miercuri, februarie 28, 2024

Despre “prigonirea” creștinilor în pandemie și fenomene conexe

Strategia de comunicare marginală vizând faptul că Biserica ar fi fost “prigonită” în pandemie denotă limpede ruperea de prezent a multor credincioși. Ne place să ne revendicăm de la cei cu adevărat prigoniți în trecut pentru că avem prea puține rezultate în prezent.

Discernământul se manifestă și se evaluează la firul ierbii, în faptele și deciziile operaționale, concrete. Nu există scop strategic fără acoperire în posibilitatea efectivă a faptelor care să-l susțină. Să susții la nesfârșit cauze bune fără acoperire în resurse pentru a te victimiza ulterior că nu le poți atinge din vina altora e în raport cu tine însuți o automanipulare, iar în raport cu ceilalți o escrocherie: vrei banii sau munca lor pentru că tu nu mai ai din cauza ta, a incapacității manageriale. Ți-ai pus o pălărie prea mare care îți cade pe ochi, refuzi un scop mai rezonabil.

Pe de o parte propaganda rusă ne umflă cu laude, cu revendicări de la Burebista, noi am umplut de aur Sfântul Munte, etc, ca să ne mândrim prostește, pe de altă parte când te-apuci megaloman să faci o Sarmizegetusă face tot posibilul să n-ai cu ce, împingându-te spre faliment, iar aurul tău nu ți-l dă înapoi. Se vede și din satelit, dar când ochii îți sunt orbiți de mândrie refuzi realitatea, trăiești în ficțiuni.

Toate cele de mai sus se aplică în oglindă proiectelor marxiste, salvatorilor pretinși ai țării și planetei. Nimeni dintre aceștia nu e dispus să bată un cui, să tragă o țeavă cu apă sau de canalizare, lor le trebuie gigantice proiecte de reconstrucție ca să se simtă bine, începând cu cea a instituției familiei, pentru a masca infantilisme de felul despre Ariel, coadă de purcel, definitorii pentru acest grup.

Comuniștii și ortodoxiștii sunt frați buni, totul e făcut la inspirație și bazat pe sentimente supralicitate. Respingerea rațiunii și a pragmatismului e totală. Începem și după aceea vedem noi cum terminăm, iar dacă cineva refuză să se angajeze în aceste aventurisme e calificat ca trădător și încep presiunile.

Nu acesta e creștinismul și nici acestea nu sunt politicile sociale, ci numai instrumentalizări ale lor pentru interese personale psihologice, la limită patologice, într-un fel de terapii ideologice de grup Valorile bune sunt concrete, faptice, nu plutesc într-un spațiu inaccesibil al scopurilor unui viitor îndepărtat, se văd în ceea ce faci, în felul cum conduci și în efectele deciziilor asupra celorlalți, în rezultat.

Vocația comuniștilor și ortodoxiștilor este absența rezultatului, adică ratarea, a lor și a celor care le cad în plasă. Suntem „prigoniți” pentru că ne place să fim „prigoniți”, nu lăsăm pe alții să o constate eventual, o afirmăm noi despre noi. Dacă se vine cu soluții concrete la ce pretindem că vrem, în limitele contextului și resurselor existente, parcă nu ne convine, că nu ne mai iese „prigonirea”, care e de fapt un pretext pentru interese politice filetiste, respectiv de mântuire seculară. Suntem incapabili din negociere, ne hrănim din principii ca zeii din ambrozie și nectar, pentru că ne credem speciali, când suntem în fapt în înșelare. Dacă ceva pare să nu iasă cum vrem noi, să nu mai fie deloc.

E datoria oamenilor cu capul pe umeri ca astfel de fenomene să nu penetreze la vârful structurilor organizaționale, ale statului sau Bisericii, și în acest scop semnalarea lor clară e obligatorie.

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. Un articol despre cum crestinismul ortodox imbratiseaza ratiunea si devine plin de pragmatism, cum nu mai deosebesti popi de ingineri, in marea lupta cu materia, chiar ar fi interesant.Il astept .

  2. Sigur, este nevoie ca cineva, undeva sa strige: „Imparatul este gol!”
    Necazul este altul: in momentul in care o face, se manifesta din plin dezbinarea semenilor lui: nu este sustinut de nimeni si este lasat prada extremistilor impotriva carora se indreapta mesajul lui. Iar extremistii in cauza sunt nu putini si deloc rau organizati.

  3. Biserica ortodoxa este stat-in-stat in Romania si stie doar sa-si apere averile si ierarhia. Desi sint platiti de stat, justitie isi fac singuri. Sub toate regimurile a tinut capul plecat si nu a facut nimic pentru credinciosi. Daca toate bisericile construite in ultimii 30 de ani ar fi fost cu 10 metri mai joase s-ar fi putut construi scoli, dispensare si infrastructura in sate. Cite orfelinate si scoli profesionale sint create sau ajutate de biserica ortodoxa? Citi oameni batrini si singuri sint ajutati de asistenti sociali formati de biserica ortodoxa? Prigonita nu e biserica ortodoxa, ci cei care trebuie sa inghita slujbele religioase din difuzoarele montate pe biserici. Poate nu toata lumea e ortodoxa si poate nu toti ortodocsii sint de acord… Oh, well! Evul Mediu…

    • „Cite orfelinate si scoli profesionale sint create sau ajutate de biserica ortodoxa? Citi oameni batrini si singuri sint ajutati de asistenti sociali formati de biserica ortodoxa?” Vreți să aflați? Intrați pe site-ul Patriarhia.ro! Veți găsi suficiente date ca să vă faceți o idee despre activitatea social-filantropică a BOR! Dacă ați scris doar așa, ca să vă aflați în treabă, sau ca să fiți în „trend”, nu e nevoie să vă deranjați!

  4. Completare: de la unul dintre creatorii comunismului, am impresia ca chiar Lenin, zicere (citare aproximativa): „cel mai rau lucru ar fi in loc de comunism, o burghezie comunista”. Deci, decat un regim comunist ateist (zic eu), mai bine democratie. Insa, cu ce avem noi de aface astazi? Cu o clasa burghezo-comunista ateista, care ne conduce. Prin urmare, lasati ortodocsi in pace, si vedeti mai bine unde este buba.

    Cu respect

  5. Sa ne lasam purtati pe valurile aminitirilor istoriei crestinismului si sa acceptam ceea ce a reprezentat el in faza de inceputuri .Sa ne amintim de povestile atit de frumoase si cele atribuite fiului omului si cele atribuite discipolilor sai sau nemuritoarele imagini ,puse in pagina , lasate noua drept amintire ,de Henryk Sienkiewicz si nemuritorul sau roman Quovadis . Nu putem uita micuta povestie a plecarii lui PETRU (inca nu ajunsese sfint )din Roma ,de frica represaliilor imparatesti si intilnirea acestuia cu Dumnezeu . Nemuritoarea intrebare vine rapid in amintirile noastre Quovadis Domine , iar raspunsul domnului nostru al tuturor vine si spune : ma duc la Roma sa imi protejez supusii pe care tu i-ai parasit .Petru se reintorce degraba si devine martirul si apoi sfintul pe care toti il avem in minte inca din copilaria noastra . Comunismul apare destul de tirziu si mai toata lumea cunoste teoriile initiale ale comunismului atribuite lui MARX si ENGELS. Comunismul a inceput si a capacitat, la inceputuri ,acceptul a multor reprezentanti de seama ai filozofiei universale si a unor mari categorii sociale umane .Un elan intelectual si muncitoresc , de neinteles pentru generatiile actuale , a fost pus in miscare ,fara a fi conditionate in vreun fel mai toate actiunile si activitatile atit de necesare in acele vremuri tulburi . Din nefericire – ACUM- cind ne raportam la crestinism -cu latura asociata intelegerii noastre ca natie , numita ortodoxism si cind ne uitam in urma si vedem cum a ( non) progresat ideea de comunism in intreaga lume ,nu putem decit sa constatam cum cele doua (sa le zicem doctrine )au deviat , incet, incet, de la sensul lor initial . Crestinismul ortodox (el este cel pe care il cunoastem )are astazi in componenta lui mari forme de dogmatism ,iar comunismul s-a transformat in dictatura unui singur om si a unei singure familii, peste tot in lume (priviti Coreea de nord , Rusia , Turcia si cite or mai fi ele pe pamant ). Generatiile ce vin din urma nu mai pot accepta asta.Crestinismul trebuie sa isi modifice formele de exprimare si chiar toate modalitatile de prezentare in fata cetatenilor ,iar comunismul nu are cum sa reinvie ,mai degraba au asociat ,iesirea din acest impas ,cu Iliberalismul ,ce este tot o forma de comunism mascata .

    • @ qouvadis: Sa dam Cezarului ( sau Istoriei, mai bine zis) ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu :
      …There is no obvious biblical evidence that Peter was ever in Rome, but the first epistle of Peter does mention that „The church that is at Babylon, elected together with you, saluteth you; and so doth Marcus my son” (1 Peter 5:13)….

      Ontopic @ autorului : aveti dreptate, in parte . Interesant este ca in alta parte late biserici au reactionat la fel , adica sa strige ( nu foarte tare) faptul; ca au fost complete abandonate de guverne si de autoritati. Unele dintre cele mai dure masuri au fost luate impotriva bisericilor , iar barurile sau deschis cu muuult inaintea acestora. desigur ca vb numai ptr mine si despre situatia pe care o cunosc ( in Canada) dar n-ar fi stricat sa fi aruncat o privire si la reactia altor comunitati ( culte) inainte de a da cu piatra in Biserica ortodoxa ( romana sau nu) .
      https://www.lesoleil.com/actualite/covid-19/pas-de-feu-vert-ni-decheancier-pour-la-reouverture-des-lieux-de-culte-92e673188a868600316e612372036fef

      • Gresiti daca credeti ca se arunca cu piatra in Biserica ortodoxa. Multi fac confuzia dintre religie si canoanele ecumenice si institutiile si preotimea de diferite grade care le deservesc. Aici este vorba de critici aduse inaltului cler ortodox dar si multor biserici prin preotii parohi si stareti de manastiri unde exista practici care nu au nimic comun cu adevarata credinta ortodoxa. Din pacate, BOR dupa 1990 nu si a facut curatenie in propria ograda si are beneficii fiscale si alocari de bani de la bugetul statului mult prea mari fata de nevoile societatii romanesti.

  6. Mi-aduc aminte cand mascariciul national Basescu , in pauza de inspiratie , se ducea prin diverse regiuni
    si proba tot felul de cușme, căciuli sau pălarii locale (clopuri, chestii din alea cu pene de paun) . Cu cat mai exotice – cu atat mai dorite.
    Harjaiti deja cu metodele lui previzibile romanii nu au picat SI in acea capcana – si nimeni nu a ras de clovneriile lui decat pe infundate. Asta nu l-a impiedicat pe Petrov sa slobozeasca la un moment dat fraza pentru care facuse tot circul:”Celor care ma critica le spun direct ca eu nu ma rusinez cu portul national”
    De fapt nimeni nu il criticase …
    ***
    Si Biserica Ortodoxa Romana stia ca armata anti-obscurantismului sta la panda obisnuita si prin urmare
    nu a picat in capcana Covidului . Exceptand cateva discutii mai fierbinti pe tema ”procedurii” impartasaniei
    (care e cu niste mii de ani mai veche decat unchiul George sau societatea lui civila) BOR a fost campioana in respectarea si ”propovaduirea” regulilor de combatere a Pandemiei , oricat de arbitrare, schimbacioase , inexplicabile , neargumentate si netransparent decise erau/sunt ele – caci deh, cu stiinta nu te pui !
    Mult mai rebeli au fost noprotestantii – chestie soldata cu imbolnaviri in masa ale fratilor, dar articolul are de atins o tinta si deci , precum Basescu cu clop de oshan , vestejeste ortodoxia ca s-ar fi dat ”prigonita”.
    ***
    Parerea mea e ca la nivelul anului 2020 lupta ateist stiintifica
    este destul de incremenita in propriul proiect.
    Poate ar trebui amanata pana prin 2022 si sa se evite DEOCAMDATA
    subiectul ”maretia omului si a stiintei ”
    dat fiind ca de 8 luni ARMATA medicala si stiintifica
    o da in bara SIS-TE-MA-TIC in toate luptele anti-covid … de pilda ”cu masca/ fara masca” …
    …”vara va reduce impactul molimei”… uite medicamentul/nu e medicamentul …uite vacccinul, uite alt vaccin, si inca un vaccin , multe , multe vaccinuri aflate in diverse faze de studii – aka inca nici un vaccin.. cu apoteoza de ieri a OMS – nu vom gasi vreodata ” un glonț de argint ” …chestie
    usor de tradus in dialectul ”becalian” cam asa i : ”baza ramane tot in post si rugaciune”

    • Ai avut ceva cu basescu si ai scris un text neinteligibil unde ai adus o poveste despre care nimeni nu stie (si nici nu o poate verifica de o fi sau nu veridica). Inteligenta, nu gluma.

  7. sa stam strimb si sa judecam drept, de medici (familia) a avut o contributie esentiala in dezvoltarea artei si culturii, ca sa poata domina lumea financiara a acelor vremuri era musai sa sponsorizeze vaticanul. asa erau timpurile. nu putem translata insa acea epoca n prezent. creierele deja spalate, atee sau indiferente, sint imune la cultura, p astia nu i misca decit adi minune si vali vijelie. asadar, de medici e moarta, alte resorturi trebuiesc cautate si promovate (cu siguranta exista)

  8. „Ne place să ne revendicăm de la cei cu adevărat prigoniți în trecut pentru că avem prea puține rezultate în prezent […] Dacă ceva pare să nu iasă cum vrem noi, să nu mai fie deloc.”

    Îndrăznesc, dincolo de observația că odată cu o începutul unei noi săptămâni este publicat un nou articol cu caracter antireligios în spațiul acestei platforme, să exprim o părere despre plăcere.

    (Până acum era atacat doar creștinismul, acum văd că este atacat și dl Ariel Kish, care, după locul de naștere și numele său, similar cu cel al unui fost prim-ministru israelian, pare a avea altă confesiune religioasă. Sper ca mișcarea antireligioasă să nu devină și xenofobă, iar radicalizarea ei să nu ajungă la a se cere interzicerea drepturilor unor cetățeni din motive confesionale, sau etnice astfel încât „nu iese cum vrem noi, să nu mai fie deloc”. În fine, vom vedea…)

    Raportarea la plăcere și ludic are un carecter profund subiectiv, prin urmare, printre plăcerile neobișnuite, după opinia mea, poate fi acceptată și plăcerea revendicării. Pentru că autorul articolului pare a vorbi în numele unui grup, pe care însă nu îl definește, cred că este onest față de citirori să precizeze „cum vrem noi”, adică în ce fel dorește domnia-sa și membrii grupului „să iasă”, ori „să nu mai fie deloc”.

  9. Mai tranșant ca niciodată, parcă, semn că v-ați enervat și miza este mare.

    Un fragment în care intră toată viața noastră postdecembristă:

    „Comuniștii și ortodoxiștii sunt frați buni, totul e făcut la inspirație și bazat pe sentimente supralicitate. Respingerea rațiunii și a pragmatismului e totală. Începem și după aceea vedem noi cum terminăm, iar dacă cineva refuză să se angajeze în aceste aventurisme e calificat ca trădător și încep presiunile.”

    Au mereu în vedere și interesele lor, aș adăuga. Menținerea statu-quo-ului și prosperitatea lor și a rețelei lor le sunt mantra după care îi recunoști.

    • @Corina _ „Comuniștii și ortodoxiștii sunt frați buni”

      „Comuniștii [creștini] ortodocși” este un oximoron. Termenii „marxist” sau „comunist” și „creștin” nu pot fi alăturați în sens rațional. Literatura istorică aflată la îndemâna oricui descrie tragedia creștinilor ortodocși români pentru patru decenii în țara noastră (pentru cei care nu au confortul lecturii, serialul documentar „Memorialul durerii” reprezintă o alternativă). Altfel, scrierile lui Marx și ale lui Lenin sunt încă disponibile în biblioteci.

      Marxismul, socialismul, comunismul și alte astfel de ideologii „de stânga” nu au fost niciodată – și nu sunt nici acum – tolerante cu religia.

      Dacă, oximoronic, este asociat creștinismul cu marxismul în cazul celor care în Piața Victoriei, în fața sediului PSD și în fața Ambasadei Rusiei la București poartă pancarte pe care scrie „Cred în Dumnezeu nu în covrig-19” (https://www.moise.ro/), este necesar a fi precizat pentru corectitudinea informației că aceștia nu sunt de fapt nici marxiști, nici creștini.

  10. Nu cunosc nimic despre domeniul filosofiei biologiei. Cred ca va plasati in aceeasi postura in ce priveste ortodoxia.

  11. Corect. Stiti, m-a pus pe ganduri articolul – primar din cauza analogiei dintre habotnicia (clara) discutata in prim-plan si point-ul despre marxism [„Toate cele de mai sus se aplică în oglindă proiectelor marxiste, …etc”]. E ceva [ptr mine] chiar bizar aici: parca si traditionalistii, si sexomarxistii [in fine, numiti-i cum vreti, cred ca e clar la cine/ce ma refer] se comporta actual la fel: cum punctati si dvs, (1) negarea realitatii, (2) imposibilitatea finalizarii a orice [pardon daca devin freudian]. Aveti un unghi chiar fascinant [ptr mine]: lipsa aceasta generalizata de dorinta/putinta de a _face_ ceva dal capo al fine, chiar orice; obsesia de a discuta doar, de preferinta contra.. Aveti dreptate, exista, e generalizata. Simplificand: chiar ma intreb: de ce? Chiar nimeni nu mai vrea sa faca/termine ceva? Ptr moment, nici nu ma gandesc la ‘ce’, ci doar la actul de finalizare/creatie/realizare. Actul in sine parca a disparut. Chiar si cele mai negative personaje [insert your choice, whichever] par sa nu poata sa .. faca/distruga nimic. Doar sa dea din vorbe aiurea. Nu am realizat asta pana acum, dar, e chiar bizar. Greta Egreta; Trump; IS; Putin; in fine, Pif Gadget, cine vreti dvs, nu mai _fac_ nimic, doar trancane. Straniu. NB: Poate salvarea e in a deveni instalator, cum spunea un ceh faimos acum vreo 30-40 de ani; macar atunci _faci_ o conducta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro