luni, mai 20, 2024

Discriminarea din instinctele noastre

Într-un articol publicat în revista științifică PNAS (detalii aici) se arată că studenții n-au încredere în profesorii de gen minoritar. În lumea civilizată respingem discriminarea la adresa minorităților și știm de mult că femeile pot fi prof. univ./dr./orice, cel puțin la fel de bine ca bărbații care deocamdată domină în lume multe meserii unde prestigiul contează. Din păcate însă, discriminarea încă există și merge de sus până jos în societate, de la cea mai fragedă vârstă până la cea mai înaintată. Creștem cu acele prejudecăți și ne e apoi greu să ne dăm seama că ele ne controlează. Prejudecăți nu doar despre egalitatea de gen în vreo meserie, ci despre minorități de orice fel în general.

Am privilegiul să lucrez într-o facultate unde cele trei funcții de conducere principale – decan, prodecani – sunt de ani buni ocupate cu succes de colege. Unde limba maghiară sună la fel de „acasă” ca limba română. Puține locuri sunt mai libere de discriminare ca acesta. Dar am și norocul să am pielea ceva mai închisă la culoare, să am un nume românesc cu ceva sonoritate ungurească și, în plus, să fi umblat destul prin țări mai bogate ca a mea. Asta mi-a permis să aflu cum e să facă un profesor glumițe despre „țigani” pe lista de email de la locul de muncă, cu adresă la tine sau la cei apropiați ție. Cum e să auzi de la unii „afară cu ungurii din țară”… când tu ești un pic așa, ungur. Cum e să ți-arunce unii bere în față pe stradă din senin, că nu arăți suficient de alb și de creștin. E foarte puțin față de ce au de simțit alții/altele, dar suficient cât să înțeleg cât de mare e distanța dintre cum percepi tu ca majoritar că „e egalitate deja, gata cu tevatura”… și cum e să fii de partea cealaltă a prejudecății.

Studiul din PNAS oferă însă o surpriză majoră pentru mulți dintre noi: studenții nu au încredere în profesorii de genul minoritar din facultate în general, indiferent care e acel gen. Dacă majoritatea profesorilor sunt bărbați, studenții dau evaluări în medie mai mici pentru femeile care predau în acea facultate. Dacă majoritatea profesorilor sunt femei, atunci notele mici din partea studenților le primesc profesorii bărbați. Nu mai e vorba pur și simplu de vreo discriminare adânc înrădăcinată împotriva femeilor – ci în general o neîncredere adânc înrădăcinată împotriva minorității dintr-un grup – și încă nici măcar din propriul grup, ci într-un grup la care te uiți din afară (în cazul de față, studenții uitându-se la grupul profesorilor).

Autorii articolului din PNAS au început prin a analiza evaluările făcute de către studenți în situații reale. Dar apoi au mers mai departe și au creat site-uri fictive de facultăți, invitând studenții să spună care dintre profesorii de pe site le inspiră încredere. Doar pe baza imaginii – fără a avea vreo interacțiune directă cu acei profesori fictivi– studenții au arătat aceeași discriminare: dacă pe site predominau profesorii de gen masculin, atunci ei erau priviți mai cu încredere decât profesoarele; dacă pe site predominau profesorii de gen feminin, atunci neîncrederea studenților mergea către profesorii de gen masculin.

Discriminarea demonstrată în articolul din PNAS pare așadar una foarte de bază și simplă: pare că în general oricând ne uităm la un grup de oameni instinctul nostru e să privim mai cu neîncredere persoanele minoritare din acel grup. N-avem încredere în femeile dintr-un grup în care sunt majoritari bărbații, n-avem încredere în bărbații dintr-un grup în care sunt majoritare femeile. De aici putem învăța ceva despre cum și cât putem preveni discriminarea. În privința egalității de gen, rezultatele din PNAS sugerează că impunerea de cote egale de gen e calea cea mai rapidă pentru eliminarea discriminării: altfel, dacă așteptăm „să se așeze totul de la sine”, în unele zone ale societății s-ar putea ca lucrurile să nu se îmbunătățească decât foarte lent. În privința tratamentului minorităților, lucrurile vor fi mai complicate: chiar dacă minoritățile vor fi reprezentate în orice post/meserie/funcție în mod echitabil după proporția lor din societate, tot minorități vor fi, deci tot supuse instinctului nostru de discriminare. Singura soluție pe termen lung rămâne atunci educația pentru a ne obișnui să trecem peste instinctul aparent natural de a discrimina. Dar… educația aceea trebuie și susținută de la vârful societății. De acolo unde, la noi și în multe alte locuri, la putere sunt fie gărzile vechi pentru care discriminarea e „valoare tradițională”, fie gărzile mai noi pentru care accesul și menținerea la putere depind exact de voința „democratică” a… majorității. Iar una dintre cea mai educată zonă a societății – universitățile – arată încă la fel ca parlamentul sau ca guvernul din punct de vedere al dezechilibrului de gen în rândurile rectorilor, prorectorilor, decanilor, sau în general a profesorilor sau cercetătorilor influenți.

Distribuie acest articol

62 COMENTARII

  1. Faptul ca trebuie sa ne „educam” (sau „reeducam”) pentru a nu mai discrimina pe nimeni, ma duce cu gandul la un regim totalitar. Chiar si in regimul comunism exista problema „egalitatii de gen”, egalitatea dintre barbati si femei fiind pentru comunisti un punct obligatoriu pentru respectarea principiilor marxiste, conform carora transformarile economice si sociale vor produce emanciparea femeilor. Doctrina marxist-leninista sustinea o societate ideala, in care nu existau distinctii in ceea ce priveşte sexul, ceea ce insemna o egalitate cel putin tacita intre barbat si femeie. Sunt convins ca multi comunisti nu credeau in asa ceva, insa toate regimurile din est trebuiau sa respecte doctrina. Universitatile au ajuns astazi adevarate „pepiniere” ideologice, in care corectitudinea politica, educarea in spirit marxist si ingradirile reprezinta politici de baza. Frica de a face anunite gesturi sau de a spune ceva, reprezinta arma celor care vor sa impuna limite. Oare acesta este scopul unei universitati? Unde este libertatea de a avea opinii sau de a gandi liber? Ce fel de oameni vor iesi din aceste universitati dupa ce au fost astfel educati? Exista studenti si profesori geniali chiar care au fost exmatriculati din marile universitati vestice, doar pentru ca au facut o gluma la adresa cuiva sau erau imbracati intr-un anume fel. Solutia nu este nicidecum educarea prin „impunerea de cote egale de gen si nici nu trebuie sa fie calea cea mai rapidă pentru eliminarea discriminării”, indiferent de pregatirea, talentul si experienta celor adusi sa „echilibreze balanta” de gen. Academia de teatru si film americana va impune in viitor cote de gen pentru filmele care candideaza la Oscar. Va imaginati ce filme vor iesi, atata timp cat producatorii vor trebui sa aduca un numar egal de femei, barbati sau alte minoritati de gen in filme. Sa fie clar, numai conunistii impuneau cote. Din pacate politica cotelor este adoptata frenetic chiar si la varful UE si in multe alte state, insa acest lucru nu este bun pentru democratie.

    • De cind ma stiu am fost in grupa celor rai. In Ro am fost ing intr-o societatea a muncitorilor si taranilor. Am subt singele acestora, recunosc. Am ajuns in Ge, si aici am luat munca bastinasilor, am ajuns chiar sa le iau nu numai munca aia la taiat lemne, ci chiar si aia cu laptop, telefon mobil si autobuzul Airbus.
      Acum aflu ca fac parte din cea mai nasoala categorie, barbat alb. Noi suntem aia care am colonizat, care violam femei, e adevarat sunt mai putine femei care violeaza barbati decit invers. Acum am mai si imbatrinit, maninc pensia tinerilor, profit cu nesimtire de sistemul sanitar, emit codoi, e adevarat am pensie speciala, special de mica.

      Asta e soarta mea, imi duc crucea.

    • Nu iti plac limitele din cate vad, crezi ca oamenii ar trebui sa fie liberi sa se gandeasca la orice, chiar si daca asta inseamna ca ar putea fi fascisti sau nazisti. Sa-ti fie rusine Mike. Te deranjeaza ca nu esti liber sa incalci libertatea altuia..

      • Imi pui vorbe gratuit, fara noima, fara logica. Unde vezi ca pomenesc eu de nazisti sau fascisti? A, faptul ca voi astia din „woke” (neo comunism) ii considerati fascisti pe toti cei care se opun stangismului neo -comunist este un lucru dovedit. Voi, stangistii neo comunisti stiti cel mai bine sa puneti limite, sunteti experti dupa atatea decenii doar. Aici era vorba despre alte libertati, daca nu intelegi, nicidecum libertati politice care duc la aparitia fascismului sau nazismului, exceptand comunismul probabil, pe care vad ca l-ati dori reinviat. Oricum, s-ar putea sa va vedeti visul implinit in curand, pentru ca lumea occidentala este pe cale sa imbratiseze astfel de doctrine socialiste. Aveti un pic de rabdare, atat.

  2. Discriminari exista de cand lumea si au avut parte din plin de ele cei mai straluciti savanti. Cine a citit viata lui Albert Einstein stie ce vreau sa spun.Cel mai mare savant al lumii era discriminat la modul grosolan,agresiv cu mult inaintea aparitiei fascismului in Germania. Am un prieten foarte bun in Germania, un inginer stralucit la o mare firma,doctor in stiinte la o mare universitate germana.As putea sa scriu o carte despre problemele intampinate de pritenul meu cetatean german de origine congoleza. Insa cel mai mult imi amintesc de privirile piezise ,urate ale vecinilor lui atunci cand il vizitam acasa.Ce sa caute un alb laun negru,nu? Aceleasi privi le-am vazut si si eu cand vorbeam pe strada in romana cu sotia cam oriunde in UE ,cu exceptia Spaniei. Sunt aroporturi in UE ,unde la check-in esti automat un fel de suspect cand ti se deschide pasaportul romanesc.
    Dar solutia PNAS si anume ” impunerea de cote egale de gen e calea cea mai rapidă pentru eliminarea discriminării” nu este o solutie. Singura solutie este competenta.

  3. În definitiv, este vorba de Sfântul Hazard, deci de Libertate. Lumea este diversă fiindcă așa trebuie să fie. Ne place sau nu, suntem egali în fața hazardului.

  4. ”am și norocul (…) să am un nume românesc cu ceva sonoritate ungurească”

    Lucrurile astea trebuie explicate cinstit, pentru că unii oameni le știu oricum și se pierde orice credibilitate dacă acei oameni au impresia că există vreo încercare de cosmetizare a realității.

    Nu știu mai mult de 20 de cuvinte în maghiară, dar Szilágyi înseamnă ”Sălăjan” în ungurește, deci ”cel din Sălaj”. Prin urmare, e vorba de numele maghiar, nu de cel românesc și nici de ”sonoritate ungurească”.

    După ce impunem cote de gen, ce facem mai departe? Impunem și cote de nume? La zidari, la instalatori și la mecanici auto cum procedăm, impunem cote de gen și acolo?

    • După ce impunem cote de gen, ce facem mai departe?

      Recunosc aceeași enormitate din logica discriminării homosexualilor, pe motiv că astfel prevenim pedofilia. Neputând dovedi homosexualitatea ca fiind păguboasă pentru societate, atunci este asociată cu o infracțiune și se sugerează absurditatea demersului care o privește în mod separat.

      • Vezi că ai încurcat comentariul meu cu punctajul primit de la Cancelaria de la Berlin. În comentariul meu nu era vorba despre castraveți, doar tu trebuie să ajungi și la ei, ca să respecți punctajul 😀

        P.S. Ai mai găsit panouri solare pe Atlantic Road, la Averøy? Sau Cancelaria n-a mai apucat să le spună și lor ce teme ai primit tu pentru comentarii?

        • În comentariul tău era vorba despre „ce facem mai departe”, right? Dar pentru că ți-am arătat eroarea de logică, încerci să schimbi subiectul, corect?

          Si, apropo, Nu am scris niciodată ca la Averøy ar fi panouri solare. Tu însă ai scris de petele solare si despre iernile extrem de reci pe care ar fi trebuit să le avem de câțiva ani. Când au fost astea?

          • Au fost acele ierni, dle. Hantzy, dar dvs nu le-ati vazut ca n-ati crezut in ele :)) Harald si acum vorbeste de pete solare pe la articolele unui cunosct denier climatic si tot acelasi lucru ni-l spune, ca vor veni. Asa se intampla atunci cand faci confuzii intre argumente si credinte sau aspiratii personale.

            • Acele ierni vor fi începând cu 2027, am scris asta în mod repetat.

              Maximum de activitate pentru actualul ciclu solar se estimează a fi atins în vara lui 2025, dar garantat nu va fi mai târziu de martie 2026. Deci iernile anilor 2027 – 2031 vor fi similare cu iernile 1992 – 1996, în timp ce iarna asta a fost similară cu 1989 – 1990.

          • Fabulații semnate de @Hantzy, pe vremea când descoperise Atlantic Road:

            ”Hantzy 04/05/2019 At 9:07
            O vrăjitorie „iecologista”

            În iunie 2018 am făcut vreo două nopți, cu adevărat albe, într-un sătuc norvegian aflat la câțiva km de renumita Atlantic Road.

            https://www.fjordnorway.com/top-attractions/the-atlantic-road

            Că văzusem deja în Oslo, Lillehammer, Trondheim și mai apoi în Bergen mașini care nu făceau zgomot, nu mai era ceva nou. Dar am fost uimiți cât de repede si-au adaptat gazdele scandinave hotelurile la noul mod de deplasare, complet electric: în curtea fiecărui motel. Hotel sau camping erau câteva coloane de alimentare cu curent.

            Și chiar acolo, aproape de cercul polar, am văzut multe case cu panouri solare. Uimit am întrebat localnicii cum de le folosesc, când iarna, atunci când ar avea mai multă nevoie de energie, este mai mult întuneric.
            „Așa este! a fost răspunsul gazdei, dar vara avem și 20 ore lumină. E păcat să nu o folosim!”

            https://www.contributors.ro/este-dificil-sa-faci-predic%C8%9Bii-mai-ales-despre-viitor/#comment-376863

            În realitate, pe Atlantic Road nu erau nici atunci panouri solare, la fel cum nu sunt nici acum. Pentru că vara Soarele ar răsări și ar apune în spatele panourilor, ceea ce lui @Hantzy îi scăpase.

            • Și? Scrie ceva de Averoy in comentariul meu?
              Se deduce clar ca am făcut un tur cu mașina, plecând din Oslo, Lillehammer, Trondheim, Bergen, înapoi la Oslo. Pe traseu am văzut cel puțin 10 case in jumătatea de nord a Norvegiei care erau dotate cu panouri solare. Doar ca nu erau montate pe acoperiș, cum se aștepta Harald, ci pe pereții laterali sau pe balustradele balcoanelor. Lucrul asta i l-am spus și atunci, dar “a uitat” să-l adauge acum.

              Cum rămâne însă cu “ce facem mai departe?” și cu iernile extrem de reci?

            • @Hantzy – Atlantic Road are 8,3 kilometri cu totul, iar Averøy e singura municipalitate de acolo.

              Acum ai ajuns la toată ”jumătatea de nord a Norvegiei” în care ai găsit 10 panouri solare ?! 😀

        • @Harald
          Vi s-a raspuns foarte clar de catre @Hantzy, poate prea clar pt. nivelul dvs de intelegere. Ce nu va este limpede? Folositi aceleasi clisee pe care le foloseau si inca le mai folosesc cei care cauta sa restranga drepturile cuiva doar pe baza preferintelor personale sau al umorilor. Vi s-a aratat clar ca faceti greseli elementare de logica si incercati sa schimbati subiectul deoarece nu puteti sustine o discutie matura pe baza de argumente; de aici si atacurile la persoana pe care le lansati.

          • @razvan_i – ce treabă au homosexualii în discuția de față, scrie ceva în articol despre homosexuali?

            Când ai să citești măcar 3.000 de comentarii semnate de @Hantzy, așa cum am făcut eu, atunci ai să fii îndreptățit să-ți dai cu părerea.

            Cancelaria de la Berlin e cea cu clișeele, asta se petrece de ani întregi, iar @Hantzy e una dintre portavoci.

            P.S. Dacă nu scrii și comentarii pe care să le semnezi cu nickname-ul meu, n-ai ambiție! 😀

            • „ce treabă au homosexualii în discuția de față, scrie ceva în articol despre homosexuali?” Treaba pe care o au e ca sa înțelegeți dvs mai bine unde greșiți, dpdv logic si moral. Pt unii oameni e nevoie de astfel de comparatii ca sa inteleaga ceva mai abstract, e ceea ce Hantzy a făcut.

              „Cancelaria de la Berlin e cea cu clișeele, asta se petrece de ani întregi, iar @Hantzy e una dintre portavoci.” Tocmai aceste atacuri la persoana arata ca nu sunteti nici serios si nici in stare de a va angaja intr-o dispută reală, pe baza de argumente si contraargumente. Atacul ad hominem este modalitatea cea mai ieftina prin care cineva, în lipsa unor argumente autentice, cauta sa denigreze pe altcineva.

              „Dacă nu scrii și comentarii pe care să le semnezi cu nickname-ul meu, n-ai ambiție”. De ce as face asta? De ce ar face cineva in general acest lucrul ?

            • @RazvanI – nu știu de ce, dar se întâmplă. Iar tu joci rolul progresistului decent (i.e. polițistul bun) care se preface uimit că polițiștii răi fac lucruri rele.
              ”De ce ar face cineva in general acest lucrul ?” 😀

              Ai citit măcar 1.000 de comentarii scrise de mine, înainte să-ți dai cu părerea despre mine? Sau ai fost trimis complet neinstruit să-l susții pe @Hantzy? 😀

            • „Ai citit măcar 1.000 de comentarii scrise de mine, înainte să-ți dai cu părerea despre mine? Sau ai fost trimis complet neinstruit să-l susții pe @Hantzy” Am citit cele de la articolul de fata si m-am lămurit. Nu consider că celelalte „macar 1000” ar fi diferite de acestea; nu trebuie să mirosi fiecare r…. Ca sa iti dai seama ca toate put la fel.
              Iar din aceste cateva comentariu reiese ceea ce am spus deja, la care se mai adauga si agresivitatea celui care nu e capabil de discuții raționale si la subiect ci doar de pareri personale fără fundament obiectiv. Cand o sa reveniți si cu altceva in afara de atacuri la persoana, poate o sa va mai raspund. Desigur, puteti avea o parere foarte buna despre dvs in continuare, doar ca nu o mai are nimeni altcineva cu excepția dvs si tocmai ati arătat cu brio acest lucru.

            • @RazvanI – nu ai niciun comentariu la tema articolului, te ocupi doar cu hărțuirea.

            • Harald, dacă RăzvanI s-ar ocupa cu hărțuirea, atunci ar trebui să ia lecții de la tine!
              Spui tu însuți că ai citit 3000 de comentarii de ale mele (le-ai și numărat deci, eu nici nu știam că am atâtea) și din toate înțelegi greșit si cu încăpățânare o singură afirmație dintr-un comentariu mult mai mare, și pe care o reiei pentru a câta oară și încă după ani de zile, în speranța că mă poți compromite. Nu ți se pare că miroase a hărțuire?
              Și, apropo de hărțuire (adică elaborarea de hărți), spune-mi cum rămâne cu „ce facem mai departe?”. Cât de puternic ți se pare ție „argumentul” ăsta?

          • In articol e vorba de discriminare. Iar tu folosești aceeași logică prin care erau dezavuate măsurile anti-discriminatorii, amenințând “ce facem mai departe?”
            E doar un exemplu mai concludent, care arată eroarea ta, chiar dacă o precum involuntară. Metoda exemplificării este permisă in orice demonstrație.
            P.S.Deși nu ma încălzește cu nimic atenția ta, Mulțumesc ca îmi citești comentariile!
            Iar celorlalți le mulțumesc sincer pentru susținere.

            • @Harald
              Aveti un nărav tare rău: v-ati invatat sa atacați oamenii care comentează pentru ca dupa aceea sa va plângeti ca dvs sunteti cel hărțuit. Nu vi se pare asa oarecum patologic ceea ce faceti?

            • @cezar – recitește comentariile și te convingi că @Hantzy a replicat la comentariul meu, nu eu la comentariul lui. Și a replicat cu povești despre homosexuali, deși homosexualii nu sunt menționați în niciun fel în articol.

              Tu ce comentarii ai avut pe subiectul articolului? Tot cu deturnarea discuției te ocupi și tu.

  5. Cum adresam dezechilibrele de gen din sectorul constructiilor sau prelucrarii lemnului, de exemplu?… Recrutam cu arcanul persoanele de sex feminin si le trimitem sus pe schela?…Preferintele individuale si competitia mai conteaza?… E greu cu reprogramarea omului in omul nou… nu au reusit comunistii in 50 de ani fara opozitie si cu o buna bucata din resursele planetei. Nu vor reusi nici marxistii de rit nou, cel mult vor mai face ceva milioane de victime degeaba. Doar la asta se pricep:. cote, inginerii sociale falite, sabloane si premierea incompetentei.

    • Cotele egale sînt numai pentru posturi de șef și lefuri babane. La dat cu cîrca nu e cazul și dacă ar fi pe corectea ar trebui să nu existe poziții de subalterne pentru femei pentru că se știe că sînt traumatizate cu munca, nepromovate, hărțuite și violate de șefi misogini care sînt măgari sau au o masculinitate toxică ceeace le afectează emoțional pentru că pot cădea victime ale unui potențial abuz. Deci toate femeile să fie puse boss și plătite mai bine decît bărbații ca o reparație pentru că au exista abuzuri și s-ar putea să mai fie și în viitor,iar asta e o stare de incertitudine care le poate îmbolnăvi de traume la locu’ de muncă. Singurii care își pot păstra pozițiile de conducere ar fi gheii, că ăia n-au treabă cu femeile.

      • Bineînțeles, cotele de gen sunt pentru joburile rare, speciale, care tocmai prin atributele lor rămân aprioric inaccesibile sau, in orice caz, mult mai greu accesibile minoritarilor. Motivul ține arareori de competențele candidaților și mult mai pregnant de prejudecățile existente in societate. Cotele de gen pot depăși aceste prejudecăți și, când ele vor fi depășite, se poate renunța la aceste cote, lăsând doar competențele să se afirme.

  6. Daca vreti sa vorbiti de discriminare, veniti sa traiti in Germania, cu un nume ciudat, lung si cu …escu, brunet tare si cu vorba cu accent.

    Si totusi se poate reusi, vorba lui Penes Curcanul
    Ne dase nume de Curcani
    Un hâtru bun de glume,
    Noi am schimbat lângă Balcani
    Porecla în renume!

    Da, e firesc sa existe rezerve pt anumite minoritati in anumite domenii. Am lucrat in inginerie peste 40 de ani, am intilnit multe femei, din multimea asta nu stiu daca mai mult de una chiar a meritat titlul de INGINERA. Am avut si profesoare in facultate, fara exceptie niste catastrofe. E suficient sa amintesc de Suzana Gidea. Desigur una sau alta a avut functii de conducere, citeva chiar au indeplinit cu brio aceasta functie, dar eu vorbesc de INGINERIE.
    Cum poate e fetita care se joaca de mica cu papusele sa devina mai inginera decit un baietel care desurubeaza si insurubeaza biberonul?

    • e firesc sa existe rezerve pt anumite minoritati in anumite domenii
      Nu e vorba de meserii, de „chemare”. Oricine își poate închipui că o șoferiță de TIR își poate îndeplini sarcinile de serviciu la fel de bine că un șofer rutinat sau că o femeie zugrav poate tencui la fel de need precum un bărbat. Dar nimeni nu se așteaptă ca ea să ajungă dispecer de curse internaționale și nici șefă de echipă peste 10 zidari. Deși într-un concern unde lucrează la desfacere, achiziții, controlling și marketing peste 90% femei, nu se miră nimeni dacă directorul economic este bărbat. Pentru că este propus de managerul general si numit de consiliul de administrație, adică de bărbați, care vor alege după „greutatea” criteriilor „bărbătești”, adică preponderent tehnice, mai puțin relaționale. Șeful trebuie să fie autoritar, neapărat genial, să nu-și ia copiii de la școală, să nu stea cu ei când sunt bolnavi șamd. Criteriile feministe sunt întotdeauna secundare: timpi de lucru flexibili, grădinițe în apropiere, cantină și pauză de prânz prelungită, team-spirit. Astea sunt „nice to have” dpdv masculin, nicidecum primare, iar asta e stabilit paușal, fără niciun studiu de fundamentare.
      Uite și aici, până acum nu a comentat nicio colegă, bărbații trag concluzia că pe ele nu le interesează, e cel mai comod așa, dar se prea poate că motivele să fie altele.

      • Exista meserii, Berufung, daca vrei care pot fi practicate de ambele sexe la fel de bine. Altele sunt specifice barbatilor si altele femeilor. Cind vom fi de acord cu aceste puncte mai stam de vorba.

        Eu as fi de acord chiar ca barbatul sa fie egal cu femeia…

        • „Exista meserii, Berufung, daca vrei care pot fi practicate de ambele sexe la fel de bine.”

          Exact asta spuneam și eu. Nu pentru meserii sunt gândite cotele de gen. Dacă vrei, mai stăm de vorbă.

        • Meserii sau profesii se cheama „Berufe” in germana. „Berufung” e altceva: „chemare” sau, daca ma dai in judecata ca te-am criticat si pierzi procesul, mergi in „Berufung”, adica faci apel.

          • E totuși aceeași familie de cuvinte, cuvântul de bază fiind „rufen” = a chema, a apela. Într-un anumit sens traducerea în românește a lui Berufung poate avea însemna și meserie, înțeleasă ca fiind o „chemare” profesională. Cum eu sunt cel care a folosit termenul respectiv, NT a sesizat diferența, scriind „Berufung, dacă vrei” și nu e corect să fie acuzat din acest pdv.
            NT greșește pentru că vorbește de „domenii” in privința cotelor de gen, când autorul se referă evident la funcții:
            Am privilegiul să lucrez într-o facultate unde cele trei funcții de conducere principale – decan, prodecani – sunt de ani buni ocupate cu succes de colege..
            Același lucru l-am sugerat și eu când am vorbit de funcțiile dispecer și șef de echipă.

          • Se numește ”vocație” în românește sau ”vocation” în engleză, iar în germană se traduce tot prin Berufung.

            • @Harald
              Implicatia dv e ca nu ar exista o alta traducere in romana decit „vocatie”. Am ales spontan termenul ceva mai popular. „Baiatul are chemare spre surubarie” s-ar zice intr-o romana neaosa. „Vuia a avut vocatia zborului” ar fi varianta a sinonimului aproximativ intr-o lucrare literara sau stiintifica. Oricum, „vocatie” vine din „vocare” care inseamna chemare. Poate ca in romana sint ceva mai overlapping (fara a fi in mod necesar identice) decit „calling” si „vocation” in engleza care sint mult mai distincte unul de celalalt. Ce e important e ca „Berufung” nu e acelasi lucru cu „Beruf”.

    • @NT
      Si fetele au rolul lor.
      La papusi le schimba rochitele si accesoriile.
      Si stiu sa comunice mai bine decat noi inginerii.
      Femeilele folosesc ambele emisfere cerebrale. Noi barbatii, doar una.
      Deci femeile au un avantaj la prezentare si marketing fata de noi barbatii. Intr-un fel … holistic! :))

      La noi barbatii sertarasele in cap sunt compartimentate/delimitate
      La femei este ca intr-un rack cu fire multe care se duc in toate partile si nu urmeaza un traseu clar.
      Problema este atunci cand isi folosesc nurii ca sa fie promovate. Ambitioase, cu alte cuvinte. :)

  7. Interesant. Deci mentalitatea care discrimineaza este innascuta? Parca nu cred.
    Poate ca ar trebui sa se analizeze si cine voteaza. Cultura, experienta de viata, din ce mediu provine. Abia dupa aia sa se traga concluziile.
    Daca observatia dvs. se verifica,… eforturile pentru eliminarea discriminarii sunt inutile. Doar schimba o categorie cu alta.
    Nu vreau sa continui sirul deductiilor logice! S-o faca fiecare, caci altfel risc sa fiu discriminat.-?!!!-

  8. Pai daca aceasta e tendinta naturala, inseamna ca asa e bine. Ce ar fi daca in profesiile predominant feminine AM PROMOVA EGAL BARBATI? Sau invers? Cum ar functiona un spital cu 50% barbati? Sau un regiment cu 50% femei? Diferentele naturale dintre sexe orienteaza si profesia sau aptitudinile, fara a creea inegalitati ci doar particularitati (din fericire suntem diferiti dar egali).
    Orice discriminare, pozitiva sau negativa, este daunatoare. Natura se orienteaza mai bine iar traditia confirma aceasta, cel putin la popoarele civilizate, la care nu (mai) functioneaza regula celui mai tare fizic. Sa nu uitam ca sexul tare biologic sunt femeile, iar barbatii sunt mai tari fizic pentru a asigura munca si lupta, deci conditiile optime pentru femeile care perpetueaza specia. Dar asta nu inseamna ca si femeile nu pot face tot ce fac si barbatii, uneori chiar mai bine.
    Iar opinia majoritatii este dovedit ca serveste majoritatea, deci este favorabila in mai mare masura decat opinia minoritatilor (este principiul democratiei).

  9. Discriminarea este baza gîndirii noastre. Nu poți crea categorii conceptuale fără a discrimina între elemente și a le trata ca echivalente dacă aparțin aceleiași categorii. Așa cum avem nevoie de prejudecăți pentru a putea interpeta lumea din jurul nostru. Statistic, familiarul este mai puțin periculos decît neobișnuitul. Problemele reale apar atunci cînd există o diferență între discriminările bazate pe prejudecăți, pe generalizarea experienței trecute și situația observabilă în prezent.

    De aceea scopul nu poate fi anularea capacității noastre de a face diferențieri, altfel spus, de a discrimina și nici de a celei de a face judecăți pe baza experienței proprii sau însușite din experiența altora, adică a prejudecăților. Miza este să fim în stare și să vrem să ne punem în discuție prejudecățile și diferențierile la fiecare contact al lor cu realitatea, pentru a fi validate sau invalidate.

  10. Exista discriminare dar nu e la fel de puternica peste tot . Discriminarea poate functiona si in sens invers adica dinspre o minoritate nationala spre majoritatea romaneasca .Asta se intampla acolo unde romanii sunt minoritari ( judet,localitate ,institutie).Cea mai puternica discriminare este impotriva minoritatilor sexuale reale sau presupuse.Aceasta forma de discriminare e cultivata cu mare atentie si grija inca din copilarie .Exista si discriminare religioasa de obicei promovata de majoritatea ortodoxa contra catolicilor,protestantilor si neoprotestantilor .Ea e deosebit de vizibila si suparatoare pe internet,pe diverse site uri si bloguri.Cotele de gen nu sunt o solutie democratica si amintesc de comunism ( cotele de muncitori si tarani).Trebuie promovata meritocratia nu cotele de gen.Nu trebuie sa ocupi o functie pentru ca esti femeie sau bărbat ci pentru ca te ai remarcat prin competenta. Nu are ce cauta in institutii si companii corectitudinea politica Daca nu e promovata meritocratia in locul corectitudinii politice atunci drumul e deschis spre faliment ,conflicte sociale si de tot felul si radicalizare .

    • Vorbind despre discriminare religioasa, am o istorioara care ar fi amuzanta daca nu e jenanta pentru participanti.

      Mai vreo 20 ani in urma una dintre bisericile romanesti in SUA avea nevoie de un preot nou, cel vechi iesind la pensie. Episcopia nu a mai avut unde sa gaseasca un popa roman si a trebuit sa aduca unul mai de pe la tara din Ardeal.

      La una dintre primele predici pe care le-a avut in biserica, sfintia sa nu a avut alta de facut decat sa se apuce sa besteleasca celelalte culte crestine ca material pentru iad, si s-a oprit scurt la a ameninta cu iadul poporenii adunati la biserica pentru a-i impiedica sa aiba vreo relatie cu alde lifte de alta religie.

      Ceea ce uitase sfintitul era ca in momentul in care iesea din biserica si casa avea de a face masiv exact cu liftele pe care le bestelea in predica. Nu mai era in Romania si ortodocsii sunt o minuscula minoritate in SUA, de orice limba ar fi fost ei. Poporenii schimbau fete-fete, pentru ca unii dintre ei chiar aveau membri de familie ne-ortodocsi prin relatii de familie sau alianta.

      Relatia cu popa roman devenise atat de tensionata incat romanii incepusera sa nu mai vina in biserica, care incepuse sa sufere financiar (bisericile romanesti in SUA nu au nici o asistenta de la vreun stat sau guvern si depinde exclusiv de donatii). Cand a vazut episcopul ca romanii au votat cu portofelul si nu sunt bani nici de curent si biserica sta sa dea faliment, a demis parohul si l-a chemat din pensie pe parohul vechi.

  11. Impunem cote egale de “gen” si aruncam competenta la gunoi. Buna afacere.

    Iar despre discriminare: hai sa va povestesc de firma Orange: pe 7 martie a fost anuntata toata lumea ca de 8 martie angajatele vor primi o zi libera, prin generozitatea conducerii. Pe 8 martie aceeasi conducere anunta egalitatea absoluta in drepturi a tuturor angajatilor si se bate cu caramida in piept ca Orange e un loc de munca unde discriminarea de orice fel nu isi are locul.

    Un alt caz, firma Synevo ai carei angajati sunt in majoritate femei: in fiecare an femeile au primit de 8 martie cite 100 de lei drept prima. 2023 e primul an cind au primit si barbatii, minoritarii. Equal pay, ha?

  12. „impunerea de cote egale de gen e calea cea mai rapidă pentru eliminarea discriminării” – sunt zeci de motive pentru care „solutia” asta e o aberatie futila…

    Uite unul: sa zicem ca intr-un departament de fizica teoretica decanul/facultatea nu gaseste nici 10% din necesarul de candidati de gen feminin cu competenta minima pentru a egaliza cotele de gen. Angajarea unor profesoare incompetente nu va creste satisfactia sau evaluarile studentilor. Daca totusi ar face-o, castigul ar fi mult mai mic decat catastrofa incompetentei care va distruge relatiile intre profesori si conducerea facultatii. Reversul e la fel de valabil: in meserii gen asistent medical sau dentar, invatatoare la clase primare etc., barbatii vor primi evaluari inferioare pentru ca sunt minoritari (accept mecanismul discriminarii minoritatilor). Insa din nou, angajarea barbatilor cu pregatire inferioara doar pentru a implini cota de 50% ar atrage un dezechilibru nefast de competente. Genurile au apetente si competente statistic diferite.

    Discriminarea si prejudecatile nu se rezolva cu cote. Nu poti extrapola observatii din departamente universitare umaniste sau satisfactiile si/sau prejudecatile studentilor pentru a crea inginerii sociale aberante.

  13. Mai mult decat prezentarea unui studiu interesant aparut in PNAS, cred ca articolul dvs. atinge un punct extrem de sensibil: modul in care intelegem sa vorbim si sa ne comportam. Nu ne dam seama (sau nu vrem sa o facem) ca „glumitele” noastre pot lovi in altii, ca vorbele si faptele noastre pot fi la fel de letale ca si armele. Avem puncte de vedere pe care la sustinem trecand usor peste limita decentei si, in loc sa ne concentram pe idei, trecem la atacuri la persoana. Cred ca ne lipsesc doua lucruri majore:
    – Deschiderea pentru ideile altora, impiedicata de ambitia de a avea dreptate cu orice pret si de a „castiga” discutia;
    – Empatia si respectul: cum ne-am simti daca am incerca sa ne punem in situatia celor carora ne adresam, ori sunt subiectul glumelor, afirmatiilor?
    Vezi pe platforme ca si aceasta „dezbateri” pe teme diverse (clima, vaccin, scoala, societate, politica…) in care atat autorul, cat si comentatorii, trec usor la atacuri la persoana, fie la nivel individual, fie de grup (prin denumiri peiorative). Se cauta punctual argumente, fie chiar si articole in reviste de specialitate, care sustin un punct de vedere, si se ignora alte argumente, iar daca indraznesti sa ai o alta parere, fie si argumentata prin referinte, esti facut in diverse forme. Practic, in locul unei dezbateri constructive si al unui dialog, se formeaza comunitati exclusiviste in care se impartasesc doar ideile comune, cu toleranta nula fata de alternative,

    Precizez ca nu ma numar printre persoanele care pot fi vazute ca apartinand unei minoritati de genul celor mentionate in articol. Constat ca am scris un comentariu mai lung decat artocolul :)

    • Cu tot respectul, deschiderea și empatia, articolul evită complet problemele de deschidere spre ceea ce alții au de contribuit în planul ideilor, empatie și respect (care, spre deosebire de politețe, trebuie cîștigat). Deschiderea, empatia, curtoazia și aprecierea este bine să fie disponibile și deci formate independent de statutul minoritar sau majoritar al interlocutorilor, de prejudecățile și de clasificările prealabile. În clasele cînd discernămîntul și gîndirea critică sînt în în formare, sigur, ar fi utilă o diversitate comparabilă cu cea a comunității, dar vorbim aici de studenți, care sînt adulți, cu drept de muncă și cu drept de vot.

      Nu cred că infantilizarea lor și a-i încuraja să rămînă în tipare tribale, pot contribui la o adevărată deschidere spre alteritate, spre empatie și spre acordarea respectului celor care îl merită. În cel mai fericit caz, autorul ne propune mascarea efectelor imaturității.

    • Intre timp datorita tot mai accentuate a lipsei dorntei de compromis se ajunge la situatii conflictuale culminand cu razboiul iar platformele de tot felul ofera cele mai bune conditii pt refulari, opinii intransingente si multe altele. Stit cum e, toate lumea le stie pe toate insa nu crede.

  14. Mi-e teama ca se amesteca prea multe lucruri in acest articol, altminteri scurt. Astfel, de la ilustrarea unei (posibile) discriminari de gen cu o manifestare preponderent benigna, se sare la discriminari pe criterii entice cu manifestari maligne. Apoi, orice lectura echilibrata a textului la care trimite articolul duce la concluzia ca este vorba mult mai degraba despre un «unconscious bias», adica la ani-lumina departare de «neincredere ADANC INRADACINATA impotriva minoritatii dintr-un grup» pe care o retine autorul. Aceasta concluzie este sustinuta de propunerea de instituire a paritatii, care poate indeparta doar inclinatii automate, non-constiente, nu si perceptii «adanc inradacinate». De asemenea, mai ales tinand seama de textul care a constituit punctul de plecare al analizei sale, surprinde corespondenta pe care o gaseste autorul intre solutia paritatii (sugerata intr-un context precis si limitat) si cea a reprezentarii proportionale, care este o tema foarte diferita si incomparabil mai complexa. In fine, marturisesc ca nu ma simt mai luminat dupa ce am aflat ca «singura solutie pe termen lung ramane … educatia». Este un truism ca acela de a spune ca vindecarea unei boli necesita tratament. Tratamentul acela trebuie sa existe, componentele sale sa fie cunoscute. Or, nu mi se pare ca stim ce fel de educatie este necesara pentru a combate propensiunea de a discrimina si, din pacate, autorul nu gaseste util de a se apleca asupra acestui « detaliu ».

  15. Prea des este fluturata flamura discriminarii, in tot soiul de „jihaduri ale democratiei”…
    Da, n-am auzit de bona filipineza – barbat. Da, boxul si halterele mi se par stupide, la femei. Da, turneele de tenis masculin aduc mai multi bani decat cele de tenis feminin. Da, femeile sunt mai potrivite pentru anumite meserii. Da, negrii au ritmul in sange. Da, negrii exceleaza la anumite sporturi. Da, suntem diferiti. Si e bine ca suntem diferiti!
    Nu, nu trebuie revizuite si corectate opere ale umanitatii, doar fiindca astazi suna discriminator. Nu, discriminarea pozitiva nu ajuta pe nimeni. Nu, „cancel culture” nu rezolva vreo problema. Nu, cotele de gen nu rezolva problema discriminarii. Nu, nu suntem toti la fel. Si e bine ca nu suntem toti la fel!

  16. ” … și știm de mult că femeile pot fi prof. univ./dr./orice, cel puțin la fel de bine ca bărbații”

    Chiar stim asta? Chiar asa sa fie oare?
    Dar inversa, o stim demult (apropos, se scrie legat) si pe ea? Adica – stim si ca barbatii pot fi … / … / orice cel putin la fel de bine ca femeile?

    Propun sa se introduca obligatia ca la Formula 1 sa participe un numar egal de piloti femei si barbati.
    Dupa ce vom vedea rezultatele pe un sezon intreg, atunci vom sti ca femeile, ca barbatii, etc.

    Atentie, cum si inversa e valabila (caci doar nu discriminam pe nimeni, nu?), propun sa se introduc aceeasi schema si la gomnastica ritmica, sa zicem.

    Chiar nu ne dam seama cat de ridicoli ajungem cu astfel de afirmatii si teorii (hai sa le spunem direct ideologii) ?

  17. Stimate domnule Silaghi-Dumitrescu, ca un biet absolvent de sociologie de la Dunarea de Jos, imi permit sa va atrag atentia la cateva aspecte:

    1. Studiul a fost desfasurat pe studenti ai Clemson University, asadar concluziile li se aplica – atat doar daca nu cumva cineva vrea sa afirme ca studentii de 20 de ani de la universitatea respectiva sunt reprezentativi pentru umanitate? Nici macar pentru societatea americana in ansamblu nu m-as incumeta sa generalizez.

    2. Studiul trateaza PERCEPTIA discriminarii – autorii afirma ca profesorii de sex minoritar din departamente sunt evaluati mai slab, si atribuie 100% acest fapt prejudecatilor. E demonstrabil acest aspect? Exista cumva posibilitatea ca universitatea respectiva, in incercarea de a respecta cotele de gen (si a nu fi sexista), sa fi acceptat profesori mai slab pregatiti/ talentati, doar pentru a nu avea de suferit?

    3. Pastrarea tiparului in evaluari atunci cand au fost aplicate unui departament fictiv poate fi, de asemenea, atribuita experientei anterioare, cu departamentele reale? Daca profesorii pe care i-am avut pana acum s-au impartit in cei bine pregatiti si cei adusi pentru a bifa o categorie, de ce ar sta lucrurile altfel in alte departemente?

    Ca un comentariu de final, poate comportamentul „venerabililor” din univeritatile patriei nu se datoreaza la ce au intre picioare, ci in cap. Tare mi-e ca in cazul asta degeaba tragem pe egalitati de orice fel, ca tot un drac e daca e sotul, sotia, bunicul sau nepoata la butoane.

  18. toate bune, decat ca cele „trei functii de conducere principale” sunt doua, „decan si prodecan”, iar numarul de posturi e de trei, respectiv unul de decan si doua de prodecan.
    mai exista o functie de coducere, cea mai mare dintre toate si singura care ar conta pentru schimbare, si anume, cea de rector, care n-a fost ocupata niciodata de o femeie.

  19. Sunt facultati same-sex. Facultatile homoprofesorale au aceleasi drepturi ca si cele heteroprofesorale, nu fiti homofob!

    In alta ordine de idei, daca e vorba sa luptam cu discriminarea din instinctele noastre, sustin cotele de gen in familie. Nici o familie fara minim 33% femei si 33% barbati, pentru promovarea diversitatii! Doar nu o sa acceptam ca anumite persoane sa isi faca mici cuiburi discriminative, doar ei cu genul lor, dand frau liber discriminarii de gen din instinctele lor?

  20. interesant articol… nu pot să nu remarc
    însă alunecarea comentariilor in offroad, chiar folosindu-se limbaj simandicos, pretentios, elevat. Un articol științific nu descrie musai o lege a naturii, nu dă ordine ce trebuie executate. Cercetătorii au facut o analiză, interesantă de altfel, si au tras o concluzie. Si ca fapt divers, au incercat sa facă o incheiere la articol sugerând o eventuală solutie… (intre noi fie vorba, in articolele stiintifice, partea asta de la final in care autorul speculează, vis-a-vis de practicitatea descoperirilor sale, e singura parte in care poate să foloseasca termeni vagi de genul: probabil, posibil, aproape, etc. …Dar nu a ordonat nimeni să angajăm 50% femei la mină sau 50% bărbați la infirmerie).
    Problema discriminarii nu e una in alb-negru, ci e una extrem de complicată si cu multe nuanțe. Si e prezentă oriunde in lume, mai vizibil sau mai putin vizibil, dar strict corelat cu gradul de civilizatie. Si nu poate fi rezolvată cum prost înțeleg unii, cu cote. Dar trebuie făcut într-adevăr ceva. Să ne privim in oglindă si să ne abținem să ne dăm frâu liber instinctelor e o treabă bună. Dar asta deja înseamnă că suntem cât de cât educați, că suntem iesiti puțin in lume, că suntem citiți, că putem analiza o problema în mod obiectiv, etc. Si educația se face (si) la școală, universitate, etc…
    In fine, ideea că discrimnarea e oarecum hardwired in genele noastre nu e așa de mirare. Dar faptul că așa suntem, că e natural, ca e normal (evolutiv vorbind), nu inseamna ca e musai ok, trebuie să facem ceva activ să ne estompăm din instinctele animalice in contextul vieții sociale din 2023. La urma urmei, am făcut deja exercițiul ăsta cu multe alte instincte (e.g. nu ne mai omorâm ca proștii pentru o bucățică de pădure in care smochinele is mai dulci (mă rog, nu chiar toți, vezi conflictele actuale pe mapamond), nu mai aruncam cu excremente in cei cu care avem un argument (din nou, nu toți, …acum o facem virtual), nu mai trăim in haremuri, etc…).
    Mai presus de orice, îs uimit cum în draga noastră Românie, corupția endemica din media, educatie, politică, …face ca lumea sa gândească fix pe dos, în funcție de ce se mai palavrageste pe la talkshowuri. Bunul simț e pe cale de dispariție. Progresul e drăcesc. Progresistul e dracul in persoană. Și mai e și marxist pe deasupra. Războiul e pace. Libertatea e sclavie. Ignoranta e putere. Noaptea e zi. Ziua e noapte. Noapte. Intuneric…

    • ” Un articol științific nu descrie ….”

      Articolul nu e stiintific , e doar publicat intr-o revista care obisnuia pe vremuri sa publice numai articole stiintifice. Not anymore.
      Pentru un pret corespunzator poti publica azi ce vrei, inclusiv poezii in metru antic despre cat de tare o iubesti pe Eufrosina.
      Autorul isi inchipuie ca revistele mai au vreun prestigiu. Nu mai au. Si l-au compromis demult prin prostitutie.
      Ca sa invoci publicarea undeva ca argument in favoarea credibilitatii este egal cu „asa a zis si Sosoaca”.

  21. Daca suntem profesionisti cu adevarat, nu cred ca trebuie sa ne grabim sa luam concluziile articolului respectiv drept adevăruri absolute. Chiar daca a fost publicat in PNAS, pentru ca la fel ca si intreg mediul academic american, si PNAS-ul este afectat in zilele astea de virusul corectitudinii politice si al politicilor DEI (Diversity, Equity and Inclusion).

    Întorcându-ne la subiect, as avertiza ca nu poti sa tragi concluzii implementabile la nivel planetar bazate doar pe: 1. un singur experiment (nereplicat altundeva), 2. de trei profesori de care nu stim cand de buni specialisti sunt in domeniu, 3. la o universitate americana din sudul SUA (Carolina de Sud este un stat cu particularități istorice si culturale multiple), 4. si in urma unui experiment cu metodologie neclara (nu stim ce
    ipoteze au fost dorite de a fi testate/validate, nu stim care a fost modul de interogare al studenților, nu stim metodele statistice folosite, marjele de eroare etc).

    Ca obiectivele articolului nu sunt științifice ci doar politice, o spun chiar autorii, fara perdea, in preambulul articolului respectiv:

    https://www.pnas.org/doi/10.1073/pnas.2118466120

    „Women’s underrepresentation at higher levels in academia negatively impacts the course of scholarly activities. One criterion for judging who reaches higher levels of academia is student-provided teaching evaluations. Here, we illustrate that both men and women suffered from gender-based discrimination in their teaching evaluations. However, women were more frequently impacted because of their minority status. When students observed gender disparities in academic departments in our experimental paradigm, they formed expectations about gendered roles for upper- and lower-level courses. Violating these expectations caused gender-based discrimination in teaching evaluations. Left unaddressed, these gender biases can undermine diversity, equity, and inclusion efforts. This article provides evidence to support those who seek to implement interventions that lead to equity and gender parity.”

    Ultima fraza e mai mult decat concludenta. E clar ca avem de a face aici mai mult cu un articol „manifest de credinta” care vine in intampinarea doctrinelor DEI, aflate pe cai mari in momentul de fata in SUA, decat cu un articol științific veritabil care sa împingă omenirea înainte.

  22. Limitările intrinseci ale ființei umane precum și determinismul socio-cultural al acesteia sunt elemente care vor menține tendințele de discriminare. Activismul îndreptat spre schimbarea ființei umane în sensul eliminării oricărei discriminări este o acțiune utopică, generatoarea de angoase inutile și mai ales de discriminări cu adevărat negative și contraproductive. A menține în alertă permanentă ființa umană pentru a detecta eventualele discriminări la adresa sa sau a altora nu face altceva decât, pe de-o parte, să determini alienarea profundă și ireversibilă a ființei umane, iar pe de altă parte să creezi o ființă umană robotizată dotată cu algoritmi de autocenzurare, supusă cu alte cuvinte unui țel exterior menit a inhiba manifestarea plenară a ființei umane. Izgonirea din rai a fost punctul final al acțiunii divine de creare a ființei umane, iar viața telurică reprezintă catharsisul obligatoriu de accedere în rai.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Silaghi-Dumitrescu
Radu Silaghi-Dumitrescu
Profesor Universitar Universitatea Babeș-Bolyai , Cluj-Napoca (România) Predare chimie bioanorganică, materiale și procese bioanorganice / chimie bioanorganică avansată, biochimie avansată, biochimie aplicată, chimie computațională, enzimologie clinică și imunologie, cercetare Director al Centrului pentru Strategie Universitară al UBB, din 2020

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro