Care mit? Ce este plagiatul „bun”? Încerc să răspund, să detaliez, ceea ce am schițat, în alt context, în puține cuvinte (Sandu 2025), pentru a limpezi lucrurile. Să încep cu concluzia. Oricînd a fost comis, ieri sau alaltăieri, plagiat „bun” nu există, din simplul motiv că furtul intelectual de tip plagiat ajută, poate, hoțul. Comunitatea, societatea, păgubașul de ieri și de azi nu profită. Premisa de bază a raționamentului susține că plagiatul este un fapt moral-juridic (Vasiljevienė& Jurčiukonytė, 2015). Orice tentativă de a-l reduce la numai una dintre cele două componente este sortită eșecului. Este ca și cum ai spune că darul despre care vorbea un antropolog de talia lui Marcel Mauss (2013), poate fi redus la o simplă convenție de tip ritual, fară semnificația de „fapt social total”, fapt de la care poți porni pentru a explica o întreagă societate. Nu numai darul, cum spunea Marcel Mauss, poate explica ce se întâmplă într-o întreagă societate, ci și migrația sau, de ce nu, plagiatul.
Dovada că așa stau lucrurile, dacă omiți natura duală a plagiatului, moral-juridică, este legea 199/2023 referitoare la învățământul universitar. În articolul 71, la alineatul 13 din această lege ni se spune că
” În perioada în care teza de doctorat se află în transparență, înaintea susținerii publice, orice persoană fizică sau juridică poate formula observații cu privire la existența unor abateri de la standardele de etică și deontologie profesională, inclusiv din perspectiva existenței plagiatului.”
Și dacă cititorul obișnuit descoperă plagiatul mai tîrziu, după ce titlul de doctor a fost acordat? Dar doctoratele plagiate în alte condiții legslative, cu n ani anterior? Oricum, legea este foarte prudentă și favorabilă tezelor vulnerabile. Teza este disponibilă pentru observații publice, cu 90 de zile înainte de susținere (alin. 13 la art. 71). Răspunsurile la evenualele sesizări de malpraxis, în tezele de doctorat, sunt acordate, în cadrul juridic actual, cu multe amânări, condiționate de decizii juridice, acordând clar prioritate componentelor juridice și nu celor moral-educative.
Mitul de autoapărare a plagiatului propriu, cu ideologia de tipul „așa era pe vremea noastră, luam unul de la altul și ne făceam teza de doctorat” are numai acoperirea conducătorilor de doctorat supertoleranți la plagiat și a doctoranzilor care doreau rezultate rapide și muncă puțină. Nu mai dau exemple, aici, pentru a nu personaliza ținta demersului (Sandu 2022, Șercan 2024). Suficent să spunem că, în spațiul public românesc post-decembriest, nu am auzit niciun conducător de doctorat care justifică plagiatul fostului doctorand prin ideologia „așa era pe vremea mea”. De ce, mai ales în cazurile de plagiat la politicieni, nu apar justificări/acuzații ale conducătorilor de doctorat?
Dacă plagiatul este o practică negativă cu ample semnificații moral-juridice, înseamnă că analiza acestui fapt social trebuie făcută din ambele perspective. Legislația anti-plagiat s-a structurat rapid, în România, mai ales după 1990. Normele morale de reglementare a scrierii academice în registru etic s-au structurat, însă, demult. Reiau un exemplu pe care îl știu forte bine: cel al profesorului sociolog Henri H.Stahl care venea din vechea Școală Sociologică a lui Dimitrie Gusti, și a predat și mai târziu, după anul 1967, în Universitatea București. Era modelul Stahl de creativitate, știință și anti-plagiat, și gata. Studenții săi se raportau la model ca la o normă. Și astfel de norme au existat din plin în Școala Sociogică de la București. Pot da detalii despre cum am lucrat, ca doctorand, la „analiza diferențierii sociale în comunitățile rurale”, din România (Sandu 1979), sub conducerea Profesorului. Modelul profesorului era normă nu numai pentru performanță științifică ci și pentru integritate în redactare. Și Profesorul nu a fost singurul de acest tip. Acest exemplu cred că este suficient pentru a susține că a existat o cultură antiplagiat în cercetarea științifică românească, cel puțin din anii 30 ai secolului trecut. Această cultură a circulat prin modele de profesori universitari înaintea oricărei legislații. Ce universitate din România contestă existența unei culturi antiplagiat la nivelul ei încă din perioada comunistă?
Ce se poate face pentru ca plagiatul să fie o plantă otrăvitoare tot mai rar cultivată în lucrările de doctorat? Mult și multe (CNECSDTI 2021).
Principii de acțiune antiplagiat la nivelul doctoratelor
Dat fiind contextul, accentuez necesitatea de a reformula alineate din legea 199/2023 astfel încât să rezulte cu claritate că legea descurejează plagiatul nu numai pentru noile teze ci și pentru orice lucrare de doctorat. Organismele juridice își pot urma drumul lor în sancționarea plagiatului universitar dar trebuie acordată deplină libertare Comisiilor de Etică, CNATDCU, CNECEDTI, CNEMU pentru a sancționa rapid orice formă de practică negativă în domeiul integrității academice. Toată ideologia, atent cultivată, care susține că nu au existat modele de bune practici de evitare a plagiatului în realizarea tezelor de doctorat este poveste care trebuie rapid dezavuată.
Trebuie asigurată independența organismelor universitare și ale ministerelor educației și cercetării științifice în diagnosticarea malpraxisului academic, înclusiv plagiatul, în analiza tezelor de doctorat, indiferent când au fost produse aceste teze. Rămâne ca organismele juridice, în comunicare cu cele educațional-etice, să găsească și soluțiile juridice de sanționare a malpraxisului academic.
Neglijarea sistematică a dimensiunii morale a furtului academic, prin plagiat, nu face decât să genereze modele negative de pracatică educațională și de cercetare în formarea noilor generații de studenți și doctoranzi. Astfel de acțiuni nu fac decât să preducă șansele de eficiență publică în reducerea plagiatului.
Softurile de tip TURNITIN sau similar, folosite pentru identificare coeficienților de similitudine între tezele analizate și textele citate incorect sunt instrumente utile în diagnosticarea malpraxisului academic. Documentele oficiale în domeniul educației pot accentua, în mai mare măsură, asupra ideii că specialistul – profesor universitar, conducător de doctorat, membru în comisii ale universităților sau ministerelor de educație și cercetare – exte cel care decide relevanța negativă a simlitudinilor identificate de softurile antiplagiat.
Referințe
CNECSDTI. (2021). Ghid de integritate în cercetarea științifică.
Mauss, M. (2013). Essai sur le don: Forme et raison de l’échange dans les sociétés archaïques. Introduction de Florence Weber. Press Universitaire de France. Sau traducerea în română Mauss, M. (1993). Eseu despre dar, traducere de Silvia Lupescu.Iași: Polirom.
Parlamentul Românei.2023. Legea Învățămânului Superior. Monitorul Oficial 5 iulie.
Sandu, D. (1979). Analiza diferențierii sociale în comunitățile rurale. Teză de doctorat coordonată de profesorul Henri H.Stahl. Universitatea București.
Sandu, D, (2022). Cum evaluăm tentativele de plagiat la demnitari? Contributors.Ro. 3 noiembrie.
Sandu, D.(2025). Poate fi prescris plagiatul în tezele de doctorat?. CARFIA. 10 februarie. Sercan, E. (2024). Mircea Geoană a plagiat din doi președinți americani: Bill Clinton și George W. Bush. PressOne. 1 Iulie.
Vasiljevienė, N., & Jurčiukonytė, A. (2015). The problems of legal and ethical regulation: a case study of the plagiarism lawsuit. Plagiarism across Europe and beyond, 164-179.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Cred ca n-ar fi rau sa creasca exigenta, mai ales in cazul doctoratelor. Doctoratele, prin excelenta, ar trebui sa fie doar acele lucrari care aduc ceva inovativ, ceva revolutionar eventual. Astazi orice compunere devine TEZA de doctorat, chiar daca nu a fost plagiata, tot fara valoare ramine. As desfiinta acel spor de salariu pt doctori, ca asta e motivatia multora de a biigui niste pseudostiinta. Nici in Ge nu e altfel, am vazut zeci de lucrari de doctorat pur si simplu penibile.
D-aia nu mi-am dat eu doctoratul, sunt prea exigent cu mine!
Chinezii vad plagiatul altfel, ei considera ca daca cineva te-a copiat tu ar trebui sa te bucuri, deoarece copiindu-te a aratat ca apreciaza munca ta. In definitiv se poate vedea si asa, o lucrare e doar o contributie a cuiva la binele comunitatii, mai ales in cazurile cind doctoratele sunt finantate de stat.
desigur, e bine ca te copiaza, dar trebuie sa te citeze!
probabil; aveti dreptate: premierea doctoratului de catre stat, duce la abuzuri de toate felurile; ar trebui stopata plata suplimentara si promovarea pe baza doctoratelor; cel putin a doctoratelor interne;
Corect ceea ce scrieti legat de citare! In plus, altii vor ajunge sa citeze plagiatorii in locul celui care a obtinut rezultatul original. Te bucuri asadar pentru un moment, dupa care iti pare rau.
Legat de promovari, cel putin in domeniul academic doctoratul e punctul de plecare. Fara doctorat e cazul sa cauti un alt servici. E perfect adevarat ca nu e sanatos sa ai profesori care si-au faxut studiile, apoi si teza de doctorat la aceeasi universitate, dupa care au ramas tot acolo parcurgand intern ierarhia academica. Eu unul nu as angaja pe un post permanent o persoana care nu a lucrat pentru macar un an intr-un alt centru universitar, de preferat in strainatate, fie si cu o bursa de doctorat sau postdoctorala.
Plagiatul este o hotie.
Exista doua tipuri de plagiat: 1. cand preiei un text in integrum, fara a cita si 2. cand preiei doar ideile textului, fara forma, fara a cita.
La noi se condamna (in teorie) doar prima forma.
Si tot la noi, se accepta plagiatul, cand autorul plagiat (viu sau mort) nu da bine in trimiteri, caci este la index. Trebuie acoperita (citeste ingropata) activitatea autorului neagreat de mai mari zilei (profesional, servicii, politici).
Indiferent de forma si scop, plagiatul este o mare ticalosie. Cine il practica, se discrediteaza in lumea stiintifica. Cine accepta astfel de lucrari, se discrediteaza, de asemenea.
Problema plagiatului nu va dispare in Ro, pentru ca numai avem repere morale si meritocratie. Doctoratul este o hartie pentru marea majoritate de azi care se dau mari „specialisti” si obtin castig la salariu si pensie. Apoi sunt plagiate stiute si usor demonstrabile si plagiate nestiute care nu vor fi descoperite niciodata, lucrate de altii. Doctoratul trebuie accesat doar de cei care sunt in cercetare teoretica si aolicata si in universitar. In rest, nu au nevoie neaparat de doctorat. Ceea ce lipseste in Ro este o clasa de experti si un sistem transparent de obtinere al acestui statut pentru multe domenii de activitate. La noi se confunda doctoratul cu expertiza.
Ca sa instaurezi un guvern mondial, sint necesare niste operatiuni premergatoare. Cea mai importanta este subminarea ideii de popor, fiindca, daca nu mai ai un popor nu mai ai nici discutia despre independenta, suveranitate, nationalism, teritoriu national, stat, legi, traditii, limba, religie.
Cum se poate distruge un popor?
Raspunde Inteligenta Artificiala:
https://www.tiktok.com/@denny_dure/video/7436811986740038943
Punctul #2: Weaken education. (Gradually lower standards and shift focus away from critical thinking etc.)
Prin urmare, nimic nu este intimplator. Distrugerea invatamintului e parte din program.
Un plagiat dovedit a fi < 4% s-a declarat oficial ca e bun…
Pe vremuri (ma refer la anii”80) tezele de doctorat in inginerie trebuiau sa contina si lucruri originale. Tin minte si formularea aproximativa: „dupa parerea noastra (asta insemna parerea autorului tezei si a conducatorului de doctorat) aceasta problema nu a mai fost tratata in literatura de specialitate”. Formularea insotea ,de obicei, aspectele originale din teza.