sâmbătă, ianuarie 28, 2023

Descurajarea nucleară rezistă în Ucraina. Pentru cât timp?

Atacurile masive de astăzi ale Federaţiei Ruse, dincolo de oroarea absolută provocată şi de reprobiul internaţional, dincolo de cruzimea şi inutilitatea unui gest barbar care se încadrează în definiţia crimelor de război, au arătat că, deocamdată, Vladimir Putin este constrâns să nu escaladeze acest conflict dincolo de limita impusă de starea propriului său arsenal miliitar. Ameninţările nucleare nu au acoperire în realitate. Concluzia ultimelor evoluţii ale războiului din Ucraina este că “deterrence is holding” – descurajarea (nucleară) a rezistat şi de această dată. Pentru cât timp nu se poate preciza. Din păcate.

Cu exact 60 de ani în urmă criza rachetelor din Cuba era în plină desfăşurare. Anihilarea reciprocă nucleară a fost oprită din cursul ei în ultimul moment, atât SUA, cât şi URSS înţelegând posibilele consecinţe ale escaladării în continuare.

Astăzi această lecţie nu este pe deplin înţeleasă, într-o lume în care arsenalul nuclear este mult mai numeros şi mai greu de controlat decât în 1962. Kim Jong-un a ameninţat cu un atac nuclear în repetate rânduri dar presiunile asupra sa în privinţa dezescaladării au dat rezultate, chiar dacă foarte recent Coreea de Nord a efectuat un test nuclear care a pus în gardă Coreea de Sud şi aliaţii săi.

Vladimir Putin acţionează diferit, infinit mai grav decât toţi liderii ţărilor autoritare care au un arsenal nuclear. Ameninţările sale nucleare sunt repetate şi, de foarte multe ori, sunt reluate de apropiaţii săi. De la începutul războiului din Ucraina, ameninţarea nucleară a făcut parte din vocabularul obişnuit al liderului de la Kremlin. Odată cu anexarea ilegală a unor teritorii din Ucraina, ameninţarea sa a fost directă: toate sistemele de apărare disponibile vor fi folosite pentru a apăra integritatea teritorială a Federaţiei Ruse, inclusiv teritoriile alipite cu forţa. Stiind că această ameninţare nucleară a mai fost exprimată de la începutul războiului, Vladimir Putin a ţinut să precizeze că de data aceasta nu glumeşte. Răspunsul SUA – singura putere nucleară care poate face faţă credibil ameninţărilor de la Moscova – a fost foarte prompt: Jake Sullivan a declarat că Federaţia Rusă va suferi consecinţe catastrofale dacă va iniţia un atac nuclear. Distrugerea parţială a podului din strâmtoarea Kerci a dus la o nouă retorică a ameninţărilor de la Moscova. Suntem într-o etapă de escaladare a războiului din Ucraina şi se pune firesc întrebarea cât de credibile sunt ameninţările lui Vladimir Putin.

Pentru a răspunde la această întrebare, ar trebui să vedem cât de asemănătoare sunt criza rachetelor din Cuba şi situaţia actuală. Singura asemănare este că cele două crize s-au produs la graniţa unei puteri nucleare: Cuba se află în proximitatea SUA, Ucraina se află la graniţa Federaţiei Ruse. Paralela se opreşte însă aici. Criza din 1962 a durat 13 zile. Ameninţarea nucleară din Ucraina a fost făcută cu mai mult de şapte luni în urmă. Actuala escaladare nucleară a trecut prin două etape diferite: iniţial s-a crezut că Putin va dori intensificarea ofensivei sale armate prin folosirea armelor nucleare; astăzi se crede că este posibilă folosirea armelor nucleare pentru a ieşi din defensiva pe care forţele armate ruse sunt obligate să o practice. În 1962 teritoriul SUA era ameninţat, nu s-a făcut la vremea respectivă nicio referire la teritoriul statelor membre NATO. În prezent ameninţarea este mai difuză: Putin se referă nu doar la teritoriul Ucrainei, ci lasă să se înţeleagă că întreg Occidentul este vizat. O altă diferenţă este că în 1962 nici preşedintele Kennedy, nici Hruşciov nu doreau un război nuclear. Suntem astăzi la fel de siguri în privinţa intenţiilor lui Vladimir Putin? Răspunsul este din păcate negativ. La Kremlin Putin pare că este din în ce mai izolat, toate informaţiile converg în direcţia unor decizii pe care le ia de unul singur, fără a asculta în vreun fel de cei apropiaţi. Izolarea duce la decizii imprevizibile, unele chiar de neînţeles de către cei care fac parte din ierarhia puterii.

Însă cea mai importantă diferenţă este că în 1962 se aveau în vedere armele nucleare strategice, iar astăzi se vorbeşte despre armele nucleare “tactice” care au o rază mai mică de acţiune.

În timpul Războiului Rece, NATO şi URSS s-au dotat progresiv cu aceste arme nucleare tactice dar după căderea comunismului NATO a ajuns la concluzia că arsenalul său militar are nevoie mai puţin de acest armament nuclear strategic şi l-a înlocuit cu armament convenţional dar de mare precizie. Federaţia Rusă ca succesoare a URSS a moştenit acest arsenal şi l-a  considerat ca un dar de preţ pe care trebuie să-şi bazeze securitatea sa naţională. Aşa se explică de ce Federaţia Rusă deţine în prezent peste 2000 de astfel de arme nucleare tactice dar nu a avansat prea mult în direcţia dotării cu armament de precizie. Până la începerea războiului din Ucraina se considera că s-a ajuns într-un fel la un echilibru de putere în Europa, privind global ecuaţia convenţional – nuclear. În prezent, Federaţia Rusă consideră că are un avantaj al armelor nucleare tactice şi ar dori ca acest avantaj să fie transformat într-un avantaj pe câmpul de luptă.

Acest argument nu reflectă întocmai realitatea existentă. Armele nucleare tactice ale Federaţiei Ruse nu sunt instalate pe rachete sau avioane, ci se află în diferite depozite pe întreg teritoriul său imens. Există 12 depozite importante, unul dintre ele fiind la Belgorod, în apropiere de graniţa cu Ucraina. Există de asemenea 34 de baze de unde armele nucleare tactice pot fi lansate. În caz de acţiune, armele nucleare tactice pot fi mutate din depozite în bazele de lansare. Până în acest moment, nu a fost detectată nicio mişcare în acest sens, iar teritoriul Federaţiei Ruse este atent monitorizat de aliaţii occidentali. Avem în vedere în acest caz operaţiuni complexe de încărcare – descărcare care pot dura mai multe zile.

Situaţia nu este însă deloc simplă, aşa cum o înfăţişează Vladimir Putin. Armele nucleare tactice ruse sunt foarte vechi. Ca orice produs, au un termen de valabilitate, iar în multe cazuri acest termen a expirat. Pentru a vedea dacă sunt funcţionale sau nu, trebuie testate. Cine însă şi-ar asuma în acest moment riscul testării fără ca însăşi testarea să nu fie considerată un act de escaladare nucleară căruia trebuie să i se răspundă? De asemenea, apare întrebarea legitimă: aceste arme nucleare tactice se potrivesc cu sistemele de lansare moderne din dotarea armatei ruse, de tip Iskander sau Kinjal? Deocamdată nu avem un răspuns la această întrebare. Nici Putin nu îl are.

O altă întrebare legitimă este dacă lanţul de comandă va funcţiona în cazul decizei politice de a folosi arme nucleare tactice. Atunci când s-a dat ordinul de iniţiere a „operaţiunii militare speciale”, acest lanţ de comandă a funcţionat. Va mai funcţiona şi de această dată? Putin se confruntă cu o revoltă în cercul său intim legată de eşecurile militare din ultima perioadă. Întărind forţele armate cu mercenari Wagner, ceceni şi recruţi mobilizaţi cu forţa, Putin şi-a asumat în mod conştient un risc: acela de a înfrunta nu numai nemulţumirile armatei dar şi pe cele ale celorlalţi care luptă în Ucraina. Acest risc devine pe zi ce trece mai greu de gestionat. Prigojin şi Kadîrov îi contestă direct pe Şoigu şi Gherasimov. Deşi dinamica relaţiilor de putere de la Kremlin nu este clară, este necesar să facem un exerciţiu de imaginaţie: dacă Putin ar testa lanţul de comandă în acest moment, s-ar putea să aibă surprize. Nu toţi cei din anturajul său direct au interes ca Putin să folosească armele nucleare tactice. Unii cunosc consecinţele unui astfel de gest, alţii nu le cunosc dar folosesc acest moment pentru a contesta autoritatea liderului şi a se ridica astfel ei înşişi pe verticala puterii. Probabil că mulţi din cercul de putere de la Kremlin înţeleg că executarea unui asemenea ordin ar atrage tragerea la răspundere într-o epocă post-Putin. Pe de altă parte, mulţi înţeleg că neexecutarea unui astfel de ordin atrage cu siguranţă răspunderea din partea sistemului de putere. Altfel spus, neexecutarea unui asemenea ordin poate atrage ani grei de închisoare în Siberia dar executarea lui poate atrage ani şi mai grei de închisoare – poate nu doar în Siberia dar şi la Haga. Cum să iei o asemenea decizie când ştii că ai la îndemână un armament precar, expirat, iar riscul unui eşec monumental poate atrage, şi în această ipoteză, răspunderea celui care a reacţionat pozitiv pe lanţul de comandă?

Să presupunem însă că Vladimir Putin ar da acest ordin şi ar exista dorinţa de a-l executa. Imediat ce se va pune în funcţiune decizia pe lanţul de comandă, aliaţii occidentali vor şti orice mişcare. Mai mult, SUA a transmis un mesaj fără echivoc: price deplasare a armelor nucleare tactice din locurile unde se află în prezent va atrage eliminarea lor cu rachete ghidate cu rază lungă de acţiune. Admiţînd că armele nucleare tactice ar fi toate în stare bună de funcţionare (ceea ce este puţin probabil), vehiculele pe care ar fi montate pentru transport nu au cum să arate altfel decât starea precară a echipamentului militar rus demonstrată cu prisosinţă în Ucraina. Riscul nu este să fie folosite armele nucleare tactice pe câmpul de luptă, ci ca acestea să se dezintegreze pe parcurs, pe teritoriul Federaţiei Ruse, provocând neinenţionat o catastrofă nucleară în ţara pe care Vladimir Putin pretinde că o apără.

Liderul de la Kremlin ameninţă cu folosirea armamentului nuclear dar are de fapt la îndemână opţiuni limitate. Acestea sunt: un test demonstrativ, un atac asupra teritoriul Ucrainei sau un atac asupra teritoriului unor state membre NATO. Un test nuclear ar putea să aibă loc sub pământ sau în aer, aproape sau departe de Ucraina. Un test asupra teritoriului Ucrainei nu ar produce daune dar ar crea un şoc electromagnetic care ar face ca multe echipamente şi comunicaţii electronice să fie inutilizabile. În apropiere de Ucraina, Federaţia Rusă ar putea folosi Marea Neagră pentru un test nuclear dar după atacul asupra podului din strâmtoarea Kerci marina rusă este foarte atentă cu folosirea acestui spaţiu maritim. Un atac asupra teritoriului ucrainean ar putea avea în vedere obiective militare dar şi civile, după felul cum a fost folosit armamentul convenţional până acum. Un asemenea atac nu ar avea foarte mari efecte: armata ucraineană este în prezent dispersată pe zone foarte largi. The Economist a publicat recent concluziile unui studiu care arată că o bombă nucleară de dimensiunile celei de la Hiroşima nu ar distruge decât 13 tancuri şi nu ar neutraliza decât o brigadă, între 3000 şi 5000 de militari, în ipoteza în care aceştia ar fi concentraţi într-un singur loc. Simularea a fost făcută în cazul unui conflict între India şi Pakistan dar concluziile sunt valabile şi pentru Ucraina. Nu încape îndoială că Vladimir Putin cunoaşte rezultatele unor astfel de simulări, în ipoteza foarte probabilă în care cea prezentată nu este singura. Concluzia nu poate fi decât aceea că folosirea armelor nucleare tactice nu merită efortul.

Federaţia Rusă a fost avertizată asupra consecinţelor la care se expune dacă va recurge la armamentul nuclear. Mai întâi Hidges a fost foarte explicit, apoi Petreus a fost şi mai explicit pentru ca ulterior Administraţia Biden să dea asigurări că aceste consecinţe au fost transmise părţii ruse (dar nu vor fi făcute publice, din raţiuni evidfente).

Dacă decide folosirea armamentul nuclear sub forma unor arme tactice, Vladimir Putin poate încerca să ţintească nave militare SUA din Marea Mediterană sau facilităţi militare situate pe teritoriul statelor membre NATO. În acest caz, riposta SUA va fi aceeaşi, posibil cu o intensitate mai mare dar îndreptată direct împotriva Federaţiei Ruse. Orice ar încerca să facă, Putin cunoaşte consecinţele. Iar starea precară a armamentului nuclear şi incertitudinile privind lanţul de comandă sunt argumente suficiente pentru a nu lansa un atac nuclear.

The Guardian relata recent despre faptul că în 2016 administraţia Obama a efectuat o simulare pentru a vedea ce xse întâmplă în cazul în care Federaţia Rusă foloseşte arme nucleare tactice. Prima întrebare care s-a pus este dacă în acest caz SUA ori NATO ar trebui să folosească arme nucleare, iar răspunsul majorităţii participanţilor a fost că sunt suficiente armele convenţionale. Argumentul celor aflaţi în minoritate a fost că dacă nu sunt folosite arme nucleare ca răspuns la un atac nuclear întreaga ecuaţie de descurajare din relaţia cu Federaţia Rusă nu va mai funcţiona, iar Putin va fi îndemnat implicit să mai folosească arme nucleare. Alţi participanţi au răspuns că ar trebui ca, în cazul în care Federaţia Rusă foloseşte arme nucleare tactice, răspunsul ar trebui să fie îndreptat împotriva Belarus, în calitate de susţinător al atacului nuclear rus dar care nu este direct combatant, pentru a evita escaladarea loviturilor nucleare.

În 2019 a mai fost organizată o altă simulare care a avut ca obiect folosirea armelor nucleare în Ucraina. Rezultatele nu au fost făcute publice dar unul dintre participanţi a declarat, sub protecţia anonimatului că „nu au fost deznodăminte fericite”. Ce s-ar putea întâmpla însă în mod concret în acest caz? Trupe NATO ar putea fi desfăşurate în Ucraina şi/sau ţinte militare pe teritoriul Federaţiei Ruse ar fi avute în vedere, ori ar putea fi declanşat un atac devastator asupra flotei ruse din Marea Neagră. Întrebarea momentului la care decidenţii de la Washington trebuie să răspundă este dacă trebuie dat un răspuns de asemenea amploare. Obama a dat un răspuns negativ, prin poziţionarea sa de după alipirea Crimeii. Nici Trump nu a manifestat o determinare mai mare. Se pare însă că actuala administraţie Biden a luat în serios în calcul o asemenea posibilitate de a interveni dacă Putin va folosi arme nucleare tactice, iar această posibilitate a fost transmisă Moscovei prin canale militare şi diplomatice. Argumentul principal este că a lăsa fără răspuns un asemenea gest al Federaţiei Ruse ar încuraja autocraţi din întreaga lume care deţin arme nucleare să procedeze la fel, să anexeze teritorii ale ţărilor vecine şi apoi să ameninţe cu folosirea armelor nucleare.

Atacul de astăzi cu arme convenţionale al Federaţiei Ruse asupra Ucrainei, ca răspuns la lovirea podului din strâmtoarea Kerci, arată că Vladimir Putin poate escalada conflictul până la limita folosirii armelor nucleare tactice. Marea problemă este că la întrebarea dacă Putin se teme cu adevărat de un război nuclear, precum Kennedy şi Hruşciov, nu se poate deocamdată răspunde cu certitudine. Liderii SUA şi URSS în timpul crizei cubaneze aveau dorinţa de a realiza un compromis dar Putin nu dă vreun semn că doreşte vreun compromis cu Occidentul în problema Ucrainei. Anexarea teritoriilor ucrainene, mobilizarea parţială, atacurile asupra întregului teritoriu al Ucrainei de astăzi ne arată un lider care este dispus la orice şi are o putere absolută, mai mare decât cea a oricărui lider sovietic care a condus în era nucleară care a început în 1945. În 2018 Putin declara ceea ce declară acum Patriarhul Kiril: ruşii vor merge în Rai pentru că sunt victime, adversarii lor în Iad. O persoană cu o astfel de gândire mistică nu poate fi determinată să nu rişte folosirea armelor nucleare tactice în Ucraina. Descurajarea nucleară se bazează nu pe raţionalitatea lui Vladimir Putin, ci pe starea precară a armamentului rus şi pe teama celor aflaţi în poziţii militare de comandă de consecinţele oricărui gest nesăbuit al unui dictator din ce în ce mai singur.

Distribuie acest articol

56 COMENTARII

  1. „Liderii SUA şi URSS în timpul crizei cubaneze aveau dorinţa de a realiza un compromis dar Putin nu dă vreun semn că doreşte vreun compromis cu Occidentul în problema Ucrainei. ” Chiar azi Peskov si compania au lansat zvonul ca ar discuta la o adica prin Erdogan un plan de pace , cu Occidentul desigur ,adica un fel de „de la egal la egal impartim placinta nu discutam cu cateii”. Putin merge la cacealma ca la poker pe mize uriase, nu clipeste , plateste si ridica miza sperand ca oponentul se va arunca incercand sa-si limiteze pierderile.
    George Bush afirma că s-a uitat în ochii lui Putin şi a văzut sufletul unui om în care-şi putea pune încredere. Absolut singurul mod de a discuta cu Putin este sa ai un ciomag mai mare si determinarea clara de a-l folosi.

    • Nu as miza pe degradarea armelor nucleare ale rusiei. E suficient sa functioneze cateva din ele si s-a dus Coasta de Est sau de Vest a SUA, Vestul Europei, si poate mai mult. Mai interesant de bagat in supercomputere e modelul PSIHOLOGIC al rusilor, si cum sa fie convinsi ca Vestul nu le vrea raul, dar pe de alta parte sa nu mai atace tari vecine. E aceeasi psihologie ca si cu o banda de huligani. Rusia toata are psihologia unor huligani beti si agresivi, fara multa minte, obisnuiti cu lipsuri si dictaturi. Astfel de oameni nu prea raspund unor apeluri rationale, dar nici unor amenintari. E treaba f. dificila. Dar tb cumva sa cadem la pace ca sa nu explodam planeta, insa in acelasi timp sa fie opriti si de la a mai invada tari vecine..

    • Compromisul cu (lui) Putin e Sărutul Morții. Este evident că avem de-a face cu un dictator văduvit de rațiune. S-a gândit cineva, cumva, că îndărătul cuvintelor frumos ambalate se ascunde un diavol abil? „Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, spune Pascal, fata lumii s-ar fi schimbat”. Dacă mai-marii lumii nu ar fi înghițit, in 2008, 2014, momeala vopsita întinsă de aceasta ființă imunda si de o jalnică platitudine situatia ar fi fost altfel. Hrușciov a înțeles că lumea va suporta posibilele consecinte catastrofale ale atacului nuclear. Hrușciov a acționat rațional, responsabil. Putin, însă, nu știe că există morala, de aceea nu este in stare să trăiască la inaltimea ei. Totul în acest dictator neîmblânzit este subordonat unui singur scop: distrugerea nemiloasă. Nu știu dacă, in cei 22 de ani de când e la putere, n-a ucis oameni cu propriile mâini, ca și Idi Amin, și i-a mâncat la propriu, dar și-a rezervat acest drept. Căci ticălosului despot ii place sa ia vieți. Am certitudinea că urmașul Vomei nomenclaturiste, Teroristul Putin, se afla într-o depresie severă cu tulburări de personulitate schizoida. I se rupe! S-a rupt de toate legăturile cu lumea civilizată, cu ordinea socială, de morală și de cutume. Liderilor occidentali care au făcut multiple concesii de dragul gazelor lui Putin, li s-a luat ceata de pe ochi. Dacă l-ar fi descurajat atunci? Si totuși, nimeni nu știe exact ce . Nici potentații de la Kremlin nu stiu. …Se va opri doar acolo unde va fi oprit. Nu poți fi conciliant cu Rusia păgână.

  2. Pe masura ce luptele cresc in intensitate nu se poate sa nu observam cum Intrega regiune, revendicata de Rusia , cu exceptia cunoscuta numita Crimeea ,se transforma intr-o gramada de moloz .Loviturile date ,cind de o parte ,cind de alta, distrug , in intregime ,intreaga regiune aflata ca si pozitie geografica cam pina la Odessa .Lovitura(urile)nucleara tactica , aparitia ei , este doar o iluzie .Rusii nu pot lovi nici Marea Neagra .Sub 200 de metri adincimine M.N. e sulfuroasa si o astfel de lovitura nu ar fi valabila decit in cazul unei invazii maritime a Occidentului lovitura ce ar creea un obstacol natural in calea invadatorului .O lovitura nucleara , in teritoriile deja ocupate , fie ele doar pe hirtie , nu are nici un rost .Iti contaminezi intreaga zona pentru zeci de ani ca sa nu mai vorbim si de pagubele adiacente ce ar provoca alte distrugeri in lant .Sa lovesti mari aglomerari urbane din Ucraina ar provoca atitea decese si atita distrugere incit nu s-ar face altceva decit sa fii transformat in criminalul absolut .A lovi armata ucraineana este si ea o iluzie .Armata Ucrainei nu sta gramada cum au stat tancurile rusesti ce mergeau spre Kiev fiind doar gata ,gata , sa le zica ucrainienilor : loviti .A ataca o tara NATO nu este posibil decit daca iti doresti propria distrugere totala .Tot ce ar putea face , dar nu au curaj , ar fi sa loveasca cu o racheta, fara incarcatura nucleara ,SUA sau Marea Britanie si racheta in cauza sa treaca de sistemele balistice ale Occidentului .Deja Germania este prima tara care ofera Ucrainei un sistem de aparare antiracheta de ultima generatie . Daca Franta si SUA ar oferi astfel de componente marile orase din Ucraina nu ar mai putea fi lovite .Este insa o vorba : fiecare lucru la timpul lui .Nu se poate sa nu observam etapizarea actiunilor inceputa de catre Occident cu multa vreme in urma.

    • Nu exista sisteme anti ICBM. Daca ar fi fost, de mult Rusia era ocupata. Un R36, d-ala ruginit din anii 70, termina coasta de est a Americii.
      Mai usor cu pianul pe scari.

      Orice tinta e legitima in epoca industriala, inclusiv marile orase, asa cum a aratat ww2. Va inchipuiti cumva ca se intalnesc pe un camp barbatii de 20-40 de ani si se omoara acolo ca prostii. Ne-ne-ne, toti sunt responsabili pentru razboi si participa la razboi, nu exista civili. Asa e si corect, fara discriminare. Ce e aia clasa razbonicilor, ca-n antichitate. Daca supravietuiesti, spor la curatat cadavre cu spaclu de pe asfalt.
      Este cea mai buna arma impotriva razboiului, incorporarea tuturor, si nu glumesc.

      • @gigix – ”Nu exista sisteme anti ICBM”

        Era un citat memorabil într-o carte de Tom Clancy: ”așa crezi tu, Ivane” 😀

        Înainte ca laserele să ajungă la nivelul actual, au existat și proiectile trase de pe sateliți, dacă te întreabă cineva. Nu toți sateliții sunt de televiziune, unii dintre ei evoluează pe orbite foarte-foarte joase. Spre ghinionul tău și al ICBM-urilor rusești.

        Culmea e că rușii se laudă mult mai des cu ce pot face laserele lor, deși în acele momente e clar că laserele americane făceau deja același lucru cu 10 ani înaintea celor rusești.

          • @Florix – povești de adormit copiii. Racheta aceea e ”gliding”, reintră în atmosferă ca un planor, la fel ca Pershing II și la fel ca vechile navete spațiale americane. Și da, sunt ușor de interceptat și asemenea rachete. Spune-i lui Putin că nu ești mai rapid decât o rază laser și nici n-ai să fii vreodată 😀

            În urmă cu 35-40 de ani, Statele Unite aveau în dotare Pershing II, care făceau același lucru și care au fost retrase din serviciu în 1991. Rușilor le-au mai trebuit 25 de ani ca să producă ceva similar. Nu faci decât să demonstrezi că Rusia e aceeași ”Volta Superioară dotată cu rachete nucleare” (așa se numea Burkina Faso pe vremea aceea).

            • 1) La capitolul povesti nemuritoare se incadreaza propaganda putinista (cu pericolul NATO la adresa tarisoarei Mama Rusia). Caci, NATO este o alianta defensiva si nu are ca obiectiv bombardarea, distrugerea sau dezintegrarea „tarisoarei” asa cum insinuezi mereu.

              2) Referitor la noile rachete hipersonice „manevrabile” (arme de atac) din cate am inteles, sistemele de aparare se afla in faza de R&D. Cursa inarmarii in acest domeniu a fost inceputa de Rusia si China! https://www.northropgrumman.com/space/counter-hypersonics/

        • N-ai cum sa acclerezi ceva de pe sateliti care sa prinda un ICBM. Nu ai combustibil pe sateliti suficient.
          Vanezi rachete cu laseri?!!! Pe bune, si mai razi de cei cu energia verde.

          Nu inteleg de ce se face atata filosofie pe tema asta, doua sunt argumentele mele:
          1) cum constuiesti un interceptor care sa alerge icbm-uri, fara sa fie la randul lui tot un soi de racheta? Daca e racheta, va avea viteza maxima similara cu rachetele intercontinentale (in cel mai fericit caz) si trebuie sa impanzesti literalmente teritoriul de aparat cu asfel de rachete ca sa ai sanse sa interceptezi ceva. Altfel nu vei avea timp sa le prinzi.
          Ai putea castiga timp daca ai avea ceva care accelereaza mult mai repede pana la viteze mari, dar n-ai.

          Daca inamicul isi concentreza focul, densitatea scutului trebuie sa creasca. Costurile cu apararea vor creste exponential, complet nesustenabil.
          (nc nu iau in considerarea lansarile de pe submarine sau rachetele propulsate nuclear)

          2) daca echilibrul nuclear n-ar exista, cum de mai exista Rusia?! Au descoperit oamenii intelegerea deodata?
          Imho, da, la intrebarea doi. Intelegerea se numeste R36. Numai cand toti vor fi destul de puternici, incat fiecare sa poate distruge orice coalitie, va fi pace. Si deja asta s-a intamplat intre jucatorii mari.

          Cat despre AEGIS, keep dreaming.

          • @gigix – ai fi surprins ce gaură poate face un laser de 100 kW, în decurs de numai câteva milisecunde. Dincolo de asta, laserele pot fi folosite și doar pentru marcarea țintei. Nu mai suntem în al doilea război mondial, nu stă fiecare să-și caute țintele. Una sau mai multe raze laser marchează ținta, iar proiectilele sau rachetele interceptoare lovesc obiectul marcat ca țintă, fără ca oamenii să fie propriu-zis implicați în identificarea țintelor.

            ICBM-ul nu are cum să accelereze și să fie și manevrabil în același timp, în asta constau minciunile tale și ale armatei ruse. Cu cât accelerezi mai mult, cu-atât traiectoria ta e mai previzibilă. Inerția nu iartă pe nimeni, indiferent ce povești ai fost tu trimis să răspândești pe-aici. Iar o rază laser continuă să marcheze obiectul, indiferent ce manevre face. Raza laser nu are inerție, ICBM-ul are. Proiectilele sau rachetele interceptoare sunt mai multe, mai ieftine și disponibile cu maximă larghețe.

            Situația actuală se datorează faptului că liderii occidentali fac jocurile rușilor. Iar rolul tău e să oferi false justificări acestor lideri occidentali, în timp ce problema reală e faptul că ei sunt oamenii rușilor, nu vreo superioritate militară reală a rușilor.

            Nu are nimeni nevoie să invadeze Rusia, nu te mai da victimă. Rusia o să fie dezmembrată chiar de popoarele ei, nu de o invazie străină. La fel ca Uniunea Sovietică.

            • Nu ai ce sa trimiti dupa ea in timp util. O vei admira ca-n filmul Melancholia pret de 10 min si gata. O sa ii faci poze, o sa o marchezi si tot ce vrei.

              Acelasi argument pe care l-ai produs invocand inertia este adevarat si pt interceptor. Ii va fi f greu s-o nimereasca. O sa aiba focoase multiple… ce densitate sa aiba scutul. Si sa o prinzi pe zborul mediu – nicio sansa. Doar la decolare si reintrare in atmosfera.

              Iar daca e propulsata nuclear – nu mai e balistica si la revedere.

              Pe mine ma distreaza cum oamenii nu pot sa accepte ca li se poate da stingerea de unii pe care-i considera moral inferiori. De parca ar conta moralitatea in razboi.

              Toate cele bune, dar legile naturii raman legi.

              Gauri cu laserul prin atmosfera. Pe bune… in situatia asta instaleaza echipaj cu oglinda.

              Pe scurt, nu ai reusit sa respingi niciunul din argumentele mele. Ca nimeni nu are nevoie de resursele Rusiei, o stie toata lumea.

              Legea e ca fiecare ocupa dupa putinta. Cand o fi altfel sa ma anunti.

            • „Situația actuală se datorează faptului că liderii occidentali fac jocurile rușilor.”
              ____
              Si clarvazatorul George Friedman a incercat (ani la rand) sa umble cu bagatul batului prin gard cu astfel de aberatii. Astazi insa, nu-l mai invinta nimeni (nici macar gubernul PiS;) Caci, spre deosebire de putinisti, trumpisti, brexitieri & co, contribuabilii din vestul continentului, ofera cetatenilor din Est perspective fezabile. Nu in mod intamplator, ucrainienii, basarabenii, tarile balcanice, etc aspira la aderarea la UE (na, sa crape fierea in tine de ciuda;). https://www.dw.com/en/germanys-olaf-scholz-calls-for-eu-expansion-military-autonomy/a-63452833

              PS. Referitor la expertiza ta in sectorul apararii, balistica, laseri si toate alea, conform marilor jucatori in domeniu, tehnologiie de interceptare si contracarare a rachetelor hipersonice se afla in faza de cercetare (Northrop Grumman cauta talente in domeniu, poate te inscrii;) Nici cu razboiul stelelor nu este chiar asa de simplu, caci pana si India a reusit sa doboare sateliti de pe cer (fiecare arma are si o contra-arma). https://www.nytimes.com/2019/03/27/world/asia/india-weather-satellite-missle.html

          • @gigix – se pare că scopul tău pe-aici e să promovezi arme rusești așa-zis imbatabile. Poți să le promovezi în continuare, nu se supără nimeni. Dacă te crede cineva, să fie sănătos!

            Pentru moment, se pare că ucrainenii nu se grăbesc să-și dezmembreze țara de dragul tău și al presupuselor arme rusești imbatabile. Dar e foarte instructiv faptul că oameni ca tine există și postează 😀

  3. Foarte bun articol. Armata rusa este una de carton,dincolo de rachete de croaziera si arme nucleare.
    Cum altfel sa ne explicam ca ditamai aramata rusa nu e capabila sa cucereasca doua regiuni din Ucraina? Da,ucrainienii au arme de la NATO,lupta pentru tara lor,dar asta nu explica de ce sute de mii de miltari rusi nu sunt capabili sa cucereasca doua regiuni ale Ucrainei in 7 luni de razboi!

    • Pt ca lupta ca la jumatatea secolului 20. Similar cu SUA in Vietnam, Afganistan, Coreea etc. Daca vor cu adevarat, ii termina. Insa nimeni nu o sa-i inteleaga daca vor produce zeci de milioane de morti. Si mai sunt si aproape acelasi popor. Asa ca o ard piric. Ce solutie oferiti dumneavoastra?

      Sau credeti ca SUA n-ar fi fost in stare, la randul ei, sa faca praf Afganistanul.

  4. – Brezhnev a inlocuit pe Hruşciov . O fronda în biroul politic al PCUS a dus la înlocuirea șefului.
    Printre altele, Hruşciov a fost acuzat și de ” cedarea” in fata americanilor legat de criza rachetelor din Cuba.
    2- Contrar a ce crede masa cetățenilor, încărcăturile nucleare vin controlate periodic. Nu se așteaptă expirarea ” garanției”. Deoarece radioactivitatea încărcăturii ( plutoniu in general și uraniu super imbogatit) provoacă tuturor componentelor bombei nucleare, modificări în timp. Atât chimice cat și fizice.
    Aceste verificări se fac periodic și fara publicitate. Departe de oricare ochi indiscret.
    Inclusiv la armele nucleare tactice.
    Exista și arme nucleare expirate. Care se demontează sub atenta supraveghere și în locuri speciale. Materia nucleară fie se recuperează, regenerează in alte încărcături nucleare, fie vine reciclata. ( In amestec cu alte chestii, devine combustibil nuclear în centralele atomice).
    3- cea mai mica bomba nucleara existentă ( de care se cunoaște) e proiectilul de obuzier rus calibru 152 mm. Rușii au zis că au dezmembrat întregul arsenal de proiectile nucleare de artilerie.
    Să ai credem ?
    4- o lovitură nucleară in Ucraina e problematica. Deoarece în funcție de condițiile meteo, norul radioactiv poate ajunge in Bielorusia sau Rusia. (depinde unde explodează)
    Nu ar fi un succes din nici un punct de vedere.
    5- mai credibil o lovitură nucleară in Polonia. Lansata din enclava Kaliningrad.
    Și cum rușii știu să mintă , justificări vor găsii cu grămada.

    Problema rusilor, nu garantează nimeni că NU vor primii in contrapartida același tip de cadou.

    La un atac nuclear NU se răspunde cu unul convențional trimițând trupe în Ucraina.
    E un fake news asta trâmbițat de toată presa internațională.
    E scris atât în doctrina rusă cât și în cea a NATO.
    ” răspunsul flexibil” inseamba „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”
    Practic de la schimb de lovituri nucleare tactice se trece imediat la folosirea armelor nucleare strategice.
    Și atunci nu vom mai avea cînd, cum și cu cine discuta.
    Nici noi, nici americanii ( occidentul in general) dar sigur nici rușii.
    Moscova precum și toate marile orașe ruse vor fi la rândul lor imense deserturi radioactive.
    Putin știe că chiar refugiat în un mega bunker anti nuclear (împreună cu toată gașca lui) nu vor mai avea ce și la cine să comande.
    Distrugerea reciprocă garantata a fost esența păcii mondiale și europene în special.
    Vor fi rușii care vor declanșa apocalipsa ?
    Nu știu dar sigur sunt înrăiți rău de tot că măreață armata nu reușește să ocupe nici măcar ce au anexat. 😀
    Că fapt divers/curiozitate, are Putin o hartă cu noile teritorii ocupate și înglobate în Rusia ?
    Sau mai așteaptă ? 😀😀

    • referitor la punctul 2, nu as prea miza pe disciplina muncii in Rusia. De ce sa iesi in frig sa te tarai pe fel si fel de scari in siloz cand poti sa tragi o vodka la televizor si sa bifezi pe hartie… Si daca vine un control, bea si el o vodka si gata.

  5. Traim al treilea razboi mondial.
    Confruntarea armata este, deocamdata, in Ucraina, insa razboiul psihologic, mediatic, informativ, economic, energetic, cibernetic etc. e in plina desfasurare.
    Fara indoiala, atacurile asupra civililor sunt semn de slabiciune – daca nu castigi militar, pe teren, terorizezi populatia civila, ca sa „dezmembrezi conducerea” (cum parca spunea tov. medvedev).
    Rusii, ca de obicei, nu sunt consecventi: pe de-o parte, spun ca atacul lor cu rachete era planuit de la inceputul lunii; pe de alta parte, tov putin zice ca i-a pedepsit pe ucraineni, pentru podul mult-iubit si „indestructibil”.
    Oricum am da-o si am rasuci-o, este inca un esec al armatei si al serviciilor secrete ale rusiei. N-au reusit sa preintampine lovitura asupra podului si sunt siguri ca serviciile secrete ucrainene au realizat lovitura. Adica, FSB si GRU isi recunosc incompetenta si, de suparare, tov putin mai omoara niste civili. rusia ne arata, din nou, cine este si de ce valori se lasa condusa.
    Chiar daca nu inseamna anihilarea rusiei, in mod sigur, o lovitura nucleara a rusiei va insemna anihilarea lui putin si debilitarea serioasa a flotei si a armatei rusiei.

  6. Da, niste concluzii triste. Si ele sunt triste pentru ca se pare ca s-au dezlantuit ULII razboiului din ambele tabere: Federatia Rusa si Occident. Si nu vad pe numeni sa-i mai poata opri, escaladarea razboiului se va intensifica, nu va scadea. De PACE nu mai vorbeste nimeni, ci doar de inarmare, de lovituri date adversarului, de distrugerea sau sleirea lui de putere, de nimicire a celuilalt. Lumea a luat-o pe panta violentei, a urii si distrugerii, dar ea inca nu sesizeaza ca e de fapt panta AUTODISTRUGERII. Si cu TOTII vom fi responsabili de apocalipsa care va veni.

    • Ma intreb si eu, ce apara occidentul ? valori ? Porunca a 6 ea ” Sa nu ucizi” nu face 2 bani !!
      Tatiana Niculescu se intreaba ce gandeste Dumnezeu ? ne intrebam ce gandeste Putin , nu stim, bajbaim in intunericul care s-a lasat asupra mintiilor celor care au puterea deciziilor a miliarde de oameni.

      • Istoria ne invata ca orice stat (sau imperiu) ce recurge la forta armata pentru a ocupa teritorii ce nu-i apartin, nu poate fi oprit decat daca este invins militar. Drumul pe care tov. putin a condus rusia nu poate avea la capat decat victoria militara a uneia dintre parti. Desi confruntarea armata este in Ucraina, razboiul pe care-l traim e mondial si va reconfigura lumea.

  7. 1.« Riscul nu este să fie folosite armele nucleare tactice pe câmpul de luptă, ci ca acestea să se dezintegreze pe parcurs, pe teritoriul Federaţiei Ruse, provocând neinenţionat o catastrofă nucleară în ţara pe care Vladimir Putin pretinde că o apără. »

    ..nu stiu daca a fost in intentia autorului, dar secventa are un umor nebun, desprins din filmele cu dr. Strangelove….

    2. « Liderii SUA şi URSS în timpul crizei cubaneze aveau dorinţa de a realiza un compromis dar Putin nu dă vreun semn că doreşte vreun compromis cu Occidentul în problema Ucrainei”

    ..dupa criza cubaneza rusii renunta la plasarea de armament nuclear in Cuba, iar americanii procedeaza la fel cu Turcia. Asta a fost targul. In cazul lui Putin, daca e sa ne luam dupa Sana Marin, trebuie ca rusii sa se retraga frumusel din toate teritoriile ocupate. Probabil trebuie sa faca curat si sa plateasca reconstructia Ucrainei, care fireste vrea sa acceada in NATO ca o tara suverana ce este. In aceste conditii la ce semne de compromis ne putem astepta ?

    3. » Descurajarea nucleară se bazează nu pe raţionalitatea lui Vladimir Putin, ci pe starea precară a armamentului rus »

    …poate din cele cateva mii de focoase nucleare cateva ori mai fi functionale. Ma intreb cine este curios sa afle !?

    • „j001”, încă un trol apărut pe frontul luptei putiniste.
      Probabil i-e frică să nu-l pună Putin la curățenia de care vorbește.

    • …poate din cele cateva mii de focoase nucleare cateva ori mai fi functionale. Ma intreb cine este curios sa afle !?

      Mai interesant, cine NU vrea să afle. Primii dintre aceștia ar fi cei din apropierea locurilor de lansare.

    • 15.000 militari ucraineni se vor antrena in Occident. A devenit operational planul de amplasare a unui scut antiracheta complex, multinational, al Occidentului, in Ucraina. Noua „cortina de fier” se va consolida in estul Ucrainei. NATO isi mareste numarul de membri. Ucraina este in plin proces de militarizare si inzestrare cu armament modern. Si toate acestea se fac nu ofensiv, ci defensiv, ca reactie la o agresiune a rusiei. In termeni de „realpolitik”, rusia s-a impuscat singura in picior, as zice…

  8. Ceea ce se vede din acest conflict este un razboi de uzura. Problema este data de faptul ca nu se confrunta armate pe niste fronturi clare de razboi ci prin distrugeri civile si omorat oameni nevinovati. Ambii lideri din acest conflict au greselile lor si pot duce acest razboi mult timp, cum a mai fost in istorie.

  9. Descurajarea nucleara este un lucru prea usor spus si putin analizat la nivel de mase. In anii 60 au fost publicate multe lucrari si s-au luat si hatarari intelepte. Una din aceste a fost interzicerea experientelor nucleare in atmosfera. Lucru care se mentine pina astazi. Otravirea aerului cu izotopi radioactivi a fost un act de inconstienta care a fost oprit dupa ce au fost valuri de imbolnaviri de cancer. Inhalarea de izotopi radioactivi de cesiu si de strontiu face ca acel nenorocos sa fie iradiat din interior toata viata pentru ca aceste elemente se fixeaza in oase. Mai mult ca oricind opinia publica trebuie constientizata. Pericolul cel mai mare o reprezinta contaminarea apei. Sunt animale care in lantul trofic acumuleaza cantitati mari de izotopi radioactivi (in special molustele). Problema cea mai mare consta in faptul ca inca nu s-au inventat filtre care sa retina substantele radioactive (cel putin pina acum). Apa potabila poate deveni o mare problema pentru omenire. Chiar si pentru tarile bogate. Victimele bineinteles vor fi oamenii simpli, oamenii saraci, copiii. Aceste lucruri nu sunt dezbatute corect pentru a deprima hotarari politice care vor fi catastrofale pentru viitorul omenirii. Lumea trebuie sa ramana un loc sigur si pentru generatiile viitoare.

  10. Și cam care ar fi „ambii lideri din acest conflict”? Putin și Șoigu?
    Greu de crezut că „Agora” ar putea să sugereze că ar fi și altcineva vinovat de invazia Rusiei în Ucraina. Unless it’s a troll.

    • Cu regret, va amintesc ca au fost incalcate tratatele Minsk 1 si Minsk 2 si de aici a pornit tot tavalugul acestui conflict. Este bine ca inainte de a pune etichete sa ne documentam mai bine.

      • Acordurile de la Minsk prevedeau ca ucrainenii să-și dezmembreze țara de bunăvoie. Franța și Germania au presat Ucraina să le semneze, dar ele n-ar fi trebuit semnate niciodată. Cum își găsesc rușii susținători printre fostele cadre didactice?

      • In ambele tratate securitatea Rusiei este pe acelasi plan cu securitatea Ucrainei. Incalcarea grava din 2014 a ramas nepedepsita, de unde si escaladarea pe care o vedem si suportam cu totii azi.

  11. Descurajarea nucleară rezista in Ucraina pana la prima bombă de avertisment lansată în Marea Neagră sau intr-o zona nepopulata. De a doua nu va mai fi nevoie ca se va retrage tot sprijinul militar acordat Ucrainei. Nu intra nimeni in razboi nuclear pentru Ucraina, nu intra nici pentru țări NATO asa ca Romania. Poate pentru Germania sau Italia da; la restul miza e prea mica.

    • @Zoli
      Va contrazic, miza e uriasa, de fapt: suprematia mondiala. O rusie tafnoasa si agresiva va fi, totdeauna, un pericol, pentru Occident. Acest razboi este oportunitatea unica de a transa lucrurile si, oricat de nimicitor va fi raspunsul Occidentului, el va fi UN RASPUNS. Adica va fi privit ca o actiune defensiva, nu ofensiva.

  12. In Cuba, conflictul nuclear a fost evitat datorita „cortinei de fier”: Brejnev stia ca nu are destule arme pentru a obtine o victorie decisiva iar cele desfasurate in Cuba necesitau timp pretios pentru operationalizare iar JFK era oripilat la gandul ca URSS a dispus arme nucleare atat de aproape de teritoriul american.

    Astazi, USA joaca cu cartile pe fata: arata clar ce poate face, cum anume o poate face si cat aloca din PIB pentru armata iar Putin stie ca nu poate contracara o eventuala ofensiva americana, indiferent daca e vorba de arme nucleare sau conventionale.

  13. Focoasele nu sperie pe nimeni, ele sunt doar niste mici dispozitive pirotehnice care amorseaza explozia conventionala sau nucleara. Pericolul il reprezinta incarcatura armelor nucleare, fie tactice (proiectile de artilerie, mine, fugase, torpile, bombe de aviatie sau rachete cu raza scurta sol-sol, aer-sol, sol-aer, aer-aer, aer-nava, nava-aer, nava-sol etc.), avand explozie nucleara de mica intensitate, cam la nivelul bombelor deja folosite in RM2, ori strategice, cu rachete intercontinentale cu una sau mai multe incarcaturi independente, ori sol-cosmos sau cosmos-sol, avand explozii foarte puternice capabile sa anihileze o tara sau un continent (inca neutilizate practic). Nimeni nu se joaca cu asa ceva si nici macar cu vorbele despre ele nu trebuie sa ne jucam vreodata, caci nu se stie cine ce crede ca ar putea sa faca daca ar putea.

    • Acelea mari, precum Satan, sunt de tip FF fuziune-fisiune. Exista mai multe tipuri de reactii acolo, iar rachetele au mai multe trepte si module. Motoarele acestor rachete nucleare sunt asemanatoare cu cele pentru rachete destinate explorarii spatiului si sunt lansate din silozuri subterane. Daca se ajunge in faza lansarii lor, se termina totul.

      • @mike – ”Daca se ajunge in faza lansarii lor, se termina totul”

        Dimpotrivă, ceea ce contează cu-adevărat este tocmai ce se întâmplă după lansarea lor. Așa au câștigat americanii Războiul Rece, tocmai pentru că știau ce se întâmplă și după lansarea lor.

        În anii ’80, în universitățile americane a apărut teoria războiului nuclear câștigabil. Însă ea se pare că nu a ajuns nici până astăzi să facă parte din cultura generală a europenilor, de asta portavocile rusești încă au de lucru pe-aici. La peste 30 de ani după destrămarea Uniunii Sovietice, asta ar trebui să fie o rușine pentru Europa civilizată.

  14. Simpla mentionare a posibilitatii utilizarii arsenalului nuclear de catre Ru trebuie sa schimbe obiectivul primordial fortelor NATO si al lumii libere referitor la invazia Ucrainei: in plus fata eliberarea teritoriilor anexate de Ru incepand cu 2014, judecarea crimelor de razboi si despagubiri de razboi, apare SI obligatoria dezarmare nucleara a Ru.

    • Ar trebui sa se dezarmeze nuclear toti fara exceptie. ONU a discutat in Adunarea Generala din ianuarie anul acesta si a deschis spre semnare documentul de interzicere a armelor nucleare (continuare cu interzicerea armelor biologice din 1972 si armelor chimice di 1993) dar nu au semnat decat 54 de tari membre din totalul de 194. Deci majoritatea guvernelor accepta razboiul nuclear?!?

      • Rusia, Coreea de Nord si Iranul formeaza un grup aparte. Turcia, UE, SUA si China ar putea fi garantii dezarmarii nucleare a acestor state pe modelul Ucraina.

    • Excelente idei domnu judex. As mai adauga si realizarea verilor mai temperate si cu mai multa ploaie. Iarna va ninge numai la munte si vor fi insorite pt solare. In zonele cu eoliene va batea vintul constant cu 22 m/s doar din directiile stabilite. De asemenea se va desfinta cancerul, covidul, ingrasarea, colesterolul si alte rele. Fiecare barbat va avea dreptul la cel putin o fecioara de 18 ani.

      Rusia va fi o mare de panselute.

      • Instructiv comentariu, degaja o serenitate juvenila induiosatoare. Despre pasari, fluturi si ale zburatoare ce stiti, se mananca?

        • Sunteți patetic domnule @judex. China garantul dezarmarii nucleare. Chiar credeți ce scrieți sau doar faceți propaganda pentru neo marxism? Știu ca visați umed, voi funcționarii europeni, la relații înfloritoare cu China, Iranul, Turcia, însă realitatea bate filmul SF în care trăiește Europa. O Europa de la Lisabona la Phenian! De ce nu?

          • @mike:
            1) “patetic” pe romaneste nu se citeste cum se scrie, se spune penibil. Asta a fost corectia de limba.
            2) Acum, corectia deficitului dvs. de intelegere: nu cred ca sunt penibil, China este ultima tara din lume care vrea escaladare nucleara azi, pentru ca este mult in urma Ru si SUA. La fel si Turcia.

  15. ???!!!! Un test asupra teritoriului Ucrainei nu ar produce daune dar ar crea un şoc electromagnetic
    Nu ar fi un test ci un atac . Revedeti ce este acela test. Si ce este aia lovitura tactica

  16. @Harald: Nu ai reusit sa produci un argument valabil si mai departe te-ai descurcat cum ai putut. Si mie imi pare rau, dar asta e realitatea.

    Cel care a adus in discutie lucruri incredibile, neargumentate, esti tu: laseri minune si nestiute tehnologii. Prin urmare, cine se ocupa cu propaganda dintre noi doi?! (acceptand ca propaganda inseamna raspandirea de informatii neadevarate si/sau neargumentate, o definitie nu tocmai corecta).

    Apoi vorbesti despre altceva – dezmembrarea Ucrainei. Ce legatura are cu discutia doar tu stii.

    Punandu-ma de partea ta, observ ca-ti bizui afirmatiile pe un anumit tipar al progresului tehnologic. Nu este suficient, o gramada de lucruri raman neschimbate sute de ani. Mai mult, orice schimbare in acest domeniu ar avea implicatii majore in vietile noastre si e greu de conceput ca ar ramane secreta, neobservata.

    Sau poate consideri ca R36 sunt prea „verzi” ca sa le suporti. Indeplinesc indeaproape visul ecologist: depopuleaza planeta si aduc iarna post atomica.

    Cineva mai sus vorbea despre „un scenariu Dr Strangelove” – sa nu se dezintegreze rachetele pe teritoriul Rusiei si sa vina norul peste rusi. Cum ti se pare situatia mentionata? E plauzibila, are 3 puncte slabe sau de la 10 in sus.

    Povestea cu inertia nu prea are sens: in general sa folosesc directii cvasi-paralele pentru atingerea tintei. Nu stiu cum iti imaginezi ca poate pune frana o racheta cu rezervoarele aproape goale.

    • Nu știi nimic despre laserele militare și capabilitățile lor, deși rușii se laudă cu ele toată ziua. Ai fost trimis aici neinstruit și încerci să descrii o Rusie-victimă, care ar fi fost invadată de Occident, dacă n-ar fi avut arme așa-zis imbatabile. Arme care în realitate sunt la nivelul rachetelor Pershing II, pe care Statele Unite le-au scos din serviciu în 1991.

      Nu ai cunoștințe de fizică nici măcar la nivel de liceu, ai doar niște cunoștințe rudimentare în materie de psihologie și încerci să manipulezi interlocutorul cu clișee care se practicau în anii ’80. Mergi la cine te-a trimis să postezi aici despre rachete rusești și spune-i că ai nevoie de mai multă instruire.

      Idiosincrazia asta cu invadarea Rusiei de către Occident e prezentă doar la cei care au crescut în fosta Uniune Sovietică și au făcut școala în fosta Uniune Sovietică. ”Du-te și nu mai păcătui!” 😀

    • @Harald:
      Nu are relevanta daca laserele sunt militare sau civile. Ce informatii concrete ai despre ele?! Dau gaura prin tabla ca burghiul de 10 prin 10km de atmosfera sau nu? Detalii.

      Nu are relevanta nici nivelul cunostintelor mele despre fizica. Ideea e sa respingi argumentul, nu sa califici/descalifici omul.
      La fel si teoria pe care ti-ai format-o despre mine: e irelevanta si are probabilitatea sa fie adevarata exact cat au ICBM-urilor sa fie doborate cu lasere. Daca nu-ti dai seama de asta, nasol.
      Faptul ca-ti dispretuiesti intrelocutorul fatis si desconsideri ceea ce se discuta vorbind mereu despre altceva sau nefacandu-ti clar punctul de vedere distruge dialogul.

      LE: Pershing II e o racheta de raza medie, pana-n 8 Mach, nu este un ICBM („IC”-ul din acronim). Ultimele sar bine de 20 Mach, chiar si cele frantuzesti, M51. (toate sunt info publice, wiki, insa pot fi verificate si mai serios)

      Un ICBM este balistic („B”-ul din acronim) si pe zborul mediu are viteza constanta (cand accelereaza este in mijlocul Siberiei sau oceanului). Manevrabilitatea este dependenta doar de masa lui. Oricum este o afirmatie imprecisa ce ai spus despre manevrablitate, acceleratie si inertie.

      Probabil ca perioda de reintrare in atmosfera, cand decelereaza, e momentul favorabil tie. Dar n-o sa scriu in locul tau.

      • @gigix – ți-am scris chiar eu asta în urmă cu 5 zile, ai pierdut disputa încă de-atunci:

        Harald 14/10/2022 At 12:20

        (…) Racheta aceea e ”gliding”, reintră în atmosferă ca un planor, la fel ca Pershing II și la fel ca vechile navete spațiale americane. Și da, sunt ușor de interceptat și asemenea rachete (…)

      • Pershing II:
        – a fost abandonat din cauza acordului de nonproliferare a armelor nucleare din 88. Cred ca a fost o faza cu astea mai mici, nu am rabdare sa citesc tot documentul.
        – orice racheta balistica intra (aproape) pasiv in atmosfera. Dar una e sa intre ca un planor cu scopul sa extinda traiectoria si/sau sa scada viteza la aterizare (transportau totusi niste astronauti) si alta e sa vina direct in cap, schimbandu-si traiectoria putin si rapid, cat sa fie greu de interceptat. In al doilea caz pierde mult mai putin din viteza, capatata, bineinteles, in buna masura datorita gravitatiei.
        – daca e sa vorbesc precis, pershing 2 nu e clasificat ca un aparat gliding, pe cand navetele spatie sunt. Oricum termenul de gliding e folosit aiurea, la astea mai noi, cu motor activ si in partea a doua a zborului (cat o fi de adevarata informatia), li se spune hyper-gliding.

        Interceptat usor:
        – este parerea ta personala.

        O zi buna!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Radu Carp
Radu Carp este profesor la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, Director al Departamentului Politici Publice, Relaţii internaţionale, Studii de securitate (2020 - ). Doctor în drept al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2002). MA în studii europene și relații internaționale, Institut Européen des Hautes Etudes Internationales, Nisa (1996). Reprezentant al Universităţii din Bucureşti în proiectul CIII-PL-0702-09-2021 - Ethics and Politics in the European Context, parte a reţelei CEEPUS III, coordonat de Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin care reuneşte universităţi central şi est-europene (2012 -). Coordonator al echipei Universităţii din Bucureşti în reţeaua ştiinţifică europeană Observatory on Local Autonomy, coordonată de Université de Lille (2015 -). Membru al Academic Curriculum Group, în cadrul E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2020 - ). Membru al Comisiei de ştiinţe politice, studii de securitate, ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică a CNATDCU (2020 - ). Membru al Consiliului de Conducere al ICR (2017 -). A ocupat funcțiile de membru al Comitetului Executiv al E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2015-2020), membru al board-ului International Centre for Black Sea Studies, Atena (2010-2012), director general al Institutului Diplomatic Român, Ministerul Afacerilor Externe (2010-2012), prodecan (2008-2010), secretar științific (2010-2012) director al Şcolii Doctorale de Ştiinţă Politică (2015-2020) la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București. Colaborări și stagii de predare: Global Campus of Human Rights, Veneţia (2019, 2020); Universitá di Genoa (2019); Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin (2019); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea din Viena (2017, 2019); National Tchengchi University, Taiwan (2016); EIUC - European Inter-University Centre for Human Rights and Democratization, Veneţia (2016, 2017, 2018); Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica (2016); Universitá degli Studi Florența (2015); Institut für Sozialethik, Universitatea din Viena (2015); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea Wroclaw (2014, 2017); Universitatea Trnava (2014); Universitatea Umea (2013); Universitatea Carolină, Praga (2013); Universitatea Bologna (proiectul internațional 156171-LLP-1-2009-1-IT-ERASMUS JUSTMEN. „Menu for Justice. Towards a European Curriculum on Judicial Studies”, 2009-2013); Universitatea Szeged (2012); The Munk School of Global Affairs, Universitatea din Toronto (2011); Universitatea „Mykolo Romerio”, Vilnius (2010); Universitatea din Atena (2000). A participat la proiecte de cercetare în colaborare cu mai multe instituţii: Fridtjof Nansen Institute - Fridtjof Nansen Stiftelsen på Polhøgda Oslo (2020 - ), Université Libre de Bruxelles (2020 - ); Comisia Europeană/CRPE (2019); Academia Română (2018); Wilfried Martens Centre for European Studies (2015); Institut für Rechtsphilosophie, Religions-und Kulturrecht, Universitatea din Viena (2006 2008); Institutul European din România (2007); Institutul „Ludwig Boltzmann” pentru Studiul Problematicii Religioase a Integrării Europene, program al New Europe College, București (2004); TMC Asser Instituut, Haga (2002) etc. A publicat 16 cărți în calitate de autor și coautor. Ultima carte publicată : O lumină în întuneric. Democraţie, stat de drept şi drepturile omului într-o lume în schimbare, Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2020. Capitole de cărți și articole publicate în: Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Lituania, Polonia, Republica Moldova, Olanda, SUA, Ucraina.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro