Despre unele mituri care bântuie clasa mijlocie românească

Diferenta dintre client si cetatean e mult mai mare: clientul are doar drepturi si isi plateste serviciul cerut, cetateanul are si obligatii si nu plateste nimic pentru drepturile sale. Sau plateste cu obligatiile.

Desigur, un stat democrat se bazeaza pe o clasa de mijloc numeroasa si puternica economic. Care este activa in cetate: vot, dreptul la cuvint, organizatii care ii apara drepturile.
Noi nu avem o clasa de mijloc puternica. Si -oricum,- este o clasa de mijloc care nu-si apara drepturile. S-a ridicat prin favoruri si mita. Continua sa traiasca asa si isi educa odraslele in acelasi mod.

Lucrul cel mai grav care s-a putut intimpla la noi, s-a produs. Cum zicea ala cu regulile lui. In momentul in care oamenii de afaceri au inceput sa se desprinda si sa faca averi, structurile „de partid si de stat” au inceput sa urle. Nu le ajungeau afacerile prin oameni (sau domnisoare) de paie. Voaiu salarii si prime, reprezentari in CA (multe CA) la tarife imense. Voiau sa fie egali in nivel de trai cu patronii, fara sa-si paraseasca locurile de „munca” si privilegiile. Fara riscuri. Si -evident- partidele stat, cu mai multe fete, le-a acordat favorurile cerute. Doar ei sunt statul!
Acum, nota de plata e suportata de tot poporul. Tot ei sunt statul…

Un articol remarcabil!

Faptul ca „Romania are cei mai putini bugetari raportati la populatia activa” IN COMPARATIE cu alte tari este un non-argument. Putem produce grafice si statistici si sa la facem sa spuna ce vrem noi. Realitatea este ca unii dintre noi II VEDEM regulat pe acesti bugetari, care castiga MULT mai bine decat noi, si care pur si simplu nu muncesc mai mult de 2-3-5 ore pe zi. Pare ca n-ati trecut niciodata pe la o primarie a unui oras mai mic, sau a unor comune, oricare.
Perceptia restului populatiei cu privire la bugetari (excluzand profesorii si sistemul medical, desi si aici ar fi lucruri de vazut si spus) este corecta: o clasa de imbuibati, care-si cara singuri salarii si sporuri in fiecare an, zile libere cu duiumul + zilele libere nedeclarate + concediile medicale din pix.
Am trait vreo 25 ani si in alte doua tari europene. Da, functionarii publici sunt exact la fel. Avantaje auto-acordate, munca putina, frecat menta. Singura diferenta cu Romania e ca nu esti tratat ca un jeg cand interactionezi cu ei si nu exista conceptul de spaga.

Nu, marirea veniturilor pensionarilor si a bugetarilor nu este benefica antreprenorilor. In cea mai mare parte, marirea veniturilor pensionarilor se tezaurizeaza, iar cea mai mare parte a surplusului financiar pentru bugetari la fel. Ei au deja si masini si case si bani de mancare si vacante. Ce vine in plus merge in contul de economii, la saltea. Nu isi cumpara nimeni mai multa mancare, mai multe televizoare sau mai multe masini. Nevoile de baza fiind de mult satisfacute, romanul bugetar tezaurizeaza. Iar pensionarul face la fel, caci nu stie sa-si traiasca sfarsitul vietii cheltuind un pic mai mult pentru propriul confort.

Aveti o problema cu antreprenorii. Nu-i ridica nimeni in slavi, dar politicienii au macar meritul acesta, ca STIU ca antreprenorii sunt VITALI pentru economie. Nu „Elena 3 de la Urbanism” si nici „Ionela 2 de la Taxe si Impozite” si nici „secretarul de stat X” sunt vitali pentru ca politicienii sa aiba de unde primi salarii sau de unde sa-si ia spagi. Antreprenorii, oameni care isi asuma riscuri de a investi bani intr-un business, in niste salarii, in niste taxe, inainte de a stii daca intreprinderea lor va fi cu plus. Fara antreprenori nu exista nici salariati si nici bugetari. E ciudat ca nu ati vazut asta in statisticile OCDE sau aiurea.

Mi se pare de departe cea mai buna prezentare a situatiei paradoxale in care se pun analistii romani cand analizeaza relatia dintre stat si cetatean. Domnul Giosan dovedeste aici cu cifre ca se vorbeste mult fara acoperire, ca uneori realitatea este pervertita de „miturile” descrise in acest eseu. Ma astept acum la un val de postari care sa intoarca la 180 grade concluziile rezonabile ale autorului venind cu vesnicele vaicareli: statul este esuat, sunt prea multi bugetari, antreprenorii duc tot greul tarii (de-asta l-am facut pe unul din ei viceprim ministru), educatia este la pamant caci profesorii au norma prea mica (pana si Ceausescu a inteles ca un profesor nu poate preda 6 ore pe zi). Prima gresala a lui Bolojan este micsorarea burselor studentilor, fara nici un pas spre desfiintarea pensiilor speciale, care de fapt incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legilor.

”Cifrele arată clar că România nu suferă de o supra-extindere a sectorului public, ci de o sub-ocupare a forței de muncă. ”

Interpretarea e fantezistă. În realitate, cifrele arată că forța de muncă românească e plecată în Vest. Dar bugetarii de lux din București visează să pună mai mulți oameni la muncă, astfel încât să-și păstreze ei nivelul de trai, pe seama muncii altora, la fel ca până acum. Nu se va întâmpla.

Cine vrea să presteze o muncă reală și să fie plătit corespunzător pentru munca aceea reală pleacă în Vest. Nu stă în România ca să contribuie la salariile și la pensiile speciale ale bugetarilor cu epoleți.

Un articol bine documentat, o critică argumentată a abordării problemelor economico-sociale ale României de pe pozițiile ,,marxismului inversat”.

Interesant și instructiv. Concluzia mea e alta. Angajații din sistemul public, chiar dacă nu sunt exagerați numeric, nu sunt productivi administrativ, respectiv nu au performantă/capacitate administrativă, din două motive:
– administrația publică este politizată
– lipsa de pregătire profesională de specialitate.
Adevărul este că TOATE statele au instituții de învățământ de specialitate pentru pregătirea funcționarilor din administrație, cu pregătire periodică de specializare.
Dacă este să critic primul lucru negativ în domeniu, atunci tocmai asta este: lipsa pregătirii profesionale a funcționarilor publici.

Este o prezentare foarte bună, am însă două observații.
(a) Când salariul bugetarilor a crescut cu 24% in vreme ce economia a stagnat, este clar că bugetarii au fost mega privilegiați! Un alt fel de a vedea aceste lucruri este că dacă bugetarii sunt 8% din populatia totală și 17% din total angajați, ei reprezentau în 2024 33% din Populația Pareto (top 20% din români după venituri lunare) față de 24% în 2021. Este clar că bugetarii au „luat caimacul” în ultimii 3-4 ani, și nu pe baza vreunei creșteri economice care să însemne productivitate mai mare, ci pe baza exploziei împrumuturilor.
(b) Rata scăzută a ocupării forței de muncă în prezent în România este datorată mai ales vârstei scăzute de pensionare (nu a celei legale, ci a celei reale). Românul se pensionează în medie cu 10 ani mai devreme decât neamțul. Calculați ce impact ar fi în economie dacă românii s-ar pensiona doar cu 5 ani mai devreme, sau dacă pensionarii tineri ar fi obligați la plata CASS până la 65 de ani. De asemenea, nu sunt de acord că pensiile nu pot fi scăzute – acolo a fost un cartel intre parlamentari si CCR. De fapt, dacă există voință politică, se pot trece legi care să reducă pensiile cu respectarea constituției.
(c) O calamitate pentru echilibrarea economiei românești este corelarea salariilor si a pensiilor cu inflația, în loc să fie corelate cu creșterea economică. Prin corelarea cu inflația, se condamnă economia la ineficiență și îndatorare.

Felicitari, domnule Giosan! In sfarsit un articol pertinent, bine documentat si plin de calcule si grafice sugestive.

Problemele sistemului bugetar din Ro. sunt
si altele. 1. Repartitia lor deficitara in raport cu nevoiele esentiale ale populatiei.
2. Digitalizarea redusa in serviciile publice, si asta peste tot, casa de pensii, casa de sanatate, etc. 3. Raportul disproportionat intre salarizare sistem bugetar si sistem privat. 4. Legea functionarului public nu lasa loc de sanctiuni majore si excluderi. 5. Lipsa de criterii la concursuri sistem bugetar in majoritatea lor.

In primul rand, felicitari pentru documentare si pentru date. Dezbaterea publica, mai ales in partea de campanie electorala, s-a purtat aproape exclusiv la nivel de lozinci, fara niciun fel de date concrete, cu majoritatea celor implicati nesimtind in niciun fel nevoia de a se uita pe cifre si de a face niste calcule. Eu insa vreau sa va spun de ce nu sunt convins ca mitul 1 este doar un mit cu cateva exemple concrete, nu cu date. Din cand in cand particip ca voluntar la unele interventii in tara, si am vazut cateva si in afara. Exista interventii grele, in zone accidentate de munte, si interventii relativ usoare, in zone accesibile de deal. Cazuri urgente in care cineva trebuie salvat, si cazuri in care se stie de la inceput ca nu se mai poate face nimic pentru victima. Se face o risipa de efort din partea statului in amandoua tipurile de cazuri. Mereu vin zeci de angajati de la tot felul de servicii, toti cu masini, benzina, ore din program etc. La cele grele, multi vin degeaba, pentru ca nu sunt pregatiti pentru parte grea. Asteapta sa faca interventia cei cativa care pot, dupa care toata lumea se intoarce acasa. La cele usoare, majoritatea vin tot degeaba, pentru ca nu e mare lucru de facut. Ca o culme a absurdului, am vazut de curand cum cei de pe ambulanta au verificat cu un aparat care probabil costa mii de euro pulsul unui decedat aflat in stare evidenta de descompunere. De ce a trebuit sa bata ambulanta atata drum pentru un astfel de caz ma depaseste – se stia de la inceput in ce stare este victima. Medicina legala, de acord. Politia, procuratura da. In cazul ambulantei inteleg ca procedura cu pulsul era necesara pentru justificarea deplasarii in acte. Inteleg si ca celelalte servicii (ca au mai fost cateva) au fost trimise la un asemena caz banal pentru a li se da ceva de lucru ca sa-si poata justifica, probabil, posturile. Posturi pe care nu le obtine chiar oricine, cel putin in provincie. Fara sa fiu specialist, comparativ cu obsesia pentru eficienta si eficacitate din mediul privat, ce se intampla in unlele servicii ale statului pare o risipa intentionata, bine acoperita cu acte si proceduri. Poate ca mai putini oameni, mai bine pregatiti si mai bine platiti, ar putea face lucrurile mult mai bine. Scuze daca gresesc – nu e domeniul meu.

Mă bucur să văd că este adusă în atenția publică mitologia. Folosesc ocazia pentru a aminti la rândul meu câteva mituri.

Primul mit care îmi vine în minte este că economiștii din România cred că ar fi prea mulți angajați în sistemul public.

Nici vorbă! Prea mulți în raport cu ce? Cu alte state europene? NU. Cu eficiența muncii lor? DA.

Economiștii NU spun că sunt prea mulți oameni plătiți din bani publici, ci că ei sunt plătiți cu prea mulți bani. Adică, sunt acordate atât de multe sporuri și subvenții unor persoane intangibile, încât unele au ajuns să fie de-a dreptul ridicole.

Referitor la metodologia de calcul al PIB raportat la Paritatea Puterii de Cumpărare, am arătat în mai multe rânduri că este vorba despre o glumă proastă. Echivalarea coșurilor de produse luate în considerare este atât de aproximativă, încât nu merită atenție. Ceva asemănător se întâmplă cu distribuția veniturilor în quantilele „Top 20%” și „Bottom 20%”, avute în vedere la calculul inegalității veniturilor, în contextul în care 67% dintre angajați din România câștigă sub media națională.

Al doilea mit de care îmi amintesc este că economiștii din România cred că deficitul bugetar se poate reduce în limita de 3% numai prin reduceri de cheltuieli și o colectare mai bună.

Nici vorbă! Economiștii vorbesc adesea despre lărgirea bazei de colectare. Faptul că România aduce TVA la Buget în cea mai mică pondere din Uniunea Europeană, la diferență mare de medie și de orice alt stat membru, este de asemenea menționat.

Creșterea taxelor în vremea guvernului Tăriceanu 2 (probabil cel mai incompetent guvern din istoria recentă a României, la concurență cu guvernul Ciolacu), când economia „duduia”, a demonstrat ceea ce învață orice student la ASE în primul an, anume că determină scădere economică, fiind o măsură cu un puternic caracter prociclic.

Al treilea mit ce-mi vine în memorie este că economiștii din România ar spune că România are printre cele mai mari niveluri de impozite din Uniunea Europeană.

Nici vorbă! Economiștii se referă la impozitarea muncii. Altfel, impozitul pe consum, respectiv TVA (cel mai important impozit pe consum) este relativ mic. Chiar dacă, spre exemplu, ne amintim încă faptul că la fiecare litru de carburant pe care îl cumpărăm achităm „centul Blăculescu”, pentru a acoperi „gaura” la Buget generată de Bancorex.

Doar că creșterea TVA și a accizelor la carburanți determină instantaneu creșterea inflației și deprecierea monedei naționale. Economiștii spun că astfel se simte parfum de recesiune.

Al patrulea mit la care mă gândesc este că economiștii din România ar considera că antreprenorul este figura providențială.

Nici vorbă! Economiștii spun, prin comparație cu mediul antreprenorial, un lucru (scuzați că revin la aceeași referință) pe care îl învață studenții la ASE în primul an. Anume, că eficiența în administrarea bunurilor publice este mai mică decât eficiența în administrarea bunurilor private.

Concluzia care se desprinde este simplă, din motive de eficiență, sistemul economic concurențial de piață a demonstrat că sistemul economic centralizat nu este viabil. Le-am testat pe ambele, așadar, avem confirmarea empirică. Prin urmare, un stat cu o intervenție [foarte] redusă în economie este mai eficient. Companiile-mamut (dar și puzderie de unele mai mititele), veritabile „găuri negre” ale statului, ar fi minunate (vorba Președintelui D Trump) dacă ar fi listate la Bursă, spre exemplu.

Impresionantă mitologia aceasta!

Un articol remarcabil. Foarte bună partea cu „miturile”.

Mi-a plăcut și perspectiva mai largă, filozofică, prin care vede lumea.

Inca un tabel referitor la mitul 3:

https://boundlesshq.com/employment-costs-in-32-european-countries/
Estimated Employee Net Pay by Country
FOR A €60,000 SALARY

unde veti descoperi cu cit ramine in mina romanul dupa plata taxelor. Si nota bene, in Romania nu exista taxare progresiva!

Azi zice dl. Vasilescu, consilier BNR:
„România, cu o rată anualizată de 4,6%, era în ţările cu inflaţia cea mai mare. O întrecea Ungaria, cu 5,1%. O etichetare de vicecampioană a UE la inflaţie ar fi fost atunci corectă. În următorii doi ani, preţurile s-au prăbuşit. În 16 ţări din UE, preţurile au coborât sub zero.”

https://www.economica.net/adrian-vasilescu-bnr-romania-nu-este-in-inflatie-mai-mult-are-cea-mai-curata-cea-mai-cursiva-dezinflatie-din-intreaga-uniunea-europeana_849246.html

Preturi sub zero?

Legat de motto-ul client vs cetatean

– platesc lunar mii de lei CAS, fiind salariat, si nu am fost niciodata la un spital de stat, evident din lipsa de incredere. Cand a nascut sotia am platit 10k lei la maternitatea privata. Sunt deci client sau cetatean?
– unde locuiesc, lunar strang gunoaiele aruncate de riverani si tund iarba de pe marginea pe bucatii de drum din preajma. Nici un vecin nu mi-a urmat exemplul sau s-a oferit sa ajute. Primaria nu salubrizeaza sau intretine spatiul public. Sunt client sau cetatean?
– periodic donez lucrurile care imi prisosesc (inclusiv o masina second) si de care altii s-ar putea folosi. Nu am primit niciodata nimic de la nimeni inafara de familie. Sunt client sau cetatean?
– sun la politie cand altii pun muzica tare. Vecinii nu suna ca se tem sau sunt complici. Politia m-a amendat pe mine nu pe cei care puneau muzica. Am platit avocat ca sa contest amenda in instanta si am castigat. Politistul in cauza e tanar pensionar. Sunt client sau cetatean?
– scriu lunar petitii la garda de mediu despre gunoaie aruncate in spatiul public. Destule se rezolva. S-ar rezolva mai multe daca majoritara ar fi preocupata de curatenie. Sunt client sau cetatean?

In loc sa opuneti clientul catateanului ganditi-va ca poatrle multi dintre asa zisii clienti sunt de fapt cetateni si din pacate, viceversa.

Discutati discutii, nu cunoasteti situatia de la firul ierbii.
Nimic nu poate inlocui cei 7 (de fapt 10) ani de acasa. Majoritatea e salbatica si necivilizata, traieste din redistributii sau la negru. Clasa medie e o pelucula (nu o patura) a societatii, fiind sufocata de vechea aluanta intre „nobilime” si „gloata”. Exact in paradigma din Originile Totalitarismului (Hannah Arendt)

O conceptie politica de stanga, tipic europeana.
Iar rezultatele remarcabile se vad, daca comparam UE cu celelalte mari puteri economice.

Sigur ca in calitate de membri juniori trebuie sa ne aliniem la moda europeana.
Sper sa se mai schimbe conceptiile pe la Paris si Berlin ca sa ne fie si noua bine.

„Primul principiu: fiecare individ/cetățean are dreptul al libertatea maxim posibilă perfect compatibilă cu libertatea maxim posibilă a oricărui alt individ/cetățean.”

Citatul de mai sus e o distorsionare nefericită a legii morale:
Fiecare individ e liber să facă ce dorește atât timp cât nu inhibă libertatea altui individ de a face ce dorește.

Ce e : „libertatea maxim posibilă”.
Dacă eu (ca stat) îți iau cu japca majoritatea banilor încălcând (prin reprezentanții mei) legea morală atunci libertatea ta „maxim posibilă” e grav limitată. De fapt asta se întâmplă…
Dacă eu (ca stat) în loc să îți asigur protecția (și respectarea legii morale) mă ocup cu o redistribuire (tot mai agresivă) a resurselor (încălcând legea morală), asta în timp ce oamenilor liberi le las tot mai puține resurse la dispoziție unde vom ajunge? Vom ajunge să realizăm că „libertatea maxim posibilă” tinde spre zero.

„…România are a cincea cea mai mică pondere a angajaților din sectorul public în populația totală…”

„..ponderea sectorului public să pară cumva mai mare. Motivele: calificările inexistente sau nepotrivite cu cerințele pieței muncii, abandon școlar mare și timpuriu, ineficiența sistemului de Venit Minim Garantat de a atrage beneficiarii lui pe piața muncii.”

„Cifrele arată clar că România nu suferă de o supra-extindere a sectorului public, ci de o sub-ocupare a forței de muncă.”

„…în comparație cu țările din Uniunea Europeană și cu țările dezvoltate din OECD, România NU are un sector public excesiv…”

Asa, si „în populația totală” din cele doua surse statistice folosite de Dvs. intra DOAR CEI PREZENTI FIZIC SI FISCAL(chit ca nu genereaza la colecta ANAF, dar genereaza la consum) in jurisdictia Ro pentru macar 6luni calendaristice din orice an calendaristic pentru perioadele considerate de catre cele doua surse?

Intreb pentru ca atunci cand te raportezi la TOTAL populatie, pentru a determina daca Ro „suferă de o supra-extindere a sectorului public” SAU NU(sau orice altceva doresti sa determini relevant pentru populatie), trebuie sa stii foarte bine ce inseamna TOTAL POPULATIE de fapt si de drept :).

Cat despre motivele expuse de Dvs. pentru esec, nu sunt nici pe departe toate, adaugati si:
– mobilitatea rural-urban si urban mic-urban mijlociu/mare,
– industrializarea insuficienta a zonelor rurale/adiacent-metropolitane sau nu ca surse de angajare(vedeti si fabrici ale unor co straine inchise recent in Ro),
– lipsa infrastructurii de transport(sosele, drumuri expres etc) care sa lege eficient tot teritoriul Ro(la care se lucreaza inca, lumina de la capatul tunelului fiind 2029-30) etc.
======

Vaz ca bagati si Dvs., la fel ca multi altii, poezia cu PIB/raportare la PIB(fig.4 si „Mitul 2”).
Stiti/ati luat in considerare cum s-a calculat in trecut(mai ales pentru perioadele folosite de sursele mentionate mai sus pentru „Mitul 1”) si cum se calculeaza acum PIB in Ro?
======

„Tabelul 4 și Figura 7 sunt preluate din studiul Confederației Patronale Concordia și al ASE București realizat în 2024”

Fig.7 spune CLAR ca e vorba de date la nivelul anului 2020, NU 2024, cum lasati Dvs. a se intelege :).
======

„…sens al dreptății într-o societate liberal democratică…” in 7 puncte citate de Dvs. IGNORA cu desavarsire faptul obiectiv ca oamenii sunt SI(unii mai ales) fiinte EMOTIONALE.

Orice eveniment/stimul extern fiintei umane, pentru majoritatea(minus psihopatii si economistii:)), declanseaza(contra)reactie
– emotionala(afecte, sentimente) si
– rationala – de obicei dominata de emotional.
Iar lipsa justitiei pana la capat si pe masura, de care Ro sufera grav si constant, este cea mai inumana calcare in picioare a emotionalului si rationalului majoritatii, adica a fiintelor umane participante la societate/grup/natiune.
=======

Desi aratati ca dezmatul se datoreaza cresterii salariilor si pensiilor pentru cateva/5-6 milioane de romani, NU faceti o analiza in care sa folositi (a)inflatia si (b)puterea de cumparare in tandem cu dezmatul cresterii. :)
La fel, NU vorbiti deloc despre extractorii de valoare din economia Ro, care pitesc/investesc valorile alea prin/folosindu-se de masti juridice prin paradisuri fiscal-bancare sau direct in muscalia mama(Lukoil spre exemplu).

Pe partea strict economica nu ma bag, dar bine se scoate in evidenta mitologia si ideologia unei conceptii neoliberale, care in unele aspecte e ca o inversare a Marxismului, in sensul ca ceea ce pt. marxisti e ´rau´, pt. aceasta ideologie devine ´bun´. Am sa supralicitez putin, expresionist, doar foarte putin …

E ironic ca oameni din ´clasa de mijloc´, de dragul principiilor liberale, ajung sa admire succesul supermiliardarilor pt. ca vad in acesta o confirmare a teoriei, desi e aproape ca la loto, joci, risti si castigi. Doar ca premiile mici, motivationale, singurele la care ai sanse reale, sunt infime. Oamenii muncii inchinandu-se la capitalism, aceasta da ideologie de succes, vazand in capitalismul providential o salvare, o mantuire, nu a lor personal, desigur, ci a ´Umanitatii´, totul e de dragul Umanitatii.

´Neoliberalismul´ lui Hayek si al lui Friedman ( nu ignor diferentele dintre cei doi ). Acesta e in primul rand o ideologie, nu economie. Porneste de la un anumit anarhism, un antietatism destul de inselator, de altfel. ´Statul´ e asociat cu birocratia, cu ´interventionismul´, cu socialismul si chiar cu ´totalitarismul´. Dar, in aceste scheme alternativa la un ´totalitarism´ mai mult imaginar ( pt. ca se transfera sistemului liberal social, al bunastarii, ´keynesian´, acesta era inamicul real al lui Hayek, care a urmarit sa revolutioneze lumea liberala si a si reusit ) e o forma de autoritarism. ´Statul minimal´ nu e doar managerial, pe modelul conducerii unei corporatii, ci e o echipa, ca sa nu zic o gasca, de politicieni de dreapta, forte, asistati de economisti libertari. Nu o depolitizare, ci o superpolitizare. In practica, acest stat neoliberal e super-interventionist si revolutionar, prin ´implementarea´ ( ce presupune o tabula rasa ), aproape demiurgic, a politicilor neoliberale, ´terapia de soc´, cum s-a numit ( fara sa acceptam exagerarile salbatice ale lui N. Klein ). Dupa numele unei carti imp., economistii neoliberali ca ´Stapanii universului´.
Importanta si evidentierea mitului ´Antreprenorului´, acesta e supraomul, supraindividul ideologiei neoliberale care e, in esenta, un darwinism economic, un pui al epocii sale. Intregul sistem exista pt. ca acest specimen de exceptie, de ´rasa pura´, sa iasa la lumina. Libertarieni ca A. Rand sau I. Paterson erau nietzscheeni convinsi, s-a discutat si de relatiile lui Rand cu nihilismul rus. In Statele Unite e vorba si de o traditie puritana, ´spiritul protestant´ si evanghelia succesului, antreprenorul contopindu-se cu predicatorul si, desigur, cu politicianul, cu ´senatorul´, mantuirea prin intreprinderea libera si publicitatea omiletica aferenta.
Evident ca ´ingrasamantul´ acestui om superior, superadaptat, sunt cei slabi, vinovati prin chiar acest fapt, neadaptati, dupa modelul predestinationist protestant. Succesul material, succesul in alegeri, sunt dovada electiunii divine. A lua partea acestor exclusi si reziduuri (sub)umane ar insemna sa te opui ´Evolutiei´, progresului. Ideologia hayekiana, ca si Marxismul, presupune un fel de ´mantuire´, o teleologie, societatii egalitare si omogene ii corespunde ´marea societate´ globalizata si ´sfarsitul istoriei´, ceva nu foarte diferit.
Corporatia nu are absolut nimic ´democratic´, oamenii, muncitorii, sunt subordonati profitului si intereselor patronatului. O societate-corporatie e condusa discretionar, autoritar, ´decizional´. De aceea, se vorbeste despre ´tehnofascism´ acum iar legaturile acestuia cu Neoliberalismului sunt foarte clare, de descendenta directa, acest tip de autocratie anarhocapitalista provine din mediile libertariene de dreapta. In care, a propos, exista si un rasism stiintific veritabil, care nu e chiar acela al sangelui si raselor, rudimentar si condamnabil, ci acela, (aparent) mai rezonabil si irefutabil, al genelor, postumanist, crezand in aparitia unei rase noi, a supraoamenilor superinteligenti, geniile viitorului, aparitii sporadice azi, printre hackeri ca Neo si alti inventatori excentrici. Yarvin e mentorul si idolul acestor tineri IT-isti rebeli si cam alienati. Eu cred ca economismul hayekian avea de la bun inceput o anumita vana fascista, tinand cont de originile ei timpurii, legaturile cu vitalismul epocii, autoritarismul austriac si austrofascismul, un ´corporatist´ ca Othmar Spann, etc. Tot asa cum, invers, diversele forme de fascism european aveau legaturi certe cu Liberalismul erei colonialiste, cu darwinismul lui social, erau absolutizarile acelor trasaturi. ´Socialismul´ fascist, e bine de amintit, era de fapt un nume pt. corporatism, acesta desemna un fel de sistem coordonat de bresle, ´organicist´, medievalist, ca tot e la moda ´neofeudalismul´.´Organicismul´ e numele totalitarismului de dreapta, ´statul total calitativ´ ( Schmitt ).

E prea mult de discutat dar corporatismul fascist are acelasi caracter ´superinterventionist´ – nu simplu ´socialist´ birocratic – tot asa cum etatismul fascistilor e mai aproape de echipa ´statului minimal´. Poate neasteptat pt. unii, asa se prezinta sistemul rusesc actual cu echipa de siloviki din jurul liderului puternic, ceva foarte diferit de sistemul birocratic mamut al totalitarismului sovietic. Uniunea Sovietica avea o retorica, ipocrita, desigur, a ´pacii´ si dezarmarii, retorica putinista e deschis belicoasa si imperialista, in pur stil fascist. In jurul liderului, al ´tarului´, sunt stransi oligarhii, respectiv supermiliardarii tech. Democratia e o frana pt. eficienta, pt. progres, adica pt. elita, ´teoria socului´ e alt nume pt. ´accelerationism´. Era un conflict intre liberalismul social, politic, si acest hiperliberalism economic libertarian si darwinist. Laissez-faire ii avantajeaza, evident, pe cei puternici, ´mana invizibila´ e aceea a ´evolutiei´, a ´ordinii spontane´, a ´pietei´. Piata regleaza, spontan, totul, toate sunt guvernate de de legile economicului, un economic politizat, dinamizat, economia contopita cu politica, ce seamana tot mai mult cu lumea ´tranzactionala´ a mafiei fara frontiere. Armata, cultura, cercetare, sanatate, etc., absolut totul e condus de motorul economic, pe baza unei selectii economice nemiloase, a unei ´dialectici´, unde mitul proletarului a fost inlocuit cu mitul ´clasei de mijloc´ si al antreprenorului, noul ´agent´ revolutionar al Istoriei. Economicul tinde sa le absoarba, asa ca n-ar fi de mirare ca aceste vestigii ale trecutului revolut sa dispara cu totul si sa ne pomenim in distopia unei coropratii universale orwelliene-huxleyene, in care omul, muncitorul, e un simplu numar. Daca nu cumva oamenii vor deveni inutili, robotii fiind mult mai eficienti, ori si mai bine, cyborgi, inseminati artificial. Neo transformandu-se natural in agentul Smith, John Smith, care viseaza sa scape din inchisoarea terestra si sa se mute in spatiu, ca ´inteligenta´ libera …

Multumim pentru aceasta analiza complexa! Sa speram ca ne va fi si folositoare… Ar trebui ca aceste lucruri sa fie explicate si prezentate tuturor!!!
Asteptam, cu incredere, ca se va gasi o solutie ( complexa, nuantata, etc) si pt situatia in care ne gasim noi…

Mai incerc odata, ca la loz in plic.
Articolul ar fi fost rotund daca s-ar fi luat in considerare si ideea reducerii taxelor. Exista voi care pretind ca prin reducerea taxelor economia ar putea chiar sa prospere, intreprinzatorilor le ramin mai multi bani netto, pe care-i pot investi mai bine decit ii investeste statul.
Ca si asta ar merita dezbatut. Cit de bun manager e statul? Ce face statul cu banii primiti?

Mi-a placut mult articolul!
Continui sa am, insa, de multi ani o nedumerire cu privire la datele reale privind populatia efectiva a Romaniei, care au implicit consecinte serioase, cand e vorba de statistici, pondere, procentaje, samd.

Suntem probabil tara cu cei mai multi imigranti in Europa, din EU, si nu stim cati de fapt traiesc continuu in tara si cati sunt stabiliti in afara, dar continua sa aiba si buletin de ROU.

E foarte ambigua chestia aceasta, care da peste cap mai mereu statistici cand a fost vorba de vaccinati Covid sau de procentaj de forta de munca activa, ori de pondere de ‘bugetari’ din total forta de munca…

Cum se pot face statistici serioase, credibile cand se lucreaza cu niste numere, zic eu, deloc reale!

E un fapt grav/neserios ca un stat sa nu isi cunoasca populatia activa pe propriul teritoriu, desi e informat ca in tara nu sunt 19 mil de locuitori prezenti, ci vreo 14-15 mil sau poate mai multi/mai putini, si totusi sa faca rapoarte, statistici, comparatii avand in vedere un numar, 19 mil, care este totusi deformant pentru niste concluzii serioase, ‘stintifice’!

Lucrand cu alte date, de exemplu, 14/15 mil de locuitori prezenti in mod continuu in ROU, se schimba toate statisticile si automat va fi vorba de alte consideratii, idei, reflexii!

Ma repet, nu se pot face statistici serioase daca nu avem informatii cat de cat precise, cu privire la care e de fapt Romania efectiv prezenta, locuita in mod continuu pe un an de zile!

Ar fi fost util un grafic care să compare numărul de antreprenori din România cu media UE sau SUA. Ideal ar fi sa fie scăzuți salariații care sunt antreprenori doar pentru a-și încasa salariile prin PFA sau SRL microîntreprindere (pentru avantaj fiscal)
Ar ajuta să înțelegem daca avem un sistem democratic liberal echilibrat (între număr bugetari, antreprenori, populație activa, populație totală)

”Din punctul de vedere al venitului personal antreprenorul este un cetățean la fel ca și salariatul și atunci trebuie impozitați în această calitate în mod similar.”

Să presupunem că un cetățean cu o anumită calificare are de ales între trei opțiuni fiecare remunerată cu 10.000 lei pe lună și impozitată cu 41,5%:
(1) salariat la stat
(2) salariat într-o companie privată
(3) antreprenor

Cetățeanul va prefera în mod natural să se angajeze la stat fiindcă presupune cea mai mare stabilitate și, în general, cea mai puțină răspundere. A doua opțiune ar fi cea de salariat într-o companie privată fiindcă oferă un grad de stabilitate relativ ridicat și de regulă mai multă răspundere în comparație cu salariatul de la stat. Cel mai puțin atractiv ar fi antreprenoriatul fiindcă presupune cele mai mari riscuri sub aspectul stabilității veniturilor și răspunderii angajate.

Fiecare categorie are rolul ei în economie și în societate, deci guvernele au rolul să mențină un echilibru între ele. Pentru a menține un echilibru e nevoie ca salariile la stat să nu depășească pe cele din privat (pentru aceeași calificare), iar impozitele percepute antreprenorilor să fie mai mici decât cele percepute salariaților.

Tabelul cu presiunea fiscală prezentat în articol nu mai este de actualitate în urma creșterilor impozitelor. De exemplu pentru un MICRO cu un salariat cu venit lunar de 10.000 lei și salariu minim de 4050 lei se plătesc impozite de 27,37% (față de 22,33% cât era în urmă cu un an), iar dacă se va mări impozitul pe dividende la 16% se ajunge la 30,88%.

Cineva ar putea spune că și la un impozit de 30,88% antreprenorul încă plătește mai puține impozite decât un salariat. Dar să nu scăpăm din vedere că acest impozit pleacă de la premisa că antreprenorul se plătește cu salariul minim brut pe economie de 4050 lei, ceea ce înseamnă că și cotizațiile și implicit beneficiile legate de pensie, șomaj și concediu medical vor fi aferente acestui salariu. În plus antreprenorul nu are concediu de odihnă plătit. Dacă le pui pe toate în calcul, deja antreprenoriatul nu mai este atractiv în România, decât la venituri mari și foarte mari (aș zice cel puțin 20.000 de lei pe lună).

Realitatea este că clasa de mijloc din România în marea ei majoritate e formată din angajați la stat…

Articol din care aflăm că ceea ce credeam că știm toți cei din clasa de mijloc este un fals, probabil o dezinformare produsă de regimul putinist ca să distrugă solidaritatea socială. Pasămite beneficiarii principali ai ”dezmățului” bugetar din ultimii ani NU sunt politicienii și clientela lor, ci niște milioane de pensionari și niște ciurdine de antreprenori care au cheltuit banii pensionarilor primiți cadou de la bunii politruci care nu voiau decât să salveze economia prin impulsionarea consumului.

Fascinant.

Mai aflăm și că rumânii care nu muncesc deloc in țară nu muncesc deloc nicăieri, ci probabil încasează ajutor social pe undeva sau sunt la furat și cerșit. Că așa ar reieși clar din niște grafice.

Tot fascinant.

Ia să le bage guvernul de bine niște taxe că prea le-a mers treaba șnur până acum și au profitat de dezmățul bugetar. Și să se taie și toate ajutoarele pentru studenți și alte putori. Cineva trebuie să-i forțeze să intre in câmpul muncii pe leprele astea cârcotașe ce se adapă la mituri putiniste, nu-i așa?

Excelent articol, felicitari si multumiri!

Venind din centrul mijocului clasei mijlocii, eu am doar un singur mit care mă bîntuie: WHAT,S THE BOTTOM LINE ?

– suntem la toti indicatorii economici si structurali la coada UE (ultimii/penultimii) și o lunga perioada in fata care ne asteapta pt ajustare
– toate graficele si indicatorii prezentati , interesanti, dar, la ce bun ?…la nimic, pentru ca:

CONTEAZA EFICIENTA FUNCTIONARII STATULUI, SRL-ului sau ce-o fi !

PS. N-as vrea sa mai intru in discutii despre macroeconomie și alte alea, dar chestia asta din articol este profund distrosionata si incorecta, care luata așa, ne duce in alta galaxie (sau gaura neagra):
”…Producția nu este posibilă fără existența acestor 3 factori, dar în cele ce urmează pentru simplitate ne vom referi numai la capital și muncă…”

Excelent articol, felicitari! Apreciez analiza problemei si cred ca oricine se apleaca cu atentie asupra cifrelor, poate ajunge la o concluzie similara. Dilema pe care o avem insa este cred un pic diferita: noi nu trebuie sa corectam deficitul unui stat oarecare, ci ale acestui stat. Acest stat este profund ineficient si corupt by design. Acest stat care perpetueaza modul sovietic colonial de legislare, care trateaza cetateanul cu dispret cand nu e de-a dreptul ostil. Cred ca ceea ce ar merita o analiza separata este chestiunea neincrederii cetatenilor in acest stat. Si daca ne uitam in sufletul nostru vom sti: noi vrem mai putin stat pentru ca nu avem incredere ca oricine preia puterea poate lucra si in interesul nostru. O lunga istorie sub domnitori, regi, secretari generali si presedinti ne arata acelasi lucru. Asa incat, desi sunt de acord cu autorul aproape complet, cred ca pana nu secam balta si reasezam functiile, e mai rational sa ne dorim acest stat mai mic, inainte sa fie mare si puternic.

Sunt extrem de multi angajati la stat, 1 la 10 cetateni este enorm, mai ales in 2025 cand atat de multe procese se pot automatiza, ca sa nu mai discutam si de cele care nu aduc valoare ci exista doar pentru a da de lucru unora. Poate noua generatie de politicieni va descoperi ca este mult mai usor sa speli bani cu tehnologia…ca vechea generatie nu a reusit decat dezastre gen CASS/Siveco/UTI/“nu merge sistemul”/etc de fiecare data cand s-au apropiat de o tastatura.

Marirea TVA, CAS si CASS va afecta tot clasa din mijloc, adica pe cei care in moment se supun si platesc. Cat vor mai rezista pana vor spune “pas”?

Evaziunea nu se reduce marind taxele.

De notat ar fi si birocratia excesiva care devine o piedica serioasa in calea oricarei activitati generatoare de profit si implicit venituri la buget.

o eroare din articol e cand se include in beneficiarii maririi veniturilor pe cei care au prestat pentru bugetari. pai una e sa iei bani mai multi ca bugetar fara sa muncesti mai mult si indatorand statul si alta e ca iei si tu de la bugetarul imbuibat bani pe casa care i o construiesti, tu muncesti pentru banii aia. imbogatirea cu casa fara merit e a bugetarului . bugetarul nu a creat nimic. tu ai facut o locuinta .
pai ca sa atragem oameni in campul muncii trebuie sa avem o economie privata care sa le ofere venituri. sectorul public il dimensionezi in functie de economie.
la noi se cheltuie in sectorul public mai mult decat ne permitem. degeaba te uiti la alte state ue si faci statistici. si faptul ca statele ue au sect bugetare asa mari nu e un lucru pe care vrei sa l copiezi, nu e neaparat un lucru pozitiv.
si dupaia vb de productivitatea din sect privat occidental care e cred mai mare. la noi bugetarii vor incalece o martoaga obosita si sa alerge ca un bidiviu. in loc sa creasca un cal aleg sa dea bate pe spinare martoagei cu mai multe taxe. nu merge.
si dezinformarea , ca si la pensiile speciale e cand se compara numarul de bugetari si la pensii speciale se aduc in discutie militarii. oamenii nu autreaba cu medicii si profesorii au treaba cu functionarii frecatori de menta. si pensiile speciale se refera la judecatori parlamentari si la alti ghiftuiti nu le militari care primesc o parte din venitul lor ca pensie si nu se foloseste sistemul de contributie din solda, avand o casa separata de pensii

Vreo doua lucruri ne luate in sama: 1- intre 2000 si 2020 Ro a avut cea mai mare rata de crestere a proportiei bugetarilor, in timp ce media din UE indica o scadere (fig 1). 2- Gradul extrem de scazut de ocupare indica un mare grad de munca la negru si de economie subterana. Ar mai fi de adaugat comparatia intre salariul mediu din privat (excluzand de aici bancile si IT-istii) si cel din sectorul bugetar. Si nu in ultimul rand, momentul cand au fost marite pensiile si salariile bugetarilor, de regula inainte de alegeri, ca mita electorala. Nu cresti cheltuielile bugetare bazat doar pe iluzorie crestere a veniturilor la buget, ca aici e marea problema.

Statistica, e buna si nu e buna: stai cu o mana pe un cuptor si cealalta pe un cub de gheata. Media e buna, dar e ok?
Mitul 1 nu e chiar mit:
– Au crescut veniturile la bugetari. 100 bugetari nu au primit nimic, 1 de 100 de ori mai mult. E corect sa generalizam? Cel care a primit de 100 ori mai mult e numit politic.
– De cresterile veniturilor bugetarilor au profitat privatii? Da? Nu au scazut vanzarile in toate domeniile? Mai degraba banii sau dus in investitii (in tara si mai ales in strainatate).

Foarte bun articol si foarte documentat. Doar o mica observatie: numarul salariatilor din sectorul public ar trebui dimensionat in functie de veniturile statului si atunci am observa ca acest sector „consuma” prea mult trecand pe un loc „fruntas” in UE.

Mitul N: eu, pensionar, as fi beneficiar al cresterii pensiilor. In urma recalcularii cresterea a fost de 2,8 lei!

Mitul N+1: Cresterea pensiilor ar fi fost un dezmat. In realitate, multi pensionari (nu eu!) au fost furati, legal, incepand cu 2010, prin acordarea indicelui de corectie a singura data, la iesire la pensie. Indicele de corectie in 2010 a fost 1,00. in timp ce indicele de corectie in 2024 a fost 1,41=- diferente de pana la 41% la aceeasi contributie. Indicele de corectie ar fi trebuit sa fie al doilea mecanism de actualizare a pensiei (primul fiind inflatia), care urmarea evolutia salariului brut mediu, pentru ca punctele de pensie acumulate in trecut erau raportul salariului contributiv al cotizantului vs. salariul brut mediu. Ipotetic, inflatia ar fi putut fi 0.5% si slaraiul mediu sa creasca cu 50%- de asta era necesar indicele de corectie. Deci- vorbim de o hotie l;egala care s-a sfarsit in 2024.

Dar companiile de stat? Oare agnajatii lor nu sunt bugetari? Cand ai monopol pe un serviciu/produs si in prestezi/produci/distribui prost orare nu esti un bugetar performante scazute?

Dar punga aia plina cu apă care are mii de găurele prin care se scurg cate 20,000 de euro fără licitatie? Do-oj-dă mii aici, do-oj-dă mii acolo si uite asa avem firme care intretin spatiile verzi la sate.

O mai mare problema este concurenta neloiala pe care statul ne-o face pe piata muncii cand vrem sa angajam in privat.

Gasiti constanta in ransurile de mai jos:
2015 – 223MLD incasari – servicii publice de cacao – deficit 10MLD
2023 – 520MLD incasari – servicii publice de cacao – deficit 100MLD
2029 – 741MLD incasari – servicii publice de cacao – deficit ???

Deci incasarile la buget au crescut (s-au dublat) cu 5% impozit pe dividende si 1% impozit micro.
De ce au crescut de 3 ori, de la 50MLD la 150MLD, cheltuielile cu administratia publica?

Guvernul cat are, atat cheltuie. Acesta este motivul pentru care cresterea de taxe nu este o solutie.
Singura solutie este drujba in cheltuielile publice. Apoi discutam.

O analiza amănunțită nu folosește la nimic fără o soluție. Nu am reușit să găsesc în articol nimic în acest sens. Vorba lui tataia Lenin: „ce-i de făcut?”

Articolul nu oferă cifre absolute privind populația, bazându-se în schimb pe procente care estompează contextul esențial.

Această omisiune este importantă, deoarece populația totală a României.
Fără acest reper de bază, afirmațiile autorului potrivit cărora sectorul public din România ar fi „mic” sau că nivelul taxelor ar fi „moderat” nu au o fundamentare empirică solidă.

De exemplu, dacă articolul pornește de la cifrele din ultimul recensamant, adica a unei populații de 21 de milioane.

Prin omisiunea datelor absolute, autorul evită o analiză critică a datelor demografice incerte (precum lipsa a 14% din date în recensământul din 2021, migrația sezonieră sau cifrele oficiale umflate artificial, 1 milion de persoane au fost imputate statistic). Fără aceste elemente, analiza rămâne speculativă și nu reflectă complexitatea realității. Concluzia este clară: procentele, în absența valorilor absolute, pot induce în eroare

Analiza pe cheltuielile angajaților din sectorul public este înșelătoare. Criticile din spațiul public se referă la cheltuielile din administrația publica (aparat central și local, agenții, etc) și aceasta e componenta care ar trebui analizată. includerea medicilor, profesorilor (care au salarii foarte mici) este doar un artificiu pentru a masca de fapt discuția. Nu am găsit în text o analiza pe cheltuielile administrației publice. De altfel citind articolul riști sa ajungi la concluzia ca totul este perfect în cheltuielile guvernamentale.

Analiză critică a articolului „Demonstrație cu cifre” de Victor Giosan
Articolul scris de economistul Victor Giosan, publicat pe Contributors și preluat de Hotnews, pretinde a oferi o analiză bazată pe cifre a derapajului bugetar al României din 2024, încercând să demonstreze că principalii beneficiari ai acestuia nu sunt politicienii sau clientela lor, ci pensionarii, bugetarii și, indirect, antreprenorii. Cu toate acestea, articolul conține ipoteze, constatări și concluzii care pot fi considerate eronate, partinitoare și care par să manipuleze narativa pentru a victimiza capitalul, în ciuda faptului că România are unele dintre cele mai scăzute taxe pe capital din Uniunea Europeană. În cele ce urmează, voi analiza critic conținutul articolului, evidențiind aceste aspecte și demonstrând modul în care autorul distorsionează adevărul.
1. Ipoteze eronate și partinitoare
a. Mitul antreprenorului „deificat” și victimizarea capitalului
Giosan afirmă că „figura Antreprenorului, concepută simplificator, [este] identificată integral cu întreaga clasă mijlocie și mai mult decât atât [este] deificată” și că antreprenorii sunt beneficiari indirecți ai derapajului bugetar datorită cheltuielilor suplimentare ale pensionarilor și bugetarilor. Această afirmație sugerează o victimizare a antreprenorilor, prezentându-i ca fiind injust criticați în contextul discuțiilor despre inechitatea fiscală. Totuși, autorul omite să menționeze că România are una dintre cele mai scăzute rate de impozitare a capitalului din UE, cu un impozit pe profit de 16% și un impozit pe dividende de doar 8% (care urmează să crească la 16% conform propunerilor recente). În comparație, țări precum Franța sau Germania au rate efective de impozitare a capitalului mult mai ridicate, ajungând la peste 30% în unele cazuri.
Această omisiune creează o narațiune părtinitoare, care minimalizează beneficiile fiscale de care se bucură antreprenorii și companiile, sugerând că aceștia sunt victime ale percepției publice și nu beneficiari ai unui sistem fiscal favorabil. Mai mult, afirmația că antreprenorii au beneficiat indirect de cheltuielile bugetare nu este susținută de date concrete care să cuantifice impactul acestor cheltuieli asupra profiturilor companiilor, ceea ce face ca ipoteza să fie speculativă și lipsită de fundament empiric.
b. Minimalizarea rolului politicienilor și al clientelei de partid
Autorul susține că „politicienii și clientela lor” nu sunt principalii beneficiari ai derapajului bugetar, ci pensionarii și bugetarii. Această afirmație este problematică, deoarece ignoră dovezile privind alocarea preferențială a fondurilor publice către proiecte și contracte care favorizează clientela politică. De exemplu, numeroase rapoarte au evidențiat cazuri de corupție și licitații trucate în sectorul public, care au drenat resurse bugetare către firme apropiate partidelor politice. Giosan nu abordează aceste aspecte, preferând să redirecționeze atenția către pensionari și bugetari, grupuri care, deși au beneficiat de creșteri de venituri, nu au control asupra deciziilor de alocare bugetară. Această abordare pare să protejeze clasa politică, prezentând o imagine distorsionată a responsabilității pentru deficitul bugetar.
2. Constatări eronate și lipsa de context
a. Creșterea veniturilor fiscale ca „succes remarcabil”
Giosan laudă creșterea veniturilor fiscale și a contribuțiilor (CAS și CASS) de la 25,9% la 29,2% din PIB în 2024, calificând-o drept un „salt remarcabil”. Cu toate acestea, această constatare este prezentată fără contextul adecvat. România rămâne una dintre țările cu cel mai scăzut raport taxe/PIB din UE (al treilea cel mai scăzut, conform FMI) și cu cel mai mare deficit de încasare a TVA (30,59% față de media UE de 6,03%). Creșterea menționată de Giosan poate fi atribuită parțial inflației și creșterii nominale a PIB-ului, nu neapărat unei eficiențe sporite în colectare. Mai mult, autorul nu discută despre persistența evaziunii fiscale, care continuă să afecteze veniturile bugetare, așa cum subliniază și rapoartele Comisiei Europene.
b. Supraestimarea impactului cheltuielilor cu pensiile și salariile
Articolul atribuie creșterea deficitului bugetar aproape exclusiv cheltuielilor cu salariile (+24%) și pensiile (+17,2%). Deși aceste creșteri sunt reale, Giosan omite să menționeze alte categorii de cheltuieli care au contribuit la deficit, cum ar fi subvențiile pentru companiile de stat, care continuă să fie o povară semnificativă, sau costurile cu dobânzile datoriei publice, care au crescut din cauza datoriei publice apropiate de 55% din PIB. De asemenea, autorul nu analizează eficiența cheltuielilor publice, cum ar fi investițiile neproductive sau alocările către proiecte cu impact economic scăzut, care sunt criticate în alte surse. Această focalizare selectivă pe salarii și pensii creează o imagine distorsionată, sugerând că aceste categorii sunt singurele responsabile pentru dezechilibrul bugetar.
c. Subreprezentarea problemelor structurale
Giosan recunoaște necesitatea reformelor structurale în sănătate, educație și administrație, dar nu oferă o analiză detaliată a modului în care ineficiențele din aceste sectoare contribuie la deficit. De exemplu, sectorul public din România este caracterizat de birocrație excesivă, agenții inutile și sinecuri, aspecte pe care autorul le menționează doar în treacăt, fără a le cuantifica sau a le conecta direct la derapajul bugetar. În schimb, el insistă asupra creșterii ocupării ca soluție principală, ignorând faptul că această măsură necesită timp și investiții pe termen lung, care nu rezolvă criza fiscală imediată.
3. Concluzii manipulative și distorsionarea adevărului
a. Absolvirea capitalului de responsabilitate
Una dintre concluziile centrale ale articolului este că antreprenorii, ca beneficiari indirecți, nu ar trebui să fie ținta criticilor, ci mai degrabă pensionarii și bugetarii. Această concluzie este manipulativă, deoarece ignoră beneficiile fiscale substanțiale de care se bucură companiile și antreprenorii, cum ar fi regimul fiscal favorabil pentru microîntreprinderi sau scutirile de taxe pentru activități independente. Comisia Europeană a cerut în mod repetat României să elimine aceste „nișe fiscale”, care reduc veniturile bugetare și contribuie la deficit. Prin prezentarea antreprenorilor ca victime ale percepției publice, Giosan minimizează necesitatea reformei fiscale în zona capitalului, protejând astfel interesele acestui grup.
b. Simplificarea problemei deficitului
Autorul sugerează că deficitul bugetar este rezultatul aproape exclusiv al cheltuielilor cu salariile și pensiile, ignorând factorii structurali și politici care au contribuit la această situație. De exemplu, reducerea TVA de la 24% la 19% sub Victor Ponta și extinderea regimurilor speciale de TVA sub Liviu Dragnea au diminuat veniturile bugetare pe termen lung, dar Giosan nu analizează impactul acestor decizii asupra sustenabilității fiscale. În schimb, el blamează populismul partidelor, fără a oferi o critică detaliată a modului în care aceste politici au favorizat anumite grupuri, inclusiv capitalul.
c. Lipsa unui „contract social transparent”
Giosan critică lipsa unui „contract social transparent” în reducerea inegalităților, dar nu propune o soluție concretă pentru echilibrarea poverii fiscale. În schimb, el sugerează că inegalitățile au fost reduse „pe tăcute”, ceea ce a dus la creșterea deficitului. Această afirmație este doar parțial adevărată, deoarece inegalitățile de venituri în România, deși au scăzut, rămân peste media UE, iar sistemul fiscal actual favorizează grupurile cu venituri mari, inclusiv prin impozitarea scăzută a capitalului. Prin omiterea acestui aspect, autorul creează impresia că povara fiscală este distribuită echitabil, ceea ce nu este susținut de date.
4. Concluzie
Articolul lui Victor Giosan încearcă să redirecționeze vina pentru derapajul bugetar din 2024 către pensionari și bugetari, victimizând antreprenorii și capitalul, în ciuda faptului că România are unele dintre cele mai scăzute taxe pe capital din UE. Ipotezele sale, bazate pe o presupusă „deificare” a antreprenorilor, sunt speculative și lipsite de fundament empiric, iar constatările sale omit contextul crucial al evaziunii fiscale, ineficienței cheltuielilor publice și beneficiilor fiscale pentru companii. Concluziile sunt manipulative, protejând clasa politică și capitalul de responsabilitate și simplificând problema deficitului bugetar. O analiză obiectivă ar fi trebuit să abordeze echilibrat toate aceste aspecte, inclusiv necesitatea reformei fiscale în zona capitalului și a combaterii evaziunii, pentru a asigura o distribuție echitabilă a poverii fiscale și o sustenabilitate bugetară pe termen lung.

Buna ziua,

Articolul este destul de bine scris dar documentația are la bază informații eronate, datorita faptului ca România nu are cu adevarat statistici corecte, sistemul fiind manual si descentralizat pe judete.

Situația reala este total diferita in ceea ce consta numarul real al celor apti de munca ce se afla in tara. Multi dinte cei care lucrează in afara țării figureaza ca neangajati si apti de munca, dar realitatea este alta. Aceste date reale ar schimba mult in rau statisticile prezentate.

Totodată ar trebui raportați numărul de angajati la stat la numarul total de angajați, nu doar la populație.

Personal consider drept cauze ale problemei următoarele:

1. Lipsa digitalizarii si centralizării datelor necesare statului pe toate domeniile sale. Exista in fiecare județ directii județene pentru toate instituțiile statului, care nu aduc valoare datelor colectate, mii de oameni care nu ajuta societatea cu nimic, ba mai mult îngreunează procesele administrative. Eliminarea birocrației si a necesarului de documente ar scadea mult costurile statului.
Un sistem digital de evidenta populației capabil de a avea un recensământ instantaneu. Crearea unei identități digitale pentru toți cetățenii.

2. Administrația teritorială stufoasa, cu mult prea multe judete, comune, orase si municipii, care angreneaza personal ce nu ar trebuie sa existe. Nu ar trebui sa existe mai mult de 10 judete, comune sub 5000 locuitori, orase sub 25.000 locuitori, municipii sub 50.000 locuitori.

3. Pensiile speciale. Acestea trebuie eliminate total indiferent de ce fac acei oameni. Salariul ar trebui sa reflecte meseria si riscul fiecarei functii publice fara viitoare pensii speciale sau pensionare timpurie, cu pana la 23 de ani mai devreme fata de angajații din privat.

4. Pensionarea timpurie, uneori de la 42 de ani, pentru sute de mii de posturi platite din buget. Nu ar trebui sa se poata pensiona nimeni mai devreme de 57…60 de ani indiferent ce a facut, in conditiile in care cei care cotizează, si prin munca lor platesc pentru oamenii astia, se pensioneaza la 65 de ani.

5. Consider ca statul trebuie sa treaca la republica prezidentiala, cu un presedinte responsabil atat pentru politica externa cat si pentru cea interna, fara prim ministru si cu un parlament unicameral de maxim 250 de parlamentari. Responsabilitatea unei singure persoane, presedintele, poate face deciziile mult mai rapide la nivel de stat si poate elimina multe blocaje administrative pe care la avem azi.

6. Ajutoarele sociale, date fara baza reala, fac azi ca milioane de oameni sa nu muncească. Eliminarea tuturor ajutoarelor sociale de stat sau locale ar creste probabil inițial saracia, dar ar responsabiliza oamenii si i-a face sa muncească pe termen lung.

7. Companiile de stat gauri negre. Trebuie inchise, reorganizare sau vandute, in functie de specific, iar cele ramase trebuie administrate precum orice corporatie, plus grilele salariale controlate total de stat, fara posibilitatea de a face cineva din companiile acestea modificari.

Se mai pot adauga multe dar aceste 7 puncte mi se par de baza pentru a putea reduce dezastrul financiar al staului Roman.

Sunt cateva observatii de facut.
1 Nu deplasati cresterea deficitelor, a dezmatului bugetar pe seama celor celor 4,7 milioane de pensionari cărora le-au fost crescute pensiile.
Acelasi papusar cu cresterea pensiilor a inghetat anul trecut punctul de pensie la 81 de lei crezand ca va fi reales!
Conform legii pensiilor punctul de pensie trebuia indexat la 92 lei anul asta si probabil la 100 lei anul viitor.
Conform legii!
Ce facem cu aceasta categorie sociala?
O culpabilizam ca sa nu li se mai indexeze punctul de pensie doi ani de aici încolo?
Sau mizam ca sunt 5 milioane de care ne doare la bașcă?

2. Dezmatul bugetar exista si la numarul mare de bugetar si toate institutiile supraufocate de pile si verisoare.
In 1989 erau cca 600.000 de bugetari la o populatie de 22 de milioane, astazi sunt 1.4 milioane la o populatie de 18 milioane.
Atunci ei foloseau creionul chimic azi au: PC, Laptop, tableta, telefon , mașini de serviciu, bonuri, tichete.
Aici e dezmatul si risipa.
Neperformanta!
In administratia centrala si locala.
Nu va duceti dupa fenta!
Reforma administrativ teritoriala e prima de facut!
Pornind de la reducerea postului de viceprimar in localitati cu mai putin de 1500 de locuitori o sa dau un exemplu mai jos:
*
Consider ca masura:
„Desființarea funcției de viceprimar la autoritățile administrației publice locale cu o populație mai mică de 1.500 de locuitori …. în vigoare la 1 ianuarie 2026” e Zero!
😡
Motivat de faptul ca in Ro sunt circa 3.187 de UAT.
D.c. comune 2.862 UAT.
Dc comune cu mai putin de 3.000 de locuitori cca 2000 de UAT.

S-a ales varianta desfiintarii a 140 posturi de viceprimari din comune cu mai putin de 1500 de locuitori.😵

Asa cum am spus sunt cca 2000 de comune si orasele cu mai putin de 3000 de locuitori ba chiar si orasele ce depasesc cu putin 3000 de locuitori.😡

Practic masura desfiintarii postului de viceprimar trebuie luata la nivelul celor 2000 de UAT care includ si oraselele cu pâna la 5000 de locuitori.

Trebuie definută comuna la 3.000 de locuitori, oras cu  minim 5.000 de locuitori si municipiu cu 50.000 de locuitori.

La nivelul acestor UAT-uri sunt trei posturi:
– viceprimar(?)
– manager public(?)
– secretar general.😵

Ce inseamna Viceprimar sau/manager public, Secretar General la asemenea localitati muribunde in curs de destramare, fara spor natural?

Ce complexitate a muncii, ce importanta sociala a muncii au aceste posturi artificiale?

Secretar General la Văscăuți??😵

Si sustin desfiintarea celor Trei posturi la toate cele 2000 de UAT pentru ca si natalitatea, dezvoltarea, sporul natural, tind spre Zero!

Studiu de caz judet Braila, Muntenia.
O să postez si un judet din Moldova, unul din Oltenia si o sa vedeti ca se sustine afirmatia mea.
Braila:44 de localitati,
D.c.
1. Sub 1500 de locuitori – 4 UAT.
2.Sub 2000 de locuitori – 9 UAT.
3.Sub 2500 de locuitori – 17 UAT.
4.Sub 3000 de locuitori – 25 UAT.

Adica s-a ales varianta 1 dar pragul e mult prea mic.

Mai e si un oras, Faurei, cu VicePrimar, 3594 de locuitori care, fie va fi transformat in comuna, fie va fi unificat cu comunele limitrofe: Surdila Greci -1322 locuitori si Surdila Gaiseanca -2268 locuitori rezultand o Primarie cu 7184 de locuitori si sase sate.
😡
Așa e vizibila reforma adevarata din F35!

De aici incep si in continuare celelalte.
Toate sporurile taiate fac nimic.
La 01 octombrie mariti TVA!
😡

Aceasta trebuir sa fie abordarea guvernului!
Daca chiar doreste masuri cu vizibilitate si impact!😱
Așa e vizibila reforma adevarata!
Altfel ramân la convingerea ca acum la guvernare e guvernul Ciolacu III!🤠

Si nu va speriati de aceasta masura de mai sus.
Nici nu mai trebuie sa faceti mare reformă adm. Teritoriala pentru ca daca se aplica dispar cca 10-15 primarii per judet cu personalul fiecaruia, dispare armata din consilieri locali, dispar instituții inutile, autobazele auto de la fiecare primarie si evident ca trebuie dimensionat nr consilierilor judeteni, salariatilor Cons. Județene, Prefecturi si al Directiilor deconcentrate samd.
De ce nu incercati cu uniuni voluntare intre comune?
Sau fuziunea unor comune cu oraselele cu 3-5000 de salariati?
De ce?

La treaba baieti!
Ca oricum nici nu stiti de voi, nici ce aveti de facut!
😪😪

Nu inteleg de ce nu vorbeste nimeni de reducerea nr de consilieri locali de la 44..300 cat sunt azi la 10.000 cat ar fi optimul la Romania anului 2025?
Estimez ca se fac economii de 2 miliarde lei lei pe an.
Daca se mareste norma de reprezentare si se reduce indemnizatia de sedinta la o suma fixa de 200 lei luna.
Nu cota parte din leafa primarului care e pâna la cer!😡
Doar doua modificari la legea electorala si adiacentele;
1. Indemnizatia de sedinta se stabileste in suma fixa impozabilă de 200 de lei nu 20% din leafa Primarului!
Completat cu:
Absenta de la 5 sedinte anuleaza indemnizatia.
Si se reduc natural numarul de consilieri locali.
Dupa cum se poate mari norma de reprezentare pentru un post dr consilier local.
Acum la comune de pana la 1500 de locuitori sunt 13 posturi de consilieri.
Daca marim norma de reprezentare si stabilim 5 posturi la localitățile cu pâna la 1500 de locuitori cum e?😵
De ce sa platim 13 si nu 5?
Si tot așa!
Daca politicul vrea asta s-ar mai reduce cheltuielile bugetare!
Altfel dezmatul continua si se ajunge la TVA de 22%!😡

Daca tot sinteti la cifre , ati putea sugera unde se afla banii din „gapul” de TVA?

Ceva e suspect in datele despre inegalitate pentru 2024 din evidenta Eurostat referitor la Romania. Daca aveti curiozitatea sa verificati si voi, las citeva amanunte:
Conf. „Income quintile share ratio S80/S20 for disposable income by sex and age group” (https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/ilc_di01/default/table?lang=en&category=livcon.ilc.ilc_ip.ilc_di) , Romania are in 2024 o inegalitate S80/S202 de 4,62 (mai mica decit media UE27 !) Un salt spectaculos fata de 2021, cind era raportat 7,1!

Daca va duceti la „Distribution of income by quantiles”, avem pentru 2024:
– First quintile = 5,7% share of national equivalised income
– Fifth quintile = 40,7% share of national equivalised income
Valorile acestea sint in linie cu cele din anii trecuti. O verificare S80/S20 ne da 7,14.

Daca revenim in „Income quintile share ratio S80/S20..” (primul tabel) si plasam 7,14, ne situam ca cea mai inegalitara tara in Europa, sub Bulgaria care are 6,96.

Avem o problema majora de credibilitate a datelor INS (raportate si la Eurostat). Persoanele care construiesc argumentatii luind de bune datele oferite de INS au nevoie de o doza sanatoasa de circumspectie cind citeaza acele date.

Interesant articolul,
Și comentariile și mai interesante
La mintea mea, ar fi fost interesant de precizat și niște certitudini
Pt ca miturile ar putea fi, până la urmă, reprezentarea unuia sau altuia sau a unei comunități restrânse
Dar națiunea și țara are nevoie de certitudini pt a știi cum a ajuns unde este azi și ce poate face pt a avea un viitor
Se renunță a se face deducții logice
Raționamentul este deficitar

Dar care sunt certitudinile ?
Care este analiza și sinteza autorului, privitor la situația actuală a țării ?
Cine este vinovat de starea actuală a țării ?
Și cine plătește ?

Mare parte din comentatori au descoperit motivele pt care societatea noastră merge rău: angajații bugetari sug sângele poporului, iar antreprenorii duc tot greu dezvoltării țării, doar ei lucrează

Cred ca mare parte din comentarii sunt eronate, reprezentând păreri personale insuficient elaborate, rezultatul succesului campaniilor mediatice de dezbinare pe la tembeliziunile de la noi și a presei scrise sau online

Problema este ca politicianu și demnitaru român fură sau are prieteni/neamuri care fură
De acolo sunt problemele noastre
Și la alte țări se fură, dar mai redus
Și cel mai mult se fură cu ajutorul antreprenorilor care lucrează cu statu
Ca de aia preț dublu la km de autostradă față de Ungaria, dacă nu e triplu
Ca de aia spitalele la noi sunt mai scumpe – pt considerații mai ample a se vedea discuția dintre comisarul evropean Corina Crețu și infractoru vâlcov, și din care rezultă ca, la organizația de partid și de stat pe persoană fizică, spitalu costă dublu față de cât vrea să ne dea gratis UE, și normal ca se renunță la fonduri UE în favoarea spitalelor construite pe credite plătite de stat și în final de întregul popor – și penultimul ministru al sănătății avea o poziție cumva similară
https://romania.europalibera.org/amp/spitale-de-740-miliarde-de-euro-taiate-de-pe-lista-finantarii-prin-pnrr-licitatiile-erau-in-curs/32587917.html

https://stirileprotv.ro/amp/stiri/actualitate/ghinea-zun-singur-spital-din-pnrr-poate-fi-gata-la-termen-zam-avut-un-ministru-lenes-incompetent-si-iresponsabil.html

Urmează încurajarea furtului de către puterile publice constituite în stat: cecere, justiție, miliție și serviciu secret – deși ăștia toți îs cu salarii adevărate și pensii anticipate în cap

Așa statu descoperă minunea logicii
Ca infractorii tb să aibă drepturi peste victimele infracțiunii

Așa statu descoperă ca dezvoltatori imobiliari tb scutiți de impozite și taxe: cease etc

Ca toți aia care au datorii mari la stat sau au dat găuri mari la stat nu li se face nimik sau statu recuperează prafu de pe tobă
Iar la amărâții, care au datorii câțiva lei, li se blochează conturile pe loc

Ca toți care au dat găuri la stat sau nu plătesc teveau și celelelalte impozite și taxe nu au probleme dacă, la timpu potrivit, fac contracte de consultantă/intretinere/modernizare/dezvoltare sau alt fel de contracte, cu cine trebuie

Așa poate aflam și noi cum s-au produs minunile împărătești ale distrugerii industriei românești
Și cum atâta amar de popor a luat calea străinătății
Și țara s-a eliberat mai ceva ca Siria în timpu războiului

Ca întodeauna poporu plătește
Este un articol mai vechi pe contributors legat de TVA
https://www.contributors.ro/cine-plateste/

Ca n-o să plătească demnitarii condamnați pt găinării, când grosu furturilor cunoscute a rămas nepedepsit

Ca poporu a votat cu ochii larg închiși
Ca toate autoritățile de supraveghere și control au lucrat spre fericirea multor infractori

A zis câte ceva UE, CEDO și CJUE
Dar ei nu știu ca la noi gândirea e pe sistem traditional suveranist
Întrebarea e cine mai citește ?

Iubesc trădarea dar urăsc pe trădători

NU contest studiul DAR nu sunt de acord cu el!
Acum câțiva ani se putea lucra în administrația publică pe salarii normale dar odată cu salarizarea confom cu Lege 153/2017 ele au explodat!
Astfel am ajuns ca eu inginer la o firma privată să am salariu mai mic decât un angajat al unei primarii rurale cu studii liceale de la registru agricol,cu 40% mai mic!
Casierul Primarii respective dacă încasa ceva într-o zi DAR tot avea salariul mai mare ca mine.
Prin 2012 la o greva a angajaților de la Metrou am avut curiozitatea să văd ce vor și ce au!
Ei bine femeia de servici la Metrou avea salariul mai mare ca mine inginer în privat.
Era parcă 1800 lei net versus 2400 lei femeia de serviciu.
Părerea mea este să săpați mai adânc pentru a sesiza de fapt pe unde se scurg banii!
Apropo știți cu cât se renovează o clădire de 56 mp?
NU?
Cu 742.000 euro !
Iar curățarea și fixarea unor basoreliefuri costă 3000 de euro pe mp!
Ce să mai zic de construirea de apartamente cu 2 camere pentru atragerea medicilor la prețul de peste 300.000 de euro DAR acest proiect a picat, prea era exagerat pentru un oraș de provincie.

Ati cazut in aceeasi greseala sa numiti pensiile militare ,,pensii speciale„; in 2024 pensiile militare nu au fost incluse in MAREA RECALCULARE, asa ca iar gresiti si le includeti in maririle care au dus la cresterea deficitului bugetar! De cativa ani incoace, intreaga presa si politicienii vorbesc gresit de pensiile militare, le includ la un loc cu cele speciale(cum gresit s-a facut si in PNNR) Invrajbind populatia civila, care crede ca un politist, militar, pompier are o pensie ca a unui procuror sau judecator! Sunt cativa ani de cand pensiile miliare nu au mai crescut, iar acest fapt a facut ca multe pensii sa devina mai mici decat a multora din sistemul civil, unde mereu s-a gasit o ocazie electorala sa fie marite!! Asa ca domnilor, va rugam sa nu mai faceti aceste greseli(sper ca nu intentionate)!!
P.S. pana nici amarata de inflatie nu s-a mai dat in ianuarie si nu se va mai da nici in ianuarie 2026; acest lucru duce la micsorarea pensiilor militare. De cand a fost introdusa in lege prevederea ca pensiile se indexeaza cu inflatia(nu e marire) la 01.ianuarie al fiecarui an, doar odata s-a aplicat aceasta prevedere legislativa. Dar la pensiile civile mereu s-a mai gasit un motiv sa se mai mareasca(marea recalculare,mica recalculate, etc)