sâmbătă, ianuarie 16, 2021

Doamna Lelia Munteanu si amintirile anului 1990

Inteleg ca in “Gandul” jurnalista Lelia Munteanu se ocupa ironic de textul meu despre mexicanizarea Romaniei. Isi aminteste de volumul “Marele soc”. Face cateva impunsaturi pamfletare (in lipsa de analize serioase, se poarta pamfletul in Romania zilelor noastre). Marturisesc ca nu citesc “Gandul”, dar numele autoarei mi-a sunat cunoscut. Am facut o succinta cautare si am gasit linkul de mai jos. S-au scris atunci, in1990, imunditii absolute, minciuni grosolane, nu foarte diferite de ceea ce se profereaza acum prin “Antene”.

Astept o teza doctorala despre presa romaneasca in acel an teribil. In mod cert, “Adevarul” si redactorii sai in frunte cu unul dintre principalii “intelectuali ai lui Iliescu”, propagandistul fesenist (altminteri notabil hispanist) Darie Novaceanu, nu vor apare in culori roze. Nu faceau decat sa minta, sa minta si sa minta. Alaturi de “colegii” de la “Dimineata”, “Azi” si “Romania Mare”. Alaturi de redactorii si crainicii “Televiziunii Romane Libere” condusa Razvan Theodorescu si Emanuel Valeriu (condusa de Eugen Preda, Radiodifuziunea fost mult mai decenta, nu toata lumea se rinocerizase). Minteau si instigau la ura, repetau mecanic lozincile urii nascocite de Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Magureanu si Gelu Voican Voiculescu.

In iunie 1990 eram la Bucuresti. Am vazut cu ochii mei barbaria minerilor “indrumati” de securisti, am depus marturie in “22″ (cea mai injurata revista din Romania, alaturi de cotidianul “Romania Libera”, de catre presa fesenista in frunte cu “Adevarul”, unde doamna Munteanu era redactor), in “Christian Science Monitor” si in “The New Republic”. L-am vizitat pe Marian Munteanu la Spitalul de Urgenta. Fusese batut bestial, ca si fratele sau Bogdan. Spre deosebire de doamna Lelia Munteanu, eu nu am nimic de regretat din ce-am scris atunci. Nu am participat niciodata la ponegrirea victimelor, nu am scris texte care sa poata indemna la linsaj. Cum nu regret nici ce-am scris pe subiectul mexicanizarii. Tout au contraire.

http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/secretele-mineriadelor-confesiunile-unei-drogate-regretele-leliei-m

For the record, iata ce inteleg prin mexicanizare (reiau din textul meu aparut aici, pe „Contributors”):

Cat se poate de clar, voi spune ca prin mexicanizare inteleg constituirea si perpetuarea unui sistem politic intemeiat pe relatii clientelare, pe coruptie generalizata, pe spolierea avutiei publice, pe atrofierea pana la extinctie a justitiei independente, pe negarea a ceea ce se numeste responsabilizarea celor ajunsi in functii publice, pe hegemonia unui partid-mamut capabil sa controleze prin varii metode mass media si sa neutralizeze vocile autonome. Nu ma refer la conditiile concrete din Mexic, propun doar un “tip ideal” plecand de la anumite traditii din acea tara pentru a intelege perplexitatile si riscurile Romaniei pe care o doresc cei din USL. Este de fapt vorba de ceea ce H.-R. Patapievici a definit drept sistemul Iliescu. Ca Ion Iliescu il vrea restaurat, nu e un motiv de mirare. Ca oameni mai tineri, care stiu, ori ar trebui sa stie, ca traim in secolul al XXI-lea, intr-o lume diferita de aceea a „lagarului socialist”, merg in acesta directie, privind admirativ spre Rusia si China, este alarmant si dezolant.

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

      • Acidutzu are dreptate. Si dumneavoastra aveti dreptate. Daca ne „mexicanizam” vor regreta cei care au scris ceea ce gandesc. In „regimul” basescu se poate scrie ce gandesti fara a regreta. In alt regim, … regretam …

        • Fara a regreta e un fel de a spune: in regimul Basescu poti scrie orice, pentru ca oricum esti ignorat.Intr-un regim in care pana si majoritatile simple capata valente de unanimitate, ce conteaza daca scoti limba la alesi?!

          • Pentru oricine peste 35-40 ani care a trait sub comunism, CONTEAZA. Pentru generatia ce nu a cunoscut un regim cu adevarat totalitar ( nu bancuri cu „dictatorul” Basescu) , nu conteaza prea mult dreptul libertatii de opinie. S-a nascut cu el, nu stie sa ii aprecieze valoarea. Dar odata pierdut acest drept, nu se recupereaza decat cu sange. La propriu, din pacate.

  1. Bine zis ca in Romania se practica asiduu genul pamfletar. E la baza oricarei manifestari media, fie ea emisiune de divertisment, revista de umor, rubrica de revista presei, matinal, la radio, tv sau in ziare…
    O natie de mistocari si saltimbanci.

  2. Off-topic: D-le Tismaneanu, va citesc regulat si de mult timp astept sa leg aceasta intrebare de un subiect de-al dvs., dar prilejul nu apare, asa ca o fac azi, fara legatura cu subiectul: A avut PCR (PMR) sau Securitatea (DGSP, etc), un plan programatic de maculare a imaginii/memoriei victimelor represiunilor comunistilor? Altfel spus: azi pentru multi poate fi foarte dificil de diferentiat o victima a dictaturii comuniste din Romania de un reprezentant al represiunii, si asta la orice nivel al societatii. Ba chiar uneori victimele sunt puse la zid ca si colaborationisti (cazul Musca?) sau agresori, tortionari, etc…, in timp ce unii dintre agresori/potentati isi construiesc socluri de simboluri ale rezistentei anti-comuniste. Considerati ca a existat un plan in acest sens? Argumentati va rog. Va multumesc.

    • Este un subiect prea serios pentru a-l expedia in cateva randuri. Ma voi gandi si va voi raspunde. Pe scurt, fara indoiala ca serviciile secrete din statele comuniste au anticipat prabusirea acestor regimuri si s-au gandit la luptele pentru recuperarea memoriei care vor urma in chip inevitabil. Actiunile de ponegrire ale unor Corneliu Coposu si Ion Ratiu au demarat imediat dupa ce acestia au anuntat reconstituirea PNT. Nu mai vorbesc de tentativele de a-l prezenta pe un Silviu Brucan drept un fel de erou fara teama si prihana, un autentic disident, cand era vorba de un veteran comunist care ajunsese sa-l deteste si chiar sa-l sfideze pe Ceausescu, dar care ramanea atasat modelului comunist al partidului unic si nu accepta pluralismul democratic. Confectionarea imaginii de reformator a lui Ion Iliescu este ea insasi o tema care merita analizata cu temeinicie. Ganduri bune.

      • Dle Tismaneanu, o explicatie pentru apucaturile comunistoide ale Leliei Munteanu (articolul pe care l-ati citat nu este singurul, Adevarul din acea perioada este plin de scrierile tovarasei) ar putea fi faptul ca a terminat Stefan Gheorghiu, sectia jurnalism!!!!! Adica, propaganda cea mai odioasa. Nu cred ca tovarasa Munteanu poate ascunde acest „detaliu” al carierei sale.

  3. Romania avea de ales in 2004 intre 2 fosti comunisti. A castigat unul dintre ei, insa amandoi au dat dovada de neo-comunism sau „putinism”. Mexicanizarea statului nu se poate produce, intrucat statul nu exista decat la nivel declarativ (si nici nu cred ca a existat vreodata intre 1989 si 2012). Falsa frontiera de imagine care desparte stanga de dreapta din Romania este construita cu multa coruptie, conflicte de interese, non-profesionalism si badaranie, atribute virtuoase care umplu pana la refuz realitatea cotidiana a romanilor. Discutiile filosofice despre sombrero mexican si vodca ruseasca in varianta damboviteana sunt absolut deserte. Romanii traiesc prost la 22 ani de la „revolutie”. Restul nu conteaza…

  4. Domnule Tismaneanu :
    Cu tot respectul va intreb, a scris Lelia Munteanu7 in 1990 in apararea minerilor sau a incitat impotriva Pietei Universitatii ? da da, dati-ne articolul, (articolele) ,daca nu SI SINGURA VINA A Dansei era ca atunci muncea la ,,Adevarul” da-ti -mi voie sa-mi declar dfezamagirea . Daca patronul meu omoata pe cineva este vina mea ca lucrez la el ? cat priveste stilul pamfletar al doamnei, parerea mea, ca nespecialistya, este ca este unul sclipitor si,. daca aveti simtul umorului, chiar nu aveati de ce sa va simtiti deranjat, cu atat mai mult sa faceti asa un efort pentru doua randuri.Cu respect.

    • Ati citit textul din „Historia” in care chiar Lelia Munteanu admite ca „Adevarul” era in 1990 o foaie de propaganda in care ea a semnat un articol sinistru in care calomnia victimele minerilor? Sigur, altii n-au avut onoarea de a se desparti public de acel trecut infam, de a regreta mizeriile scrise, ceea ce vorbeste, cred, in favoarea jurnalistei amintite. In 1990-1991 existau si alti jurnalisti, cei de la „Romania Libera” de pilda, care nu colaborau la ziarele feseniste si nu potentau propaganda urii. Dompotriva, erau chiar ei tintele acelei propagande. Sa va amintesc numele unor Tia Serbanescu, Petre Mihai Bacanu, Anton Uncu, Mihai Creanga, Mirela Roznoveanu, Paul Gheorghiu, Stefan Niculescu Maier, Petru Clej, Florin Gabriel Marculescu? Sa-l amintesc pe Octavian Paler, directorul onorific al ziarului, atacat zilnic in foile feseniste? Nu eu, ci doamna Munteanu a decis sa readuca in discutie momente din trecut, incercand sa ma decredibilizeze. So be it…

  5. Nu e nevoie sa raspundeti la absolut orice articol. Va apreciez si va citesc constant dar argumentul din acest articol nu e la nivelul dvs. Raspundeti cu o referinta la biografia autoarei pe care ea insasi o considera gresita si a declarat-o in mai multe ocazii. Mai bine nu ziceati nimic, chiar nu e necesar.

    • Eu cred ca interventia pamfletara a doamnei Munteanu are o legatura directa cu prezentul, pe linia Iliescu, Nastase, Ponta, Felix. Fiecare avem biografiile noastre, unii ni le asumam, domnia sa a decis sa mentioneze doar una din zecile de carti pe care le-am scris sau editat. Ganduri bune.

  6. „Autorul celebrului interviu-fluviu cu Ion Iliescu – „Marele şoc. Din finalul unui secol scurt”, 498 pag. (nu ştiu cât i-a luat să scrie, ştiu cât i-a luat pe urmă, să se explice) – avertizează: USL va aduce mexicanizarea României!”(L.M) Ce e neadevarat sau incorect? Poate suma suna platita starneste invidie sau mirare, altfel cartea, cu nr. de pagini aferente, n-a fost arsa!

    • N-am spus nicio secunda ca este ceva fals. Am spus ca, dintre toate cartile mele – si nu sunt chiar atat de putine :) – doamna Munteanu a decis sa se refere la aceasta. Fiecare ne alegem referintele bibliografice. Cum nu este nimic fals in trimiterea mea la revista „Historia”. Subiectul este insa mexicanizarea, un concept aplicabil sau nu, dar oricum nu unul menit sa flateze USL (citi definita pe care o propun). Din pacate, unii (nu Dvs) citesc textele pe diagonala si pricep opusul a ce-am dorit sa spun. Ce sa-i faci, riscurile scrisului de pamflete in serie. Este si aceasta o profesiune ori un mod de a-ti petrece timpul (ne-o demonstreaza din plin „Alcibiade”). Ii linistesc: cand premierul desemnat va fi investit si va putea primi mesaje oficiale, va afla decizia mea privitoare la pozitia de presedinte al Consiliului Stiintific al IICCMER. Orice om normal care citeste ce-am scris in aceste zile (si nu doar in aceste zile, ma grabesc sa o spun) o poate anticipa. Numit de un premier al Romaniei, mi se pare firesc sa-l anunt despre aceasta decizie pe un premier al Romaniei. Este o chestiune de minima politete. A bon entendeur, salut…

      • Demisia nu va duce decat la deznodamantul ca batranul edec o sa-i numeasca pontacului cine stie ce stalp al anticomunismului in aceasta pozitie…

      • Important e sa i-o luati inainte! Un premier apocaliptic, cu sombrero si fara curea lata, asa cum ne-ati invatat in aceste ultime zile ca ar fi, nu ar accepta cunoasterea adevarului despre trecut. De aia e mai bine sa faceti dumneavoastra primul pas si sa-l informati ca nu mai aveti interes in cunoasterea acestui adevar, sub conducerea lui. Nici pentru istorie, nici pentru popor, era doar pentru lideri.

  7. Lelias Munteanu, prin articolul din Gandul isi „reia” naravul din 1990, in alt registru, desi parea ca isi face „mea culpa”.

  8. Domnule Tismaneanu,

    Unii pacatuiesc cu fapta. Altii o fac cu cuvantul, fie scris, fie rostit. Altii o fac cu judecatile nedrepte.

    Iliescu face parte din prima categorie. Doamna Lelia Munteanu probabil din a doua categorie. Dumneavoastra faceti parte cu siguranta din cea de-a treia categorie. E un lucru foarte usor de dovedit. Nu stiu daca e la fel de usor de acceptat.

    Ati vizitat victimele mineriadei din 1990 deci ati vazut pe viu cum a fost. La 22 de ani distanta va amintiti de locul de munca al doamnei Lelia Munteanu si nu acceptati ce scrie dansa astazi prin prisma a ceea ce a scris atunci, ca salariata la Adevarul. Dar nu va impiedica nimic sa inaltati zi de zi osanale lui Traian Basescu, desi el a fost ministrul transporturilor care s-a facut pres inaintea lui Iliescu si a pus minerilor la dispozitie toate mijloacele necesare sa vina la Bucuresti pentru a planta panselute… Ei, da, in judecata dvs. stramba stigmatizati pe d-na Munteanu dar absolviti de vina pe complicele la crima. Asa nu se poate! Va descalificati in acest mod.

    Seneca a grait cu mult tâlc: Errare humanum est sed perseverare diabolicum!

      • Of… memoria, bat-o vina! Da, nu era ministru al transporturilor, era doar subsecretar de stat în ministerul Transporturilor si superior direct al directorului general al CFR… Nu era ditamai jurnalist la Adevarul, ce-i drept… era doar un neica nimeni. Nu am auzit sa-si fi dat demisia in semn de protest fata de cocolosirea minerilor de catre guvernul din care facea parte. :)

        Si, da, nu stiu de ce ar conta, evenimentul la care m-am referit era cea de-a doua mineriada, cand deja era ministru plin al transporturilor si i-a inchiriat trenuri cetateanului Miron Cosma ca sa-si transporte ortacii la Bucuresti. Care mineriada, daca nu ma inseala memoria asta, bat-o vina, s-a lasat la final si cu niscaiva victime colaterale. Frumusanu si Crainiceanu. Cu ocazia aceea a cazut si guvernul Roman, nu si Traian Basescu care a cazut in picioare, schimband doar seful. Probabil recompensat pentru rolul pozitiv jucat in mineriada respectiva.

        • Nu cred ca ne spuneti adevarul. Era subsecretar de stat insarcinat cu transporturile navale, nu feroviare. Deci, sa recapitulam: interveniti pe forum, ma admonestati, invocati peremptoriu o legenda, reveniti cu a doua mineriada etc As propune, reluind titlul unei excelente emisiuni de televiziune, sa revenim la argument si, mai ales, la tema articolului.

          • Probabil ca nu sunt prea abil in a cauta sursele cele mai bune de informatii legate de acele vremuri iar pe memorie realizez ca nu te mai poti baza… Traian Basescu a avut atatea „caciuli” post-decembriste incat imi dau seama ca este exclus apelul exclusiv la memorie… iata ca am doua erori consecutive. :( Aveti o bila alba si marturisesc ca sunt jenat pentru aceste inexactitati.

            Unde sunt sigur ca nu gresesc este ca el era membru al guvernului Roman in timpul mineriadei I, indiferent de functia si responsabilitatile avute, a fost deci parte componenta a acelui regim represiv care a binecuvantat mineriada si ororile ei pe care dvs le deplangeti in acest articol. Rolul lui Traian Basescu a fost si mai important la mineriada II, in care era ministru plin al transportului si a incuviintat, cu autoritatea lui, folosirea garniturilor de tren de catre Miron Cosma si ortacii sai.

            Puteti protesta ca nu are legatura cu articolul… dar vai… nici articolul din Gandul nu are absolut nicio legatura cu activitatea d-nei Lelia Munteanu pe vremea mineriadelor. Inteleg ca sunteti iritat ca d-na Munteanu va taxeaza șugubăț exagerarea cu „mexicanizarea României” dar de aici și până la a vă întoarce la ’48 (pardon, la ’90 am vrut sa spun… )fara absolut nicio legatura cu articolul domniei sale mi se pare o mare exagerare. Si daca dvs considerati ca dansa este discreditata prin ce a scris la Adevarul la acea vreme (1990), mie cel putin mi s-ar parea normal sa masurati cu aceeasi oca si in dreptul lui Traian Basescu, vis-a-vis de activitatea dumnealui in aceeasi perioada. Nu ca ar avea vreo legatura cu articolul acesta… dar are legatura cu judecatile drepte/nedrepte… adica cu acel capitol unde eu cred ca sunteti vulnerabil. E optiunea dvs sa acceptati sau sa ignorati treaba aceasta dar, avand in vedere rolul dvs de formator de opinie, am crezut de cuviinta sa vi-l semnalez.

  9. Interventie binevenita!
    Intimplator imi amintesc foarte bine minia proletara din paginile Adevarului (versiunea Darie Novaceanu) a dnei in chestie. Poate ca as fi uitat toate acestea, pe care le consider o componenta a mineriadelor anului 1990 contra gindirii critice si a societatii civile, daca tovarasa Lelia, ca si altii (de exemplu: tot mai imundul si intolerabilul C.T. Popescu),
    nu ne-ar asedia astazi cu mereu inalterabila lor superioritate morala, in numele poporului si al progresului (instante la care tovarasa sau poate camarada Lelia are un fel de acces exclusiv).

  10. „prin mexicanizare inteleg constituirea si perpetuarea unui sistem politic intemeiat pe relatii clientelare, pe coruptie generalizata, pe spolierea avutiei publice”
    Cam neinspirata definitia… seamana mult cu ce se petrece in Romania ultimilor 3-4 ani…condusa de Basescu :)

  11. Asa cum exista oameni de stiinta remarcabili, a caror bibliografie include tratate, studii, articole de specialitate, exista si ziaristi remarcabili, ale caror texte ilustreaza comentariul, ancheta jurnalistica, pamfletul. Pornind de la asumarea onesta a libertatii de expresie, atat reflectia conceptualizanta, cat si ironia metaforica sunt mijloace stilistice admise, necesare. Detasarea intelectuala si umorul care empatizeaza cu slabiciunile omenesti sunt cai legitime de cunoastere.

  12. Dle Tismaneanu, mai demult v-a impuns (ca sa fiu delicat!!) CTP, acum va critica Lelia Munteanu. Eu zic ca e cazul sa zambiti. Ca sa-l parafrazez pe dl Liiceanu, intr-o situatie similara, daca genul ACESTA de oameni va ataca, asta e un semn bun: e semn ca faceti bine ce faceti, ca scrieti bine ce scrieti, si ca sunteti pe drumul cel bun. Curaj, nu ne lasati!
    PS Si chiar…..poate mai reflectati, in legatura cu demisia. In locul dvs nu poate veni DECAT un rinocer de-al lui Ilici. Ar fi pacat de toata munca dvs acolo, care s-ar duce pe apa Dambovitei….

  13. Chiar m-ati facut curios si am citit articolul cu pricina. Mi se pare cam penibila si exagerata reactia dvs. Stiu ca nu sunteti de acord, asta e … vad ca de la o vreme cenzurati si comentariile… :)

  14. Intr-adevar, Romania e deja mexicanizata. Dar cu Basescu si PDL se germaniza? Sa fim seriosi.
    Acum vreo 25 de ani: „Stii bancu’ cu Dinca? Din ca…tu’ asta nu ne mai scoate nimeni.” Asa era atunci, asa e si acum.

  15. o posibila explicatie ptr. admiratia unor oameni, chiar si tineri, pentru regimurile autoritare este aceea ca nu simt ca sunt siguri intr-o societate de tip occidental. este vorba de mai multe tipuri de ”sigurante”: a locului de munca, a persoanei, a evolutiei spre ”progres” a societatii umane, si, cred ca cel mai acut -siguranta validarii de piata a muncii acestor oameni. ei se simt inadecvati in tr-o societate competitionala de tip capitalist si de aceea,in combinatie cu o educatie care glorifica ”virtutile” natiunii se poate ajunge la mexicani de dambovita

  16. Dan spune:
    01/05/2012 la 20:09

    Da. Un reper de “aşa nu”. E deja. De doi ani şi mai bine.

    Da, ai dreptate.
    Cu inflatie sub 3%, cu leul cea mai stabila moneda din zona, cu min al finantelor desemnat al anului de o revista pt mahari, cu Boc despre in FAZ se scrie ca a fost un prim-ministru pe care si Germania si l-ar dori, ai dreptate, ASA NU, asta nu e de Romania psd-ului.

  17. Genul pamfletar exprima subtilitati greu accesibile, uneori chiar deasupra unei analize bune. Sunt convins ca destinatarul a inteles prefect mesajul Leliei Munteanu. Cat despre „mexicanizare”, s-avem parol, fenomenul este mult mai aproape de VT decat de cei pe care incearca sa-si verse naduful, dar asta e, nici macar un geniu nu are pretentia ca ar fi genial in fiecare secunda… ASG a avut studenti ca orice facultate, inclusiv Universitatea Maryland, adica foarte buni, mediocri si de-a dreptul tampiti… Lelia, prin verbu-i jurnalistic subtil-ironic nu poate fi banuita de „aflatu-n treaba” al ultimelor doua categorii…

  18. E bine si asa sa o ardem cu amintirile din 1990, deontologie si multe metafore….:-)
    Domnule Tismaneanu, v-as propune ceva mai pragmatic si su aplicatie imediata si totodata as spune, cu adevarat util pentru Romania.
    Va rog solicitati doamnei Munteanu sa inceapa o actiune de demascare a plagiatului legat de teza de doctorat a procurorului general al Romaniei(din pacate…), Codruta Covesi.
    E demn de cartea recordurilor ca un procuror general sa obtina un titlu prin plagiat ….
    Ce spuneti, credeti ca ar fi un pas important in progresul Romaniei ? Eu parca as zice ca da.:-)
    Pana atunci va doresc numai bine si succes. Traiasca Romania !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Populismul conspiraţionist, ruperea relației de încredere popor-tehnocrație și criza democrației liberale. Trei scenarii pentru guvernările viitoare

Despre criza democrației liberale se vorbește deja de mai mulți ani, nemaifiind o noutate. Ne referim aici doar la spațiul occidental, unde...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.