Diplomație energetică, la 25 de ani de parteneriat strategic între Statele Unite și România & more

„Decizia Rusiei de a aduce nave de război în Marea Neagră i-a permis două lucruri: Ucraina este un exportator major de cereale, iar tăierea acestor exporturi cauzează probleme în general și probabil un dezastru umanitar în Africa. Rușii speră să transforme acest potențial dezastru într-o chemare internațională pentru o înțelegere în Ucraina, apropiată de termenii formulați de ei. Celălalt obiectiv al lor ar fi crearea de neînțelegeri între statele membre NATO. Marea Neagră include state NATO precum România. Prezența unei mici flote rusești în apropierea coastei sale i-ar putea obliga pe români să ceară să se ajungă mai rapid la o înțelegere în Ucraina.

Ambele sunt strategii de abatere a atenției, utilizate atunci când utilizarea directă a forței nu mai este pe deplin disponibilă. Sunt (…) discuții informale în curs. Rușii trebuie să decidă dacă își dublează eforturile mizând pe strategia lor agresivă în Marea Neagră, căutând un alt flanc unde să aplice lovituri, sau să accepte o înțelegere care să le ofere un oarecare câștig, dar și sentimentul că evită o umilință. Este o chestiune despre cât de departe poate ajunge hybrisul lui Putin și cât de sigur pe el mai este.„

George Friedman, Geopolitical Futures – „The State of War in Ukraine„

În pregătirea reuniunii „Inițiativei celor Trei Mări”, care va avea loc la București în primele zile ale lunii septembrie ac., și la împlinirea a 25 de ani de parteneriat strategic România – Statele Unite, ministrul energiei, Sebastian Burduja, s-a aflat zilele trecute într-o vizită oficială la Washington, unde a avut mai multe întâlniri cu oficiali ai Departamentului de Stat sau ai Casei Albe. Așa cum a comunicat chiar ministrul prin diverse mesaje postate pe rețelele sociale, programul vizitei și obiectivele acesteia au fost (în rezumat) următoarele:

Întrevederi de o importanță majoră pentru România, la invitația doamnei Jennifer Granholm, secretarul american al Energiei: am discutat proiecte comune România-SUA în domeniul energiei, de la proiectele nucleare – reactoarele modulare de mici dimensiuni (SMR), la unitățile 3 și 4 de la Cernavodă și proiectul HVDC, cablul de curent continuu care va lega Dobrogea de granița de vest a României. Plus cadrul pentru investiții în centrale eoliene offshore și exploatarea gazului din Marea Neagră.

Întâlniri excelente cu: Don Graves, secretarul adjunct al comerțului, José Fernandez, subsecretar pentru economie și energie; Geoffrey R. Pyatt, secretar adjunct pentru resurse energetice, Eliot Kang, secretar adjunct în cadrul Departamentului de Stat al SUA pe probleme de securitate, Yuri Kim, secretar adjunct, reprezentata Departamentului de Stat pentru Europa și Eurasia și Agnes Dasewicz, COO al Development Finance Corporation.

Întâlniri la Casa Albă cu Amos Hochstein, consilierul președintelui Biden pe probleme de energie și investiții, infrastructură globală, de mediu și securitate energetică, și Sarah Ladislaw, asistent al președintelui și director senior pe probleme de mediu și energie.

De mare importanță a fost și întâlnirea cu conducerea EXIM BANK SUA. Instituția s-a angajat să contribuie cu o finanțare de 3 miliarde de dolari la construcția unităților 3 și 4 de la Cernavodă și cel puțin încă pe atât la proiectul reactoarelor nucleare de mici dimensiuni de la Doicești.

Un semnal pozitiv și absolut necesar venit de la Washington, în condițiile în care actualul ministru al energiei – aparent spre deosebire de mandatul predecesorului său, Virgil Popescu – pune un accent însemnat pe dezvoltarea proiectelor energetice offshore: extracția gazelor naturale din promițătorul zăcământ „Neptun Deep” sau fermele eoliene, cum este cazul proiectului deja anunțat de asocierea având ca lider Black Sea Oil & Gas, o companie deținută de fondul de investiții american Carlyle.

Există însă și un „da, dar…” sau, cum ar spune americanii, un „yes, but…”, anticipat de George Friedman în analiza sa periodică din Geopolitical Futures privind războiul din Ucraina: forțele navale ruse au început să desfășoare acțiuni ostile, prin care vor să limiteze drastic navigația în Marea Neagră, chiar dacă în acest mod încalcă una sau alta din prevederile Convențiilor Lausanne, Montreux (cu completările aduse în anul 1994) și Montego Bay.

Cele mai recente episoade sunt atacurile asupra porturilor ucrainene Odessa, Reni și Ismail, unele foarte aproape (sute de metri) de granița cu țara noastră, somarea cu focuri de armă a unui vas comercial care se îndrepta spre portul ucrainean Ismail, ori prelungirea manevrelor militare ale marinei ruse în zona economică exclusivă a Bulgariei pentru trei săptămâni.

Proiectele energetice offshore ale României sunt (vor fi) dezvoltate în special în zona economică exclusivă, așadar orice investitor care își face o evaluare a riscurilor și o estimare de costuri nu poate să nu ia în calcul riscurile pe care le reprezintă agresiva Rusie în Marea Neagră, ceea ce complică și planurile Guvernului României privind asigurarea rezilienței noastre energetice ori contribuția noastră la reziliența generală a Uniunii Europene.

VIZITA MINISTRULUI ROMÂN AL ENERGIEI LA WASHINGTON, VĂZUTĂ PRIN LUPA GLOBAL ENERGY CENTER

Atlantic Council, prin Global Energy Center, a organizat o dezbatere privind parteneriatul strategic România – Statele Unite și apropiata sesiune de la București a Inițiativei celor Trei Mări, cu participarea ministrului român al energiei, a ambasadorului României la Washington, Dan-Andrei Muraru, respectiv a ambasadorului Geoffrey Ross Pyatt, șeful Biroului pentru Resurse Energetice din Departamentul de Stat.

Dezbaterea a fost relevantă prin subiectele pe care le-a atins, oferind o imagine asupra cooperării dintre Statele Unite și România în domeniul energetic, în particular, dar și asupra cooperării Statelor Unite cu Uniunea Europeană în materie, în general. Am încercat să sumarizez aceste idei în cele ce urmează, ca să pot în final să propun câteva concluzii, atât cât îmi permite perspectiva mea personală, inevitabil limitată.

Ambasadorul Geoffrey Ross Pyatt: Eforturile președintelui Vladimir Putin de a folosi iarna trecută energia ca pe o armă împotriva Europei nu au avut succes până la urmă. Europa a reușit să se decupleze de aprovizionarea cu energie din Rusia mult mai repede decât ne așteptam, iar continentul este acum într-o poziție mult mai bună din perspectiva iernii care urmează. De ambele părți ale Atlanticului s-au făcut eforturi susținute pentru a întări cooperarea în aprovizionarea cu resurse energetice, dar, mai ales, s-au făcut progrese foarte importante în chestiunea tranziției energetice.

România este una din țările europene care face progrese constante în tranziția energetică: este pe cale să devină unul dintre cei mai importanți producători de gaze naturale din Europa, să pună în operă proiecte offshore de producție de energie eoliană (sperăm că după ce cadrul legal în materie va fi revizuit la București, și companiile americane să devină interesate în aceste proiecte), explorăm împreună perspective de cooperare în domeniul producției de hidrogen, stocarea carbonului și dezvoltarea rețelelor de transport Nord – Sud al energiei electrice (prin cooperarea în cadrul Inițiativei celor Trei Mări).

Ministrul Sebastian Burduja: Guvernul României a constituit un Grup de lucru care are ca sarcină principală pregătirea țării pentru iarna care urmează, în special în privința asigurării cu resurse energetice. Deocamdată operatorii noștri ne oferă vești bune în privința programului de stocare al gazelor naturale, unde țintele noastre convenite cu Comisia Europeană au fost atinse și chiar depășite, la momentul la care vorbim. Știm de la meteorologi că prognoza este de iarnă normală, nu foarte rece, deci nu ne așteptăm la probleme foarte mari.

Avem de asemenea rezervate capacități pentru importul de gaze naturale din Azerbaidjan. Cooperăm și cu Republica Moldova, pentru a o sprijini să își constituie la rândul său stocuri pentru iarnă (începând de zilele trecute Chișinăul stochează gaze în depozitele noastre) și importurile din Azerbaidjan se vor face în comun.

Ambasadorul Geoffrey Ross Pyatt: Așa cum am convenit cu Grupul de lucru european, graficul de livrări de GNL este respectat și se pare că va fi chiar depășit (vom livra cel puțin 15 miliarde de mc.). Ne așteptăm că până în anul 2025 capacitățile europene de stocare, regazificare și transport să crească cu alte 15% și noi să creștem livrările de GNL. Vorbeam anul trecut de dependența Europei de gazul rusesc, dar să privim și cealaltă față a monedei: dependența regimului Putin de piața europeană, o piață care acum practic nu mai există și vedem efectele: puternica devalorizare a rublei, de exemplu.

Ministrul Sebastian Burduja: Este foarte greu în energie să ataci și să rezolvi toate problemele deodată: să ai energie ieftină și să securizezi producția și aprovizionarea cu energie, dar să te și decuplezi de Rusia ca furnizor de energie, să faci tranziția către energie verde 100% și așa mai departe – este practic imposibil. Așadar avem nevoie de un plan: care sunt țintele noastre pentru tranziția energetică?

Oricum am pune problema, gazul natural va juca un rol foarte important în această tranziție. Va trebui în următorii câțiva ani, puțini, să înlocuim energia bazată pe producția de cărbune și să punem ceva în loc, ceva care să aibă un profil de producție similar, cu un rol de bază. Ne bazăm pe producția de gaze naturale din zăcămintele offshore: companiile OMV și Romgaz au luat decizia de a demara lucrările necesare pentru exploatarea zăcământului „Neptun Deep„ din Marea Neagră, începând cu ianuarie 2027 (o investiție de 4 miliarde de euro). Pe termen ceva mai lung vorbim de dezvoltarea de proiecte nucleare, capacități de producție SMR.

În concluzie, pe termen scurt avem nevoie de gazul natural pentru a face tranziția energetică. Vreau să precizez că decizia luată de OMV Petrom și Romgaz, faptul că o companie deținută de Grupul american Carlyle deja exploatează gaze în Marea Neagră, ne arată că se pot face investiții aici, în ciuda climatului tensionat creat de acțiunile Rusiei [sublinierea îmi aparține]. Mă refer aici atât la investitorii americani interesați de exploatarea de gaze naturale offshore, cât și de investițiile în fermele eoliene offshore.

Ambasadorul Geoffrey Ross Pyatt: Cu fiecare zi care trece Rusia încearcă să demonstreze că regiunea Mării Negre este nesigură. Dar România este un stat aliat NATO, aflat sub protecția articolului 5, așa că atunci când vine vorba despre a investi în proiectele energetice din Marea Neagră, totul se pune sub imperativul oportunității [sublinierea îmi aparține]; iar exemplul Carlyle, cu compania Black Sea Oil & Gas este pilduitor.

România este una dintre primele țări care va implementa un proiect SMR, despre care putem spune că este rezultatul unei tehnologii critice în decarbonizare; iar abordarea noastră prin parteneriatul comun este că România va deveni un hub regional pentru dezvoltarea tehnologiei SMR în Europa. România dispune de un capital uman valoros, cu expertiză bogată în materie, cu capacități nucleare civile proprii care permit companiei NuScale să aibă o excelentă bază pe care să își dezvolte cooperarea cu partea română în termeni de hub regional în rețeaua globală pentru tehnologia SMR.

Ministrul Sebastian Burduja: România are specialiști și ingineri excelenți în domeniul nuclear civil, așadar nu este o întâmplare că avem acum un rol de pionierat în dezvoltarea la scară mondială a tehnologiei SMR. Toate acestea vorbesc despre un angajament ferm luat de România, în urmă cu mult timp, de a contribui la dezvoltarea globală a tehnologiilor nucleare civile și la pregătirea de personal specializat de calitate în școlile noastre. Toate capacitățile noastre se bazează pe tehnologiile nucleare occidentale, nu au nimic de-a face cu tehnologiile rusești.

Ambasadorul Geoffrey Ross Pyatt: În privința Inițiativei celor Trei Mări și a angajamentului Statelor Unite în acest format de cooperare, ar trebui întâi să ne aducem aminte că a fost constituit cu ceva timp înainte ca Rusia să invadeze militar Ucraina. În acești ani am depus împreună eforturi ca să dăm consistență formatului de cooperare, să venim cu proiecte care să îmbunătățească conectivitatea de la Nord la Sud în această regiune. Suntem foarte încântați că, în urma discuțiilor ce au avut loc de curând în Atena, se va formaliza aderarea Greciei la Inițiativa celor Trei Mări, completând astfel coridorul de țări de la Marea Baltică la Marea Mediterană.

Acest format de cooperare sperăm să continue să fie extins, pe măsură ce conflictul din Ucraina își va găsi o soluționare, urmând să implice și restul Europei și, spre sud, către Orientul Mijlociu și mai departe, spre Asia. În termeni de resurse energetice, vorbim aici de conectivitate prin oleoducte, gazoducte, dar și rețele de transport energie electrică.

Despre aceste aspecte va fi vorba la summit-ul inițiativei de la București, din septembrie, pentru a înțelege cum dorim să continuăm să ne dezvoltăm, ce va implica această cooperare atunci când teribilul război din Ucraina se va încheia și se va pune problema reconstrucției acestei țări devastată de conflictul cu Rusia (exemplu: decuplarea energetică totală a Ucrainei de Rusia).

Ministrul Sebastian Burduja: Flancul estic al NATO devine, prin Inițiativa celor Trei Mări, o zonă de cooperare atât Est – Vest, cât și Nord – Sud; o inițiativă care vorbește despre conectivitate și bunăstare. În România toată lumea – Președinție, Guvern – depune eforturi pentru ca summit-ul din septembrie să fie un succes. Sunt binevenite și Ucraina, Republica Moldova să se alăture eforturilor de cooperare ale Inițiativei.

Vizita mea în Statele Unite înseamnă în primul rând că ne dorim ca toate proiectele pe care le avem pe masă să continue să avanseze în ritmul pe care ni-l dorim. Cine ar fi crezut, în urmă cu 4 sau 5 ani, când s-a pus prima dată în discuție cooperarea Nuclearelectrica cu NuScale pentru dezvoltarea SMR, că România va fi prima țară în care să fie dezvoltate un astfel de proiect? Pentru noi este chiar o chestiune de mândrie. Desigur, va trebui să continuăm să explicăm ce înseamnă tehnologia SMR pentru opinia publică și de ce această tehnologie – așa-zis nouă – este sigură.

Ambasadorul Geoffrey Ross Pyatt: În septembrie anul trecut, în marja Adunării Generale a ONU, am făcut parte din echipa secretarului de stat adjunct Wendy Sherman ce s-a întâlnit cu ministrul român de externe Aurescu, care ne-a explicat atunci că a pus bazele unui Grup Trilateral de dialog energetic cu Ucraina și Republica Moldova și ne-a ajutat să înțelegem – cu o lună înainte ca Vladimir Putin să înceapă distrugerea rețelei energetice a Ucrainei – cum putem ajuta Kievul să-și crească reziliența sistemului energetic în condițiile în care se afla sub presiunea atacurilor Rusiei. Acel format de dialog început atunci ne ajută și acum.

Republica Moldova are un guvern prooccidental, care face față cu succes presiunilor din partea Rusiei; din fericire Moldova este mai bine pregătită acum să facă față provocărilor iernii viitoare, cu ajutor din partea Românei și a Uniunii Europene; și secretarul de stat Blinken a anunțat un ajutor pentru Republica Moldova, de 300 milioane de dolari, extrem de binevenit pentru a o ajuta să facă față provocărilor din domeniul energetic, întărindu-și reziliența și decuplându-se de Rusia.

Ministrul Sebastian Burduja: În ultimii ani interconectarea noastră energetică cu Republica Moldova s-a îmbunătățit în ritm accelerat, dar în același timp a crescut capacitatea de interconectare și cu Bulgaria sau Ungaria. Suntem interesați în construirea unui coridor energetic via Republica Moldova spre Ucraina, mai ales în perspectiva dezvoltării proiectului de extragere a gazelor din Marea Neagră, când ne dorim să avem deja create capacitățile necesare pentru exportul în regiune.

România are capacități de stocare a gazelor naturale concepute să-i asigure independența de importuri într-o iarnă, să spunem, normală. Dar în actualele condiții, când se pune problema de a sprijini stocarea de gaze pentru Republica Moldova, pentru Ucraina eventual sau alte țări din regiune, este clar că avem nevoie să creștem aceste capacități de stocare.

Ambasadorul Geoffrey Ross Pyatt: În ultimele două decenii Casa Albă a repetat în dialogul cu Uniunea Europeană ideea diversificării rutelor energetice și a surselor de aprovizionare cu energie, pentru a-i întări reziliența strategică. Războiul din Ucraina a urgentat reorientarea sistemului energetic european în această direcție.

În perioada de tranziție pentru decarbonizare, diversificarea este cuvântul cheie, iar cooperarea Nord – Sud și toată această zonă balcanică vor fi cruciale atunci când vine vorba de proiecte alternative pentru diversificarea surselor de aprovizionare cu energie. România este un hub energetic în mijlocul Europei, conectată cu Grecia, Turcia, dar și cu Bulgaria, Ucraina și, prin Ungaria, spre Vestul Europei.

Europa decuplată de gazul rusesc înseamnă totuși o mare cantitate de resursă care trebuie acoperită din altă parte. Statele Unite sunt dornice să contribuie cât pot de mult, dar tot este nevoie și de alte surse. După București, în septembrie, mă voi deplasa la Roma, pentru discuții privind soluții de stocare a gazelor naturale în Algeria și Libia, acolo unde există excedent de producție care este acum ars sau disipat în atmosferă în loc să fie stocat pentru a fi apoi exportat.

Mai vorbim apoi de sprijinirea de noi proiecte de stocare a gazelor și avem propuneri venite dinspre Bulgaria, de exemplu și chiar din Ucraina. Suntem concentrați și pe proiectele de a înlocui consumul de gaze naturale cu hidrogen, pentru care înregistrăm un interes major și în Japonia, Coreea, India etc..

Ministrul Sebastian Burduja: Avem un extraordinar potențial de producție pentru energia eoliană și solară și ultimul lucru pe care ni-l dorim este să continuăm să importăm tehnologia necesară pentru dezvoltarea acestor proiecte din tot felul de alte zone ale lumii [sublinierea îmi aparține]. Așa că fac un apel public acum la companiile americane să vină și să ia contact cu piața românească și, desigur, cu piața europeană – este o piață foarte mare, potențial uriaș; doar la noi, în Marea Neagră, potențialul este de 75 GWh producție, din care am putea, cine știe, să producem măcar 10 sau 15 GWh în următorii 10 ani – și nu ne-ar strica să o facem cu tehnologie americană, produsă în România sau în Polonia pentru noi și pentru piața europeană în general.

Nu de mult se auzeau voci care explicau cum „Noua Europă„ ar trebui să concureze cu Statele Unite. Din fericire am depășit cu mult acele vremuri și războiul din Ucraina a arătat cât de mult contează cooperarea deschisă dintre Uniunea Europeană și Statele Unite. Inclusiv provocările care vin dinspre China ne arată cât de important este să continuăm să cooperăm, să adâncim cooperarea noastră.

RĂZBOIUL DIN UCRAINA, CATALIZATOR DE OPORTUNITĂȚI MULT TIMP NEGLIJATE

Înainte de a discuta perspectivele investițiilor în proiectele energetice din zona noastră economică extinsă din Marea Neagră, mi se pare logică aducerea în discuție a argumentelor noastre militare, de descurajare, prevenire și răspuns la orice tip de agresiuni din largul coastelor României; ori aici, după cum probabil se știe, nu stăm deloc bine, deși din 2017 s-au alocat în buget 2% din PIB pentru cheltuieli militare, iar din acest an se alocă un procent mai mare, de 2,5% din PIB.

De ce este important? Tocmai pentru că, așa cum este prevăzut în Convențiile Lausanne, Montreux și Montego Bay, NATO nu poate aduce și menține în Marea Neagră capacități navale de răspuns, cu care să contribuie la protecția altor state membre, fără acordul tuturor țărilor riverane, care nu poate fi obținut din motive evidente. Ca să protejezi investițiile din zona economică extinsă de orice agresiune teroristă ori armată, nu este suficient să dispui, de exemplu, de baterii de coastă antiaeriene sau antinavă.

Cu alte cuvinte, dacă vrem să fim protejați la Marea Neagră, trebuie să investim serios și urgent în capacități navale moderne și credibile cu care să dotăm flota. Adică exact ce nu am făcut în niciun chip până acum – un eșec umilitor pentru Ministerul Apărării și pentru Statul Major General.

Deunăzi, Ministerul Apărării a anulat procedura de achiziție a patru corvete multifuncționale, după ce timp de patru ani a negociat fără succes cu compania franceză Naval Group asocierea cu Șantierul Naval Constanța și începerea construcției acestor nave – vezi istoria acestui eșec aici. Contractul în cauză includea și modernizarea și dotarea cu armament a fregatelor Regina Maria și Regele Fedinand, ceea ce face lucrurile și mai complicate.

În ianuarie ac., amiralul Michael Gilday, aflat la comanda Marinei Militare Americane, a ținut să viziteze fregata Regele Ferdinand și s-a interesat de stadiul contractului de modernizare al acestui tip de nave. În același timp, fregata Regina Maria se afla în Șantierul Naval Mangalia, pentru lucrări de mentenanță minimale: înlocuire elemente de tablă corodată, revopsirea navei, reamenajarea unor spații de cazare la bord, înlocuirea ventilației și unor elemente de comunicații. Între timp, acționarul olandez al șantierului Mangalia, Damen Group, a denunțat acordul încheiat cu statul român, lăsând șantierul de izbeliște, pe mâna Guvernului.

România vrea să cumpere două submarine de la aceeași companie franceză Naval Group, iar procedura de achiziție este analizată în prezent la cel mai înalt nivel, conform unor informații publice: ministrul apărării, Angel Tîlvăr, a declarat că specialiștii ministerului lucrează la un proiect de lege în baza căruia se va realiza procedura de contractare și că submarinele ar urma fie achiziționate prin negociere directă. Respectivele submarine, din clasa Scorpène, ar putea ajunge cel mai devreme în serviciu în anul 2030.

În toamna anului 2022, Ministerul Apărării a cerut Parlamentului să aprobe achiziția a două elicoptere H215M Super Puma produse de Airbus (la Brașov), cu capacități de luptă navală împotriva țintelor de suprafață, care să se alăture celor trei existente, specializate în lupta împotriva submarinelor. Nu este clar de ce doar două elicoptere, dacă ne propunem patru corvete și mai avem și trei fregate, și nici când achiziția va fi perfectată ori aparatele ar intra în serviciu.

În schimb, proiectele energetice offshore atât de așteptate nu vor putea să aștepte ca Forțele Navale Române să devină în sfârșit capabile să înfrunte cu succes o forță navală agresivă mult superioară, cum este cea a Rusiei, de exemplu. De la OMV și Romgaz se așteaptă să introducă în sistemul național de transport primele cantități de gaze în ianuarie 2027, după cum ne asigură ministrul energiei.

Black Sea Oil & Gas se așteaptă ca până la mijlocul anului 2024 să obțină toate avizele necesare și să încheie contractele subsecvente pentru ca dezvoltarea fermei eoliene de 3 GW putere instalată să poată să înceapă.

În decembrie 2022, s-a semnat un Acord între guvernele Azerbaidjanului, Georgiei, Ungariei și României privind „Parteneriatul Strategic în domeniul dezvoltării și transportului energiei verzi”, iar în iulie ac. un Memorandum prin care cele patru țări vor construi un pod energetic prin Marea Neagră, adică un cablu de transport în curent continuu cu o capacitate între 1 și 3 GWh. Studiul de Fezabilitate ar trebui finalizat tot în anul 2024, după care ar trebui să demareze proiectarea și lucrările propriu-zise, care să aducă energie verde produsă în Caucaz spre Europa.

Mai avem timp? O putem face doar noi sau noi și Bruxellesul? Este nevoie și de Statele Unite? În primul rând ar trebui să ne bazăm pe noi: pe creativitatea și industria noastră, pe capacitatea de a atrage fonduri europene, pe flota noastră să ne apere. Doar astfel devenim credibili și capabili să susținem parteneriatele regionale pentru energie, să avem pretenții de hub energetic regional.

Doar cu un astfel de partener vor colabora de la egal la egal atât Bruxellesul, cât și Parisul, Berlinul, Londra, Roma, Kievul sau Washingtonul. Cu un război la graniță, încercând să protejăm pe cât posibil și Republica Moldova, vremea vorbelor a trecut de mult: fie ne luăm în serios și acționăm decis, fie ratăm această serie de oportunități istorice și ne menținem irelevanți.