marți, mai 21, 2024

Despre bugetarea participativă în România. Și de ce este ignorată de primari

Discutăm de (prea) mulți ani despre creșterea implicării cetățenilor în procesele de decizie și despre opacitatea administrațiilor locale din România. Pur și simplu, primarii și majoritățile politice din multe orașe românești, mai mari sau mai mici, cred că știu mai bine decât cetățenii ce vor aceștia. Ce investiții, ce tipuri de proiecte, probabil și ce tipuri de borduri și pavele. Exagerez, desigur, nimeni nu vrea pavele schimbate o dată la doi ani (nimeni din cetățeni, evident), dovadă și că pe procesele de bugetare participativă apar cu totul alte investiții decât cele preferate de multe orașe din România.

Partea cu adevărat gravă este că prioritățile și proiectele de investiții publice sunt rareori parte a unui proces de consultare sau coerent fundamentate. De cele mai multe ori, deciziile sunt luate intern, în birourile primăriei, fără dezbatere publică. A urca pe o pagină web (haotic structurată de multe ori) un document scanat, cu investițiile deja votate, cu niște argumentări demne de doctoratele  unor lideri politici români și să spui că asta înseamnă dezbatere publică este totuși o glumă.

Ce este bugetare participativă? Pe scurt, este unul din multele (foarte multele) instrumente de implicare prin care cetățenii pot avea un cuvânt de spus în investițiile decise de administrații locale, primării în cazul nostru. Principiul este destul de simplu. Administrațiile locale pot aloca o parte a bugetului de investiții pentru proiecte propuse și votate direct de cetățeni, la nivel de oraș, cartier sau școală. Iar bugetarea participativă este utilă acolo unde consultările și dezbaterile publice privind investițiile (multi)anuale sunt mai degrabă formale, un dialog real între comunitate și administrația locală lipsește. Adică fix așa cum este cazul multor administrații locale din România.

Nu este însă Sfântul Graal al implicării civice în procesele de decizie de la nivel local ci poate suplini numai parțial lipsa de dezbateri publice privind prioritățile administrației locale, fiind limitată ca pondere financiară și impact. Totuși, poate indica tematicile abordate de cetățeni în comparație cu deciziile administrației. Ajută acele priorități, susținute de un grup de cetățeni entuziaști, însă marile proiecte de investiții au nevoie de forme de consultare mult mai extinse și structurate. Și poate ajuta și la coeziunea administrație publică – comunitate, în condițiile unei implementări cu succes a programului.

Ne-am uitat la CRPE la ce a presupus programul de bugetare participativă în România în ultimii trei ani. La nivelul reședințelor de județ și Bucureștiului. Le luăm pe rând.

În 2022, numai 13 reședințe de județ (nu am inclus Bucureștiul) au derulat programe de bugetare participativă în 2022.  Bugetul total a fost de 33.65 milioane RON (poate părea mult, dar reprezintă numai 0.2% din veniturile reședințelor de județ).Și putem sta fără griji, este vorba de o alocare maximală, multe dintre aceste proiecte votate nu se vor implementa niciodată. În 2021, bugetul a fost de puțin sub 16.5 milioane RON, iar în 2020 3 milioane RON. Progresăm.

În București, tot în 2022, numai Primăria Sector 1, Primăria Sector 6 și Primăria Capitalei au desfășurat programe de bugetare participativă. Cu un buget teoretic de 7.2 milioane RON (1 milion la Primăria Capitalei, 1.2 milioane la Primăria Sector 6, 5 milioane RON la Primăria Sector 1). Cum scriam mai sus, aceste alocări sunt mai degrabă teoretice, căci Primăria Sector 1, de exemplu, deși a lansat programul, l-a pregătit atât de prost încât e deja abandonat. Din 7.2 milioane, rămân deci 2.2 milioane RON.

Dacă ar fi să caracterizăm cum văd multe dintre administrațiile noastre bugetarea participativă sau, prin extenso, implicarea cetățenilor în orice fel de decizie sau investiție locală, expresia pe care am folosi-o ar fi povară administrativă. Este și aceasta o consecință a unei gândiri administrative care ignoră deseori implicarea cetățenilor în decizia publică locală și nu vede în cetățeni, grupuri civice sau ONG-uri un partener de dialog.

Din păcate, și calitatea programelor lasă mult de dorit. Chiar și acolo unde se implementează sau au fost implementate în trecut (avem, de exemplu, 25 de reședințe de județ care au votat HCL-uri pentru bugetarea participativă). Numeroase municipii au inițiat și ulterior abandonat programele de bugetare participativă. Programele se lovesc de multe ori de decizii unilaterale ale administrațiilor de a vota regulamente fără consultarea comunității, de inconsecvență în derularea programelor, de (multe) proiecte votate și niciodată implementate, de o promovare redusă a programului.

Să ne uităm și repartiția per partide politice. La nivel de reședințe de județ (fără București), 2 din 4 administrații USR (Timișoara, Alba Iulia) au desfășurat programe de bugetare participativă în 2022, cu Brașov având noul regulament în dezbatere publică (anterior, municipiul a lansat programul și în 2020, și în 2021). 6 din 15 (40%) administrații cu primari PNL au implementat bugetarea participativă în 2022 (Bistrița, Cluj-Napoca, Constanța, Oradea, Suceava, Tulcea). Numai 2 din 15 administrații PSD (Pitești, Baia Mare) au avut un program similar. 1 din 3 administrații UDMR a implementat un program de bugetare participativă în 2022 (Miercurea-Ciuc). Primăria Târgu Mureș, condusă de un primar independent, are bugetare participativă de anul acesta. Primăria Râmnicu-Vâlcea (primar PER) a introdus bugetul participativ tot în 2022.

Pe lângă alocările financiare modeste, câteva caracteristici (ce conturează un tablou mai degrabă sumbru) ies în evidență la nivelul programelor de bugetare participativă, afectând orice formă de  implicare în decizia publică locală. Subliniem din nou lipsa de transparență a multora dintre administrațiile publice locale cu privire la prezentarea datelor privind programele de bugetare participativă. Această opacitate afectează toate etapele programului, dar în special etapele de implementare a proiectelor votate de cetățeni, respectiv de monitorizare și evaluare a acestora.

  1. Capacitatea limitată a administrației de a implementa într-un termen predictibil și într-o manieră transparentă proiectele votate de cetățeni. Acest lucru se întâmplă deși proiectele în sine au fost declarate eligibile de către o comisie formată, în majoritatea cazurilor, exclusiv din personal al primăriei, iar obiectivele, activitățile și termenele propuse au fost astfel validate intern de administrație. În cadrul acestui proces de verificare a eligibilității, ajustările propunerilor de proiecte, acolo unde este cazul, ar trebui să fie o urmare a dialogului dintre cei care au depus proiectul și administrația locală. Ceea ce nu se întâmplă.
  2. Implicarea redusă a comunității locale (grupuri civice, fundații comunitare sau ONG-uri) în toate etapele programului, dar mai ales în cele de validare a propunerilor de proiecte, respectiv de implementare și monitorizare. Procesul este unul coordonat aproape exclusiv de administrația locală și, în cel mai bun caz, cei care depun proiectele au numai un rol de monitorizare. Și acela limitat de opacitatea procesului și lipsa datelor publice.
  3. Lipsa de deschidere a administrației în etapele premergătoare lansării programului. Și acest lucru este o consecință a modului în care se iau deciziile publice, fără consultare și cu o transparență limitată. Repetăm, a pune pe pagina proprie un regulament de bugetare participativă, fără alte măsuri complementare, nu înseamnă transparență și nici consultare publică. Fără implicarea comunității în stabilirea regulamentului de desfășurare, organizarea de ateliere de pregătire pentru comunitate, o campanie eficientă de comunicare, sunt puține șanse pentru o efervescență crescută în jurul programului.
  4. Inconsecvență în derularea programului, cu numeroase proiecte pregătite superficial și ulterior abandonate. Municipalități cu programe de bugetare participativă votate în consiliile locale nu implementează și programul în sine. Municipalități care își aduc aminte de bugetarea participativă o dată la doi-trei ani și atunci lansează un program superficial pregătit. Municipalități cu proiecte declarate eligibile, votate de cetățeni, cu un calendar asumat, care nu sunt implementate nici după doi-trei ani sau deloc. Chiar și programe participative limitate ca magnitudine și cu alocări modeste sunt mai degrabă privite ca o povară administrativă.

Am scris pe larg despre acest subiect în două rapoarte publicate de Centrul Român de Politici Europene. Primul, Bugetarea participativă în București – între dezinteres și neîncredere în administrația locală, s-a uitat la programele de la nivelul Bucureștiului. Așa puține câte sunt. Al doilea, Cum arată bugetarea participativă în România, s-a uitat la programele participative de la nivelul reședințelor de județ. Mai multe, dar cu fragilități similare.

Pentru a încheia totuși într-o notă optimistă, sunt și unele orașe din România cu programe de bugetare participativă care funcționează ceva mai bine. Chiar dacă alocările sunt în general reduse și aici. Timișoara a ieșit în evidență în analiza noastră, cu cele mai multe proiecte depuse, cele mai multe voturi, cel mai votat proiecte, cu membrii comunității în comisiile de selecție/eligibilitate, cu ateliere de popularizare a bugetării participative, etc.

Iar despre cum putem îmbunătăți procesul de bugetare participativă am scris pe larg în rapoartele de mai sus. Am propus atunci zece pași pentru procese participative care să răspundă cu adevărat unor nevoi din comunitate, cu un design al programului stabilit împreună cu membrii comunității. Reluăm doar primele două idei: (a) asumarea de către aleșii locali a programelor de bugetare participativă ca instrumente cheie de implicare a cetățenilor în procesele de decizie de la nivel local și (b) elaborarea programului de bugetare participativă în colaborare cu cetățenii, grupurile civice și ONG-urile din comunitate.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. @ Dl.Damian: raspunsul la „de ce Primarii…bugete…etc….” este simplu de inteles printr-un singur titlu al unei singure carti:
    „Optimal allocation of capital under budgeting constraints” (s-o gasi cineva sa traduca prostia asta) si s-o preia, partial, pina si din Regulamentul 1999/2018 al CE, care se refera la o alta prostie: guvernanta
    Deci, cum spuneam raspunsul e simplu: problema de educatie si profesionalizare, atit de la nivel local cit si pina la cel mai inalt nivel – guvernamental…nu vedem citi analfabeti si „doctori” avem in establishment, de parca astea ar fi o policlinica veterinara deja

    • Cred ca este vorba de locuri geometrice.
      Am invatat asta in clasa a IX-a la liceu.
      O chestiune de matematica/geometrie in esenta cand datele problemei sunt fixe. Ceea ce nu este cazul acum.
      Si nu cred ca ne putem astepta de la clicile corupte de politicieni sa promoveze oameni necompromisi cu pregatire solida in matematica, fizica, chimie, biologie etc.

  2. Primarul Tîrgu Mureșului nu este independent, ci a fost și este membru UDMR, doar ca legile proaste din ROMÂNIA date de psd, pnl, udmr permit astfel de aberații.
    Despre bugetarea participativa merita spus ca este de fapt o improvizatie.
    Fara sa schimbi legislatia de la centru, doar suntem o tara centralizata si legile se dau doar in Bucuresti, legi ce permit mici improvizatii la nivel local, nu se va schimba nimic.
    Politrucii din psd pnl udmr nu prea au nevoie de oameni care sa dezbata si sa le creeze probleme.
    Ei stiu ca legile date de ei de zeci de ani, legi ce sunt in vigoare si acum, nu permit la nivel local sa concureze alte grupuri de oameni, cu ale lor proiecte la locale in cazul a 90-95%.Da, de zeci de ani cind lumea iese la vot alege din maxim 5-10% piata potentiala de candidati, deoarece psd pnl udmr au avut grija sa nu se invete nimic in scoala despre libertatea de a candida, de a fi ales si sa pastreze aceste legi in vigoare, inclusiv acum si pentru 2024.
    Totodata, pe linga primarii noi mai avem si Consilii Judetene.
    Crezi ca ele nu ar merita sa organizeze asa zise bugetari participative?

    • @ Dan, citeva clarificari va rog:
      1. nu cred ca bugetarea participativa chiar este o imporvizatie (daca veti citi comentariul subsemnatului, poate, veti intui – nu cred ca si veti intelege – ca este un „instrument” de planificare micro/macro economica, incepind de la nivel local (adica in atributiile APL, intra, fara dubiu, infrastructura: apa, canalizare, energie gaze, electrcia, termica, transport, etc, etc.)…si, poate vom intelege ca, pe linga cele mai sus enumerate, intra si panselutele, tirgurile de Craciun si alte alea…
      2. Legile proaste de la Centru: pina aici, aveti dreptate, dar, trebuie sa clarificam ceva: CARE CENTRU ? …Bruxelles sau Bucuresti ?…noi ar trebui sa aplicam uniform aceeasi legislatie, (buna !), dar, intr-adevar nu o prea facem ?

    • @ Durak: YES !…eu !
      am fost comandant de grupa de pionieri, , al detasamentului clasei a V-a C, din Unitatea Scolii 152-Cuibul cu Barza !.
      A fost prima mea experienta in pozitie manageriala, pe care o tin minte si acum !…cu mare, mare placere…devenisem „mare” in fata Doinitei

      • Si pe mine m-au facut si pionier si UTC-ist in primele serii.
        Si fara pile! :))

        Dar vazind expresia Cuibul cu Barza, nu pot sa nu imi amintesc ca:
        a. legionarii erau organizati in cuiburi.
        b. Si organizatia sionista pentru stangisti (Ha Shomer ha Tzair) este INCA organizata tot in cuiburi. „Chen” (cuib) in ivrit. Pentru mine asta a fost un soc.
        Si nu ar fi trebuit sa fie, pentru ca stiam ca si in UK, PANA IN ZIUA de astazi, la Partidul Laburist se canta INTERNATIONALA!
        Imi amintesc si de un banc cu un rom prins de Siguranta in Romania si care este pus sa cante Internationala cu flatulente.
        Dar cantecul se termina brusc cand ajunge la „Hai la lupta cea mare!” :))

        • Aveati inca din tinerete viziuni comuniste si traiati la intensitate maxima inaltatoarele indemnuri socialiste. Altii nu au fost facuti nici pionieri nici utecisti, pentru de tineri au gandit altfel.

          • Gresit!
            Nu sunt mândru de loc și de mic am primit o educație umanista necomunista.
            Dar cei care nu erau primiți in primele serii erau mai slabi la învățătura.
            Sunteți/ați fost in categoria asta?
            😜

  3. Dupa umila mea parere cred ca sunt evitate bugetele participative de catre Primari si Armata de consilieri locali.
    Acestia evita discutia cu alegatorul / alegatorii pe care-i considera buni doar sa voteze.
    Sifonarea banului public conteaza!
    Dau un exemplu banal la Ploiesti:

    Pregatirile si impodobirea orasului pentru sarbatorile de iarna.

    Nu a fost nicio consultare publica.
    Niciun buget participativ.
    La actuala criza energetica nu se cadea un asemenea dezmat.
    Nu a fost niciun proiect ponderat, echilibrat si de bun simt intr-o perioada de mari scumpiri a pretului la energie.
    A inceput inainte de 1 decembrie, orasul e impodobit ca Las Vegas, bogatie suprema s-ar zice, opulenta, lumini, trupe fara spectatori, ploua, ploua, ploua si „bucuria” e maxima.
    Adica pentru ploiesteni e „chelul cu tichie de margaritar” petru ca:
    – Primarul si acolitii sai nu au putut asigura apa calda trei luni din august 2022 iar caldura se intrerupe cu zilele in oras.
    – un buget participativ ar fi identificat aceasta problema de reparatii la cazanul de la Brazi dar nimeni din Primarie nu ridica aceasta probleme.
    Luptele interne conduse de Primar tin agenda ocupata.
    – nu s-a realizat nicio parcare in orice regim juridic,
    – actualul sediu al Primariei geme de functionari desi actualul spatiu a fost cedat de Petrom pentru un Spital de Pediatrie.
    Peste noapte a fost ocupat de Primarie si cine a avut o pila s-a angajat acolo.
    Un buget participativ ar fi continuat ideea si proiectul de Spital de Pediatrie dar cei anintiti mai sus nu i-a interesat de nevoile reale a comunitatii.
    Acum cei de care vorbeam cauta un alt spital pe care sa-l transforme in Spital de copii.
    Dupa voia Primarului si a gaştii sale.
    De aceea vedeti doar 10 sau 20 de UAT dn cca 3800 de unitati adm.teritoriale cu bugete participative.
    Sifonarea banului public conteaza!

    • @dl.Jean,
      Intimplator, am ceva info mai detaliate despre ce se intimplain Ploiesti…nu-i vad deloc bine pe Ploiesteni, si nici nu stiu ce li se va intimpla iarna aceasta, daca va fi ceva ceva mai frig
      Iar Primarul /aut. publice locale, etc. sunt complet pe dinafara problemei

  4. Am participat anul acesta la 2 competititi participative si pot sa spun ca sunt manipulate si de fapt iese tot „cine trebuie” . Si nu , nu erau gestionate de PSD, PNL, UDMR, AUR si ce mega-moralistii de la USR.
    Cum au facut? Simplu:
    – la evaluarea initiala a proiectelor propuse, exista o „comisie interna”, numita evident de Primar (sau Viceprimarul care raspunde de domeniul respectiv) si e din aparatul administrativ intern. Niste tantici useriste atoatesiutoare isi dau cu parerea despre toate- de la gaini la sateliti si filtreaza ce proiecte ajung sa fie „eligibile” si votate. Sau mai rau, cum a fost la cea de la PMB, la fiecare din cele 5 sau 6 domenii, au eliminat de pe lista de eligible spre votare TOATE proiectele cu exceptia cate unuia. Astfel, la 5 din cele 6 domenii, s-a putut „vota” de fapt doar acel unic proiect „selectat” de comisie (netransparenta), si practic fiecare proiect a „alergat” singur pe domeniul sau. Curat „democratie” si ce mai , „participativ”. Da, adica cu participarea gastilor din Primarie.
    – daca totusi se permit mai multe pe domeniu (cum a fost la un anumit sector), alta speta- nu exista niciun control real al modului de votare. Te duci pe strada, faci informare, obtii voturi in timp real acolo si vezi consternat cum simultan, dar fix in acelasi timp si proiectul aflat pe locul nr 1 creste si el cu fix nr tau de voturi si distanta se mentine fata de tine. Cresti 10 voturi. Creste in acelasi timp si el 9 sau 10. Te duci a doua zi, in parc, contactezi oamenii, obtii 9 voturi? creste si acela de pe locul 1 cu 8 sau 9 voturi!!!
    Explicatia furnizata de un ITist: e un contor setat automat sa tina „distanta” de competitie- cum primesti tu un vot sau doua, primeste si cel „agreat”, in mod automat. La final, cand s-a tras linie, degeaba iesi poate primul, ca iese o „analiza” cum ca X % din voturile tele nu ar fi fost reale. ale celui care „trebuia” (dar ai vazut cum cresc subit odata cu ale tele), se pare ca erau valide. Cum controlezi daca spun adevarul sau nu? Evident, nu ai cum. A iesit pe acel domeniu proiectul dorit de duamna vice (tot o USRista care pozeaza in mama vulnerabililor). Care nici macar nu era si nu e fezabil si ghiciti ce? da, nu e implementat. Dar a iesit ? a iesit!
    Deci, rezumand, bugetarea participativa un RO e un simulacru, la fel de etic si realist cum e si votarea la alegerile locale in multe localitati. Si nu are relevanta ce partid e in CL/Primarul, tot cine „trebuie” castiga si la aceste proiecte, au grija „comisiile” de asta.

  5. Felicitări domnule Alexandru Damian. Personal, consider tema abordată de mare interes, actuală și suficient de mobilizatoare (pentru opoziția parlamentară). Este util să mărturisesc că, nu am cunoscut nimic pe această temă, până acum. Vă îndemn să insistați. Personal voi încerca ”valorificarea” ideilor la nivel local. Respectuoase mulțumiri.

  6. Sint de acord cu bugetarea participativa in urmatoarele conditii ;
    1. Salariile intr-o primarie sa nu fie stabilite la nivel central ( prin lege sau og )
    2. Salariile intr-o primarie sa fie stabilite de consilierii locali
    3. Consilierii locali sa poata fi scuipati afara din primarie cu acelasi numar de voturi cu care au fost alesi ( daca se pastreaza actuala lege electorala ) .
    4. Schimbarea legii electorale ; in principal orice individ care vrea sa fie ales sa ocupe functia numai si numai daca obtine 50%+1 din total lista de alegatori

    Ma opresc aici desi isint tentat sa continui …..

    Era sa uit ; eliminarea oricarei forme de subventionare din bugetele publice .

  7. O analiza foarte buna din partea autorului. Dar este tot o forma fara fond ca sa dea impresia ca avem democratie. In fond, banii primariilor sunt cheltuiti cu firme agreate de cei care tin puterea in primarii. Chiar daca exista dezbatere on line ori publica, toate obs.venite de la populatie, rareori sunt acceptate, ajung la cos. Apoi nu am vazut din 1995 in cartier sa vina un primar, viceprimar, consilieri sa discute odata pe an care sunt nevoile locuitorilor. Iar la cele trimise prin posta se dau raspunsuri de aflat in treaba, sau citate din legi.

  8. Se vede ca nu stiti administratie si ca nu lucrati cu oamenii. Ati stii ca vin cu idei greu de aplicat si fara sens. Cer tot felul de chestii care nu au noima si nu folosesc la nimic . Ia uitati va pe proiecte si mai discutam!

    • Preferintele si dorintele populatiei sint segregate si relativ putine vizeaza o anumita solutie si nu opusul sau ignorarea ei. Cred ca doar o minoritate simte nevoia sa fie consultată. Dintre acestia, multi sint prizonierii solutiilor proaste existente dar nu le trece prin cap sa le inlature, ci sa le cirpeasca cumva inteligent, ceea ce nu duce departe.
      Eu prefer sa nu fiu consultat, din mai multe motive. Nu ma intereseaza din ce aliaj e bisturiul, vreau doar sa nu lase urme. Nu fac asta din pasivitate si nici nu sint mai putin inspirat ca altii. Dar am mai multa incredere sa las dilemele in seama celor platiti 8 ore pe zi. Uneori am solutii mai bune ca ei, daca insa nu socotesc stresul implementarii pina la capat. In ce priveste gospodarirea oraselor din Suedia, unde am apucat saxstau 32 de ani, aceasta imi depaseste intotdeauna asteptarile asa ca de ce as interveni? Sint alte domenii, altele decit gospodărirea orasului, in care se iau hotariri care ma afecteaza grav dar, la fel ca toti ceilalti cetateni, nu sint intrebat niciodata.
      In concluzie, ma tem de latura populista a consultarilor si de riscul ca cetatenii sa consume resurse cu propuneri la fel de proaste ca si cele ale primariilor. In populatie exista sigur si oameni care ar merita sa fie consultati, dar de obicei nu tocmai ei sunt guralivii care mai cistiga atentie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Damian
Alexandru Damianhttp://contributors.ro
Alexandru Damian este director de programe în cadrul Centrului Român de Politici Europene (CRPE).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro