Motto
The best way to predict the future is to create it Peter Drucker
Cuprins: 1.În loc de introducere ● 2. Cum a evoluat speranța de viață în România și locul în țările UE-27 ● 3. Ipotezele asupra speranței de viață în România în perspectivele populației elaborate de Eurostat și Divizia de Populație ONU (DPONU) ● 4. Un parcurs teoretic al speranței de viață în România în deceniile viitoare recurgând la abordarea referențială ● 5. Câteva observații finale● Casetă ● ANEXA – două Note.
1 În loc de introducere
Nu cu mult timp în urmă doamna ministru al Muncii a făcut uimitoare declarații nesăbuite și iresponsabile în problema creșterii vârstei la pensionare în context de ascensiune a speranței de viață la naștere în țara noastră. Ne spune doamna ministru [1]:
- „Deci ați văzut că am introdus în lege un articol care prevede că vârsta de pensionare nu va putea crește decât dacă crește în mod semnificativ speranța de viață. Probabilitatea asta, din păcate pentru noi, este aproape zero”.
- „Prin urmare, nu va putea crește vârsta de pensionare ad-hoc fiindcă din datele pe care noi le-am analizat nu se întrevede situația în care speranța de viață să se îmbunătățească semnificativ până în 2050” și adaugă:
- „Toate datele pe care noi am lucrat pentru a finaliza legea pensiilor, firește, sunt de la Institutul Național de Statistică”.
Cunosc specialiști de la Direcția Generală de Demografie și Statistică Socială și pe distinsul Profesor Tudorel Andrei, cu multă experiență dobândită în domeniul Demografiei, după mari responsabilități în două recensăminte ale populației. Ei nu pot gândi așa. Este posibil ca doamna ministru să le fi povestit și celor de la Bruxelles cum se pune problema creșterii speranței de viață într-un stat membru al Uniunii, în România.
Articolul oferă cititorilor Contributors date și argumente menite a evidenția absurditatea opiniilor unui ministru al muncii dintr-o țară a Uniunii Europene potrivit cărora probabilitatea de creștere a speranței de viață la naștere este în țara sa „aproape zero”. Datele și argumentele se află în evoluția de lungă durată a speranței de viață la naștere în țara noastră și în toate țările din UE-27, în evoluțiile actuale și în cele viitoare cuantificate în ipotezele adoptate de prestigioase instituții internaționale în elaborarea perspectivelor populației României până în anul 2050.
2 Cum a evoluat speranța de viață în România și locul în țările UE-27
Cum a evoluat indicatorul în anii 2010-2022 putem vedea în figura 1. Valorile se înscriu în ascensiunea continuă și fermă din anii 1967-2009. Nu și după anul 2013, valorile fiind în progres minor la femei și stagnare la bărbați. Reculul din anii 2020 și 2021 a survenit în contextul Pandemiei.
Nivelul din anul 2022, în revenire, rămâne ușor inferior celui din anul 2019, mortalitatea pe vârste din anul 2022 purtând încă amprenta manifestărilor virusului. Decalajul dintre valorile indicatorului la femei și bărbați a depășit moderat 7 ani, ajungând la 7,7 ani în anul 2022, foarte ridicat în tabloul UE-27. În contextul celor două evoluții din figură s-a majorat decalajul speranței de viață față de valorile medii din Uniune (figura 2). Locul deținut de România printre cele 27 de țări ale UE nu este nici confortabil și nici optimist, în partea cea mai de jos a clasamentului, în figura 3, cu un decalaj de 6,5 ani față de nivelul mediu la bărbați și, mai mic, de 4,1 ani, la femei.
Poziția reflectă fidel ceea ce poate oferi astăzi societatea românească calității vieții populației din perspectivă economică, socială, culturală, sanitar-medicală și mediu ambiant. Sigur, reflectă și atenția acordată de populație sănătății, nivelul culturii sănătății, stilul de viață. În aceeași figură putem vedea și speranța de viață la vârste de pensionare. Nu sunt diferențe de poziție.
Lucrurile nu sunt simple în măsurarea și în identificarea semnificației creșterii medii a speranței de viață la naștere în țările UE. Perioada de referință luată în considerare este 1996-2022 pentru a putea investiga măsura în care țările ex-comuniste din UE27, sunt 11, au recuperat din decalajul pe care îl aveau în anii regimurilor comuniste. Intuiția specialistului era cea a unei contribuții mai mari a acestor țări la creșterea speranței de viață în anii 1967-2022. Rațiunea era bine motivată: țările ex-comuniste aveau rezerve considerabile de reducere a mortalității și progres al speranței de viață în comparație cu rezervele din țările dezvoltate (16) unde valorile foarte ridicate se apropiau după anul 2010 de bariera impusă de stadiul actual al dezvoltărilor și practicilor în științele și tehnologiile medicale iar progresele nu puteau fi și nu sunt decât mai lente. În tabelul 1 sunt prezentate datele care confirmă ipoteza. Progresul speranței de viață a fost de 6,4 ani în cele 11 țări și de 5,8 ani în cele 16 țări, la bărbați, și de 4,7 și 4,3 ani la femei. Aceste din urmă valori sunt inferioare celor de la bărbați datorită faptului că decalajul speranței de viață a femeilor față de speranța de viață a bărbaților a fost și a rămas mai ridicat decât în țările capitaliste.
Tabelul 1. Creșterea speranței de viață la naștere la bărbați și la femei în
Perioada 1967-2022 – în ani (Sursa: Divizia de Populație ONU [2],
Eurostat [3], autorul, pentru România [5])
| Bărbați | Femei | |
| Țări UE – 27 de țări | 6,2 | 4,6 |
| Țări UE – 16 țări din Europa de Nord, de Sud și de Vest | 5,8 | 4,3 |
| Țări UE – 11 țări din Europa de Est (ex-comuniste) | 6,4 | 4,7 |
| România | 3,6 | 3,6 |
Valorile mai reduse din țara noastră comparativ cu cele medii pentru Țări UE-11 nu arată decât un progres mai mic al speranței de viață comparativ cu progresul din cele mai multe dintre aceste țări (pozițiile din anul 2002 în figura 3 sunt relevante).
Cititorul care nu a văzut articolul publicat la 18 septembrie a. c. asupra speranței de viață a românilor (Speranța de viață a românilor, Contributors, 18.09.2023) va putea înțelege mai bine originea poziției neconfortabile a României (și a altor țări ex-comuniste) în Uniunea Europeană prin paralela dintre țările din Europa de Est și din Europa de Sud în evoluția speranței de viață în anii 1950-1990 și 1990-2020 în cele două grupe de țări văzând Nota 1 aflată în A
Doamna ministru al muncii și datele Eurostat și Diviziei de Populație ONU (DPONU) asupra viitorului speranței de viață în RomâniaDoamna ministru nu cunoaște valorile speranței de viață naștere din perspectivele populației României elaborate de Eurostat și de Divizia de Populație ONU (DPONU). Îi oferim datele pentru anul 2050: Eurostat (scenariul de bază) [3] – bărbați: 79,0 ani, femei: 85,0; DPONU [2] (varianta medie)-bărbați: 78,8 ani, femei: 84,2 ani. Diferențele sunt doar de 1 an, în întregime acceptabile pentru un orizont de timp atât de îndepărtat. Aproape identice datele relevă judecăți și opțiuni similare ale specialiștilor de la cele două prestigioase instituții asupra viitorului economic, social, sanitar-medical al țării. Iar dacă va avea curiozitatea să între la referința [3] va putea vedea că în Scenariul de bază populația rezidentă a României ar ajunge în anul 2050 la 16,4 milioane (având cele două valori menționate ale speranței de viață la naștere) și va găsi multe alte date asupra viitorului populației României. Un articol din partea domniei sale asupra acestei populații, ca implicații pentru țară și asupra numărului de pensionarilor în acea populație s-ar bucura de un imens succes. În preocupările celor din grupul „noi” nu intră însă această gravă problemă. |
3 Ipotezele asupra speranței de viață în România în perspectivele populației elaborate de Eurostat și Divizia de Populație ONU (DPONU)
Valorile speranței de viață la naștere în anii 2030, 2040 și 2050 din tabelul 2 evidențiază o excelentă coerență în cele două perspective, elaborate de organisme internaționale diferite.
Se pot remarca două schimbări importante și semnificative ce urmează să aibă loc: reducerea decalajului imens în anul 2022 dintre nivelul speranța de viață al bărbaților și al femeilor prin creșterea mai consistentă a speranței de viață la bărbați, aproape identică în cele două proiectări ale populației.
Numărul populației ar urma să fie în declin aproape catastrofal în numai 28 de ani în pofida ipotezelor optimiste asupra speranței de viață și chiar asupra migrației externe. Declinul va proveni din deteriorare de până acum a structurii populației pe vârste, la populația feminină de 15-49 ani îndeosebi și din ipoteza asupra ratei fertilității totale, însemnând numărul mediu de copii aduși pe lume de o femeie de-a lungul vieții. În proiectările Eurostat indicatorul este de 1,8 iar în proiectările DPONU de 1,74 copii la o femeie. Nivelul reclamat de o stabilitate în timp a numărului populației este de 2 copii la o femeie. Declinul mai mare în proiectările Eurostat provine din ipoteza asupra migrației externe nete negative până în anul 2045. Datele din tabel se referă la Scenariul de bază al Eurostat și la Varianta medie a DPONU. Ambele sunt cele mai probabile. Sunt însă și alte variante.
Asupra viitorului sumbru al populației României în deceniile care vin doamna ministru și grupul „noi” ar putea face investigații și vedea de ce generoasele măsuri de stimulare a natalității din programul de guvernare al coaliției au rămas doar pe hârtie.
4 Un parcurs teoretic al speranței de viață în România în deceniile viitoare recurgând la abordarea referențială
Această secțiune a articolului se dorește a fi doar o tentativă de descriere a unui parcurs teoretic al speranței de viață în țara noastră în deceniile care vin iar rezultatele vor putea fi puse alături de cele ale Eurostat și DPONU. Ipoteza adoptată răspunde la următoarea întrebarea: ce valori ar avea speranța de viață în România daca ar parcurge, cu decalaj de timp, parcursul istoric al indicatorului dintr-o țară dezvoltată. Țara de referință este Austria.
De ce reperul în conturarea unui scenariu asupra potențialelor dezvoltărilor viitoare ale speranței de viață la naștere în țara noastră este istoria demografică a Austriei în domeniul mortalității (și nu numai istoria demografică)? Deoarece nivelul speranței de viață la naștere la bărbați și la femei în anul 2022 este în această țară apropiat de cel mediu al întregii populații din țările UE-27, în figura 3. În plus, Austria este țara dezvoltată cea mai apropiată geografic de spațiul est-european și legăturile istorice economice, sociale, culturale și sanitare, și din perioada comunistă a țărilor est-europene, au fost și sunt mai dezvoltate în raport cu alte țări. Se adaugă calitatea și întinderea datelor disponibile, statistica austriacă fiind recunoscută pentru probitatea ei. Rezerva care poate fi invocată este cea asupra nivelului mediu al speranței de viață în populația UE-27. Acest nivel este deplasat moderat în jos de valorile mai scăzute ale indicatorului în aproape toate cele 11 țări est-europene dar el este determinat esențial de valorile foarte ridicate din 4 țări cu populațiile cele mai mari în UE: Germania, Franța, Italia și Spania. Din acest unghi folosirea datelor apropiate de nivelul mediu ca reper ar putea supraestima moderat valorile speranței de viață în dezvoltări prospective în țările din Europa de Est, inclusiv în România. Există însă un argument de compensare. Valorile din Austria în anii 1955-2022 sunt expresia contextului economic, social, cultural și medical din anii respectivi. Este greu de prevăzut măsura în care în România deceniilor viitoare contextul va fi apropiat de cel din Austria în a doua jumătate a secolului trecut și în primele două decenii ale acestui secol. Sunt însă argumente în favoarea unui context medical superior în lupta cu bolile în deceniile care vin față de cel din Austria în perioada menționată prin noi progrese ale științelor și tehnologiilor medicale, inclusiv prin așteptate efecte pozitive (se vorbește chiar de efecte spectaculoase) ale folosirii inteligenței artificiale (cel puțin în analiza imaginilor medicale, detectarea bolilor și prezicerea evoluției pacientului, administrarea domeniului sănătății, tratament, noi medicamente).
Apelul către cititor este cel al înțelegerii dificultăților întreprinderii într-un domeniu complex și, deopotrivă, sensibil, cu tot ce are bun și cu limitele sale (având origini multiple).
Rezultatele exercițiului sunt cele din figura 4. Este o figură mai complicată dar toate explicațiile și detaliile vor fi prezentate. Iată ipoteza construcției: speranța de viață la bărbați în România ar urma după anul 2022 valorile pe care le-a avut Austria după anul când în această țară s-a înregistrat 71,4 ani, nivelul din anul 2022 în România. Este anul 1987. Unde duce ipoteza ca valori anuale ale speranței de viață la naștere se poate vedea în figura 4. O ascensiune continuă și consistentă a speranței de viață în anii 2023-2050, în acest din urmă an indicatorul urmând să ajungă la 79 ani, nivelul din anul 2022 în Austria, creșterea în perioada 2023-2050, în 28 de ani, fiind de 7,5 ani. Conservarea ritmului ridicat de creștere se motivează prin nivelul scăzut al indicatorului în anul 2022 în țara noastră (și în anii anteriori0. Un raționament identic ar duce la o speranță de viață în anul 2050 la femei de aproape 84 ani, nivelul din Austria în anul 2022. Creșterea ar fi mai mică comparativ cu cea de la bărbați, de 4,6 ani, nivelul speranței de viață fiind apreciabil mai mare la femei în anul 2022. O observație nu lipsită de interes și semnificație: cu ipotezele folosite, decalajul dintre speranța de viață a femeilor și a bărbaților ar urma să se reducă după anul 2032 la 5,8 ani față de 7,7 ani în anul 2022
Dacă ne întoarcem la datele din tabelul 2, vom remarca o foarte bună aliniere a valorilor din exercițiul prospectiv la valorile din proiectările Eurostat și DPONU.
5 Câteva observații finale
Articolul poate fi o radiografie a evoluției speranței de viață la naștere după anul 1955 și poate contura dezvoltări posibile în deceniile următoare pe venite de la două organisme internaționale de prestigiu în prognoza demografică. Exercițiul propus de autor este realist în raport cu datele din proiectările celor două organisme. Coerența provine din natura complexă a indicatorului, din stabilitate și chiar rigiditate în evoluții, folosirea unor date anuale asupra distribuției deceselor și populației la 100 de vârste, reflex al stabilității acțiunii factorilor economici, sociali, culturali, educaționali, medicali și de altă natură în modelarea mersului istoric al societăților europene democrate.
Speranța de viață la naștere este oglinda gradului de dezvoltare generală și civilizației unei populații. Totul se oglindește în ea: standardul de viață, calitatatea locuinței, stilul de viață, nivelul de educație, cultura sănătății, stilul de viață, calitatea transportului public, funcționarea birocrației, asistența medicală, calitatea mediului și altele. Când schimbări majore vor avea loc în societatea românească în aceste domenii, și în altele, va crește sensibil și speranța de viață.
Mă întreb după stagnarea creșterii speranței de viață a bărbaților începând cu anul 2014 dacă ceva pare a fi în neregulă în spectaculoasa creștere a Produsului Intern Brut pe locuitor atât timp cât acestei creșteri nu îi mai corespunde o continuarea a ascensiunii nivelului speranței de viață la naștere. Care componente au devenit, ori au apărut altele, neprietenoase cu starea de sănătate, cu mortalitatea populației în context de cvasi-stagnare a creșterii speranței de viață după anul 2013? Are cercetarea macroeconomică românească know-how-ul de care este nevoie pentru identificarea acelor componente? Ceva negativ se petrece în societatea românească cu efecte nocive asupra calității vieții, sănătății si duratei vieții oamenilor. Avem macroeconomiști care să facă lumină?
Îi recomand cu sinceritate doamnei ministru un foarte instructiv articol asupra modului în care se tratează problema corelației speranța de viață – vârsta la pensionare în Franța [6]. Iar pentru problemele speranței de viață în România ar putea vedea articolul publicat tot la Contributors nu cu mult timp în urmă, la 18 septembrie a. c. [7]. Se poate face o paralelă vârsta de pensionare-speranța de viață la naștere dar paralela cea mai relevantă este vârsta de pensionare-speranța de viață la vârsta de pensionare.
Poate s-ar cuveni ca doamna ministru să-i potolească elanul unui coleg de coaliție căzut în veritabil delir asupra viitorului României în 10 ani care vin, viitor incompatibil cu progresul „…aproape zero” al speranței de viață. Și el spune că se bazează numai pe cifre: „Nu garantez că în următorii 3, 4, 5 ani se va trăi mai bine ca în Spania, sau Portugalia sau în Grecia, dar pot să le garantez că în 10 ani se va trăi mai bine în țara asta decât în Portugalia, sau în Belgia, sau decât în Polonia”, „România va fi un tigru european și va avea soarta pe care o au țările din Orientul Mijlociu…” (https://www.capital.ro/rares-bogdan-aderare-schengen-austria.html).
R e f e r i n ț e
[1] Vârsta de pensionare nu va crește, dacă este legată de speranța de viață
(https://alba24.ro/video-varsta-de-pensionare-nu-va-creste-daca-este-legata-de-speranta-de-viata-declaratie-surprinzatoare-a-ministrului-muncii-1009799.html) și Ministrul Muncii, noi precizări despre speranța de viață: „Nu am omorât pe nimeni. Ba din contră, am avut grijă de români. Nu se întrevede situația în care speranța de viață să se îmbunătățească semnificativ până în 2050” (https://www.g4media.ro/ministrul-muncii-noi-precizari-despre-speranta-de-viata-nu-am-omorat-pe-nimeni-ba-din-contra-am-avut-grija-de-romani-nu-se-intrevede-situatia-in-care-speranta-de-viata-sa-se-imbunatateas.html).
[2] United Nations Population Division. World Population Prospects 2022,
https://population.un.org/wpp/
[3] Eurostat. EUROPOP2023-Population projections at national level (2022-2100) (proj_23n)Projected life expectancy by age (in completed years), sex and type of projection (https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/proj_23nalexp/default/table?lang=en).
[4] Statistisches Jahrbuch Österreichs 2023 Statistik Austria (https://www.statistik.at/services/tools/services/publikationen/detail/1423).
[5] Nota de la figura 4.
[6] Y a-t-il corrélation entre espérance de vie et âge de départ à la retraite comme l’affirme Adrien
Quatennens? (https://www.radiofrance.fr/franceinter/y-a-t-il-correlation-entre-esperance-de-vie-et-age-de-depart-a-la-retraite-comme-l-affirme-adrien-quatennens-4273887).
[7] Speranța de viață a românilor, Contributors 18 septembrie 2023 (https://www.contributors.ro/speranta-de-viata-a-romanilor-2/)
ANEXA
NOTA 1 [7]
„O paralelă între evoluțiile din Europa de Est și cea de Sud în perioada 1950-1989 este plină de învățăminte. Regimurile comuniste nu au fost capabile de modernizare a economiilor, de inovare, de învățământ de înaltă performanță, de creștere consistentă a nivelului de trai și asistență medicală de calitate. S-ar putea adăuga și alte caracteristici. Fără a mai vorbi de democrație autentică, acces la valorile din Europa capitalistă, inițiativă personală, libertate de decizie, liberă circulație. Doctrina era potrivnică. Lucrurile au stat diferit în țările capitaliste din Europa de Sud, au avut progres economic consistent care a dus la creșterea calității vieții și ascensiunea fermă și continuă a speranței de viață la naștere și desprinderea definitivă de țările Europei de Est. Iată unde găsim explicația plasării țărilor din această regiune în jumătatea de jos a clasamentelor după indicatori demografici majori dar și după alți indicatori care au legătură cu calitatea vieții, cum este Indicele Dezvoltării Umane”.
NOTA 2
Merită a fi reproduse unele aprecieri ale doamnei ministru pentru stil și profunzime [1]:
„ Noi nu am fost guverne Ciomu, care au tăiat de la toate categoriile sociale”
(nu știam că și acolo a tăiat Dr. Ciomu-VG),
„…de fiecare dată când PSD a fost la guvernare, am avut guvernări care s-au simțit în viața românilor”.
„Noi, de fiecare dată, am avut guvernări care s-au simțit în veniturile românilor.
Am avut guvernări care au adus creștere, inclusiv pe calitatea vieții românilor. Și asta facem și acum. Noi (subl. VG) nu suntem un guvern care taie, suntem un guvern pentru care nu austeritatea este regula, ci creșterea este regula”.
Cu aceste aprecieri ale unui membru marcant al PSD despre binefacerile aduse țării de partid, apare de neînțeles declarația din 6 decembrie: „…nu va putea crește vârsta de pensionare ad-hoc fiindcă din datele pe care noi le-am analizat nu se întrevede situația în care speranța de viață să se îmbunătățească semnificativ până în 2050”? Prin cuvântul „noi” din spusele doamnei ministru se înțeleg partidul și guvernul.
Râde criza financiară, imensa dezordine din buget, ale căror sfârșit și ale căror urmări nu pot fi prevăzute. Criză provocată de amatorismul specialiștilor grupului „noi”.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Niște pafariști puși Miniștri la Muncă.
Toată pleiada de indivizi care s-a perindat prin Minister a fost de o incompetență colosală.
Nu aduc in discutie decat ultimii doi predecesori si e clar.
Doar masini de declaratii sforaitoare.
Noua lege a pensiilor e o catastrofă pentru cei care se vor pensiona incepand cu 2026 sau 2027.
Pensiile se vor egaliza treptat si dispare efectul contributivitatii .
Daca ai avut salariu mare si ai contribuit cf legii o sa primesti o pensie apropiată de masa mare de contributori la cas.
Doar daca nu esti special.
Prin urmare degeaba ai muncit pe salariu mare, ai contribuit pentru pensie mare ca pensiile vor fi egalizate treptat.
Pas cu pas cum zicea „Mărețul”!
Actuala Ministră nici nu intelege efectele legii pt viitor.
Nu poate da un studiu de caz sau doua pentru o persoană care s-ar pensiona in 2025 sau 2026, cu stagiu complet de cotizare, la varsta standard si mai ales cum va fi calculata pensia sa la orizontul anului 2025 sau 2026.
Se lauda tot timpul cu recalcularea recalcularii pentru 4 milioane de votanti care trebuie sa voteze partidul care le-a recalculat pensiile.
Manipularea electoratului este evidenta cu acest fâs de lege.
Pentru viitorul apropiat legea va fi nefunctionala.
Dupa cum si aberatiile astea cu speranta de viata sunt cinice si impertinente!😵
Din păcate doamna ministru nu reflectă decit nivelul guvernului RO, o adunătură de impostori cu facultăți terminate la privat (fără comentarii nivelul unei asemenea așa zise facultăți …) de o factură intelectuală mai mult decit îndoielnică. Regretabil , dar nu de mirare, ca nu sunt implementate planuri concrete de stimularea/sustinerea natalității. Bine ca avem 3 miliarde euro sa plătim retroactiv (!!!) salariile mărite ale sistemului judiciar (mărite de ei înșiși, chiar de sistemul judiciar ! Noaptea minții..)
Și mai regretabil ca putinii specialiști pe care îi mai avem sunt efectiv dați la o parte de semidocții care ne conduc.
Statistica este o știință exactă pliată pe studierea realității unei comunități, pe câtă vreme politica (și doamna ministru e un politician) a ajuns să fie administrarea aberantă și nefirească din partea unui grup interesat a tuturor resurselor unei țări spre avantajul exclusiv al acelui grup de partid. Iar în România axioma asta se verifică clipă de clipă, mandate la rând. Politicianul vrea să dicteze științei adevărul și, uneori, reușește.
Cel mai dificil examen la Psiholigie ,pe vremea mea, era la Logica. Dumnezeu sa il odihneasca pe dl profesor Ciocan. Umanistii care chiulisera la matematica in ultimii ani de liceu erau foarte tulburati costantand ca pentru a fi un bun psiholog trebuie sa ai habar ce face el nervul Vag, dar si cum e cu calculele de probabilitate. Socioligii erau foooarte tari in astfel de calcule.
Dintre ei se recrutau viitorii specialisti in inginerie sociala si majoritatea ieseau gradati din facultate . Erau maestii ai dublei contabilitati umane, plantati prin toate ministerele.
Ei masluiau si rapoartele lunare de morbiditate.
Spre pilda, niciodata nu se faceau publice datele privind bolile profesionale.
Ca exemplu, numarul persoanelor afectate de surditate cu tulburari specifice asociate ( ameteli, tulburari de ritm cardiac) era secret de stat deoarece nu trebuia sa se stie ca miile de muncitoare din industria textila nu primeau casti auditive de protectie decat pe hartie.
In viitor , hotia si minciuna in materie de statistici in Romania ar putea sa fie tinute sub control prin mult hulita trasare informatica.
Domnule Vasile Trandafir, aveți dreptate. În privința cinismului și impertinenței doamnei ministru, cred că este mai degrabă vorba despre pură ignoranță, dublată de tupeul ignorantului care se crede implicit competent în orice odată pus în scaunul de conducere.
Domnule Ghețău, încă o dată felicitări și mulțumiri pentru contribuțiile dumneavoastră.
Greu de crezut că doamna ministru va citi articolul dumneavoastră și va lua antent notițe. În declarația care v-a oripilat și pe dumneavoastră amintea despre Ageing Report, unde probabilitatea ca speranța de viață a românilor să crească nu este nicidecum zero. Și dacă tot îi plac cifrele, ar fi putut citi și care este speranța de viață la 65 de ani.
Necazul e că de această doamnă, care tratează cu încă și mai multă suficiență reacțiile argumentate și serioase la adresa declarațiilor ei iresponsabile, depind viețile a milioane de oameni.
În privința INS-ului, dați-mi voie să spun că ar trebui să fie mai deschis în privința rezultatelor pe care le publică și să accepte criticile. Ar putea explica și motivele schimbărilor organizaționale, cum ar fi desființarea Direcției de comunicare în care erau cam 20 de posturi. Sau ar putea vorbi despre motivele protestelor din direcțiile județene de statistică.
Domnul profesor si cercetator Vasile Ghetau ne a facut o excelenta demonstratie si analiza ai unor indicatori demografici. Din pacate, in fruntea ministerelor si ai secretarilor de stat dar si in Parlament sunt pusi si alesi oameni numai din considerente politice si ale unor interese de moment. Nu au nicio viziune pe termen lung si nici nu ii interseaza. Iar functionarii publici din subordinea lor in majoritate sunt angajati pe sistemul PCR. De asemenea, nu apeleaza la cercetatorii profesionisti pentru ca adevarul lor ii va deranja politic si va arata impostura.
Poate sinistra s-a referit la obiectivele guvernului din care face parte? Cine stie ce planuri au noile generatii de pesedistii pentru a reduce speranta de viata la romani. Pana acum e clar rezultatul.. din 2013 de cand au revenit la putere graficul refuza sa miste in sus.
Olguta Vasilescu, fost Ministru al Muncii licentiaza prin comasare, in prag de sarbatori
si comemorari nationale, un numar important de angajati ai unor institutii culturale, in scopul optimizarii financiare.
Cat din personalitatea lui CVV o bantuie inca pe doamna primar si cat din mentorii sai PSDisti , abili in manipulari contabile o determina sa ia astfel de decizii?
Cum justifica dansa fata de alegatori destructurarea unor colective inchegate in foarte multi ani de munca?
Competentele sale de sociolog nu ii spun ca dupa o dramatica perioada in care craiovenii au suportat teroarea preventiei sanitar pandemice , traumele sectorului cultural ii vor afecta din nou pe contribuabili?
Din exterior, putem presupune ca este obligata sa achite o parte din amenzile impuse de CE pentru nerespectarea obligatiilor priviind salubritatea.
Si tot din exterior avem dreptul sa ii amintim doamnei ca in documentatia completata la finalul executarii unor lucrari imobiliare de interes public, rubrica in care se specifica inventarierea materialelor de constructie excedentare ( ciment, caramizi, pietris, fier-beton…) si locul in care sunt depozitate, se completeaza in mod obligatoriu.
Asta pentru a intelege cum gereaza un om politic cu experienta interesele financiare proprii in detrimentul celor socio-culturale comunitare .
https://www.g4media.ro/psd-craiova-vrea-sa-desfiinteze-trei-institutii-de-cultura-si-sa-le-comaseze.html
Va felicit pentru reacția argumentată, domnule profesor! Cu multă stimă!
Speranta de viata nu trebuie legata de virsta de pensionare . Virsta la care omul se retrage din activitatea profesionala nu trebuie dictata prin lege . Este o alegere pe care trebuie sa o faca fiecare in functie de capacitatea de munca si economiile realizate pe perioada desfasurarii activitatii profesionale . Orice altceva se numeste mentinerea la jugul fiscal ( plata impozit pe salariu , plata CAS si CASS la bugete tilharite de guvernanti )
Sustin si doresc :
– Asteptarile mele de la cei ce guverneaza sint urmatoarele :
– eliminarea salariului minim pe economie . Salariul trebuie sa ia nastere numai si numai prin negociere .
– eliminarea obligativitatii contributiei la fondul public de pensie . Suma respectiva sa o incaseze salariatul iar acesta din urma sa dispuna liber catre ce fond de pensie ( si cite fonduri de pensie ) se indreapta .
– eliminare stabilirii virstei de pensie prin lege . Fiecare cetatean sa aleaga liber cind intrerupe activitatea profesionala . Intrerupere care poate fi si partiala . Momentul respectiv trebuie ales in functie de sumele capitalizate in investitiile facute pe toata perioada de activitate profesionala si in functie de capacitatea si dorinta de a fi activ .
– guvernul trebuie sa asigure oricarui cetatean care poate dovedi rezidenta 25 de ani o pensie ( poate fi numita si altfel ) de 1000 de lei ( de exemplu ) . Pe principiul ca aceasta persoana a fost consumator in economie ( adica a platit prin , faptul ca a consumat , o imensitate de taxe , impozite , accize , ….. )
– orice forma de subventie de la bugete publice sa fie eliminata .
– eliminarea obligativitatii contributiei la FNUASS . Suma respectiva sa o incaseze salariatul iar acesta sa decida liber unde si cite asigurari de sanatate isi face . Guvernul sa asigure numai cheltuiala cu serviciul de urgenta iar pacientul de la urgenta dupa ce va fi stabilizat sa opteze singur ( pe asigurarea / asigurarile sale de sanatate ) catre ce unitate spitaliceasca merge pentru remediere completa .
– guvernul sa nu se poata imprumuta, sa nu aiba acest drept. Sa se limiteze la cati bani aduna
Adrian Popescu vrea sa manance tortul, dar sa nu fie tortul lui.. ;) Deci fara taxe obligatorii, dar cu venit minim garantat incepand de la 25 de ani. Eu zic sa impacam si capra si varza:
1. pentru persoanele cu dificultati materiale, niste ferme stil CAP, cu cantina, dormitor comun si ceva de muncit pentru cine e sanatos si poate (restul primesc oricum mancare si un pat). nu bani. daca vor bani, se pot angaja.
2. o taxa fixa pe cap de locuitor pentru serviciile de baza (armata, politie, educatie, urgente in sanatate, asistenta sociala, etc.) pe care „saracii” sa o acumuleze ca datorie daca au venituri mici. pensia privata, sanatatea in afara de urgente, privata.
3. fara „subventii” la bugetele administratiei locale. Primariile sa se gospodareasca doar din venituri locale si impozitele pe locuinte, pe care le pot pune la orice nivel doresc, doar sunt locuitorii care i-au votat.
Nu am spus ,, fara taxe obligatorii ”. Dupa cum puteti vedea am facut referire la foarte putine dintre ele . Este adevarat ca cele la care am facut referire au o pondere semnificativa in bugetul national .
Tortul pe care vreau sa il maninc este fix acela pe care eu pot sa il produc . De aceea spun ca nu sint de acord cu subventiile . Subventia este pomana pe care guvernantul o face din bani luati cu japca legala si nu din rodul trudei lui .
Pentru persoane aflate in dificultate membrii comunitatii sa se mobilizeze si sa puna bani la comun pentru sprijinirea primilor . Exista ONG-uri , exista intreprinderi sociale , ….. Nu guvernul . Nu primaria .
La punctul 2 nu am inteles ce ati dorit sa spuneti .
Nu stiu ce inseamna ,, subventii” la bugetele locale . Dar stiu ce inseamna ,, cota defalcata ” din impozitul pe salariu sau pe profit ( de exemplu )
Exista peste 4000 comune si orase mici unde primarii nu isi pot asigura veniturile necesare mentinerii comunei. Atunci statul din fondul de rezerva subventioneaza diferentele. De aceea este nevoie de o noua org.adm. teritoriala.
Speranta de viata a omului este oarecum proportionala cu gradul de civilizatie. Se estimeaza ca in Roma antica era de 20 de ani, in Zanzibar este in prezent de 40 de ani iar in Japonia de 90 de ani. Iar in conditii ideale, deci teoretic, ar putea fi de 120-125 de ani. Aceasta inseamna ca varsta de pensionare ar trebui sa fie oarecum variabila in functie de situatia din zona si perioada respectiva. In plus uzura biologica, chiar si in absenta bolilor, este inegala, iar solicitarile serviciului sunt diferite de la o meserie la alta si chiar de la un loc de munca la altul. Ar trebui sa fie o adaptare elastica a legislatiei de pensionare, dar obiectiva si corecta.
Doamna ministru intentiona sa linisteasca anumite temeri ale populatiei. Asa s-a priceput dansa sa faca acest lucru, intr-un mod accesibil votantilor USL. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! Cine mai asteapta competenta, de la politicienii romani, e ori naiv, ori imbecil, ori interesat.
Cat despre articol, cu tot respectul, sufera la modul de prezentare a informatiei. Un infografic bine gandit era de preferat, dupa parerea mea. Il puteau intelege usor si votantii USL.
Statul a folosit fondul de sanatate si de pensii dupa bunul plac si dupa interesele guvernantilor si ale celor din sistem. Chiar marile programe de sanatate functioneaza doar pe hartie dar nu si in realitate. Apoi exista foarte multe persoane care mor fara sa mai primeasca pensie sau poate doar 3-4 ani. Banii cotizati cate 30 – 45 de ani raman statului. Nu am vazut nici un program national de eliminare a produselor alimentare pline de E uri, de fructe si legume incarcate cu pesticide. Inca si acum importam alimente din UE de calitate discutabila ce pot fi imputate marilor mall uri straine. Laboratoare de analiza in fiecare piata agro alimentara. Nici produsele asa zis traditionale numai sunt ca odinioara. Vorbim de speranta de viata la nastere dar aceasta se construieste in timp. Ceea ce guvernele din Ro nu au facut mai nimic.