joi, iunie 20, 2024

Despre apărarea Europei

Prea puțini politicieni au curajul să vorbească în aceste zile de campanie electorală despre cel mai important subiect al perioadei: siguranța Europei. La Bruxelles deja se discută despre noua strategie de apărare și depre posibilitatea de a avea un comisar dedicat acestui domeniu, dar la noi liniște și pace. La fel ca în atacurile rusești asupra Odessei, suntem neștiutori și indiferenți când vine vorba de subiectele majore și aflăm cu uimire că frontul e la 200 de km de noi.

Și asta în ciuda faptului că sondajele de opinie confirmă că peste jumătate din cetățeni pun apărarea în topul îngrijorărilor lor. Pentru clasa politică de la noi, tema lipsește din majoritatea programelor electorale. Deși jurnaliștii încearcă să obțină răspunsuri, mai toți candidații la alegerile europarlamentare se eschivează oferind platitudini despre garanția pe care ne-o oferă apartenența la NATO. Zero idei, zero interes.

Pardigma în care discutăm despre apărare s-a schimbat în ultimii trei ani mai mult decât în tot intervalul de când România este membru NATO. Însăși natura războiului s-a schimbat. În ultimii 20 de ani armatele NATO au fost învățate să poarte un război de contrainsurgență. Indiferent dacă vorbim despre Afghanistan ori Irak, despre Mali sau Niger, intervențiile americanilor și europenilor au avut drept misiune să neutralizeze mișcări teroriste și fanatici religioși. Astăzi însă ne-am întors într-o logică a războiului clasic, în care armate de sute de mii de soldați duc lupte de uzură la granița dintre Ucraina și Rusia, iar rachete balistice zboară dinspre Iran spre Israel.

Europa și, implicit, România sunt deja în război indiferent de etichetele pe care le pun unii și alții. Suntem atacați zilnic cibernetic și informațional de către Rusia, o realitate de necontestat. În apele internaționale, navele europene sunt atacate cu rachete iraniene. Și asta în contextul în care ascensiunea extremiștilor în Europa ne dă fiori și toți privim cu groază la sondajele privind alegerile prezidențiale din SUA. Ipoteza în care, indiferent cine va fi viitorul președinte SUA, americanii vor fi obligați să se distanțeze de apărarea Europei și să își păstreze forțele pentru adevăratul lor inamic, China, nu suna deloc bine. Pentru vest, Rusia sau Axa Rezistenței condusă de Iran funcționează ca interpuși simbolici ai Chinei în lupta cu vestul.

Din acest motiv Europa trebuie să fie în stare să se protejeze indiferent de ce va face America. Dar pentru a face față oricărui război, este nevoie de două elemente: militari și armament. Cele mai multe armate europene, iar armata română este fruntașă, acuză în mod constant lipsa de resursă umană. Există însă soluții deja în curs de implementare, de la creșterea soldelor militarilor ori schemele de antrenament periodic a unor rezerviști voluntari și până la serviciul militar obligatoriu introdus în state nordice. Indiferent de situație, resursa umană a Europei este considerabil mai mare față de cea rusă, iar militarii europeni sunt deja antrenați să lupte împreună în exerciții NATO.

Dar degeaba ai o armată dacă nu ai suficient armament. Ucraina nu a cerut trupe, ci a cerut întotdeauna armament. După mai bine de un an de blocaj pe front, armata rusă a preluat inițiativa în Ucraina atunci când furnizarea de armament american a fost blocată în Congres, iar europenii nu au mai fost în stare să compenseze. Problema Europei nu este cea a inexistenței unei armate, ci a lipsei de armament. Iar istoria modernă ne arată că marile războaie sunt câștigate de statele care sunt capabile să se mobilizeze și să producă mai mult armament. Al Doilea Război Mondial a fost câștigat nu doar de soldații care și-au sacrificat viața cât mai ales de industria americană care a furnizat muniție mult peste capacitatea de producție a Germaniei. Războiul rece a fost câștigat după 40 de ani fără niciun glonț tras pur și simplu pentru că Uniunea Sovietică nu a mai făcut față industriei de apărare americane.

Dar tocmai capacitatea extraordinară a industriei de apărare americană, care a salvat Europa în două rânduri, este cea care a făcut ca mușchii apărării europene să se atrofieze aproape complet. Faptul că noi nu putem avea o discuție publică despre problemele reale e mai îngrijorător chiar și de cât ascensiunea AUR în acest context.

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Acum cativa ani frontul era si mai aproape de noi, ba in est ba in vest, si nu ne-am mai speriat (sau nu primisem ordin sa ne speriem). Dar problema apararii nationale trebuie sa fie tratata cu maximum de seriozitate la toate nivelurile (nu ca problema pandemiei covid) caci armata este coloana vertebrala a oricarei natiuni.
    Vechii aliati ne-au redus armata la mai putin de jumatate, noii aliati la mai putin de jumatate din ce ramasese, iar rezervistii sunt prea putini si prea batrani. Trebuie sa redevenim ce am fost si mai mult decat atat!

  2. Pentru o aparare eficienta a Europei, este nevoie de o armata comuna. Unica.
    Recititi Eisenhower:”Cruciada in Europa”. Napoleon nu a fost un geniu militar, ci a avut norocul sa lupte cu armate coalizate, pe care a reusit sa le invinga. Atita timp cat comanda este divizata, armatele respective sunt deja invinse.
    Asta e prima problema ce trebuie rezolvata!
    A doua problema, este blocarea „veto”- urilor agentilor dusmanilor. In toate deciziile europene, aceleasi tari se opun la masuri comune. Tarile respective trebuie sa fie oprite legal. Sau excluse!
    In al treilea rand, e nevoie de o industrie a apararii comuna, cu fabrici si centre de mentenanta risipite uniform in toata Europa. Sunt mai aproape de potentialul agressor, cu efecte benefice pentru front, dar si disipeaza tintele atacurilor dusmane. (Pe linga problemele economico-sociale reprezentate de industria dezvoltata uniform, in toate zonele europene.)
    Faptul ca in Romania nu se discuta aceste probleme si nu avem voci care sa explice necesitatgea lor, arata ca partidele noastre nu sunt interesate de UE. Ele se lupta doar pentru placinta din tara, reprezentata de bugetul pe care pot sa-l jefuiasca. La UE trimit doar copii de minge, cu ordinul de-a ridica labuta cand li se ordona.

    • Corecta si pertinenta argumentatia dv.
      !!! In Ro nu mai avem adevarati barbati de stat ci doar politruci, plagiatori si idioti utili. Iar cei care mai vor si stiu ceva sunt repede inlaturati.

  3. O atenționare binevenită și care trebuie, da, discutată. Mai ales că implică mari probleme, nu numai de soldați și armamente ci și de suveranitate națională. Fiindcă, vai, CINE va fi COMANDANTUL armatei europene? Va accepta de exemplu Franța ca armata ei să fie condusă de la Bruxelles de un comandant german? Mira-m-as!
    O armată europeană va fi condusă de un factor politic supranațional, conform unor interese politice. Menționez doar că o armată nu se conduce prin mijloace democratice ci prin ordin. Iar ordinele le vor da cei mari…
    Eu nu am nicio încredere în ORDINELE camarazilor europeni. Deloc.

      • Apăi Lucifery baci, ne place, nu ne place, federalizarea Europei este inevitabilă. Nu poți face sarmale fără să toci carnea, nu poți și să faci omletă și să păstrezi ouăle în coajă, oricât de mult ai ține la coajă, dintr-un simplu motiv: o să o iei pe coajă, mai devreme sau mai târziu. Iar federalizarea nu este nici măcar stadiul final: stadiul final va fi Uniunea Europeană pe bune.

  4. Daca schimbam putin perspectiva din care privim „evolutia” scenei politice romanesti, atunci se poate explica mai usor „incapacitatea” Romaniei de a intelege cum arata viitorul si care sunt directiile de urmat.
    In Romania, dupa ’89, a venit la putere un regim al carui scop clar (si declarat catre rusia) a fost intarzierea cu cel putin 10 ani a startului democratic. Iar echipa baietilor din esalonul doi al PCR si-a facut treaba. Pe langa sabotarea democratiei, Ilici Iliescu si discipolii sai au mai „reusit” si altele:
    – devalizarea economiei;
    – sabotarea, cu obstinatie, a construirii de drumuri rapide si a modernizarii retelei de cai ferate; (astazi, impinsi de la spate de aliatii occidentali, ne-am apucat sa construim autostrazi si chiar si omul de rand intelege importanta strategica a cailor ferate si drumurilor de viteza, aici, la Marea Neagra,pe langa rusia putinista;
    – distrugerea cvasi-iremediabila a sistemului de educatie si invatamant din Romania, fiindca un popor instruit si educat este imun la propaganda si-si alege ideri instruiti si educati;
    – infestarea, in adanacime, a aparatului de stat cu politruci incompetenti, needucati si neinstruiti – calea cea mai sigura catre contra-performanta guvernamentala.
    Romania inca este infiltrata, la toate nivelurile, de agenti de influenta pro-sovietici si nu da semne ca isi doreste sa se „scuture” de ei, asa cum face Polonia, de exemplu.

    Fara indoiala, Europa trebuie sa fie capabila sa se apere, cu succes, singura.
    Trebuie sa ridice o noua Cortina de Fier, inalta pana la cer, pe granita legala a Ucrainei cu rusia.
    Trebuie sa aiba instalat, in Ucraina democratica, un sistem multistrat de aparare aeriana.
    Trebuie sa fie pregatita, oricand, sa raspunda rapid si decisiv oricarui tip de atac venit din Est.
    Trebuie sa incerce sa fie, permanent, in fruntea cursei tehnologice.
    Trebuie sa-si asaneze „mlastinile” ideologice care o slabesc (Serbia, Ungaria, Austria si organizatiile anti-democratice din tarile europene).

    • Iliescu a spus ca avem capitalism de cumetrie, Constantinescu ca avem democratie de fatada si ca securitatea bantuie peste toate, Basescu ca avem stat mafiot iar Iphannis ca avem stat esuat. Asa ca, oricum o dam, in 35 de ani nu am facut progrese notabile. De altfel, aceastea explica emigrarea a peste 4 milioane de cetateni romani.

      • @Agora
        Sa nu amestecam lucrurile, totusi si sa nu diluam responsabilitatile. Fiindca noi toti am fost suficient de prosti incat sa nu intelegem importanta „punctului 8 de la Timisoara”, Ilici Iliescu si ai lui au creat un „ecosistem” care, intelegem astazi, a sabotat evolutia Romaniei si ne-a intarziat cu mai mult de 10 ani (asa cum se angajase Iliescu, fata de rusia – vezi interviul de aici: https://www.youtube.com/watch?v=NyS1yHxhFt0 ).
        Celor ce nu au urmarit interviul si mai au iluzii despre evenimentele din decembrie ’89, le recomand sa-l parcurga, cu atentie.
        Astazi, la mai bine de trei decenii, Romania inca este infestata masiv de agenti pro-sovietici, in politica, administratie, massmedia etc. Si inca nu dam semne ca suntem hotarati sa-i purjam…

  5. Al Doilea Razboi Mondial a fost castigat de Aliati datorita adecvarii corecte a capitalului pentru industria de aparare. Americanii au stiut cum sa finanteze razboiul si l-au castigat. Pe doua fronturi simultan!
    Razboiul rece nu a fost nici castigat si nici pierdut. Uniunea Sovietica s-a prabusit pur si simplu sub propria incompetenta economica, in propria voma bolsevica iar razboiul rece s-a terminat lasand in loc un conflict mocnit, transformat brusc intr-unul fierbinte in diverse locuri din lume, ultimul fiind Ucraina.

    Marea problema a Europei nu e lipsa militarilor si nici a armamentului ci lipsa vointei politice de a construi sistemul economico-financiar necesar sustinerii militare a conflictelor. Intotdeauna, razboaiele au fost castigate de cei care au alocat mai multi bani/resurse. Statele europene ar trebui sa inceapa sa constituie un fond comun si un mecanism de creditare eficient destinate exclusiv finantarii industriilor de aparare si a armatelor de profesionisti, potrivit unei strategii militare comune.

    O alta problema majora e influienta ruseasca la varful conducerii unor state europene, cum sunt Ungaria, Serbia sau Austria. Aceste state dezbina unitatea europeana si sunt un obstacol serios pentru consensul necesar in plan economic si militar.

    Nu in ultimul rand, noi am construit o adevarata blocada de sanctiuni impotriva rusilor, fara o analiza riguroasa asupra implicatiilor acestora, aducand partile in pozitii ireconciliabile. In conditiile astea, o confruntare militara mi se pare foarte posibila si ar trebui sa fie preocuparea numarul 1 pentru Parlamentul european si NATO. Intre timp, ar trebui sa regandim relatia cu China, mai ales economic. Cata vreme UE este vazuta de China ca o piata sustenabila pentru uriasa industrie chineza, Rusia va latra la UE dar nu va ataca.

  6. „Europa și, implicit, România sunt deja în război indiferent de etichetele pe care le pun unii și alții”. Exact! Suntem in razboi, chiar daca nimeni nu recunoaste acest lucru in mod deschis, cu exceptia unor state care sunt cu adevarat preocupate de acest lucru, care evalueaza situatia de securitate cu ingrijorare si care nu se tem de alegerile care urmeaza. Cum sa „ingrijoram poporul cu televizorul” in privinta acestui razboi si amenintarilor reale din preajma noastra, tocmai acum in prag de alegeri? Vreti sa speriem oamenii si sa pierdem tot? Cam asta este strategia de aparare a Romaniei. Faptul ca din ce in ce mai multe state europene (NATO) accepta ca Ucraina sa loveasca tinte din interiorul Rusiei, nu arata decat ca NATO va intra treptat in razboi cu Rusia si se va apara. Este o strategie „soft” de a porni un razboi si de a arata Rusiei ca NATO nu se joaca.

  7. Daca rusia intra, ipotetic in Letonia, vor veni trupe franco germane sa lupte in transee langa Riga? Isi vor trece industriile pe modul razboi declarand mobilizare partiala pentru a lupta fizic cu muscalii in estul continentului? Am dubii serioase ca raspunsul e da. Nu se poate avea incredere oarba in vest, mereu au folisit estul ca moneda de schimb cu rusnecii.

    • Da, pentru ca urmatoarea tara din „meniul” lui Putin va fi Germania, cel putin regiunea fostei RDG. Apoi va continua sa avanseze inspre vestul Europei, daca va putea. Deci eu as zice ca nemtii si francezii sa lupte cot la cot cu letonii, polonezii, romanii, etc., pentru ca este in interesul lor.

    • Așa e! Decât să lupte cu mari cheltuieli, nu mai bine ne trădează ca de atâtea ori în istorie în favoarea Rusiei ( vezi trădarea Cehoslovaciei în 1938, trădarea Poloniei în 1939 când a fost lăsată singură, trădarea lui Churchill de la Moscova când a cedat tot Estul Europei prin acordul procentajelor, trădarea de la Yalta când Polonia a fost trădată a doua oară, trădarea de la Potsdam când Cehoslovacia a fost trădată a doua oară și, mai în zilele noastre, trădarea Moldovei, Georgiei și Ucrainei)?
      Domnule, mi-e frică de TRĂDARE!

      • Solutia ar fi fost o clasa politica si servicii care sa fi depasit gandirea de papuasi tribali mioritici si sa obtina arma atomica. Altfel dupa parerea meu exista zero garantii reale de supravietuire statala. Iar ne bazam pe noroc?

  8. Suntem în război. De când? Aici este șpilul și ghiventul.
    Încă de când Putin se simțea amenințat de extinderea NATO – summitul București 2008. Deci inainte de 2014 (prima acțiune agresivă a lui Putin)
    Dacă Putin o lua serios în plin imediat după Crimeea, astăzi Ucraina ar fi fost în mai mare siguranță.
    Europa are nevoie de o armată europeană, cu NATO sau fără (dacă Trump ajunge președinte, armata europeană ar trebui să fie înființată alaltăieri).
    Rusia, cât timp nu părăsește mentalitatea revanșist imperialistă (revedeți istoria, Rusia s-a extins nelimitat politic spre est, dar a întâmpinat permanent probleme în extinderea spre Europa (a pierdut Finlanda, Basarabia/Moldova, țările baltice și acum Ucraina).

  9. Pai Europa (aia veche si din vest) are tot timpul un Plan B. Face pace cu Putin, se retrage pina la Viena, ii da lui Vladimir tarisoarele astea mici care le put occidentalilor si mai primeste si gaz/petrol. Business as usual apoi inca 50 de ani. Deocamdata inca o scalda, o lalaie, o tin in sedinte, dar cind se pun ei contabiliceste pe treaba – in loc de regimente olandeze, suedeze si spaniole in transee pe la Vaslui, mai bine fac o afacere buna. Doar nu or muri ca prostii pe Prut sau undeva pe linga Odessa sau doamne fereste, sa scada cumva dividendele la bursa, pachetele de actiuni si banchetele cu caviar, sampanie si stridii?
    Politrucii nostrii locali de ce sa se agite cu „amenintarea razboiului”? Chiar ati vrea sa isi strice digestia” Sa isi deranjeze sansele de fotoliu de primar sau scaunul de europarlamentar? Le reprosati ca nu se pun in discutie temele majore gen razboi, Putin si etc?
    Pai la javrele noastre de partid Planul B e urmatorul – daca rusii nu cedeaza si se apropie, schimba macazul. Peste 2-3-4 ani toata clica pnlpsdusrudmraurreper si care mai is o sa inceapa sa ne toarne alte minciuni, cu 180 de grade fata de alea pe care le toarna acum – ce buna e Rusia, ce misto e China, ce economie faina avem, ce de-a pace ne-au adus. Totul coregrafiat bineinteles cu pastrarea ciolanului, privilegiilor, pensiilor speciale, pozitiilor in servicii si in punctele cheie ale economiei. Doar nu mai crede cineva ca vreun politician de pe undeva a intrat in politica pt niste principii?
    Apararea Europei si apararea Romaniei stau nu in rachete , tancuri, armate si munitie. Stau in socotelile unei clici care navigheaza cum ii iese mai usor sa treaca mai multi bani in conturi, Atit.

    • NATO e USA. Deocamdata administratia actuala e atat de slaba incat Ucraina cam e pe marginea prapastiei. Rusii nu vor face revolutie. Ucraina trebuia inarmata serios daca politicienii americani nu erau niste papa lapte. Acum au mirosit slabiciunea toti sacalii. Ordinea mondiala se bazeaza pe suprematia absoluta a USA. Daca o pierde va fi JALE (razboi atomic).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrei-Razvan Lupu
Andrei-Razvan Lupu
Deputat în cadrul Comisiei de apărare, ordine publică și siguranță națională. Cadru didactic la Facultatea de Drept a Universității din București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro