Nu poți transforma lumea dacă nu o înțelegi
și nu poți înțelege lumea dacă nu o poți măsura
Parafrază după Lordul Kelvin
În timpul pregătirii eseului A doua săgeată a timpului: Entropie, informație, evoluție, care a prezentat în premieră cititorilor români o carte excepțională, publicată în februarie 2026 (Time’s Second Arrow: Evolution, Order, and a New Law of Nature), am dat peste un text cu un titlu incitant: The Second Arrow of Time: Information as Anti-Energy — Sketch of a Theory in Which Consciousness is a Law of Nature.
Autorul, Przemyslaw Stangierski, nu-mi era cunoscut. Textul era descris drept „document – working draft”, fără peer-review, și era găzduit de o arhivă online pentru lucrări de filosofie. Publicată în mai 2026, lucrarea are un titlu izbitor de apropiat de cel al cărții lui Hazen și Wong, apărută cu câteva luni mai devreme. Și totuși, nu o citează. Ba mai mult, Stangierski se avântă să-și definească propria săgeată a timpului — informația integrată ca anti-energie — și să schițeze o teorie în care conștiința devine o (nouă) lege a naturii.
Eseul meu anterior a strâns mii de vizualizări și aproape 200 de comentarii, semn că subiectul chiar interesează publicul de aici. Mi s-a părut firesc să aduc și lucrarea lui Stangierski în fața cititorilor Contributors. Rezumatul ei, de altfel, e la fel de incitant:
Acest document propune un cadru conceptual în care informația — mai precis, informația integrată — este tratată ca o mărime naturală fundamentală, duală în raport cu energia, guvernată de propriile legi care completează ontologic legile termodinamicii. În acest cadru, conștiința nu este nici o substanță separată, nici o simplă proprietate funcțională emergentă, ci aspectul experiențial al procesului prin care informația integrată se acumulează local. Timpul nu este un fundal principal al realității virtuale, ci o măsură a desfășurării acestei dinamici — cu două proiecții: una relațională (extrinsecă, descrisă de fizică) și una interioară (intrinsecă, experiențială). Titlul — „a doua săgeată a timpului” — se referă la procesul dual față de cel termodinamic, de acumulare locală a informației integrate, care se opune dispersiei energetice. Cadrul este oferit ca un program de cercetare, nu ca o teorie închisă.
În ipoteza de lucru a autorului, informația integrată este o cantitate naturală fundamentală, duală energiei, capabilă să se acumuleze local acolo unde energia tinde să se disperseze. Definiția formală a informației integrate (Φ) este cea a informației care nu mai poate fi redusă la informația despre părțile componente.[1] Din această perspectivă, conștiința își pierde caracterul de epifenomen, devenind latura intrinsecă, experiențială, a acumulării de informație integrată, ceea ce mută discuția din registrul neurofuncțional în cel ontologic. Autorul însuși ține să precizeze că ipoteza sa are statut de „program de cercetare”, nu de teorie închisă, ceea ce presupune o discuție atentă asupra formalizării, testabilității, criteriilor de delimitare față de metafizică sau a raporturilor cu teorii asemănătoare.
Punctul de plecare al lui Stangierski sunt trei distincții conceptuale, necesare pentru a ancora discuția:
1. Sensurile termenului „informație”
Informația Shannon: măsoară impredictibilitatea semnalului prin formula entropiei statistice și e matematic identică cu entropia termodinamică.
Complexitatea Kolmogorov: măsoară lungimea minimă a unui program care poate genera o anumită secvență.[2]
Informația integrată (Φ): informația ireductibilă la suma părților, și sensul decisiv al legăturii propuse dintre informație, timp și conștiință (vezi și ref. 1). Precizez că postulatul informație-conștiință se referă în primul rând la informația integrată, nu la „informație” în sens general sau pur statistic.
2. Perspectivele extrinseci și intrinseci.
Autorul diferențiază descrierea extrinsecă (ordine cauzală sau relațională) de cea intrinsecă (durată experiențială). Ambele privesc aceeași realitate, fără ca una să se reducă la cealaltă.
3. Cadrul dual al timpului și săgețile sale
Săgeata 1 — Entropia. Cunoscută de mai bine de un secol, noțiunea clasică desemnează creșterea entropiei și dispersia energetică în procese ireversibile.[3]
Săgeata 2 — Informația integrată. Documentul lui Stangierski postulează o săgeată duală, asociată cu acumularea locală de informație integrată, care se opune, din punct de vedere direcțional, dispersiei energetice. Autorul leagă ideea de lucrarea lui Schrödinger (1944) și negentropie, dar și de operaționalizarea contemporană din Free Energy Principle al lui Friston (2010).[4]
Pentru că Hazen și Wong au propus deja un alt tip de săgeată secundară (informația funcțională), voi discuta mai jos ce au în comun cele două tipuri de săgeți și ce le diferențiază.
Arhitectura postulativă
Partea centrală a documentului o reprezintă opt „postulate fundamentale”:
P1–P2: Informația integrată este o cantitate fundamentală, iar legile informației sunt complementare legilor termodinamicii, nu simple inversări ale acestora. Acolo unde energia se dispersează, informația integrată se poate acumula local.
P3–P4: Realitatea are două aspecte ireductibile: extrinseci (energie, materie, interacțiuni fizice) și intrinseci (informație integrată, Φ). Conștiința este latura experiențială a acumulării locale a lui Φ.
P5–P6: Conștiința e discretă, compusă din „momente”; timpul, fără a fi un fundal, desemnează desfășurarea secvențială a dinamicii energie-informație.
P7–P8: Speculativ, timpul poate fi conjugat nu doar cu energia, ci și cu informația — fiecare complex având propriul timp intrinsec.
Sensul formulei „informația ca anti-energie”
La prima vedere, sună ca o afirmație forțată. Tabelul de mai jos ajută la înțelegerea sensului.
Formula „anti-energie” desemnează așadar un pol complementar al energiei: acolo unde energia se împrăștie, informația integrată coagulează local unități experiențiale.
Autorul invocă, în argumentarea sa, mai multe aspecte teoretice solide: principiul Landauer (ștergerea unui bit costă cel puțin kBT ln2, sugerând un cuplaj minim între informație și cost energetic); limita Bekenstein (cantitatea maximă de informație e legată de suprafață, nu de volum, ceea ce deschide o perspectivă geometrică asupra informației); principiul holografic (informația despre un volum ar putea fi codificată pe frontiera sa) și principiul energiei libere (sistemele adaptive minimizează energia liberă, punte între termodinamică, cogniție și organizare internă).
Implicații pentru conștiință și timp
Conștiința reprezintă fața intrinsecă a creșterii locale a lui Φ. Ceea ce măsurăm din exterior ca integrare este trăit din interior ca experiență, în tradiția monismului neutru de tip Russell-Strawson.[5]
Timpul e desfășurarea secvențială a dinamicii energie-informație, cu o proiecție extrinsecă, cauzală, și una intrinsecă, ca durată a „acum”-ului conștient. Această perspectivă se raportează la ipoteza timpului termic[6] și la fenomenologia duratei.[7]
Autorul își poziționează ipoteza față de teoriile concurente — GWT (Global Workspace Theory), HOT (Higher-Order Theories), AST (Attention Schema Theory), Illusionism și IIT (Integrated Information Theory). Cele mai importante diferențe: dualitatea explicită informație-energie lipsește din celelalte teorii; statutul timpului e non-standard, o desfășurare secvențială mai degrabă decât una contextuală; conștiința e fundamentată ontologic ca aspect intrinsec al realității, nu ca produs al creierului.
Față de IIT, noua propunere moștenește aceeași dificultate legată de falsificabilitatea incertă. De aceea, autorul propune, în ultima parte a documentului, cinci teste empirice sau direcții operaționale, cu fezabilitate inegală, alături de câteva probleme teoretice deschise. Suntem, cu alte cuvinte, în fața unui work in progress.
Punctele tari ale noii propuneri mi se par următoarele:
– Tratează informația integrată ca pe o proprietate fundamentală a realității, duală și complementară energiei. Din această perspectivă, conștiința reprezintă latura internă, experiențială, a modului în care informația se acumulează local pentru a contracara degradarea fizică.
– Consideră conștiința ca experiența trăită, internă, a acumulării informației și nu ca un produs secundar aleatoriu al biologiei.
– Leagă într-o singură imagine problema conștiinței, statutul timpului și dualitatea dintre informație și energie.
– Sugerează că timpul este măsura unui proces dinamic în desfășurare, având atât o latură fizică exterioară, cât și una conștientă interioară.
– Integrează repere teoretice diverse: IIT, Landauer, Bekenstein, principiul holografic, principiul energiei libere (Friston) și fenomenologia timpului.
În direcția opusă, rămâne problema falsificabilității incerte, a testelor posibile doar pe termen mediu sau lung, și lipsește o formalizare matematică deplină a dualității postulate dintre informație integrată și energie.
„Informația ca anti-energie” nu instituie, deocamdată, o lege nouă a naturii. Oferă, în schimb, un cadru coerent pentru a discuta dacă a doua săgeată a timpului poate fi modelată ca o acumulare locală de informație integrată și dacă experiența conștientă este corelatul ei intrinsec.
Și totuși… care informație — funcțională sau integrată — este, de fapt, a doua săgeată a timpului, legată și de o nouă lege a naturii?
Voi încerca o comparație directă, pentru ca cititorii să-și poată forma singuri o opinie.
Hazen și Wong, februarie 2026, carte publicată: creșterea informației funcționale, ca lege universală a naturii, explică complexitatea și evoluția în întregul cosmos.
P. Stangierski, mai 2026, document care așteaptă comentarii și decizia privind publicarea într-o revistă peer-reviewed: conștiința, ca lege fundamentală, este legată de informație și de anti-energie.
Alte detalii, în tabelul de mai jos:
Complementaritate vs. contradicții între cele două abordări
Complementaritate:
Ambele consideră creșterea informației, funcționale, respectiv integrate, esențială pentru „săgeata timpului”. Ambele leagă informația de fluxurile de energie și de constrângerile entropice. Ambele propun o universalitate de tip lege: cea a lui Hazen și Wong e evolutivă, iar cea a lui Stangierski e metafizică.
Contradicții:
Pentru Hazen și Wong, conștiința nu este necesară pentru creșterea informației funcționale. Pentru Stangierski, conștiința este intrinsecă dinamicii informației, o lege a naturii ca atare. Legea lui Hazen și Wong e științifică și verificabilă în geologie, biologie și cultură; cea a lui Stangierski e filosofico-metafizică, cu teste empirice propuse, care se bazează pe interpretare.
În spiritul motto-ului ales pentru acest eseu, creșterea informației funcționale este demonstrabilă și măsurabilă, ceea ce ne ajută să înțelegem transformările lumii. Pe de altă parte, acumularea informației integrate se încadrează în domeniul filosofic-metafizic, cu teste care se bazează pe interpretare.
O propunere de sinteză
Gândiți-vă la Hazen și Wong ca la cei care descriu „săgeata exterioară” a timpului: universul acumulează informație funcțională prin variație și selecție. Stangierski propune „săgeata interioară”: conștiința e legea intrinsecă, cea care face ca această acumulare să fie reală din punctul de vedere al experienței.
Împreună, cele două schițează un cadru dual: Hazen și Wong întreabă de ce crește complexitatea; Stangierski, de ce conștiința o însoțește.
Cred, așadar, că cele două săgeți nu se ciocnesc una cu alta. Universul poate crește simultan în complexitate funcțională și în intensitatea experienței, iar asta deschide un dialog de care geologia, fizica, neuroștiințele și filosofia minții au, cred, nevoie. Rămâne, pentru cititor, întrebarea pe care Stangierski o lasă deschisă: dacă informația integrată chiar e anti-energie, sau doar o metaforă bine găsită pentru ceva ce încă nu știm să măsurăm.
[1] Tononi, G., 2012, Integrated information theory of consciousness: an updated account, Arch. Ital. Biol., vol. 150, no. 4, pp. 293-329.
Albantakis, L. et al., 2023, Integrated information theory (IIT) 4.0 Formulating the properties of phenomenal existence in physical terms, PLOS Computational Biology, vol. 19, no. 10.
[2] Recomand și prezentarea acestei complexități, în contextul informației funcționale, pe care am făcut-o în eseul meu anterior publicat pe această platformă.
[3] Crânganu, C., 2026, „Creierele Boltzmann” și invincibila entropie
[4]Friston, K., 2010, The free-energy principle: A unified brain theory?, Nature Reviews Neuroscience, vol. 11, no. 2, pp. 127-138.
Schrödinger, E., 1944, What is Life? Cambridge University Press, https://doi.org/10.1017/CBO9781139644129.
[5] Stubenberg, L. and Donovan Wishon, D., Neutral Monism, The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Fall 2026 Edition), Edward N. Zalta & Uri Nodelman (eds.), forthcoming, https://plato.stanford.edu/archives/fall2026/entries/neutral-monism/
[6] Ipoteza timpului termic, propusă de fizicianul Carlo Rovelli în 1993, susține că timpul fundamental nu există în natură. În schimb, timpul este o proprietate statistică emergentă, legată de termodinamică și de cunoașterea incompletă a unui sistem de către observator.
[7] Husserl, E., 1928, Vorlesungen zur Phänomenologie des inneren Zeitbewusstseins, Niemeyer.
Foarte interesant, aproape tulburător.
Am mai spus pe aici că aprioric există trei entități de bază- Spațiul( infinit și închis?), Energia și Informația – plus niște forțe de transformare, respectiv Hazardul și Gravitația.
Totuși cele trei entități apriorice trebuie (re)definite:
a) Spațiul este sau nu închis?
b) Energia. Care energie? Energia înțeleasă în sens clasic? Trebuie adăugată și ipotetica Energie Întunecată ( încă inobservabilă)
c) Informația apriorică ar trebui și ea definită, dacă nu în sens fizic măcar în sens filozofic.
Pe mine unul mă depășesc întrebările de mai sus, așa că ceea ce am spus este la nivelul de ipoteză.
În legătură cu relația Energie-Informatie apare o altă întrebare: este această relație DIALECTICĂ/METAFIZICĂ? În general fizicienii evită introducerea Dialecticii în studiile lor fiindcă generalizează prea mult problemele. Se limitează la maniera inductivă, observația care să ducă la teorie. Numai că asta a dus la o criză totală a fizicii teoretice( de ex. a sacrosanctei teorii a Bing Bang-ului).
În legătură cu ideea că acumularea de informație(locală?) care produce o creștere a energiei deci la schimbarea sensului Entropiei și implicit a săgeții timpului, uite că sunt de acord cu asta( ba pot da și exemple!). Din nenorocire nu pot generaliza. Dar poate cineva va putea să generalizeze. Căci:” Toți se nasc spre a muri/Și mor spre a se naște/”….
Evident, ipoteza Hazen-Wong și ipoteza Stangierski sunt complementare, nu contradictorii, așa cum știința și filosofia sunt complementare, nu contradictorii. Singura slăbiciune a ipotezei Stangierski este caracterul radical pe care-l presupune termenul ,,anti-energie”: din nevoia de a delimita informația de energie, autorul exacerbează o așa-zisă contradicție între cele două realități care, în fapt, sunt tot complementare. Câtă vreme nu există o joncțiune confirmată științific între mecanica cuantică și teoria generală a relativității, orice formulare în legătură cu energia trebuie făcută cu precauție, chit că strict matematic, mai devreme sau mai târziu, o minte sclipitoare reușește să scrie ecuațiile necesare. Ceea ce, în schimb, izbutește Stangierski este să ofere un cadru teoretic ceva mai coerent al faimoaselor qualia ce caracterizează subiectivitatea conștiinței umane. Este cel puțin o jumătate de pas în plus față de propunerea anterioară a lui Tononi, chiar dacă anumite rezerve se pot, totuși, întrezări, tocmai din cauza dificultății obiective de a formula lucruri sigure, științific verificabile despre subiectivitate, prin excelență un teritoriu al aproximărilor și al ambiguității structurale. Concluzionând, există o indiscutabilă dialectică energie-informație, în care timpul are rolul său determinant, cel puțin din perspectiva faptului că respectiva conexiune înregistrează forme excepționale prin intermediul conștiinței umane. Însă, așa cum bine se preciza în text, lucrurile se înscriu într-o zonă a lui work in progress.
„Filozofia este prea importanta pentru a fi lasata pe mina filozofilor” – John Archibald Wheeler.
Aș adăuga că teoria propusă de Stangierski se angrenează sugestiv cu celebra idee „It from bit” a lui Wheeler, care sugerează că toate entitățile fizice („its”) își trag existența și sensul din informație („bits”). Din această perspectivă, universul este participativ, iar realitatea, la cel mai profund nivel cuantic al său, reiese din răspunsurile binare de tip „da” sau „nu” la măsurători (a propos și de motto-ul eseului de față).
Singura slăbiciune a ipotezei Stangierski este caracterul radical pe care-l presupune termenul ,,anti-energie”
Lectura pe care am făcut-o eu, parcurgând și referințele bibliografice ale autorului, m-a condus la o concluzie puțin diferită:
Informația ca anti-energie este conceptul central al ipotezei Stangierski bazat pe aserțiunea potrivit căreia informația integrată se comportă ca o formă de anti-energie pentru că, în loc să se disperseze, ea se concentrează, generînd ecperiență.
Această idee se inspiră din:
– panpsihismul contemporan (Goff, 2019; Strawson, 2006)
– procesualismul lui Whitehead (1929)
– fenomenologia duratei (Husserl, 1928; Bergson, 1911).
Revenind la complementaritatea celor două contribuții științifice recente (Hazen and Wong; Stangierski), aș spune că este vorba despre două săgeți, dar un singur timp. Dacă prima descrie evoluția externă a universului, a doua descrie evoluția internă. Împreună, ele oferă o cosmologie in care timpul nu este o singură curgere, ci două: una spre complexite, alta spre conștiință.
Această dublă curgere este, poate, semnul că universul este un spațiu al sensului mai degrabă decât un spațiu fizic.
parafrazand mottoul, nu pot comenta un articol daca nu-l inteleg…
Voi mai citi de cateva ori, poate, poate..
Macar pe antici ii intelegi ce vor sa zica.
Aristotel, de ex.:
https://x.com/Rainmaker1973/status/2016154225148100875
Generarea de experiență presupune un subiect supus experienței. Este creierul o mănușă pentru conștiință, o interfață a unei entități din altă lume pentru această lume, sau creierul generează conștiință așa cum o glandă produce hormoni, de exemplu? Dacă acumularea de informație se poate ridica la „experiență trăită” atunci asta ar trebui demonstrat experimental. Nu văd cum. Nu văd cum se poate introduce falsicabilitatea poperiană în domenii subiective, spirituale, cum e conștiința. Termenul de informație este abuzat și dl Stangierski îmi pare că ajunge pe teritoriul a ceea ce se numește limbaj zăpăcitor, speculativ. Am dedus o dualitate antagonică: informație-dezinformație, energia și materia creând deopotrivă ambele contrarii. Ce înseamnă că „legea intrinsecă a naturii este conștiința”? De fapt, toată dilema este că avem stabilitate și ordine într-un sistem care pare că se ocupă cu altceva, numai cu ordinea și stabilitatea nu. Problema științei este că nu poate ieși din cauzalitate fără să iasă din ea însăși, iar asta va genera mereu necesitatea introducerii de factori și termeni noi, probabil la infinit. Se vede treaba că entropia se luptă și cu intelectul. Să fie informația entropia entropiei? Sper că v-am făcut să zâmbiți.
Nu văd cum se poate introduce falsicabilitatea poperiană în domenii subiective, spirituale, cum e conștiința.
Cadrul teoretic al lui Stangierski propune cinci teste operaționale (T1–T5) pentru a face falsificabilă teoria sa privind „A doua săgeată a timpului”. Aceste teste sunt concepute pentru a verifica dacă conștiința, considerată o lege a naturii legată de informația integrată, poate fi distinsă empiric de modelele concurente.
T1 – Provocarea argumentului „unfolding” (Doerig et al., 2019, The unfolding argument).
Testează dacă informația integrată (Φ) poate rezista reducerii la echivalență funcțională.
– Se aplică argumentul „unfolding” la sisteme de tip IIT
– Se verifică dacă predicțiile privind conștiința diferă de cele ale modelelor pur funcționale
– Eșecul de a rezista „unfolding-ului” ar falsifica afirmația privind legea naturii
T2 – Extinderea principiului lui Landauer (Landauer, R., 1061, Irreversibility and heat generation in the computing systems)
Se examinează dacă acumularea de informație se comportă ca anti-energie dincolo de limitele termodinamice.
– Se măsoară sistemele computaționale sub constrângeri energetice extreme
– Se compară costurile entropice cu creșterea informației integrate
– Se caută abateri de la limita lui Landauer (detalii se pot găsi în comentariile mele care încep aici)
T3 – Corelația dintre limita Bekenstein și cea holografică (Bakenstein, 1973, Black holes and entropy)
Testează dacă informația integrată se scalează cu limitele holografice ale spațiu-timpului.
– Se analizează entropia găurilor negre și principiile holografice
– Se compară creșterea lui Φ cu limitele entropiei bazate pe suprafață
– Se caută anomalii care sugerează conștiința ca lege intrinsecă
T4 – Sincronizarea complexității neuronale
Investighează sincronizarea timpului intrinsec între complexele conștiente.
– Se utilizează EEG/fMRI pentru a măsura sincronizarea de fază în rețelele neuronale (EEG = Electroencephalography; fMRI = functional Magnetic Resonance Imaging)
– Se compară cu predicțiile proiecțiilor timpului intrinsec față de cele extrinsec
– Eșecul de a detecta sincronizarea subminează cadrul teoretic
T5 – Tabel comparativ între teorii
Compară și evaluează predicțiile în raport cu GWT, HOT, AST și iluzionismul.
– Se construiesc scenarii comparative (de exemplu, vederea orbă, creierul divizat)
– Se testează dacă teoria conștiinței ca lege prezice rezultate unice
– Dacă rezultatele sunt indistincte, teoria își pierde puterea explicativă
(GWT – Global Workspace Theory; HOT – Higher-Order Theories; AST – Attention Schema Theory)
De ce sunt importante aceste teste
– T1 abordează direct cea mai puternică critică adusă IIT: aceea că se prăbușește sub greutatea echivalenței funcționale.
– T2 și T3 leagă teoria de constrângerile fizicii (Landauer, Bekenstein), făcând-o verificabilă dincolo de domeniul filosofiei.
– T4 leagă conștiința de sincronizarea neuronală măsurabilă, fundamentând legea în neuroștiința empirică.
– T5 confirmă situațiile în care cadrul teoretic nu este redundant, comparându-l cu teoriile rivale.
Mult prea complicat pentru noi muritorii de rind .Prefer sa ma intorc la versul poetului .Tu te coboară pe pământ, Fii muritor ca mine. – Tu-mi cei chiar nemurirea mea. În schimb pe-o sărutare, Dar voi să știi asemenea. Cât te iubesc de tare”.Este posibil ca universul sa fie in acelasi timp si un spatiu al sensului si unul fizic ceea ce poate face ca si constiinta sa apartina unor lumi diferite ce este mereu si mereu in schimbare aidoma inconjuratorului si mintii noastre mereu aflata in schimbare.Evident ne este cum inca nimeni nu stie inca adevarul .