Divizia de Populație ONU (29 iulie 2015): România – 14,5 milioane locuitori în anul 2050. Plus, un raspuns domnului Andrei Pleșu

Populația României va ajunge la 14,5 milioane locuitori în anul 2050,  după Revizia 2015 a Perspectivelor populației mondiale elaborate de Divizia de Populație a Organizației Națiunilor Unite (DP/ONU) și publicate la sfârșitul lunii iulie în acest an.  Acest număr ar urma să se atingă în context de continuare a ascensiunii speranței de viață la naștere, cu menținerea fertilității feminine  din ultimii 20 de ani și cu o migrație externă negativă de 600 mii persoane în perioada 2015-2050.   Prezentarea perspectivelor populației României așa cum apar ele în această ultimă serie de proiectări ale DP/ONU dar și unele aprecieri și considerații fac obiectul acestui articol.

I. Introducere

În  articolul publicat la 29 mai a. c. (la Contributors) am reluat și dezvoltat unele aprecieri și considerații personale asupra stării demografice grave a României, complexității evoluțiilor care au dus la această stare și perspectivelor și mai dramatice care se conturează plecând de la ultimele date asupra populației țării.  Precizam că voi reveni asupra subiectului după publicarea în luna iulie a mult așteptatei Revizii 2015 a Perspectivelor populației mondiale elaborate de Divizia de Populație a Organizației Națiunilor Unite (DP/ONU).  In această serie urma să apară primele perspective ale populației României elaborate la DP/ONU plecând de la noua populație a țării, cea cu reședința obișnuită în România, concept general aplicat în țările Uniunii Europene la recensămintele populației din seria 2011 și în anii de după recensăminte. La începutul acestui an populația rezidentă a României era de 19861 mii locuitori (INS, 15a).  Evenimentul lansării Reviziei 2015 a avut loc la 29 iulie și  datele pentru țara noastră confirmă și consolidează  ceea ce se știa atât din seriile anterioare ale perspectivelor DP/ONU dar și din cele elaborate și publicate în țară: depopularea țării, deteriorarea structurii pe vârste și accentuarea îmbătrânirii populației întră într-o fază în care redresarea nu mai pare posibilă (United Nations Population Division, 2015).   Prezentarea perspectivelor populației României așa cum apar ele în această ultimă serie de proiectări ale DP/ONU dar și unele aprecieri și considerații fac obiectul acestui articol

II. Perspectivele   DP/ONU

1. Filozofie și aspecte de ordin metodologic

La fiecare doi ani Divizia de Populație a Națiunilor Unite elaborează și publică o nouă serie de perspective demografice la nivel mondial, regional și național. Revizia 2015 este cea de-a 24-a și este ușor de imaginat cât de multă acumulare de cunoaștere și experiență se află în spatele unui proiect demarat la începutul celei de-a doua jumătăți  a  secolului trecut și derulat, fără întrerupere și în același cadru instituțional, pe întinderea a peste cinci decenii. Imensa cantitate de date și informații asupra populațiilor, fenomenelor și proceselor demografice provenită din generalizarea recensămintelor populației, din anchete demografice, registre de populație și alte surse a facilitat și stimulat cercetarea și abordarea prospectivă,

Revizia 2015 cuprinde, pentru fiecare țară, nu mai puțin opt variante de proiectare. Cinci variante diferă numai prin nivelul fertilității (numărul copiilor aduși pe lume de o femeie), având aceleași ipoteze asupra mortalității (ca nivel al speranței de viață la naștere) și migrației internaționale (migrație netă pe sexe și vârste). Din cele cinci variante, trei sunt elaborate cu valori diferite și progresive ale ratei fertilității totale  –  cea inferioară, cea medie și cea superioară (low, medium, high),  o variantă are fertilitatea constantă în timp și cea de-a cincea explorează efectele unei fertilități care asigură (instant)  înlocuirea în timp a generațiilor –  2,1 copii la o femeie, Celelalte trei variante sunt: cu mortalitate constantă în timp; cu migrație zero; cu fertilitate și mortalitate constante în timp (no change).  În Varianta Medie și în Varianta Superioară ipotezele adoptate pentru fertilitate la populațiile având un nivel  inferior pragului de înlocuire (cazul populațiilor europene) prevăd o redresare a fertilității, moderată ori medie ca nivel în prima variantă dar fără atingerea valorii de înlocuire, și considerabilă în cea de-a doua variantă, cu atingerea nivelului de înlocuire în jurul anilor 2025-2030 și depășirea lui  în continuare. În Varianta Inferioară reculul fertilității va continua până în jurul acelorași ani și va urma o revenire în restul perioadei.  Cele cinci variante construite cu ipoteze atât de diferite asupra principalei componente a schimbării numărului populației în timp oferă  o panoramă de excepție asupra impactului schimbării nivelului fertilității asupra dinamicii unei populații, constituind  și potențiale repere ale politicilor în domeniul populației. În alegerea ipotezelor asupra mortalității populației parametrul folosit este nivelul speranței de viață la naștere, indicator-sinteză a mortalității pe vârste, stabil în evoluții și bine  înscris în progres în populațiile europene. Imensa cantitate de informații asupra mortalității populațiilor în timp, analiza evoluțiilor și modelarea conferă proiectării speranței de viață  un grad superior de exactitate.

Elaborarea unei noi Revizii a proiectărilor cuprinde doua operațiuni diferite:

–         includerea de informații noi asupra evoluțiilor demografice din fiecare țară,  inclusiv reconsiderări asupra evoluțiilor trecute; este esențial ca la nivelul fiecărei populații să se asigure coerență și consistență între evoluțiile din trecut ale fertilității, mortalității și migrației internaționale și numărul populației și distribuția pe sexe și vârste în anul de bază al proiectărilor;

–         formularea de ipoteze detaliate asupra evoluțiilor viitoare  ale celor trei componente – fertilitatea, mortalitatea și migrația internațională (prin indicatori adecvați la nivel de vârste).

Trebuie subliniat că ajustări ale datelor naționale se operează chiar și pentru țări dezvoltate, cu sisteme statistice bine puse la punct, motivația principală fiind marile dificultăți, la nivel național,  în cunoașterea dimensiunii și distribuției pe sexe și vârste a imigranților și emigranților, Abordarea DP/ONU este cea a migrației globale, cu țări de origine și de destinație, astfel că soldul migrației mondiale este nul.  Chiar și așa, DP/ONU menționează dificultăți în cunoașterea migrației internaționale și nevoia recurgerii la ajustări și în cazul țărilor dezvoltate. Ipotezele asupra migrației sunt fundamentate pe evoluțiile cunoscute de până acum, pe extrapolări, ajustări și corecții într-un  complex și relativ previzibil pe termen lung context economic și social general,  prudența impunându-se.  În plus, date noi asupra unei populații pot duce la re-evaluări și ajustări ale ansamblului datelor și informațiilor asupra unei populații. Precizarea se impune pentru că, vom vedea, și în cazul țării noastre DP/ONU operează  corecții la date.

Metoda de proiectare folosită este cea general aplicată  astăzi  în elaborarea proiectării unei populații pe sexe și vârste – metoda  componentelor (cohort-component method), ceea ce implică formularea de ipoteze distincte asupra celor trei componente și transpunerea acestor ipoteze în indicatori adecvați pe vârste, abordarea de tip matriceal având drept rezultat o populației proiectată pe sexe și vârste. Revizia 2015 acoperă perioada 2015-2100 dar cuprinde  și date (estimații) pentru perioada 1950-2015. Extinderea orizontului de la anul 2050 la anul 2100 în ultimele trei revizii a impus și introducerea  abordării  probabilistice în proiectarea fertilității și mortalității, gradul de incertitudine fiind proporțional cu întinderea perioadei acoperite de proiectări (United Nations Population Division, 2014).

2. Populația României în Revizia 2015

Indiferent cum am privi populația țării în deceniile care vin, datele Diviziei de Populție/ONU sunt necruțătoare asupra perspectivelor  și lucrurile trebuie prezentate în toate  dimensiunile lor.  Analiza demografică sofisticată nu își are locul, dar nici o aplecare spre exacerbare ori căutare de senzațional  în prezentarea directă și seacă, fără menajamente,  a ceea ce perspectivele DP/ONU ne arată.

Am ales datele pentru șase dintre cele opt variante ale proiectărilor și numărul populației este cel din tabelul 1. Cred că rezultatele din variantele Înlocuire imediată, Superioară și Migrație zero  au doar caracter de simplu reper comparativ, ipotezele pe care sunt construite fiind lipsite de realism. O redresare spectaculoasă a fertilității și atingerea unui nivel de 2,1 copii la o femeie ori mai mare de acest nivel nu poate fi luată în considerare plecând de la nivelul atins încă la mijlocul anilor 1990 și menținut stabil timp de peste 20 de ani – 1,3-1,4 copii la o femeie -, și de la  convergența opiniilor specialiștilor asupra imposibilității revenirii la o fertilitate de 2,1 copii la o femeie în populațiile care au atins în timp o fertilitate de 1,2-1,5 copii la o femeie (United Nations, 2000). Lipsită de realism este și Varianta Migrație zero. Atât timp cât decalaje majore de venit și standard de viață, de educație și sănătate, de funcționare a instituțiilor publice și nivel al corupției se vor menține, migrația românilor va continua să fie negativă. O reluare a creșterii economice la parametri mai ridicați în țările europene dezvoltate, după anii de criză financiară și economică și recesiune, va constitui un nou stimulent pentru emigrație, ca și  o creștere a selectivității  în politicile de imigrare ale țărilor dezvoltate după stabilirea și aplicarea unor  strategii menite a reduce și stăpâni masiva migrație necontrolată  care asediază spațiul Uniunii Europene și îndeosebi pe cel al țărilor bogate din Europa de vest și de nord. Ipotezele asupra fertilității feminine în cele cinci variante cu fertilitate diferită, asupra speranței de viață la naștere, în toate variantele, și asupra migrației internaționale, și ele  în toate variantele, pot fi examinate în tabelul 2 și în figurile 1 și 2. Am reluat în tabelul 1 doar datele selective cele mai importante, asupra numărului populației, pentru a facilita o privire rapidă. Ele arată doar dimensiunea depopulării țării în variantele respective dar  în figura 3 se pot vedea traiectoriile complete ale numărului populației în întreaga perioadă 2015-2100.

Tabelul 1. Numărul populației României în Revizia 2015 a Perspectivelor populației mondiale

elaborate de Divizia de Populație / ONU, ani selectivi – în mii locuitori

Care rezultate s-ar cuveni să fie repere majore de referință și analiză, fie și sumară,  a caracteristicilor la care ar ajunge populația țării ?  Cele din variantele Fertilitate constantă și Fertilitate medie. În prima dintre ele ipoteza se fundamentează pe remarcabila stabilitate a ratei fertilității totale la 1,3-1,4 copii la o femeie în ultimii 22 de ani și conservarea întregului model de planificare familială și număr de copii construit în această  perioadă. În proiectările DP/ONU rata fertilității din această variantă este de 1,48 copii la o femeie (voi reveni asupra acestei valori în partea finală a articolului).  Varianta Medie admite o redresare moderată a fertilității, presupunând deci măsuri de stimulare, pentru anii 2045-2050 valoarea  medie anuală ajungând la 1,7 copii la o femeie. Populația la mijlocul secolului ar ajunge în această variantă la 15,2 milioane locuitori, comparativ cu 14,5 milioane în condițiile fertilității constante, ceea ce înseamnă o pierdere umană enormă  în numai  35 de ani – un sfert din populația actuală.  Dacă examinăm caracteristicile structurale și ale scăderii naturale diferențele dintre cel doua variante nu sunt majore. În tabelul 2 sunt prezentate, pe lângă ipoteze, principalele rezultate până la mijlocul secolului. Cifrele pentru sfârșitul secolului nu pot fi decât pur orientative dar perspectiva unei populații de numai 8 milioane și o densitate de 35 locuitori pe km. p. (față de 85 astăzi) nu poate fi plasată doar în  înșelătoarea iluzie a cine știe cum va fi. Pe de altă parte, o privire asupra curbelor numărului populației în a doua jumătate a secolului, în figura 3,  poate oferi răspuns la o întrebare fundamentală pentru viitorul populației țării: mai este posibilă stoparea declinului  și reluarea creșterii?

Tabelul 2. Caracteristici ale populației României în Revizia 2015 a Perspectivelor populației mondiale,

Divizia de Populație / ONU, ani selectivi

În ambele variante procesul de îmbătrânire a populației urmează să cunoască o ascensiune rapidă, proporția persoanelor în vârstă de 65 ani și peste trecând de la 17% astăzi la 30% la mijlocul secolului. Un echivalent al implicațiilor economice ale schimbărilor din structura pe vârste îl putem vedea în dublarea raportului dintre populația vârstnică și cea în vârstă de muncă:  de la 28 la 57-58 vârstnici la 100 de adulți. După datele Institutului Național de Statistică, scăderea anuală a  numărului populației rezidente  în anii 2012-2013  a fost în jur de 70 de mii locuitori pe cale naturală și i s-a adăugat o migrație externă  negativă de numai câteva mii de peroane (INS, 2013-2015). Datele pe anul  2014 indică o scădere naturală similară – de 70 de mii, și o scădere mult mai importantă prin migrație externă, de 42 mii persoane (INS, 2015a). În perspectivele DP/ONU, în  Varianta medie, scăderea naturală ar ajunge la 80 de mii persoane în anul 2015 și s-ar situa între 100 și 120 de mii  persoane după anul 2020. I s-ar alătura însă o scădere prin migrație externă de 60 de mii persoane în anul 2015 și în regres rapid în anii următori, astfel că între anii 2025 și 2050 reculul prin migrație s-ar stabiliza la 11 mii persoane pe an. Ambele componente pot fi examinate în figura 4. Dacă dorim să vedem originea scăderii naturale, datele din tabelul 2 asupra celor două componente ne oferă detaliile: natalitatea ar fi în recul ușor și moderat – în variantele Medie și Constantă, iar mortalitatea generală ar crește sensibil, de la aproape 14 la 16-17 la mie. Cred că o precizare este utilă: și natalitatea și mortalitatea generală sunt indicatori derivați într-o proiectare a populației, nu pot constitui ipoteze. Numărul de născuți rezultă din rate de fertilitate pe vârste (din ipoteza asupra fertilității totale) și numărul de femei de vârstă fertilă iar numărul decedaților rezultă din probabilități de deces pe vârste (din ipoteza asupra speranței de viață) și numărul populației pe vârste.  Chiar dacă ipoteza asupra speranței de viață la naștere prevede o ascensiune continuă (figura 2), creșterea numărului și ponderii populației vârstnice majorează automat numărul de decese, mortalitatea fiind considerabil mai ridicată după vârsta de 65-70 ani.

Datele din tabelul 2 permit și alte constatări ori reflecții. Toate oglindesc un declin dramatic al populației, flagrante dezechilibre structurale, o degradare generală a indicatorilor de stare și mișcare a populației,  cu dimensiuni ireparabile pe termen mediu și lung în unele cazuri. În figura 5 este prezentată distribuția pe sexe și vârste a populației în anul 2015 (INS, 2015a) și distribuția din Varianta Medie a DP/ONU. Un exercițiu asupra structurilor celor două populații este plin de semnificație nu numai asupra schimbărilor care se profilează până la mijlocul secolului, dar și asupra potențialului de schimbare după anul 2050, prin dinamica internă a demograficului și dialectica stare-mișcare.

Iată motive de reflecție:

–         în partea inferioară a piramidelor avem populația de vârstă școlară; ce implicații prin reducerea masivă care se conturează?;

–         între 15 și 50 de ani se află populația feminină de vârstă fertilă;  contractarea drastică a mărimii acestei populații înseamnă un număr mai mic de născuți în anii care vor veni;

–         populația în vârstă de 20-64 ani, expresia forței de muncă,  considerabil mai  redusă  și mai îmbătrânită;  într-o populație mai mică și populația în vârstă de muncă este mai redusă ca dimensiune dar esențial rămâne raportul dintre această populație și cea vârstnică (inactivă economic în cea mai mare parte);

–         populația vârstnică, mult mai numeroasă la mijlocul secolului și în proporție vizibil mai mare în ansamblul populației.

Caseta 1

Când demograficul se exprimă și politic

O rată a fertilității totale de 1,4 copii la o femeie, sau 1400 de copii la 1000 de femei, calculată din datele asupra distribuției născuților într-un an calendaristic după vârsta mamelor dar și din distribuția pe vârste a  ansamblului femeilor de 15-49 ani, este o valoare medie, reprezentativă pentru ansamblul femeilor de vârstă fertilă,  și pentru cele care duc pe lume, într-un an calendaristic,  copii de un anumit rang dar și pentru femeile  care nu au copii. Reducerea numărului de născuți după anul 1989 a rezultat și din ascensiunea numerică a femeilor (cuplurilor) care nu doresc copii sau care au amânat venirea pe lume a copilului.  În graficul de mai jos se poate vedea proporția în ascensiune apreciabilă  a femeilor în vârstă de 25-40 ani fără copii la ultimele trei recensăminte.

La recensământul din octombrie 2011, femeile în vârstă de 30-34 ani  fără copii reprezentau 26% din populația feminină în vârstă de 15 ani și peste. La cele cu studii universitare și postuniversitare proporția era de 41%.  Iar la vârsta de 40 de ani cele două proporții erau de 15%  și, respectiv,  24%  (cu  11% la femeile căsătorite). Este un drept fundamental al omului acela de a avea ori de a nu avea copii iar pentru cei care doresc copii este decizia exclusivă a lor asupra numărului de copii  și când să vină pe lume. Nu se poate pune sub semnul întrebării acest drept. A crescut numărul și ponderea tinerilor care nu doresc să aibă copii. Fără îndoială, decizia are la bază o multitudine de argumente și motivații, de natură extrem de variată, dar și o analiză responsabilă  a securității economice și vieții la bătrânețe, în absența copiilor.

Dintr-o altă perspectivă, alegerile din noiembrie 2014 au demonstrat, pentru prima oară,  forța diasporei într-o decizie politică majoră, alegerea președintelui țării.

Înclinarea balanței la 16 noiembrie a fost rezultatul acțiunii conjugate a două revolte: revolta diasporei, în blocarea “sistemului” și “revolta” celor fără copii, din spirit de solidaritate cu “anti-sistemul”. Acțiunii directe, i s-a alăturat,  cu dimensiune și mai importantă, cea a  forței de difuziune  a mesajului. Cred că în ambele cazuri putem vorbi și de efecte  ale demograficului – reducerea natalității (fertilității) și migrația externă.

III. Remarci finale

Perspectivele populației țării noastre în Revizia 2015 a Perspectivelor populației mondiale reflectă  dezvoltări viitoare rezultate din evoluțiile demografice din ultimii 26 de ani dar și dinainte de anul 1990. Majorarea considerabilă a dimensiunii populația vârstnice din deceniile următoare își are originea în aceste din urmă evoluții și, împreună cu evoluțiile de după 1990, vor determina  marile dezechilibre dintre populația vârstnică  și cea în vârstă de muncă (prezentate în tabelul 2).  Aici se află costul economic major al declinului și al deteriorării structurii pe vârste. Ansamblul construcției demografice își va continua și intensifica degradarea fără posibilitatea redresării decât după mijlocul secolului și numai dacă fertilitatea ar urma să cunoască un reviriment masiv. Curbele numărului populației între anii 2050 și 2100 din figura 3, în variantele Superioară și Înlocuire imediată, argumentează constatarea.

Revizia 2015 a perspectivelor DP/ONU reconfirmă și consolidează ceea ce se știa atât din reviziile anterioare ale Diviziei, cât și din proiectările elaborate și publicate în țară (ale Institutului Național de Statistică și ale Centrului de Cercetări Demografice Vladimir Trebici al Academiei Române).  Noutatea Reviziei 2015 vine de la populația luată în considerare ca punct de plecare a proiectărilor (base population), cea din anul 2015: 19,5 milioane locuitori.  Este populația rezidentă, considerabil mai mică decât populația  dinaintea  recensământului din octombrie 2011 – 21,9 milioane locuitori (și care îngloba  doar o parte din românii având reședința obișnuită în alte țări). Pornind de la această populație au fost elaborate perspectivele din Revizia 2012.  Un set de proiectări pornind de la 19,5 milioane locuitori  nu putea oferi decât rezultate și mai dramatice pentru perspectivele populației României și  Revizia 2015 le cuantifică (În paranteză fie spus, faptul că populația din anul 2015 diferă sensibil în proiectările DP/ONU de datele Institutului Național de Statistică – 19,5 și 19,9 milioane locuitori, s-ar cuveni să fie investigat și explicat (ca și diferența dintre valoarea ratei fertilității totale), prin consultări cu specialiștii de la DP/ONU) [Nota 1]. Divizia menționează în mod expres aplicarea  unor corecții la date naționale, în urma unor analize la nivelul populației pe generații (ani de naștere) și  asigurarea coerenței datelor corectate cu toate informațiile asupra mortalității, fertilității și migrației pe vârste, date din care rezultă populația pe vârste).

Câteva remarci își au locul lor, chiar reluând unele idei prezentate în alte articole și circumstanțe, aproape necontenit după publicarea rezultatelor recensământului din octombrie 2011 și cunoașterea noilor caracteristici ale populației țării [Nota 2].

► Timp de un sfert de secol problemele stării demografice a țării nu au preocupat – cu responsabilitate, competență, continuitate și viziune pe termen lung -,  clasa politică. Ca și cum populația a fost și a rămas o resursă dată, inepuizabilă,  având  mecanisme endogene de creștere și echilibru, fără impact al socio-economicului și politicului, intervenția fiind inutilă și nedorită. Nici după apariția și consolidarea factorilor de deteriorare și instalarea fermă a depopulării țării și a accelerării procesului de îmbătrânire demografică atitudinea clasei politice nu s-a schimbat pe măsura consecințelor previzibile pe termen lung. Există o excepție notabilă: adoptarea și aplicarea măsurii concediului și indemnizației de creștere a copilului (în anul 2003), măsură care a avut meritul de a fi stopat scăderea numărului născuților în mediul urban, unde se află, preponderent, femeile salariate. Din păcate, efectele benefice ale acestei măsuri de excepție și toate învățămintele care ar fi putut fi trase pentru viitor nu au fost studiate. Ministerul Muncii nu poate furniza informații esențiale asupra femeilor care au beneficiat și beneficiază de generoasele prevederi ale acestei măsuri (singura măsură consistentă luată vreodată în România în context de acces la contracepție și întreruperea sarcinii): nivel de instruire, categorie socio-profesională, sector de activitate, stare civilă, număr de copii aduși pe lume, venituri ale familiei/cuplului, vârstă, condiții de locuit, planificare familială, intenții asupra dimensiunii familiei, îngrijirea copilului după concediu, etnie, confesiune religioasă și altele.

► Reducerea natalității  a fost avantajoasă economic și pentru societate și pentru tinerele cupluri.  Importante resurse financiare (cheltuieli de maternitate, naștere, creșterea copilului, asistență medicală adresată mamei și copilului, creșe,  grădinițe, școală)  au putut fi orientate spre alte domenii, priorități. Pe termen lung și foarte lung,  toate avantajele se transformă în costuri sociale enorme. Să privim lucrurile realist și în cazul scăderii populației rezidente prin masiva migrație pentru muncă a românilor: a avut ea efecte economice negative  în țară? Dacă o privim la nivelul perioadei 1990-2005, fundamental nu, dimpotrivă, a salvat țara de un șomaj de proporții  începând cu mijlocul anilor 1990,  de convulsii și mișcări sociale de amploare care i se puteau asocia. Criza de mână de lucru în unele sectoare nu pare a-și avea cauza în migrație. Rata șomajului a fost de 6,8% în iulie, printre cele mai scăzute în Uniunea Europeană. Câteva milioane de persoane rămase în țară pot avea un trai decent prin ceea ce primesc de la rudele plecate. Sunt și implicații negative? Sigur că sunt. Destrămarea familiilor, copii rămași în țară și crescuți de rude și vecini, neincluderea în statisticile naționale a  născuților aduși pe lume de mame de naționalitate română în țările în care au reședința. Migrația medicilor și  a personalului medical mediu, declanșată  după anul 2005,  este o mare pierdere de capital uman, cu vizibile și grave consecințe asupra sistemului  medical și sănătății populației.  Pot fi identificate și alte implicații și consecințe ale migrației românilor (Caseta 1).

► Atmosfera, manevrele și felul în care s-a adoptat în Parlament dublarea nivelului derizoriu al alocației de stat pentru copii, ca și tentativele populiste de a propune o alocație de 25o lei, ridică semne de întrebare asupra capacității de a realiza gravitatea lucrurilor și conștientizării nevoii imperativul elaborării și aplicării  unei veritabile strategii naționale în domeniul populației în care stimulentelor economice (de natură financiară dar și  servicii)  adresate familiei cu copii, să li se adauge o asistență medicală pentru mamă și copil diferită de cea actuală, în criză permanentă de personal calificat,  resurse și acoperire. De ce nu am putea menționa și extinderea rețelei de creșe și grădinițe astfel încât să acopere nevoile, masă caldă în școli și programe după școală, facilități de creditare și locuință pentru tinerele cupluri cu copii sau care doresc copii. O strategie elaborată de specialiști, clasă politică, societate civilă, școală, biserică, mediul privat de afaceri, mass-media, luând în considerare concluziile unor cercetări selective în rândul populației, al celei tinere îndeosebi, și întrunind consens național. Inițiative și măsuri luate la nivel local, venind din partea administrațiilor dar și din partea sectorului economic privat, ar completa și amplifica efectele unor  programe  la nivel național, fiind componente ale strategiei. Mă întreb în ce măsură un proiect național de o asemenea anvergură,  complexitate și costuri   poate fi elaborat și aplicat în România.  Ar constitui, de fapt, cel mai important proiect al țării.  Faptul că în Planul Național de Cercetare-Dezvoltare și Inovare III pentru perioada 2015-2020, aprobat de Guvern la 22 iulie 2015, situația demografică a țării și dezastrul care se conturează nu figurează printre Domeniile de prioritate publică (“…care corespund atribuțiilor generale ale statului și care necesită o susținere substanțială din partea acestuia.”), alături de Sănătate, întărește constatarea asupra locului pe care starea demografică a țării o are în preocupările guvernanților și a clasei politice, în general, alimentând un răspuns la întrebarea de mai sus.

► În analiza multiplelor fațete ale originii, dezvoltărilor, perspectivelor și implicațiilor actualei  crizei a migrației și privind spre viitor nu ar trebui să omitem  resorturi,  implicații și dimensiuni demografice.

●  Există războaie, teroare, tulburări sociale de amploare,  sărăcie și inegalități flagrante în regiunile de

proveniență a migranților. Dar nu se poate omite forța creșterii naturale a populației în acele regiuni.

Iată date semnificative asupra ratei creșterii naturale anuale în regiunile de origine a migranților

(deveniți ulterior refugiați ori imigranți cu motivație economică) și în Europa

(valori medii pentru anii 2010-2015) (DP/ONU, Revizia 2015):

– la 1000 locuitori –

– Africa de Nord: 21

– Africa Sub-sahariană: 27

– Asia de Vest: 18

– Asia de Sud: 14 (cu Afganistan și Pakistan)

…………………….

Europa: – 0,3

–    Europa de Est: – 2

(România: – 4)

– Europa de Sud: – 1

– Europa de Vest: +1

– Europa de Nord: +3

–––––––

Potrivit perspectivelor DP / ONU, diferențele se vor menține și în deceniile următoare în principal prin reculul creșterii în Europa.

●  Destinația dorită a migranților este Europa de Vest și de Nord. În figura 6 este prezentată dinamica numărului populației în anul 2014 în țările Uniunii Europene și se poate ușor observa că au fost înregistrate creșteri doar în aceste două regiuni, în Europa de Est și de Sud predominând reculul numărului populației. În schemele de distribuire a migranților elaborate la Bruxelles unul dintre reperele luate în considerare este și numărul populației țărilor. Nu știm acum nici politicile și nici măsurile care vor fi luate pentru stoparea acestui veritabil asediu și, mai ales,  cât de eficiente vor fi în fața unui fenomen de amploare și dramatism necunoscute în Europa după Al Doilea Război Mondial. Privind însă la dinamica  din figura 6, proprie anului 2014,  dar și la cea din figura 7,  pentru ansamblul țărilor europene în perioada 2015-2050,  rezultată din Revizia 2015 a perspectivelor DP / ONU,  o întrebare delicată și sensibilă nu este lipsită de sens: s-ar putea ca într-o bună zi măsurile de distribuire a migranților să ia în considerare, în algoritmele folosite,  și gradul de depopulare a țărilor europene?

● Cazul Germaniei. Se vorbește de 800 de mii de migranți spre Germania și pe care țara îi va primi. Germania este cea mai populată țară din UE- o țară cu pete 81 de milioane locuitori.

Putem înțelege mai bine disponibilitatea Germaniei de a primi sute de mii de migranți dacă aruncăm p privire asupra evoluției populației țării și rolului imigrației în această evoluție, alături de creșterea naturală. Datele din Revizia 2015 a Perspectivelor DP / ONU ne oferă acest cadru pentru perioada 1950-2015.  Voi menționa  mai întâi că date publicate recent de  Eurostat pentru  anul 2014 (Eurostat, 2015). 2014)  arată o creștere a populației de 407 mii locuitori. Scăderea naturală fost de 175 mii persoane, ceea ce înseamnă că migrația netă a fost de +582 mii persoane, un nivel apreciabil.  chiar și pentru o populație de 81 de milioane.  Mai mult, la o populație de mărimea și compoziția celei a Germaniei,   a existat în anul 2014 și o emigrație importantă, cu alte cuvinte imigrația a fost mai mare de 600 de mii persoane.    Revenind la datele DP / ONU, voi preciza că numărul  anual al populației  este cel de la mijlocul anului iar datele asupra celor două componente cuprind perioada de la 1 iulie a anului A la 1 iulie a anului A+1, ceea ce poate introduce o anumită ajustare a datelor pe ani calendaristici,  fără  a schimba însă  tendințe și valori cumulate pe mai mulți ani. După datele DP/ NU, Germania a avut scădere naturală a populației în toată perioada 1990-2015, estimată la 3,6 milioane de persoane (potrivit datelor din Anuarul Statistic al Germaniei, scăderea naturală a populației s-a instalat încă de la începutul anilor 1970 (Statistisches Bundesamt, 2014). Populația a crescut însă în  aceeași perioadă cu aproape 2 milioane de locuitori, ceea ce înseamnă o migrație netă de 5,6 milioane persoane.

Nu sunt informații asupra nivelului imigrației și emigrației dar este ușor de admis că imigrația a fost superioară cifrei de 5,6 milioane. Masiva imigrație în Germania, etalată pe întinderea mai multor decenii și depășind consistent scăderea naturală din aceleași decenii,   are deci explicație nu numai în spectaculoasa creștere economică a țării și formidabila forță a economiei,  ci și în considerabila și constanta scădere naturală a populației. După reunificarea Germaniei, fertilitatea feminină  a  populației din Germania de Est a avut o veritabilă cădere, ajungând la numai 0,8 copii la o femeie în anii 1992-1994 (Council of Europe, 1999) și chiar dacă Germania de Est nu avea decât 16 milioane de locuitori  în anul 1990 (63 de  milioane în Germania Federală) această cădere a fertilității a împins în jos rata fertilității  pentru întreaga populație, care oricum era una scăzută (1,4 copii la o femeie).  În figura 8 se pot vedea detalii  ale evoluției numărului populației și ale celor două componente în anii 1990-2015. Cu o scădere naturală  întinsă pe mai multe decenii și așteptata contractare a populației în vârstă de muncă după anul 2020, prin atingerea vârstelor de pensionare de generațiile mari  din anii de baby-boom (1955-1965), imigrația masivă a devenit indispensabilă celei mai mari și mai puternice economii din Uniunea Europeană. Fenomenul migrației este unul extrem de complex și poate fi analizat nu numai din perspectivă demografică și economică. În caseta 2 este prezentată  una din multiplele fațete.

Caseta 2

Eșecul integrării imigranților

În contextul valurilor de migranți, atât de tensionat  și grav, dramatic prin manifestări și imprevizibil în dezvoltări,  cu mii, sute de mii de migranți asediind Europa, dorințele ferm exprimate (chiar imperativ și prin presiuni în țările de tranzit)  ale multora dintre ei de a ajunge în Germania, pe de o parte, și disponibilitatea Germaniei de a primi un mare număr dintre ei, pe de altă parte, o fațetă sensibilă și delicată a imigrației în Germania  nu poate fi nici omisă și nici neglijată. Iată declarația Cancelarului Angela Merkel făcută la 18 octombrie 2010  la un congres al tineretului Creștin-Democrat (CDU), referindu-se la eșecul programelor de integrare a imigranților într-o țară care este casă pentru 4 milioane de musulmani, majoritatea fiind imigranți de generația a doua și a treia :“This [multicultural] approach has failed, utterly failed” [1] (subl. V.G.).   Nu este o coincidență avansarea unei constatări identice la 10 februarie 2011 de către Președintele Franței  Nicolas Sarrkozy – modelul multicultural este un eșec în Europa, făcând referință și la declarațiile Angelei Merkel și ale lui David Cameron  [2].

________________

[1] – http://www.todayszaman.com/news-224690-102-merkel-says-multiculturalism-failed-urges-immigrants-to-adapt.html

[2] – http://www.realitatea.net/sarkozy-modelul-multicultural-e-un-esec-nu-poate-fi-un-islam-in-franta-ci-unul-al-frantei-video_802413.html

* *

Un răspuns domnului Andrei Pleșu

În Dilema veche, nr, 599, 6-12 august 2015, distinsul om de cultură Andrei Pleșu, vorbește despre Viitorul românesc și pune câteva întrebări tulburătoare. Iată pasajul:  “Ce vrem să facem din România? Ce se poate face, realist vorbind, din România? Acestea sunt întrebările care ar trebui să marcheze începutul de an și de mandat al noilor guvernanți și al oricărui cetățean responsabil. Cum vrem să arătăm în deceniile următoare?” La cea de-a doua și a treia întrebare se poate da un răspuns, referindu-ne la bogăția cea mai de preț a țării,  astăzi dar și mâine, mai ales mâine  – populația și datele prezentate în articol, preluate din cea mai autorizată sursă în domeniul perspectivelor populației,  sunt relevante. Oricum am privi lucrurile, depopularea masivă a țării este bine instalată încă de la mijlocul anilor 1990 iar dimensiunea de până acum a procesului și accelerarea vitezei, ca și   amploarea implacabilelor dezvoltări viitoare, duc la 14-15 milioane de locuitori la mijlocul secolului și o densitate de 35 de locuitori la km. p.. Mă tem că dorind să  pregătim societatea pentru acest viitor, s-ar cuveni răspunsuri la  întrebările  domnului Andrei Pleșu și din perspectiva  dramaticelor evoluții ale populației țării, detaliat prezentate în perspectivele DP / ONU (dar și în proiectări elaborate și publicate în țară):  Ce vrem să facem dintr-o Românie cu 14-15 milioane de locuitori peste doar 35 de ani, o treime dintre aceștia având vârste mai mari de 65 de ani? Cum vrem să arătăm economic, social și cultural într-un astfel de mijloc de secol XXI?   “Acestea sunt întrebările care ar trebui să marcheze începutul de an și de mandat al noilor guvernanți și al oricărui cetățean responsabil”. Adaptând întrebările la starea și perspectivele demografice ale țării,  realitățile arată că cei care au avut mandate de guvernanți în acești 26 de ani nu s-au preocupat de soarta celei mai mari bogății a țării. Ori nu au fost capabili să o facă. Atitudine conștientă  a oricărui cetățean responsabil?  Este un drept fundamental al omului acela de a avea ori de a nu avea copii iar pentru cei care doresc copii este decizia exclusivă a lor asupra numărului de copii  și când să-i aducă  pe lume. Nu se poate pune sub semnul întrebării acest drept. A crescut numărul și ponderea tinerilor care nu doresc să aibă copii. Fără îndoială, decizia are la bază o multitudine de argumente și motivații, de natură extrem de variată, dar – aș vrea să cred, și o analiză responsabilă  a securității economice și a vieții la bătrânețe, în absența copiilor. O cercetare selectivă bine concepută și realizată, componentă  indispensabilă a elaborării unei strategii naționale în domeniul populației, ar oferi răspunsuri la motivațiile deciziei de a nu avea copii ori de a avea un singur copil (modele bine instalate și în consolidare),  ar arăta în ce măsură factorul economic este cel mai important dar evidențiind și rolul altor factori.

Nota 1

Cititorul care va dori să compare datele din Revizia 2015 (Varianta Fertilitate constantă) cu rezultatele proiectării autorului, publicate în articolul deja menționat,  va putea sesiza că diferența de 1,2 milioane locuitori  în anul 2050 – 14,5 milioane în proiectările DP/ONU și 15,7 milioane în proiectările autorului, provine dintr-o populație inițială mai mică cu 400 de mii locuitori în proiectările DP/ONU (19.5 mil. vs. 19,9 mil.) și din  migrația externă netă negativă de 600 mii persoane în proiectările DP. Diferența de 200 de mii persoane  provine, esențial, din numărul mai mic de născuți asociat unei populații inițiale mai mici. O examinare atentă a indicatorilor de structură pe vârste a populației, a natalității și mortalității  nu relevă diferențe semnificative.

Nota 2

–    Populaţia celor opt regiuni de dezvoltare – o abordare prospectivă,  Academica, nr. 5, Mai, 2014.

–   Declinul populației României.  Două scenarii până la mijlocul secolului.  Revista de Asistență Socială, nr. 4,  2014.

–   Spectrul depopulării României.  Piața Financiară,  Ediție specială – România după 25 de ani, noiembrie 2014.

–    După 25 de ani de declin demografic, Sinteza, nr. 14 – Martie 2015.

–   Perspective ale populației active economic, Curs de guvernare, 15 martie 2015.

–   Starea populației țării, perspective, implicații, Contributors, 29 mai 2015.

R e f e r i n ț e

Council of Europe. 1999. Recent demographic developments in Europe, 1999, Council of Europe Publishing,

Strasbourg.

Eurostat. 2015. (Eurostat, 2015) First population estimates.  EU population up to 508.2 million at 1 January 2015

(http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/6903510/).

Institutul Național de Statistică. 2013-2015. Publicații, lucrări și date asupra recensămintelor populației,

anuare statistice, caiete de populație și fenomene demografice,  comunicate statistice, alte surse.

Institutul Național de Statistică. 2015a. Populația rezidentă la 1 ianuarie  2015 în scădere cu

85,9 mii persoane.  Comunicat de presă nr. 206, 28 august.

Statistisches Bundesamt. 2014. Statistisches Jahrbuch Deutschlad und Internationales 2014, Wiesbaden.

United Nations. 2000. Below Replacement Fertility.  Population Bulletin of the United Nations,

Special Issues, Nos. 40/41-1999, United Nations, New York.

United Nations Population Division. 2013.  World Population Prospects. The 2012 Revision, New York

(www.unpopulation.org/esa.un.org/wpp/).

United Nations Population Division. 2014. Probabilistic Population Projections based on the World

Population  Prospects: The 2012 Revision (http://esa.un.org/unpd/ppp).

United Nations Population Division. 2015. World Population Prospects: The 2015 Revision, New York

(www.unpopulation.org/esa.un.org/wpp/).