Nemulţumirea faţă de această lipsă de alternanţă în perioada 2012-2024 vine însă, nu neapărat din faptul nu s-a produs alternanţă, ci din faptul că la guvernare fie a fost doar PSD, fie o coaliţie între două partide principale din care PSD a făcut parte. Iar confuzia se accentuează şi pentru că nemulţumirea aceasta este de ordin subiectiv, legată de un partid politic sau altul, şi nu este corect corelată teoretic cu critica alternanţei.

Ce trebuie luat în calcul este că acest scenariu al unui guvern minoritar PNL+PSD+USR nu reprezintă o alternanţă reală, din moment ce PNL a fost parte, în ultima perioadă, din coaliţii de guvernare. Rotirea partidelor guvernare-opoziţie, fiind, astfel, doar parţială. Da, un astfel de scenariu poate funcţioana, poate satisface furia curentului anti-PSD, dar nu este o alternanţă reală, ci doar o iluzie cu rădăcini într-o premisă greşit majoritaristă. Pentru că, ne place sau nu, din punct din punct de vedere formal-instituţional, România se încadrează în acest eşafodaj al democraţiei consensuale. Şi poate că, măcar într-un spirit consensualist, dacă nu într-unul formal, discuţiile şi negocierele ar trebui să se poarte inclusiv, şi nu excluzionist. Altminteri, vom reveni la o criză a democraţiei consensuale, cum România a mai avut în istoria sa postcomunistă. Şi, pe lângă actuala criză legată de nereformarea partidelor tradiţionale şi de neîncredere profundă în establishment-ul politic, vom avea şi această criză a democraţiei  consensuale. Asta, dacă vrem să ne gândim şi la o democraţie în sens mai maximal, odată ce temerea privind supravieţuirea democraţiei a fost depăşită.


**Democrația consensuală, așa cum apare la Arend Lijphart, se bazează, în principal, pe un sistem pluripartidist, pe un sistem electoral RP, pe guverne de coaliție, parlament bicameral. Si este definit în opoziție cu democrațiile majoritariste care au la bază un sistem bipartidist (pe model MB), sistem de vot majoritar, parlament unicameral, guverne monocolore etc. Întoarcerea la distincţia clasică dintre democraţie majoritaristă vs democraţie consensuală a lui Arend Lijphart, pentru că nu pare să-şi fi pierdut din actualitate. Cu privire la aceasta, politologul spunea că există curentul, nu numai în literatura de specialitate, dar şi în curentele actuale de opinie, de a considera că democraţia în general se confundă cu democraţia de tip majoritarist, care presupune existenţa a două blocuri opuse de partide (şi, cel mai adesea, un sistem de partide bipartidist), care pot alterna la guvernare. Or, în România acest lucru este formal imposibil.

Distribuie acest articol

31 COMENTARII

  1. Asta inseamna ca urmeaza Guvernul „isarescu2″ (cu altcineva in rolul lui ISARESCU – o somitate in domeniu economic, mai ceva ca fostul Sherbaescu). Ori, un guvern de SPECIALISTI (mai ceva ca cel al lui Ciolos). Desi, nimeni nu stie care ar putea fi personalitatea pregnanta care se preteaza a fi Prim Ministru, n-asa? De zici ca au DISPARUT subit, sau evaporat in doar un deceniu toti specialistii astia, care POT conduce!
    Mai exista si varianta alegerilor anticipate, dar asta inseamna o INSTABILITATE POLITICA foarte periculoasa in context”.
    (daca asa au ales romanii, asta E – doar daca cei trei se reunesc din nou, ca in vremurile bune ale lui ORBAN…, dupa ce PSD isi clarifica cumva RAPID situatia interna – insa, unde mai e UNITATEA, ca un soi de larga uniune nationala care pardoxal include nelipsitul Udemereu si toate minoritatile posibile?

  2. Imediat dupa alegerile parlamentare spuneam ca cea mai buna varianta ar fi trecerea PSD in opozitie (nu mai spun cate injuraturi, ce-i drept, deghizate, am incasat chiar pe acest site). Acest lucru ar fi permis „racorirea” electoratului anti-PSD pe de o parte, si pe de alta recuperarea celui migrat la AUR (care a sarit din lac in put), adica reducerea influentei extremei drepte. Din pacate nu s-a intamplat asa, iar efectul nu s-a lasat asteptat. In lipsa unei alternative, extrema dreapta a capitalizat toate nemultumirile si am ajuns pe marginea prapastiei. Multi nu inteleg nici acum cat de aproape am fost de un dezastru.

    In Romania inca nu s-a inteles ca fiecare parte a esichierului politic are rolul sau, atat stanga cat si dreapta. In momentul in care elimini una dintre ele, sau cand cele doua parti guverneaza impreuna (aberatia numita USL) se distruge echilibrul si lasa electoratul fara alternativa. De o atfel de situatie nu pot profita decat demagogii.

    Atata timp cat se respecta constitutia, chiar si partidele de dreapta conservatoare au rolul lor, ca supape si barometru, masoara si dau voce unor nemultumiri latente. Odata auzita vocea, se pot gasi unele solutii rezonabile, poti sa le explici oamenilor de ce e gresit ceea ce vor, sau pur si simplu poti sa-ti dai seama care e radacina (in cazul nostru educatia precara si coruptia) si sa iei masuri. Ignorarea unei voci sau ascunderea sub pres nu duce decat la radicalizare. Odata cunoscute, nu trebuie decat sa le tii sub control pentru a nu depasi niciodata 5-10%. Ori noi i-am ignorat, si cand ne laudam mai tare ca noi n-avem partide extremiste, au sarit de la zero la 40% in doar doua cicluri electorale.

    De data asta am avut noroc, Nicusor Dan are o mare calitate, si anume ca nu este o persoana conflictuala, din contra, intotdeauna a fost deschis la dialog. Intelege foarte bine diferenta intre o solutie intransigenta, dar utopica si un compromis rezonabil si functional. Dar daca nu intelegem motivele pentru care 45% au votat cu ochii inchisi pentru o catastofa certa, riscam sa repetam experienta si poate nu vom mai fi atat de norocosi. Democratia e ca si viata, o lupta care nu se sfarseste niciodata, nu exista garantii pentru ziua de maine, iar cine nu e atent plateste scump.

  3. Prima sarcina a lui Nicusor Dan este sa nu permita carutasilor care au bagat caruta-n sant sa paraseasca locul accidentului. PSDNL trebuie sa se opinteasca acum, cu ajutorul martorilor de la licul accidentului, sa readuca vehiculul pe carosabil. Lantul uman de 6 milioane de suporteri ai reluarii traficului normal il vor sprijini pe Nicusor Dan sa struneasca atat magarii inhamati la caruta cat si carutasii beti. Apoi va urma procesul.

  4. Nu partidele in sine ar fi nelegitime, ci structura parlamentara rezultata din recentele alegeri ( PSD – 22,30%, AUR – 18,30%, PNL – 14, 2%, USR – 12,26%; SOS – 7,76%, POT – 6,39% ) este nelegitima din mai multe motive:

    – modalitatea frauduloasa in care au fost organizate alegerile din decembrie 2024

    – modalitatea frauduloasa prin care s-a facut campanie electorala relativ la alegerile legislative din dec 2024

    totul petrecandu-se sub coordonarea unui guvern condus de liderul partidului numit PSD. Manipularea mincinoasa constanta la care au fost supusi cetatenii se datoreaza exclusiv acestui guvern, relativ la acest tur de scrutin parlamentar.

    Situatia socio-economica fiind insa foarte complicata, presedintele ales nu poate forta alegeri anticipate inainte de a incerca prin toate mijloacele posibile crearea unei coalitii guvernamentale in jurul unei majoritati solide, care sa cuprinda inclusiv PSD.

    Dar din punct de vedere moral PSD este evident ilegitim, fiind principalul partid din cauza caruia Romania a ajuns in situatia actuala. Coruptia generalizata si minciuna generalizata patronate de PSD( =FSN=FDSN=PDSR) timp de peste 35 de ani fac ca acest partid sa nu satisfaca conditiile morale minimale pentru a participa la guvernarea unei tari real democratica.

    De asemenea, relativ la respectarea unui traseu asumat de catre Romania prin legi si prin tratate internationale, pot fi considerate ca fiind nelegitime, nu numai PSD, ci si AUR, SOS, POT. O buna parte din actiunile acestor organizatii pot fi considerate ca fiind acte de inalta tradare si, daca legislatia romana ar fi fost construita in mod serios si competent, ar fi putut fi scoase in afara legii, cu respectarea tuturor regulilor si principiilor democratice. In fapt chiar aceste organizatii PSD, AUR, SOS, POT sunt organizatii care incalca si promoveaza incalcarea principiilor democratice.

    • PSD trebuie sa ramana la conducerea Ro din acelasi motiv din care un sofer trebuie sa nu paraseasca locul accidentului. Volanul poate trece in mana lui Bolojan, dar betivul care a deraiat in sant trebuie sa puna osul la scos rotile din noroi.
      AUR, SOS si POT trebuie lasate in grija lui Birchall si Trump.

    • Înţeleg punctul dvs de vedere. El exprimă ceea ce se numeşte punerea în practică a democraţiei militante.
      Dacă azi punem şi PSD alături de AUR, POT, SOS, şi vrem să le măturăm pe toate militant, cred că rămânem cu mai niciun partid :) Şi mâine, după ce se erodează şi celelalte (USR, PNL) la fel de mult ca PSD, ce facem, le interzicem pe toate?!
      Dar, sigur, e o discuţie foarte serioasă.

      • Cred ca puneti problema in mod gresit! Erodarea este cea mai usoara boala de care sufera PSD. Are boli mult mai grave( coruptie, minciuna generalizata, incompetenta economica, incalcarea regulilor democratice, etc), greu de tratat. Si PNL are cateva dintre bolile PSD, dar mai putine si intr-un stadiu mai putin avansat. Din punct de vedere moral, excluderea PSD prin declararea sa ca fiind organizatie antinationala, ar fi un gest de curatenie necesar.

        Despre AUR, SOS, POT nici macar nu cred ca e cazul sa discutam. AUR ar fi trebuit interzis inca din 2020 din simplul motiv ca e o amenintare la adresa sigurantei nationale, protectia sanatatii populatiei unei tari in caz de pandemie fiind o problema de siguranta nationala. Interzicerea ar fi trebuit sa fie insotita si de multiple trimiteri in judecata a unor personaje din AUR sau apropiate lor( unii dintre acestia fiind membri PSD), propaganda desantata facuta impotriva masurilor de protectie a sanatatii populatiei, plus trambitarea a fel si fel de scenarii conspirationiste fiind criminale, in sensul ca multi dintre cei inselati de propaganda lor au reprezentat decese care puteau fi evitate.

        Un alt comportament penal comun al celor din PSD si AUR este reprezentat de cumpararea de voturi cu ocazia oricaror alegeri. Sa nu ne prefacem ca nu e asa, doar pentru faptul ca o justitie corupta nu a vrut in ruptul capului sa sanctioneze astfel de fapte, dovedind cat de strans este legata de acesti urmasi ai securismo-comunismului. Din nefericire si PNL a aquiesat la aceste proceduri, dar in mult mai mica masura si doar ocazional.

        Din punct de vedere moral nu avem ce reprosa USR-ului. Singurele iesiri imorale din partea USR au apartinut doamnei Lasconi in chestiunea cu pozele trucate.

        Nu cred in insanatosirea din punct de vedere moral a PSD, la PNL cred insa ca boala poate fi localizata si eliminata.

        Deci atentie , nu e vorba nici pe departe ca am vrea sa interzicem partide doar pentru ca „s-au erodat” pe scena politica. Cum as putea sa sustin asa ceva?

        Am ramane fara partide daca ar fi interzise cele antinationale? Deloc! Avem Forta Dreptei, PMP, partidul Drept, Reper – partide mult mai onorabile decat clicile numite PSD, AUR, SOS, POT. Nu am avea nevoie in plus decat de un partid social democrat autentic, construit pe baze ideologice nu pe interese de clanuri.

        Chiar nu cred ca am suferi din punct de vedere al democratiei daca ar fi interzise clicile amintite mai sus. Ba chiar din contra, am intari democratia! Poporul ar avea de ales dintre celelalte si cumva ar fi in felul acesta educat sa aleaga dintre partide autentice nu din grupari infractionale. Ar fi o lustratie aplicata raului care ne macina de 35 de ani tocmai din cauza lustratiei care nu a avut loc in anii 90!

        Sa fiu contrazis prin chestii de genul ca ar fi unii care nu se vor simti reprezentati mi se pare o aberatie ! Cine nu ar fi reprezentati? Interlopii, infractorii si tontomanii?

    • Înţeleg punctul dvs de vedere. El exprimă ceea ce se numeşte punerea în practică a democraţiei militante.
      Dacă azi punem şi PSD alături de AUR, POT, SOS, şi vrem să le măturăm pe toate militant, cred că rămânem cu mai niciun partid :) Şi mâine, după ce se erodează şi celelalte (USR, PNL) la fel de mult ca PSD, ce facem, le interzicem pe toate?!
      Dar, sigur, e o discuţie foarte serioasă.

  5. Președintele nu e obligat să dizolve Parlamentul.
    Cum nici miniștrii nu-s obligați să demisioneze.
    Pe de altă parte, teoria despre „furia curentului anti-psd” e de neînțeles. A fost o coaliție, recent upgradată, și mai recent dezmembrată (părăsită declarativ) de psd(de încă președintele partidului, mai exact). Ceea ce știu și constituenții coaliției, și va fi la modul ideal un echilibru de putere cum tocmai a declarat președintele. Sigur că va părea la un moment dat discriminare, că nu doar n (anumite) județe au fost decisive (de ce nu doar capitala ori alte n-1 județe ori perechea formată [din diaspora] dintr-o anume țară și un anumit județ etc.) Și ca să nu pară și chiar nici să nu fie discriminare, ar fi cazul ca, de exemplu în București, să fie sondaje| „alegeri preliminare” în vederea găsirii noului primar.

  6. ori cum o dai, viitorul politic apropiat va fi teribil de plictisitor. Tare ne vor lipsi injuraturile, acuzatiile, viltoarea campaniei electorale.

    Prevad ca o multime de comentaci obositi de amploarea angajamentului, coplesiti de energia consumata vor simti nevoia unei pauze.

    Nu, nu ca problemele ar fi rezolvate, pe cine intereseaza asa ceva, odata ce dreptatea a invins.

  7. Nu vroiam să mai scriu pe Contributors, însă dincolo de groaza băgată în romani privind “ieșirea din UE” sau “o posibilă invazie rusă” în cazul în care ar fi câștigat Simion, trebuie să respect votul celor care l-au votat pe Dan și sper să fie un președinte care să aprecieze libertățile și democrația ceva mai mult față de sistemul neo-securistic care a șters pe jos cu libertatea de a alege.
    Pentru Nicușor Dan aș avea o întrebare: ce se întâmplă și ce se va întâmpla cu relația strategică cu SUA care momentan este dinamitată începând de la momentul anulării alegerilor? A fost provocată situația asta din cauza anulării alegerilor (vezi discursul lui JD Vance la Munchen, mesajele Departamentului de Stat, etc) sau senzația de abandon american face parte din negocierile Rusia-SUA pentru Ucraina? Va reamintesc ca una din doleanțele lui Puțin pentru oprirea războiului era ca bazele militare și scuturile AEGIS să fie retrase de pe flancul estic al NATO. Americanii deja au luat decizia de a retrage anumite forțe din Europa. În acest caz, desigur ca ar trebui să apreciem sprijinul francez. Dacă și în Polonia va câștiga candidatul proUE, atunci lucrurile sunt clare și putem spune ca America se retrage din Europa. Este doar o părere desigur.

  8. Cred că unele calcule nu sunt exacte: prin KJW PNL a fost neîntrerupt la putere din 2014. PSD nu a fost la putere 2019-2021 sub guvernele Orban şi Câțu. Tehnic nici sub Cioloş.

    • Tehnic nici sub Cioloș…
      Da, ca de obicei, ne place să ne mințim singuri, da’ cine a fost vice m.p. în acel guvern!? Cine a fost ,,supervarzărul” care a supravegheat totul din partea PSD?

      • Cioloș nu era la curent că Lafarge, cea cu bogată activitate în Siria, nu mai are active în România, doar resursa umană rămăsese aceeași din care a preluat la greu. Degeaba făcuse Cioloș armată la secu’.

    • Aşa este, PSD a fost neîntrerupt la putere în perioada menţionată, cu cele câteva mici excepţii. Ideea era, că pentru zona din care vine această critică, nu mai contează aceste mici detalii. Personal, nu consider că această critică este fondată. O dată, pentru că acest gen de coaliţii a putut furniza guverne. Şi în al doilea rând, pentru că alte partide, gen USR, nu au vrut să se implice.

  9. Părerea mea a fost clar exprimată.
    Și continui sa fiu foarte clar.
    In toamna, Georgescu ar fi fost infrint in turul 2. Așa cum Simion a fost infrint in turul 2. Așa cum Vadim a fost infrint in turul doi.
    Suveranisti au venit cu un singur candidat, democrații au avut mai multi. Votul lor s a împărțit.
    Când au rămas și ei cu un candidat, diferențele au dispărut. Ba s au inversat.
    De ce scandal?
    Pentru că românii au ceva din mentalitatea lui Tartarin. Suveranisti sa se laude, democrații sa se. Jeluiască
    Cate luni am fost in. Deriva de pomana.
    Ce i de făcut?
    Reforma adevărată. Renunțarea la ticăloșie și corupție. Însănătoșirea cheltuielilor bugetare.
    Daca nu se face, vom asista la o creștere a suveranustilor
    Care nu au masuri pozitive, dar cresc pe greșeli.
    Și atenție!
    Suveranisti sunt susținuți de. Serviciile secrete din Moscova , Budapesta, Viena . Și poate MAGA.
    Nu va mai. Jucați cu focul!

    • De acord cu dvs pentru prima parte a comentariului. Pentru finalul comentariului, nu stiu, nu am informatii verificabile :)

      • Cand le veti putea verifica public, va fi prea tarziu…
        Vedeti un tur anulat si pozitiile capitalelor respective, de exemplu.

  10. Nu știu de ce, dar aceasta viitoare democrație consensuala cu același partide care au dus România la dezastru îmi aduce aminte de sindromul Stockholm sau de cazurile de viol in care avocatul violatorului argumenteaza ca totul s-a făcut prin consens.
    Sau cazurile în care victima primește o mica despăgubire si il iarta pe acuzat.
    Trebuie spus ca România a trăit de vreo 5 ani în democrația con-senzuala pentru ca i-a cam plăcut când marea coaliție împrăștia bani din elicopter.
    Aud în PSD chemarea la întrarea în opoziție, niște piromani ies din casa căreia i-au dat foc și se așează pe bordura spunând: acum e rândul vostru s-o stingeți.

    • :)))
      Cred că PSD poate alege opoziţie, din calcul personal. Dar dacă PSD vrea să facă parte din noua coaliţie de guvernare, cred că e potrivit să se aplice atât principiile constituţionale, cât şi cele ale democraţiei consensuale invocate în articol.
      Tot repet asta: faptul că PSD i se cere să intre în opoziţie de către nucleul dur al electoratului ND. Aşa cum, a doua zi după primul tur, acelaşi nucleu dur a cerut capul lui Ciolacu. Pentru ca, în aceeaşi zi în care şi-a dat demisia, acelaşi nucleu dur să reprpşeze că de ce şi-a dat demisia în mod iresponsabil.

      • Ref contradictia aparenta din finalul comentariului Dvs.: sunteti sigura ca e vorba de aceleasi persoane sau nu conteaza diferentierea/persoane pen’ca „nucleul dur” = indivizibil si imuabil uniti in cuget(nici prea-prea, da’ nici foarte-foarte cf Dvs.) si simtiri(fara numar pentru nashu mare)?

        Cat despre stins, mi-e sa nu ramanem unde suntem deja, adica la a fi picurati-n cap cu bolta, in timp ce ni se spune ca, de fapt, ploua, ca politicienii si memoria institutionala/guvernul/parlamentul/presedintele/csat nu pot controla vremea, iar de vina-i tot poporul ala fara stingatoare portabile intre urechi da’ musai platitor de dari la timp.

        Apropo stins chestii(speram ca nu si becul inainte de a trece granita Ro), mai sunt:
        – contestatia rezultatului final la ccr introdusa de trinomul de aur, care inca nu a fost abordata,
        – campania „turul2 inapoi” ca la Ploiesti,
        – RASPUNSURILE CLARE SI COMPLETE ALE serviciilor speciale Ro si sistemului de justitie (inclusiv acuzatiile la adresa confuzului-misticoid Georgescu) la tarasenia anularii din dec2024.

  11. „Democraţia de subzistenţă…”

    Îndrăznesc să încep prin a aminti faptul că România NU este o democrație, ci de 35 de ani are o guvernare cleptocratică de sorginte securisto-comunistă al cărei obiectiv fundamental este trecerea unei cantități cât mai mari de resurse din averea publică în proprietatea privată a membrilor săi și a apropiaților acestora, fără a fi sancționați legal.

    Pentru a păstra puterea, cleptocrații își pun la conducerea statului marionetele, mimând democrația. Și fac aceasta având la dispoziție toate resursele statului, resursele financiare, instituțiile de forță, Justiția, legislativul, mass-media…Totul.

    Privită din această perspectivă, democrația românească, atâta câtă este, poate fi numită o „democrație de subzistență”.

    …Dar, vă rog să rețineți un lucru extrem de important. Cleptocrația este precum un parazit [social], care nu dorește moartea gazdei.

    Cleptocrații doresc menținerea României în Uniunea Europeană (a se vedea cum au exploatat apartenența la UE organizațiile de tip Mafia din Italia, prin sifonarea fondurilor), cleptocrații doresc prosperitate economică (atâta cât poate exista în condițiile jafului din resursele publice), cleptocrații doresc o piață și relații economice libere, pentru a-și putea desfășura afacerile oneroase. …Pentru că o astfel de guvernare este una extractivă și are nevoie de resurse publice cât mai bogate pe care să și le însușească în mod fraudulos.

    Acesta este unul dintre principalele motive pentru care extremiștii nu pot fi susținuți de cleptocrație. Ei sunt folosiți de cleptocrați doar ca sperietoare pentru alegători, astfel încât guvernarea cleptocratică (și marionetele ei de pe scena politică) să pară una fericită în raport cu una extremistă.

  12. Caracterizarea demorației românești ca ,,democrație de subzistență”, ca democrație minimală, ca emocrație de azi pe mâine, ca democrație capabilă să se mențină, dar incapabilă să se dezvolte este, în general, corectă și se explică prin aceea că sistemul nostru politic conține unele elemente de disfuncționalitate. Un sistem politic funcțional este un sistem corect alcătuit și este, prin naura sa, orientat spre autoperfecționare, pentru că acesta conține în structura sa mecanismele necesare procesului. Principalele elemente de disfuncționalitate ale sistemului nostru politic provin din insuficienta și, uneori, incorecta reglementare a rolului partidelor politice în ceea ce privește conducerea și administrarea statului și menținerea sub forme noi a principiului: Partidul e-n toate.

    • Nu e vorba de „partidul e-n toate”. Democraţia, cea clasică pe care o ştim cu toţii, se ţine cu partide. Dacă vrem alte formule, există şi fac parte din ceea ce se numeşte „anti-politics”. Cu formele sale: tehnocraţie, populism, elitism etc,
      Există şi aceste formule alternative, dar personal, cred că sunt anti-democratice.

      • ”Democraţia, cea clasică pe care o ştim cu toţii, se ţine cu partide.”

        Democrația reprezentativă se bazează pe alegeri libere și corecte. Este normal să existe și niște partide, însă asta doar în virtutea dreptului la liberă asociere: cei aleși pot opta pentru a face parte dintr-un partid, pentru a-și coordona activitățile și politicile publice promovate. Dar asta nu înseamnă că partidul devine stăpânul candidatului, cum se întâmplă în România.

        În România, partidele au confiscat democrația. De asta se votează liste de partid și de-aici începe deturnarea democrației. Pentru că în România, Ciolacu și Drulă au hotărât cine poate să candideze și cine nu.

        Cea mai bună dovadă a superiorității unei democrații reale, neconfiscată de partide. au fost tocmai alegerile prezidențiale recent încheiate: peste jumătate din alegători au votat cu entuziasm un candidat independent, nu diverse marionete de partid. Calitățile personale ale omului (ale oricărui candidat, la modul general) se manifestă în pofida partidului, nu datorită partidului.

  13. Problema este la PSD. Care are trei variante de lucru:
    1) Guvern PSD+PNL+USR+UDMR
    2) Guvern PSD+AUR+POT
    3) Opoziție cu sprijinirea unui guvern minoritar.
    Opinez că ultima posibilitate duce la alegeri parlamentare anticipate.
    În toate variantele PSD va fi perdantul principal.

    • Cea mai mare provocare pentru toti e ATRAGEREA PSD de partea LOR.
      Avand in vedere ca votantii si clientii PSD sunt mereu flamanzi, acesta nu are cum sta mult pe tusha, ori s-o faca pe-a neutrul/ dezinteresatul, indiferent de declaratiile liderilor vremelnici.
      Cu cat situatia din PSD se rezolva mai repede, cu atat acesta va formula si pune conditiile pentru a intra la guvernare, indiferent cu cine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ionela Gavril
Ionela Gavril
Ionela Gavril este absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Politice (2007) şi a unui master în Politică Europeană şi Românească (2009) la Universitatea din Bucureşti. Redactor şi specialist în ştiinţe politice. Este autoarea unor articole precum „Alegerile prezidențiale din 2014 și impactul lor asupra regimului premier-prezidențial din România" (Sfera Politicii), "Les médias influencent-ils l'agenda parlementaire en Roumanie ?" (Revista Română de Jurnalism şi Comunicare - Romanian Journal of Journalism and Communication), "Instabilitatea ministerială afectează continuitatea decizională? Cele mai remaniate cabinete și guvernări din România după 1989" (Sfera Politicii) etc.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

coperta cartii

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro