marți, iulie 16, 2024

Doctoratul în România

Am primit pe adresa redacției următoarea propunere, formulată de o seamă de conducători de doctorat, pentru desfășurarea corectă a procesului de obținere a titlului de doctor.

În România, de mai mulți ani, opinia publică, media și persoanele implicate într-un fel sau altul în învățământ ori cercetare, discută problema doctoratelor, cu precădere a plagiatelor în tezele de doctorat. Urmări concrete nu s-au prea văzut, doar o sarabandă nesfârșită și penibilă, în care sunt angajate persoanele respective, media, uneori justiția, organisme ale universităților și Ministerului învățământului, comisii și paracomisii de etică existente, înființate, desființate și reînființate la diferite nivele, comisii de verificare și reverificare a tezelor. Se adaugă bâlbâielile cu privire la organismele cărora le revine de drept cercetarea situațiilor respective și deciziile în doi peri. Firește, această lipsă de savoir-faire este potențată de înaltele personaje puse în discuție și, uneori, de calitatea îndoielnică a celor siliți să se pronunțe.

Plagiatul este furt și nu e nevoie de nici o demonstrație cu texte legislative. Dar  plagiatul este doar vârful vizibil al aisbergului. În străfunduri își duc somnul în liniște  tezele de doctorat „cuminți”, cu ghilimele, cu aparat critic potrivit normelor academice, însăilate, încropite din două cămăși vechi, compilații reușite, fără nici o valoare științifică.

La lipsa de valoare a unor teze de doctorat și la plagiat s-a ajuns  pentru că:

1. La toate nivelurile de învățământ din România se practică furtul  intelectual, de la copiat la examene la obținerea licenței/masteratului cu lucrări scrise de alte persoane decât candidatul.

2. Învățământului superior s-a masificat necontrolat după 1990, prin  apariția  a  noi universități publice și private, multe în  localități fără nici o tradiție universitară, cu un corp  didactic recrutat din veleitari locali, cu logistica încropită și modestă.

Prin anii 1996-1997 universitățile de stat, pentru a-și spori veniturile, au inventat sistemul de studenți plătitori de taxe, peste cifra celor bugetați. Și pentru că potrivit Constituției României învățământul de stat este gratuit (art. 32, al. 4), a venit Legea 441/2001 pentru a permite învățământul superior de stat cu taxă, liniștind astfel conștiința unor rectori, decani, profesori și a (numeroșilor) profesori-parlamentari.

Între 1996 și 2009 în universitățile românești au obținut diploma de licență 503.000 economiști, 175.000 juriști și 69.000 politologi. O țară de economiști și juriști! Nimeni nu știe de câți absolvenți de studii superioare are nevoie România și de ce fel de specializări.

În 2021 în România erau 46 instituții de învățământ superior de stat civile, 7 instituții de învățământ superior de stat militare, în total 53. În Franța, cu o populație de 3,5 ori mai mare, sunt 74 de universități publice. Tot atâtea sunt în Italia, la o populație de 3 ori mai mare decât a României. Germania, la o populație de 4,5 ori mai mare decât a României, are 86 de universități. Spania, cu o populație de 2,5 ori mai mare decât a României, are mai puține universități publice decât România, numai 50. În 2021 în România se mai adaugă 34 instituții de învățământ superior particular acreditate și 6 instituții de învățământ superior particular autorizate provizoriu (cu nivel licență și master).

Prin urmare, din cauza masificării, calitatea învățământului superior în România a scăzut dramatic în ultimele două decenii. O declară toți profesorii conștienți. Sunt prea mulți studenți, prea mulți profesori, prea multe universități. Scade ponderea meritocrației școlare în destinele profesionale ale indivizilor. S-a pierdut valoarea diplomei pe piața muncii. În România masificarea nu s-a făcut – ca în alte țări prin „democratizare” și nici prin gratuitate, ci dimpotrivă.

3. S-a desființat admiterea în învățământul superior. Învățământul superior, fructul oprit până mai ieri, permis după 1990 tuturor, trebuia poleit cu desființarea admiterii. Tonul acestei catastrofe l-au dat universitățile private și unele din noile universități de stat. Probele specifice concursului de admitere au fost înlocuite cu formule de selecție nerelevante.

Universitățile de stat și private s-au umplut de analfabeți, pe măsura procentului de analfabeți funcționali produs de învățământul preuniversitar. Cunoștințele de gramatică și ortografie la limba maternă, cunoștințele de geografie și istorie ale unor studenți nu depășesc nivelul școlii primare/generale, iar vocabularul lor nu însumează mai mult de 300 de cuvinte.

4. A scăzut drastic calitatea profesorilor și a conducătorilor  de doctorat.  a  precum numai cine n-a vrut (din cei cu bani)  n-a devenit student, tot astfel numai cine n-a vrut n-a devenit profesor universitar. În ultimele două decenii, se manifestă o creștere substanțială a conducătorilor de doctorat. În timp ce numărul cercetătorilor din institutele Academiei Române nu mai atinge în prezent nici 50 % din numărul cercetătorilor din 1990, numărul doctoratelor crește exponențial. Masificarea doctoratului are aceleași proaste consecințe pe care le are masificarea învățământului superior în ansamblul său.

5. Considerarea doctoratului ca al treilea ciclu de  învățământ universitar este  o  gravă eroare. Prin adoptarea „Declarației de la Bologna” în anul 2005, care prevede ciclul I  – licență (trei ani), ciclul II – masterat (unul ori doi ani), ciclul III – doctorat (trei ani, în realitate cu  termene și păsuiri care au fost mereu modificate), s-a creat impresia falsă că doctoratul este un ciclu de învățământ oarecare, ce vine la pachet cu anterioarele, deschis oricărui absolvent de masterat.

6. Diferențierile actuale din sistemul de doctorat (cu bursă, fără bursă și cu  plată) nu se justifică în niciun fel prin calitatea doctoranzilor, ori a presupuselor teze. Cazurile când doctoranzii bursieri au abandonat doctorantura după ce au beneficiat de burse doi-trei ani,  este furt rămas, de obicei, nepedepsit.

7. Practic, nu există posibilitatea exmatriculării de la doctorat a celor care  încalcă normele de etică ale cercetării. Sistemul actual fixează inutil durata studiilor doctorale, aproape totdeauna depășită. 

8. Este ridicolă organizarea în cadrul masteratului ori la doctorantură a cursurilor de etică a cercetării și de deprindere a regulilor academice pentru  dezvoltarea unei cercetări, prezentarea rezultatelor, redactarea unei lucrări științifice. Asemenea cursuri trebuie prevăzute în primul an de studii, nivel licență.

Prin urmare, propunând:

a) desființarea universităților și colegiilor neperformante și inutile (un semn bun este scăderea numărului de instituții de învățământ superior: în 2015 în România erau 105 universități de stat și private; în 2021 erau ceva mai puține – doar 93); b) reintroducerea  concursului de admitere în învățământul superior; c) ierarhizarea universităților să intereseze real societatea românească; d) să se facă curățenie la diferite profiluri și secții, create pe sponci, din spirit de imitație, cu cadre didactice  făcute ad-hoc peste noapte; e) să se renunțe la mutiplele masterate găunoase, utile numai pentru prelungirea vieții de student înaintea șomajului cu diplomă.

Și observând că:

a) Existența structurilor Ministerului Învățământului (Educației, Cercetării etc.) și subordonate acestuia, cu diferite atribuții în organizarea și supervizarea doctoranturii, se justifică pentru procedurile administrativ-juridice;

b)numitele structuri – „comisii consultative” (CNATDCU,  Consiliul Naţional de Etică a Managementului Universitar etc.) și ARACIS sunt frecvent organizate/reorganizate și adesea sunt supuse politicului;

Considerăm necesar ca Academia Română, prin secțiile sale și prin comisiile de specialiști pe care și le va constitui, să supervizeze aspectele științifice ale desfășurării doctoranturii.

Pentru salvarea prestigiului doctoratului în România, al universităților și al cadrelor didactice oneste, subsemnații conducători de doctorat, profesori universitari și cercetători științifici din diferite centre academice și de diferite specialități, propunem:

1. Doctoratul la care ne referim în cele cu urmează presupune cercetare, ceea ce exclude  din prezentul proiect așa-numitul doctorat profesional.

2. Doctoratul se organizează de IOSUD (instituțiile cu drept de organizare a  doctoratului), adică exclusiv de: a) universități publice (ori instituții asimilate acestora) din rețeaua Ministerului Învățământului, ori private, acreditate de acest minister; b) institutele și centrele de cercetare din rețeaua Academiei Române. Obținerea calității de IOSUD se face la propunerea instituției de învățământ superior ori a institutului de cercetare subordonat Academiei Române și se decide de o comisie comună a Ministerului Învățământului și a Academiei Române.

3. Se pot înscrie la doctorantură absolvenții învățămâtului superior de lungă durată și a  masteratului într-o universitate publică ori privată, unde facultatea absolvită și masteratul respectiv sunt acreditate de Ministerul Învățământului. Pentru înscrierea la doctorantură, candidatul va prezenta un memoriu referitor la:  a) actvitatea sa științifică/artistică reală de după absolvirea masteratului, în domeniul doctoranturii (cercetări individuale ori în grupuri de cercetare constituite), prin rezultate dovedite și cuantificabile (publicații de specialitate, lucrări îndeplinite, rezultatele cercetărilor de laborator, brevete, comunicări științifice, diverse forme de exprimare artistică etc.); b) prezentarea propunerii de teză (ce s-a realizat anterior în domeniu; necesitatea tezei; posibilitatea de înfăptuire a tezei).

4. Comisia de admitere la doctorat este formată din conducătorul de doctorat și patru  membri desemnați de conducătorul de doctorat din specialiștii domeniului, ei înșiși conducători de doctorat, din care cel puțin doi funcționează în alte instituții de învățământ superior ori cercetare decât IOSUD unde se prezintă candidatul. Comisia de admitere la doctorat îl declară admis sau îl respinge pe candidat după analizarea memoriului și a interviului pe care acesta îl  susține în fața comisiei. Decizia se motivează în proces verbal semnat de toți membrii comisiei.

5. Conducătorul de doctorat îndeplinește următoarele condiții: a) este specialist în  domeniul și specializarea doctoratului, cu studii superioare absolvite în acel domeniu și cu activitate de cercetare recunoscută; b) deține titlul de profesor universitar sau cercetător științific grad I, conferențiar universitar sau cercetăror științific grad II. Conducătorii de doctorat sunt propuși de IOSUD și sunt atestați de o Comisie comună a Ministerului Învățământului și a Academiei Române. Consultațiile pentru doctoranzi acordate în primii patru ani ai stagiului de doctorantură vor fi prevăzute în normarea activităților conducătorilor de doctorat.  

6. Nu există o limită de vârstă pentru înscrierea la doctorantură.

7. Stagiul de doctorantură durează până la susținerea publică a tezei de doctorat,  dar nu mai mult de 10 ani.  În (cel mult) primii patru ani ai stagiului, doctorandul are obligația să prezinte în fața unei comisii de cinci specialiști (conducătorul de doctorat și alți patru numiți de IOSUD): trei referate din proiectul de doctorat; să susțină trei examene de specialitate/să realizeze trei manifestări artistice. Neîndeplinirea acestor obligații atrage exmatricularea de la doctorat. Până la susținerea publică a tezei, doctorandul are obligația de a fi publicat cel puțin două studii în reviste de specialitate de prestigiu/să organizeze două manifestări artistice.

8. În timpul stagiului de doctorantură, dacă se constată abateri de la normele eticii și  activității academice din partea doctorandului, acesta este exmatriculat de CSUD, la propunerea motivată a conducătorului de doctorat.

9. Ca formă de învățământ doctoratul este gratuit. Nu există forma de doctorat cu  taxă. În primii patru ani ai stagiului doctoranzii pot să primească burse pe durata îndeplinirii unor sarcini de cercetare/predare la IOSUD unde sunt  doctoranzi.

10. Cu trei luni înaintea susținerii tezei de doctorat, conducătorul științific și CSUD  își dau acordul pentru susținerea publică, iar teza este publicată integral pe site-ul IOSUD. În acest interval toți cei interesați pot face observații asupra tezei, care vor fi înaintate CSUD. Dacă se constată abateri dovedite de la normele eticii academice, CSUD retrage acordul pentru susținerea publică a tezei de doctorat.

11. Susținerea publică a tezei de doctorat se face în fața comisiei numite de IOSUD,   formată din președinte (conducătorul facultății ori al institutului de cercetare), conducătorul științific al tezei, trei membri din specialiștii domeniului (care, la rându-le, sunt conducători de doctorat), din care cel puțin doi funcționează în alte instituții de învățământ superior ori cercetare decât IOSUD unde se susține teza. Toți membrii comisiei, cu excepția președintelui, prezintă referate scrise asupra tezei și susținerii ei. Comisia decide prin vot secret acordarea titlului de doctor ori respingerea tezei. Se pot acorda, motivat, calificativele cum laude, magna cum laude, summa cum laude.

12. Titlul științific de doctor este dobândit în ziua deciziei comisiei de susținere publică a  tezei. Titlul științific de doctor este confirmat de o comisie comună a Ministerului Învățământului și a Academiei Române. Diploma de doctor este eliberată de Ministerul Învățământului, semnată de ministru, respectiv de Academia Română, semnată de președintele acesteia.

13. În  cazul în care, după dobândirea titlului de doctor, se constată că teza prezintă  abateri de la etica cercetării științifice (plagiat ori altele), fapt confirmat de către CSUD, comisia care a acordat tilul de doctor este obligată să îl retragă în termen de șase luni. Hotărârea de retragere a titlului de doctor este supusă confirmării Comisiei comune a Ministerului Învățământului și a Academiei Române, decizia acesteia fiind publicată pe site-ul IOSUD.  Comisia comună a Ministerului Învățământului și a Academiei Române poate aplica sancțiuni conducătorului științific și membrilor comisiei de susținere publică, inclusiv suspendarea pe o perioadă determinată sau definitiv a calității de conducător de doctorat.

14. Titlul de doctor este obligatoriu pentru persoanele angajate în învățământul superior și  în cercetare.

15. Ttlul de doctor va fi luat în considerare, obligatoriu, în toate punctajele de concursuri  pentru ocuparea unor posturi, indiferent de natura acestora și de angajator, cu condiția concordanței între domeniul postului și domeniul de doctorat (de exemplu, doctorat în fizică pentru un profesor secundar de fizică, doctorat în biologie pentru un muzeograf dintr-un muzeu de științe naturale etc.).


Semnaturi:

  • prof. univ. dr. Monica Acalovschi, membru corespondent al Academiei Române (medicină internă, Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca);
  • acad. prof. univ. dr. Mihai Bărbulescu (istorie, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca);
  • prof. univ. dr. Aurel Codoban (filosofie, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca);
  • prof. univ. dr. CS I Florin Drașoveanu (arheologie, Institutul de Studii Banatice al Academiei Române, Timișoara);
  • prof. univ. dr. ing. Lucian Grama (inginerie industrială, construcții de mașini și management tehnologic, Universitatea Oradea); 
  • prof. univ. dr. Liviu Pop, membru corespondent al Academiei Române (drept, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca);
  • prof. univ. dr. Nicolae Al. Pop (marketing, Academia de Studii Economice,  București);
  • prof. univ. dr. CS I Dumitru Popescu (fizică, Institutul de Statistică Matematică şi Matematică Aplicată „Gheorghe Mihoc – Caius Iacob“ al Academiei Române, Bucureşti);
  • prof. univ. dr. ing. Radu-Emil Precup, membru corespondent al Academiei Române  (automatizare, Universitatea Politehnica, Timișoara);
  • prof. univ. dr. Beatrice Mihaela Radu (neurobiologie, Universitatea București);
  • prof.univ. dr. Ioan Sbârciu (pictură, Universitatea de Artă și Design, Cluj-Napoca),
  • prof. univ. dr. Petru Urdea, membru corespondent al Academiei Române (geomorfologie, Uniuversitatea de Vest, Timișoara)

Distribuie acest articol

64 COMENTARII

  1. Multe puncte, pe multe „i” -uri, in aceasta propunere!

    Nu doar calitatea invatamantului superior a scazut in Romania, ci, in general, calitatea invatamantului.
    Nu doar ponderea meritocratiei scolare scade; in general, meritocratia este tot mai greu de identificat, in institutiile statului.

    Prestigiul doctoratului nu mai poate fi salvat, in Romania, zic eu. Salvarea ar presupune inclusiv un audit amanuntit al tuturor celor 80.000 de teze de doctorat, scrise din 1990 si pana astazi. Ar trebui retrase TOATE titlurile obtinute fara drept, ar trebui recuperate TOATE pagubele (bani incasati / cheltuiti fara drept) si abia apoi am putea spune ca avem o sansa sa o luam (din nou) de la zero.
    Procese, contestatii, taraganari… Poate, in 100 de ani, am putea sterge „noroiul”…

    Inteleg ca, intre 1900 si 1990 au fost acordate doar 1500 de titluri de doctor in stiinte (in 90 de ani, de 4 ori mai putine titluri decat in anul 2012)…

  2. Stati asa ca nu inteleg, voi vreti ca Doctoratele sa fie pastorite de SRL-ul Academiei?
    Aceasta institutie aservita politic si care nu face mai nimic?

  3. Avand un titlu de doctor in domeniul tehnic pot sa comentez urmatoarele:
    1. Asta cu cercetatorii de la Academie e de ras. Aia nu mai au cercetatori pentru ca aveau salarii de mizerie, nu puteai sa traiesti din el, si toate posturile de conducere sunt detinute de fosile pe care doar moartea le mai elimina de pe piata muncii (Am cunostinte, stiu bine subiectul). Au ramas acolo oameni pentru ca nu e stresanta munca.
    2. Punctul 14 indeamana la furt, adica daca ai experienta si nu esti doctor nu poti sa dai mai departe cunostintele sau sa faci cercetare? Este facuta sa-si pastreze privilegiile de casta, multi universitari lasandu-si copii succesori.
    3. Ce cunostinte are un conducator de doctorat care nu a lucrat 1 zi in afara mediului universitar? Stie doar teorie, de multe ori si aia prafuita pentru ca asa li-s-a predat si lor acum 40 de ani. Unora le e lene sa isi actualizeze cursul, daramite sa fie la curent cu ce se intampla in domeniul lor.
    4. Cercetarea universitara este aproape inexistenta in domeniul tehnic, tot este intoarcerea pe toate fetele a teoriei de acum 50 de ani. Asa am avut si eu la teza si rezultatul a fost ,,socant” ca nu se potrivea cu ce dorea conducatorul de doctorat. Dupa 10 ani am descoperit ca nici macar nu era corect ceea ce facusem eu pentru ca ce sa vezi, modelarea facuta nu era bazata pe realitate din practica a proceselor din ciclul termodinamic pe care-l foloseau echipamentele, adica neavand suport practic pentru modelarea teoretica datele de intrare si rezultatele nu au fost corect interpretate. Si asta ma descoperit-o chiar practic, masurand parametrii ca care-i modelasem in teza.
    5. Doctoratul in domeniile umaniste? Despicarea firului in 4 pentru ca altfel nu pot deveni cadre universitare.
    Singurul lucru absolut corect, doctoratul implica: CERCETARE, ceea ce cu dotarile universitatilor noastre este foarte greu de realizat!
    Orice incercare de prevenire a fradudelor universitare va lovi un grup de interese (in cazul asta chiar domnii care propun aceasta metodologie vor sa-si pastreze privilegiile cf. pct. 5 si 14)
    Orice incercare de a mai scadea fraudele este bine-venita.

  4. sunt de acord cu marea majoritate a observatiilor, comentariilor si propunerilor cuprinse in acest document dar era corect sa fiu consultat/intrebat inaintea publicarii sale.

  5. Frumoasa si buna initiativa, minunata propunere.
    Eu, ca cititor, sunt intru totul de acord cu ea, si imi doresc pentru copilul meu un mediu academic ca cel pe care il propuneti, insa in ce fel va ajuta acordul meu?
    Ce as putea eu sa fac, inafara de a citi acest material si a va da dreptate?
    Ma bucur sa vad ca printre profesori si cercetatori mai exista persoane asumate si oneste, care isi doresc un mediu curat de lucru.
    Insa puterea este in alta parte, iar deciziile le iau plagiatorii si presedintele Romaniei (ne)educate, prin intermediul slugarnicei doamne Deca.
    Prin urmare intreb din nou: cum facem sa devina realitate?

    • Pentru a devenii realitate ar trebui din toate universitatile, toate institutele si centrele de cercetare, licee si scoli, lumea sa iasa in strada. Niste „Veste Galbene” ca in Franta. Dar cred ca nu vor iesi nici un sfert.

  6. La punctul 3 al propunerilor m-aţi cam pierdut. Probabil că ar trebui să definiţi ce înseamnă aia cercetare. În rest fără prea multe observaţii. Doar că din câte am observat orice propunere bună o să fie împănată de altele şi mai bune, excepţionale sau vorba americanului şi mai unice. Ca urmare viitorii doctori au şansa să se confrunte cu un soi de Mare Inchizitor.

    În contextul eticii foarte laxe din România, în orice domeniu, măsurile ar fi binevenite, dar dacă doar în domeniul doctoratelor se va face ceva (sper!) până ajunge la doctorat omul este deja vaccinat în grădinăţă, şcoala primară, gimnazială, liceu, facultate unde dacă nu curge, pică.

    • Exact asta vroiam si eu sa comentez. Punctul 3. Printr-o stranie coincidenta, „cercetare valoroasa” vor avea dupa master numai nepoteii si nepotelele. Ca intrusii n-au acces la informatiile elementare si citesc/scriu/publica fara indrumari si fara cotare, asadar Inchizitia va spune „Pai ce, asta e cercetare?”

  7. Este cea mai realista propunere din cate am citit pana acum pe tema asta. Este echilibrata.
    Dar lipseste o propunere importanta dupa parerea mea:
    – eliminarea sporurilor salariale atunci cand doctoratul este irelevant in raport cu fisa postului pe care este angajat titularul doctoratului, dar mentinerea lui atunci cand doctoratul are relevanta

    De exemplu un prof preuniversitar poate sa primeasca spor daca are doctorat in domeniul pe care il preda la clasa, sau un functionar public daca este factor de decizie care trebuie sa interpreteze rezultate de noutate, daca are doctorat in domeniul respectiv.
    Dar un post de executie care are o fisa a postului bine delimitata cu proceduri clare de urmat nu are de ce sa primeasca spor de doctorat.

    Ideea este sa fie limitat sporul acesta la cazuri foarte particulare specificate explicit in legislatia primara sau secundara, astfel incat sa se descurajeze inscrierea la doctorat alandala, in orice domeniu o fi, pentru ca sporul vine oricum.

  8. Propunerile sunt de bun simt si necesare. Doctoratul a ajuns de multe ori doar o fatada, persoane gangave, lipsite de cultura generala si profesionala in domeniu, fac doctorate fie plagiate, fie de foarte slaba calitate. Nici conducatorii doctorat nu sunt cine stie ce in majoritatea cazurilor. E nevoie de o reforma REALA si de durata a intregului sistem de educatie din Romania, nu doar a doctoratelor. Studentii vin in facultate cu idei false, vor doar diplome rapid si fara efort. Ii omoara efortul, munca intelectuala… Nu vor sa invete, s-au obisnuit sa ia totul de pe „google” cum zicea un fost presedinte, si sa nu gandeasca prea mult. De aici lipsa de studenti buni. Sunt de acord cu reintroducerea examenului serios de admitere la facultate, dar si a 2 trepte in liceu, in functie de profil. Elevii trebuie fortati sa invete, dar si recompensati daca invata bine; invatarea nu prea se face de placere. Se pune accentul in societate prea mult pe placere. Niciodata invatatul nu prea a fost o placere, adica e mai distractiv sa mergi la mall sau la film, etc. Dar asa s-au format generatii intregi care cauta doar placere, bani multi cu putin efort, sa nu citeasca, sa nu invete. Cati mai citesc ceva in ziua de azi? In Romania 90% din populatie nu citeste nici macar o carte pe an (nu vorbim aici de manuale sau carti de gatit). Altfel, vom ramane o tara de meserii prost platite, carausi glovo, functionari la stat, politisti si politruci. Reforma trebuie facuta obligatoriu de sus, dar nu in stilul dezlanat si vag de pana acum. „Universitatile” private (de fapt buticuri universitare) s-au propagat din anii ’90 cu efecte dezastruoase asupra inv romanesc. Problema e ca si la cele de stat situatia e cam la fel. Exista doar 4 universitati cat de cat ok in Romania, Univ Bucuresti, Cluj, Iasi si Timisoara, atat, si nici acolo situatia nu e prea buna! Restul univ de stat sunt niste facaturi, unele chiar la limita penalului. Uitati-va la lucrarile profesorilor univ din Romania. In afara de cativa experti cu adevarat buni dar f.putini, restul sunt vai de mama lor. Chiar la institutele Academiei, estimez ca in stiintele exacte doar vreo 25% au o activitate cercetare buna, restul sunt ori total pe dinafara, ori cel mult mediocrii. Unii „invartesc” relatii si „prietenii” ca sa-i mai ia si pe ei cineva co-autori la vreun articol. Altii se baga in functii de conducere si „organizare” din care nu-i mai scoate nimeni de zeci de ani, desi stiintific sunt slabi.

  9. ”desființarea universităților și colegiilor neperformante și inutile (un semn bun este scăderea numărului de instituții de învățământ superior: în 2015 în România erau 105 universități de stat și private”

    Poate ar fi mai bine să lăsăm piața să decidă, nu vreun comitet sau comisie inevitabil politică și inevitabil coruptibilă.

    Eu zic să întărim autonomia universitară, să desființăm standardele, și să lăsăm piața să decidă. Pentru anumite profesii acreditarea să fie opțională și la discreția organismelor profesionale. De exemplu un masterat în drept cu calificare pentru avocatură ar trebui să fie acreditat de barou, un masterat în audit ar trebui să fie acreditat de CAFR, un masterat în medicină de Colegiul Medicilor. Acreditarea este un certificat de calitate opțional, o recunoaștere a calități importantă doar pentru alegerea programelor de studii de calitate.
    Poate ar fi cazul ca universitățile să urmărească piața muncii nu standarde făcute în birouri de funcționari care nu au nici o legătură cu lumea reală.
    Legat de plagiate, cel mai simplu ar fi ca plagiatul să fie considerat furt și cel furat să fie îndreptățit la o despăgubire considerabilă, proporțională cu veniturile și poziția socială a celui care plagiază. Tot vorbim de plagiatori, dar cei păgubiți nu contează deloc.

    • Subscriu.
      Am organizat invatamantul pe baze comunistoid-prostesti, pentru ca asa este si sociatatea in ansamblul sau organizata in Romania.
      In 12 ani de „invatamant” pre-universitar plagiatul este incurajat.
      Multi dintre lectorii si confernetiarii universitari de astazi sunt chiar ei/ele produsul acestui invatamant bolnav. Nu ai ce sa astepti de la acestia/acestea.

      ===

      Solutia este sa acceptam libertatea individuala ca fundament al organizarii societatii.
      Pe aceasta baza se poate cladi, cu perseverenta, capitalismul in Romania. In cateva decenii si obligatoriu prin decizie politica, nu altfel.

      Aceasta decizie politica insa nu va veni daca toata lumea traieste bine in actuala organizare a statului. Doar o criza profunda, cu impact grav la nivelul vietii fiecaruia poate schimba lucrurile.

      In absenta acestei crize =>nu exista forta sociala transforamtoare => nu se poate forma o vointa politica => nu se poate schimba societatea => nu se poate reforma invatamantul.

      • Ne întoarcem la Doctrina Socului?

        Dacă experimentul a fost Argentina, nu îmi doresc replicarea lui in România.

  10. Mi se pare ca se da mult prea multa importanta doctoratului.
    1. Cauza e legat ade legea absolut idioata, de fapt nu sunt singur daca chiar exista o lege, prin care doctorii au spor la salariu.
    2. De asemenea anumite prevederi prin care detinerea acestui titlu iti permite o anumita functie. Pe aici exista o multime de profesori universitari in domeniul muzical care nu detin un asemenea titlu si totusi sunt profesori cu mare succes. Sa nu uitam ca Beckenbauer a fost antrenorul unei echipe care a cistigat mondialul desi nu avea licenta de antrenor. Sa nu uitam ca exista o multime de actori de succes care nu au facut institutul de teatru.
    3. da, poate in anumite discipline, de ex.medicina, e nevoie de o certitudine ca respectivul stie carte, stie unde taie, dar in altele, unde creativitatea, talentul, puterea de munca sunt definitorii acoperirea cu diplome e desueta.

    Atentie asta nu e o pledoarie pt neglijarea scolii, dar si invers, glorificarea diplomelor, fara nici o adincime, nici asta nu e o solutie.

  11. Ar fi interesant de analizat comparativ calitatea tezelor de doctorat susținute la diferitele institute de cercetare din cadrul Academiei Române cu cele de la Școlile doctorale ale universităților din consorțiul Universitaria… Problema este: cine să o facă?

    • Probabil o astfel de cercetare va găsi un procent de teze bune si un procent e teze slabe în ambele categorii de scoli doctorale. Probabil acest procent va fi diferit in funcție de metrica aleasă. Rezultatul poate fi foarte ușor manipulat, exagerat si folosit pentru reacții emoționale.
      Dacă cineva trebuie să studieze calitatea lucrărilor doctorale este fiecare scoală doctorală în parte. Si fiecare scoală trebuie să caute mijloace de perfecționare continuă a procesului, de la selecție la finalizare în toate fazele și pe toate componentele. Lipsa acestui proces este semnalul de alarmă, calitatea tezelor fiind variabilă de la doctorand la doctorand, de la teză la teză, de la caz la caz, școala doctorala fiind doar facilitatorul procesului în cele din urmă.

  12. Prea târziu !
    În România nu există vreo Forță Politică doritoare / capabilă să rezolve problema degradării Învățământului și Cercetării.
    Procesul este ireversibil, micile insule de relativă normalitate trebuie doar să încerce să supraviețuiască într-un mediu tot mai ostil.
    Viitorul apartine culegătorilor de sparanghel și badantelor cu DOCTORAT !

  13. Articolul exprima sintetic degradarea invatamantului universitar si a doctoratelor. Felicitari autorilor. Dar in realitate, nu se va intampla nimic nici in viitor. Toti absolventii de universitati publice si private trecuti ca gasca prin apa, doctorii si cadre didactice universitare facuti pe coruptie nu vor dori sa fie dati la o parte de altii cu o pregatire mai onesta si mai buna. Exista si exceptii de exemple bune, dar infime. In anii 2010 Univ. SH. avea peste 20 000 de absolventi si din toate universitatile deveneau doctori cu miile. Poate peste 3-4 generatii, daca vom avea o adevarata lege a invatamantului si a cercetarii se va schimba in bine si societatea.

  14. Fiind posesor al unui doctorat in SUA obtinut pe bune, cred ca unele dintre propunerile expuse merg prea departe.

    Dintre toti studentii care au intrat la doctorat in acelasi timp cu mine, doar 30% au absolvit cu titlul de doctor, lucru care arata cat de dificila este obtinerea unui doctorat pe bune,

    Doua lucruri pe care le-am prins gresit in expunerea de mai sus sunt (probabil sunt mai multe):
    1. Sa ceri la doctorat experienta in domeniul in care se face doctoratul e absurda. In SUA se cere doar un masterat in domeniu si nimic altceva. Unii se duc la doctorat imediat ce au terminat masteratul. Sa le ceri experienta este echivalent cu a-i opri de la un doctorat imediat dupa masterat. Experienta conteaza si ea, insa numai ca un criteriu de departajare la admitere pentru facultatile de prestigiu, nu ca o conditie sine-qua-non.
    2. Multi viitori doctoranzi habar nu au ce vor sa studieze. In realitate le trebuie cel putin doua semestre doctorale doar sa vina cu ideea si sa aiba un concept de cercetare aprobat. Le mai trebuie alte cateva semestre sa aiba o propunere de cercetare cu trei capitole incluzand un capitol de introducere pentru tema si argumentarea despre utilitatea cercetarii, un capitol de analiza a literaturii publicate in domeniul respectiv aparand utilitatea cercetarii propuse si un al treilea capitol cu modalitatea de efecturate a cercetarii. Abia duce ce propunerea e aprobata studentul se numeste doctorand, nu inainte. Cei mai multi studenti se pierd pe drum. A cere studentilor sa stie ce vor sa cerceteze la intrarea in doctorat e cautarea de nod in papura, valabila numai daca studentul are o idee foarte vaga de domeniu.

    • Referitor la pct. 2. Aveti dreptate in totalitate.
      In Romania, tema de doctorat este data de conducatorul acestuia inainte de examenul de admitere si de multe ori nu are legatura cu ceea ce isi doreste/vrea/stie studentul.
      E vorba de ce-l intereseaza pe conducator, este o directie propusa de aceste care are diverse alte contracte pe SRL-ul personal/ al facultatii si tema il ajuta sa monetizeze munca doctorandului.

    • Exista numerosi studenti care stiu precis ce ar dori sa studieze pentru doctorat, insa acestia aleg fie o cariera universitara, fie doresc sa lucreze in cercetare undeva. Pentru cineva care doreste o astfel de cariera, eu cred ca drumul catre doctorat trebuie sa inceapa inca din primii ani de facultate, avand indrumarea unui profesor.

      • Ma indoiesc ca cineva știe exact care e tema doctoratului. La momentul admiterii candidatul probabil ca vrea sa facă ceva legat sa zicem de inteligenta artificiala. Însă subiectul doctoratului cere un studiu de literatura foarte puternic ca sa identifice nișa de studiu. Unui student doctoral serios ii trebuie 3-6 luni de studiu intens numai sa identifice aspectul foarte îngust pe care vrea sa îl studieze. Mă îndoiesc ca un candidat la doctorat ar putea sa vina cu un subiect de genul “influența capabilităților organizaționale asupra productivității muncii a generației Z” (titlu imaginar). Cam așa arata subiectul unei teze de doctorat autentice si mă îndoiesc ca vreun candidat ar avea așa un subiect la admitere, susținut de cercetare intensa asupra domeniului.

  15. nu se mai poate face ordine in domeniu; a fi doctor in ziua de azi, e sinonim cu a fi un ticalos mafiot, care si-a cumparat doctoratul; plagiatul este la ordine zilei peste tot, nu doar in mediul academic; cine este corect este eliminat automat; au grija „cadristii”; daca mai este si inteligent si cu un bagaj minim de pregatire de specialitate, este mincat!
    vina o au si politrucii din toate partidele, care isi apara cu ferocitate postul si elimina orice concurent; ramin doar mafiotii (de obicei fosti sau actuali agenti/turnatori/activisti).

  16. Bună seara.
    Toată discuția poate fi înlocuită cu textul:
    ” Doctoratul nu are efecte decât în învățământul superior sau cercetare și numai pentru domeniul în care este realizata lucrarea (pentru angajații de la stat)” Atunci totul se va rezolva. Dacă un privat dorește un angajat cu titlul de doctor, este treaba lui.

  17. Cu tot respectul pentru semnatari, dar despre ce minister al invatamantului vorbiti? Intreb asta pentru ca in România, denumirea ministerului la care faceti referire este Ministerul Educatiei. Daca autorul materialului si semnatarii acestuia nu stiu nici macar cum se numeste oficial ministerul caruia apartin, atunci orice comentariu este de prisos.
    In plus, metodologia care ni se propune pentru desfasurarea doctoratului este in mare masura identica cu cea de acum. Unde e schimbarea fundamentala?
    Mai mult, autorul materialului nu vede padurea din cauza copacului! Degradarea doctoratului in România are alte cauze, cu totul alte cauze. Autorul se refera in esenta la cazurile din lumea politica, in realitate doctoratele in marea majoritate a lor sunt corecte, sunt rezultatul unei munci serioase de cercetare si sunt in proportii extrem de mici plagiate. Nu toate doctoratele sustinute dupa 1989 sunt identice si la fel cu cele ale ”personalitatilor” politice de azi. Ar fi pacat de Dumnezeu sa generalizam! Trebuie sa fim, totusi, realisti.
    Intr-adevar, intreg invatamantul din România este extrem de degradat si are probleme crunte, insa solutiile reale de redresare si insanatosire nu tin de modele straine, așa zis europene, ci de insasi esenta invatamantului romanesc, exprimata asa de frumos in 1910 de Spirul Haret: ”școala trebuie să creeze caractere adevarate”…. și, continui eu…”nu forță de muncă pentru multinaționale”…

    • Chiar credeti in ceea ce afirmati! Majoritatea doctoratelor sunt muncite si oneste! Cunosc institute de cercetare, unde tinerii angajati de pe bancile facultatilor au luat din studiile existente, au reactualizat cateva date, au mai adaugat ceva noutati in cateva pagini si au luat doctoratele. Munca de creatie, interpretarea proprie, solutii reale, toate egale cu zero.

      • Raspunsul la problema ridicata de Dvs. prin exemplul pe care il dati, se gaseste chiar in afirmatiile pe care le faceti. Asa cum spuneam, sunt unii care fac ceea ce spuneti Dvs. Insa din totalul numarului de doctorate sustinute dupa 1989, cat la suta reprezinta acestia? 1%? 0,5%? 0,1%? Exact cum spuneam: exista tendinta de a nu vedea padurea datorita copacilor. Intotdeauna vor exista uscaturi in padure, dar a nu vedea padurea din aceasta cauza este o dovata de rautate gratuita. Nu puteti generaliza plecand de la exemple punctuale. Nu sunt conducator de doctorat dar am avut ocazia sa fiu membru in comisii de docorat si sa citesc zeci si zeci de astfel de lucrari in cei 27 de ani la catedra. Majoritatea aproape absoluta au fost lucrari muncite si care merita cu adevarat sa aduca titlul de doctor. A generaliza intr-un mod absolut, afirmand ca doctoratura in Romania este o gluma, este deja mult prea mult. Sigur, asa cum am mai spus, exista unele lucrari care sunt plagiate, care nu reprezinta ceea ce ar trebui sa fie o teza de doctorat, dar cate sunt in aceasta situatie din totalul tezelor care se sustin? Ar trebui sa avem mai intai raspunsul la aceasta intrebare si abia dupa, sa afirmam ceea ce se afirma in prezent referitor la doctoratul in tara noastra. Nu cred ca e benefic pentru scoala romaneasca sa ne manjim singuri cu r.a..at din acest punct de vedere. Poate ar trebui sa fim mai temperati cand vorbim de astfel de lucruri care se pot intoarce impotriva noastra. Nu de alta, dar pana la urma suntem romani si trebuie sa avem mandria noastra, fara a ne ”automutila” cu orice ocazie. Nu ne face bine cand ne injuram singuri. Scoala universitara din Romania a fost o scoala de performanta, macar pana in 1989. ea s-a distrus intr-a masura detul de mare, mai ales in ultimii 20-25 de ani. Vestea buna este ca se poate repara. Va fi un proces greu, care va dura mult, dar se poate repara si se poate reveni la ceea ce era scoala din Romania in trecut. E nevoie, insa, de oameni de decizie, de oameni care iubesc aceasta tara si acest popor, oameni carora sa le pese de sistem si care sa doreasca sa faca schimbarea cu adevarat. Educatia nu se poate schimba decat daca se schimba societatea. Amandoua merg impreuna pentru ca intre ele exista o interdependenta fundamentala. Spiru haret a cladit 2.000 de scoli in 20 de ani. Si a creat un sistem educational extraordinar pentru timpurile lui. Deci, daca se vrea se poate. Totul e ca intreaga societate sa se schimbe si atunci si educatia se va schimba. Iar doctoratele vor fi ceea ce trebuie sa fie. Trebuie sa speram. Trebuie sa judecam si sa ne propunem aceste lucruri. De restul se vor ocupa altii. Daca noi ne facem datoria fiecare la locul sau de munca si in societate, Romania va fi altfel. Va fi asa cum trebuie sa fie. Adica ”mai stralucitoare decat soarele de pe cer” ca sa citez un roman care a platit cu viata pentru aceasta fraza.

        • Multa supraevaluare in randurile dv. Am condus cateva teze si am fost referent la mai multe teze. Pot afirma fara rautate ca in domeniul economic doar 20% sunt teze cu munca sustinuta, adevarata. Cu unii conducatori de doctorate am intrat in clenciuri caci am refuzat a face un referat fara modificari in teze. Restul tezelor sunt in sistemul de preluari facute inteligent si subtil. Alte teze clar facute de altii. Responsabilizarea la noi se va face prin constrangerile date de lege.

          • @Agora. Ii dau dreptate lui Silviu. Prea multa cenusa in cap este neproductiva si chiar falsa. Exista destule doctorate pe bune in Romania, muncite, chiar daca nu grozave. Dar nici in strainatate lucrurile nu stau mai bine. Acum 50-60 ani un doctorat inseamna o munca originala depusa pe mai bine de 6-8 ani, arata ca omul are stofa si rezultate de cercetator adevarat. Erau putine doctorate acordate. In ultimii 20-30 ani insa doctoratul, peste tot in lume, s-a „democratizat”, adica a devenit o etapa ca oricare alta de invatamant. Sutele de universitati din toata lumea nu ar avea programe de doctorat fara asta. Sa nu avem impresia gresita ca un doctorat in SUA sau Franta e mult diferit de unul in Romania, cel putin in stiintele exacte (nu vorbim de aparare, securitate sau stiinte politice). Am facut doctoratul in SUA la una din marile universitati cu traditie americane, si doctoratul meu a fost pe bune, cu o teza publicata intr-un jurnal de top apoi. Dar am avut si colegi care au terminat doctoratul desi erau destul de slabi. Deci simplul nume al univ nu e edificator. Cunosc f.multe cazuri de doctorate in SUA, Germania, Franta, Anglia, date unor teze si oameni cu pregatire aproximativa, nu plagiate, dar nici bune. Dar nici la noi, in afara de politicieni, nu am auzit de teze plagiate mai ales in stiintele exacte. Deci sa fim realisti si sa nu exageram „decaderea inv romanesc”…! Ca se poate mai bine pe viitor, evident!

            • Fara cenusa in cap vom merge tot in noroi. Am trait sentimentul negativ de a fi pusa la egalitate cu persoane cu doctorate luate pe sub masa. Sa te mai si sfideze pe fata. Daca dv.acceptati asa ceva, eu nu ! De undeva trebuie sa se faca distinctie si o curatenie adevarata.

            • @Agora. Cenusa in cap exagerat e o aiureala. Adica ca sa nu mergem in „norooi”, aruncati cu noroi in toata lumea?! ce legatura au doctoratele la nivel national cu problemele dvs personale, si de ce generalizati? Ca sunt destui slabi dar foarte vocali si obraznici, asa e, dar nu numai in Romania, ci peste tot. Obraznici si prosti profesional sunt in toate tarile, am vazut si unii din Germania (mai ales, f.aroganti si prosti), si din Franta, SUA, etc. Evident si din Romania. Dar aici vorbim de niste masuri luate la nivel national pt invatamantul superior. Doctoratele plagiate ar trebui retrase, indiferent de cati ani au trecut. Iar conditiile pt doctorat si pt a fi conducator de doctorat trebuie inasprite, ceea ce s-a facut. Curatenie „adevarata” nu exista in nicio tara, doar in imaginatia unora. Daca cunoasteti cazuri concrete de doctorate plagiate, notificati Cnatdcu.

  18. Vise, taica! Cei care ar trebui sa o faca sint cocotati de 10-20 de ani in functiile cele mai inalte, in comitetele si comitiile care decid.
    Pe de alta parte, Academia Romana chiar nu are caderea sa decida ceva, daca ne uitam la multe din doctoratele care au iesit de acolo, ca sa nu mai vorbim de Editura Academiei, care a publicat multe lucrari de calitate slaba.
    Totusi, daca ar trebui desfiintate unele universitati private sau de stat neperformante, lucru cu care sint de acord, atunci si titlurile de profesor sau abilitarea de a conduce doctorat ar trebui sa fie anulate celor care au fentat grilele cu tot felul de inventii (multi!). Altfel, reforma nu ar fi completa.

  19. 1.,,Scrisoarea” conducatorilor de doctorate din Cluj este pe cit de realista in analize-concluzii, pe atit de irealizabila practic!Schimbarea in cazul concret al domeniului bugetar (care ,,domina” in ,,conducerea si practica” educatiei-invatamintului) – este vazuta printr-un sir de masuri tehnice si organizatorice lipsite de conexiune cu ceeace-i determina obiectiv falimentul si mai ales cu ceeace ar aseza la loc de cinste invatamintul cu toate treptele sale.
    Pentru problemele grave din domeniul economic sau bugetar, specialistii au ,,construit” strategii: de dezvoltare industriala, strategia energetica, a gazelor naturale, strategia competitivitatii economice, strategia educatiei, etc., in total cca 56 de strategii nationale.
    Strategiile de dezvoltare economica ale Romaniei sint mai multe, unele pe 10, 20 sau 40 de ani, ale ,,Academiilor” de pilda!Ele enumara pe mii de pagini resursele si ceeace ar trebui sa se realizeze, dar – la fel ca in cazul de fata – fara o conexiune si trimitere la ceeace blocheaza dezvoltarea, cit si fara o viziune care sa arate cu ce trebuie inceput!
    Defectele acestor strategii realizate (indiscutabil) de marii specialisti in domenii, au defecte organice:
    a.Nu pornesc de la conceptul potrivit caruia, complexul economic national este unul SISTEMIC, care cuprinde raporturile si determinarile dintre parti, in care fiecare (parte) determina buna sa functionalitate, iar partile sale NU pot fi restructurate in lipsa imbunatatirii intregului sistem!
    b.Pornesc de la ideea finantarii interne a schimbarii, desi Romania n-are resursele financiare necesare pentru supravietirea fizica si sanitara a unei treimi din populatie;
    c.Solutia imbunatairii/restructurarii este punctuala, adica fiecare domeniu trebuie/poate fi restructurat, desi o astfel de strategie nationala (simultana) ar presupune crearea a sute de comitete si comisii, a caror functionare si diseminare a rezultatelor pozitive ar fi imposibila!
    Pe baza strategiilor s-au elaborat programe de guvernare ,,teoretice”, la fel ca strategiile – imposibil de realizat, in lipsa unui ,,motor” economic al dezvoltarii economice-industriale, care sa asigure resursele necesare, sa impuna competitie pretutindeni, sa asigure vizibilitate si recompensa valorilor reale, sa promoveze meritocratie de sus pina jos pe scara ierarhnica politica, economica si sociala!
    2.Pentru aceasta este necesar sa existe PIATA – de care scria d-l Bradut-Vasile Bolos – in toate domeniile, inclusiv in cel universitar-doctoral!
    – Fara o dezvoltare economica-industriala rapida – imposibila in lipsa unui PROIECT DE TARA cu acest obiectiv, nu poate fi definit ce este cercetare – asa cum arata d-l ,,Curat”!Cercetarea de azi are ca obiect frinturi de cercetare distribuita birocratic, iar nu de grupuri de uzine producatoare de inalta tehnologie, in domeniul industrial, faramaceutic, etc.
    – Puterea schimbarii nu sta in politic ci intr-o ,,revolutie economica-industriala” catre a 4-a schimbare postindustriala – stimate d-na Mihaela!Politicii de la noi nu sint ,,zeii schimbarii” ci asii stagnarii!
    – Stimate PIFu, colaborarea celui care n-a lucrat decit in domeniul universitar se realizeaza cu cei din domeniul industrial sau bugetar, dar numai daca nivelul industrial ori ,,piata muncii” o solicita, asigura finantare si utilizeaza rezultatele.
    Fara industrie PRELUCRATOARE, cercetarea n-are ,,obiectul muncii”, asa ca scoala, universitatea si doctoratele nu au criterii obiective care sa aseze meritocratie la locul ei, iar ,,mini-strategiile” ca cea de fata ramin strigatul in pustiu, al adevaratilor universitari!
    PS.
    Imi cer iertare pentru modul in care am caracterizat efortul dumnealor de a schita o viziune de schimbare, asigurindu-i ca fara o tranzitie la dezvoltare economica-industriala de la postcomunismul actual, PIATA ECONOMICA nationala NU cere/impune functionalitate si performanta in invatamintul romanesc!Probabil ca daca nu as fi fost absolvent al fac. de filosofie B.B. de la Cluj nici nu as fi comentat astazi.Acolo era uzina formatanta de inalta cultura filosofica si social-politica, de la care am plecat pregatit catre ,,filosofia economica” a dezvoltarii economice-industriale.

    prof. Caliman I. Eugen
    autor ,,proiect de tara” cu obiectivul si tehnicile operationale de dezvoltare economica-industriala rapida, de ajungere din urma a tarilor dezvoltate.

    PS.
    Din pacate, ,,piata politica” romaneasca nu solicita proiecte OPERATIONALE de dezvoltare industriala (reindustrializare) rapida, care sa fie cuprinse in PROGRAME DE GUVERNARE pentru 2024, astfel ca pina acum oferta proiectului catre partide si guverne a ramas fara raspuns.

    C.E.I.

  20. Titlul de doctor îți aduce un plus la salariu. De ce?!? Dacă ar fi doar un criteriu de promovare in mediul universitar, nu ar fi de-ajuns? Poate ne spune cineva câți doctori sunt in structurile beneficiare de pensii speciale!

  21. Ce facem cu lucrarile de diploma si cu masteratele ?Nu ne putem intoarce in trecut pe tema doctoratelor .Sumele de bani obtinute ca parte a posesiei unui titlu de Doctor in … trebuiesc desfiintate . Comisiile care acorda aceste titluri trebuiesc responsabilizate si reformate in sistem de competenta individuala pe domenii diferite .Titlul de Doctor in … sa nu fie in nici un fel posesor de avantaje in sistemul de Stat el devenind doar unul onorific iar celor care fac parte din aceste Comisii de aprobare sa le poate fi anulata calitatea de membru viitor daca apar repetativ (cel mult trei ) decizii in Justitie ce anuleaza actul final oferit de Comisie prin semnatura individuala .Gresti de trei ori si acorzi nemeritat un Titlu de acest fel iti pierzi calitatea de membru al unei viitoare Comisiei .Fara punerea in practica a acestor masuri si la nivelul de Diploma si Master nimic nu se va schimba .Emitentul Diplomei trebuie sa se gindesca de doua ori atunci cind isi pune semnatura si aproba aparitia Diplomei in cauza .Cel ce nu face asta este in clar vizat de oprobiul tuturor colegilor care constata aparitia greselilor .Nici un membru al unei astfel de Comisii nu va mai fi tentat sa isi puna semnatura pe ceva contestabil in Justitie .Altfel nu se va ajunge la nici un rezultat stiut fiind cum doar frica (fie ea si de aratatul cu degetul in colectivitate) pazeste pepenii .

    • Cam asa,

      In Occident, si ma refer la SUA, nu exista nimic care sa se cheme spor de doctorat. Esti doctor si capabil intr-un domeniu, salariul e mai mare prin prisma competentei, nu pentru ca ai titlul de doctor atasat. Daca ai doctoratul facut pe puncte, orice fel de interviu serios o sa arate incompetenta. Seriozitatea cu care sunt tratate interviurile de angajare reduc apetenta pentru doctorate artificiale, pentru ca nu duc nicaieri. Am experienta proprie. Cu un titlul de doctor in buzunar nu puteam accesa decat joburi de incepatori in domeniul de cercetare, platite destul de slab. Daca eram proaspat iesit din doctorat si mai putin de 30 de ani, ofertele ar fi fost atractive. Insa cu 30 de ani de experienta in spate si expert intr-un alt domeniu de varf (inginerie spatiala), a trebuit sa cam renunt la a mai gasi un job in care sa ajute cu adevarat doctoratul.

  22. Dacă angajarea, promovarea şi salarizarea s-ar face pe baza meritelor – eşti capabil, demonstrezi că eşti bun în domeniu – nu doar a studiilor academice treaba ar fi rezolvată cu facultăţile şi cu şcolile doctorale inutile. Chiar şi fără admitere. Nu s-ar mai da şpagă. Nu ar mai trebui comisii.

    Dar plagiatul nu ţine cont de astea, este o chestiune de morală/etică.

  23. Dupa cateva scurte interactiuni cu ChatGPT:

    Multe țări europene au cerințe stricte pentru titlurile academice, în special pentru pozițiile din guvern și academia. De exemplu, în Germania, o diplomă de doctorat este adesea considerată un prerequisit pentru pozițiile academice și politice de nivel superior. La fel, în Franța, deținerea unui doctorat este considerată esențială pentru a obține poziții de cercetare academică și este adesea necesară pentru poziții de nivel înalt în guvern și afaceri.

    Cu toate acestea, au existat cazuri în care politicieni și alte figuri publice au avut calificări academice frauduloase sau discutabile, ceea ce a dus la o atenție sporită asupra credențialelor academice ale celor care candidează la funcții publice. În Germania, fostul ministru al Apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg, a fost forțat să demisioneze în 2011 după ce s-a descoperit că a plagiat o mare parte din teza sa de doctorat. La fel, în 2013, ministrul educației, Annette Schavan, a fost privată de titlul său de doctor după ce s-a descoperit că a plagiat părți din teza sa de doctorat.

    În alte cazuri, indivizii pot obține titluri academice de la instituții cu reputații discutabile, ceea ce ridică întrebări cu privire la credibilitatea calificărilor lor. De exemplu, în Franța, fostul ministru al Educației și candidatul prezidențial Benoît Hamon a fost criticat în 2017 pentru obținerea unei diplome de la o universitate privată cu o reputație discutabilă. Similar, fostul ministru spaniol al Sănătății, Carmen Montón, și-a dat demisia în 2018 după ce s-a descoperit că diploma sa de master conținea dovezi de plagiat.

    Aceste scandaluri au ridicat întrebări cu privire la integritatea calificărilor academice deținute de politicieni și alte figuri publice și au dus la apeluri pentru o mai mare transparență și responsabilitate în lumea academică. Publicul așteaptă onestitate și integritate de la aleșii lor, inclusiv de la calificările academice pe care aceștia pretind că le dețin. Ca urmare, există o presiune tot mai mare asupra persoanelor care candidează la funcții publice pentru a demonstra legitimitatea calificărilor lor academice.

    Acum intrebare, Academiile sunt independente sau subventionate i.e. dependente de stat?
    Guvernele sunt ramura executiva si iau deciziile proprii.

    Leanta a lui Ceasca se razbuna de dincolo de mormant . ;)

  24. Planăm deasupra realității și desenăm planuri de schimbare radicală a lumii. Comitete și comiții. Inițiative, monșer!
    De curiozitate: când i-au apucat fandacsiile pe stimabilii & stimabilele, acum sau mai deunăzi? Că dacă e mai de demult, înseamnă c-au aprins discuțiunile prin senatele și școlile doctorale din care fac parte, nu?
    Ori e ridicarea mingii la fileu pentru onorabila Academie Română? Și refrenul acesta cu concentrarea banilor și cheltuirea lor eficient unde l-am mai auzit? Da, la domnul rector David! Din moment ce punem semnul egal între școală și companie economică, trebuie să eficientizăm! Să facem niște universități solide, ca soarele sfânt de pe cer! (și să dureze 1000 de ani de darwinism social!).
    Cine împiedică Academia să înființeze o platformă pe care să fie încărcate tezele (voluntar)? Sau cine oprește comisiile Academiei să emită note de atenționare către universități dacă descoperă teze trase la indigo sau fără relevanță științifică? Sau să colaboreze cu RetractionWatch? Sau pur și simplu să publice articole în revistele de scientometrie?
    Nimic despre cooperativele de citare, despre pletora de articole scrise de români în colaborare cu iranieni, malaezieni, birmanezi și mexicani pe care nu i-au văzut niciodată (poate pe zoom)? Sau despre profilul unor prolifici cercetători români care publică în 10-15 domenii? (și mai sunt și-n managementul de vârf!)
    Și mai ales despre acest paradox care se profilează peste noi ca umbra unui munte la apus: cu cât ne crește indicele Hirsch, cu atât mai ușor ajung plagiatorii miniștri, economia e mai varză, mediul social mai împuțit, tinerii tot mai scârbiți de sistem, punctajul testelor Pisa scade, procentajul de analfabeți funcțional la catedre crește, nepotismul și coteriile devin regulă! Deși noi, când ne uităm în oglindă …

    • @B.M
      Sunt deja de cativa ani buni servicii pe Internet si nu sunt scumpe care identifica plagiatele.
      Acum, cu google translate plus serviciile astea exista – voila, un model simplu si eficient de identificare a plagiatelor.
      Invatamantul pare ca traieste in epoca de piatra a modernitatii si este o palida imitatie a vestului.
      Desteapta-te (profesor) roman!

      • Citesc cu interes aceste propuneri si mai ales raspunsurile care vin in marea lor majoritate de la oameni care nu au dat doctoratul si nu au de a face cu mediul academic.De aici ranchiuna, care vorba lui Cioran transforma un soricel intr-un rechin. Citim deci:
        „Invatamantul pare ca traieste in epoca de piatra a modernitatii si este o palida imitatie a vestului.”
        De mai bine de 5 ani toate tezele de doctorat sunt trecute prin softuri de plagiat ,se fac rapoarte de similitudine unde divesele asemnari cu alte texte nu trebuie sa depasesca 3% din continutul tezei , tezele de doctorat sunt publice pe internet ,le poate consulta oricine.
        Asa ca de desteptat trebuie sa se destepte, daca se mai poate, fel de fel de aflatori in treaba !
        Petre Tutea: „Mi-am dorit de multe ori să fac o teză de doctorat cu tema: aflarea în treabă ca metodă de lucru la român”

        • @Mike_the_hunter
          Si unde sunt RAPOARTELE cu DOVEZILE despre plagiate?
          Unde? Aruncate in sertare sau ascunse in pivnita?
          Nu am intentionat vreodata sa am un doctorat.
          Dar am de a face cu mediul academic din UK mai ales printr-un vechi prieteni din liceu dar nu cel viciat ideologic si politic din Romania.

          • Vedeti ca faceti parte din marea categorie a romanilor aflatori in treaba! „Si unde sunt RAPOARTELE cu DOVEZILE despre plagiate?
            Unde? Aruncate in sertare sau ascunse in pivnita?”Nu , sunt la CNATDCU (stiti ce este?) si sunt analizate si la nevoie se retrag tezele.
            Inteleg ca va aflati departe si ca sa va simititi bine acolo,cel mai simplu este sa va urati tara de origine. Cat despre mediul academic din UK, sunt zeci si zeci de articole retrasein fiecare an de profersori din UK, sau USA fiindca contin mai ales date false, care nu pot fi reproduse de alte laboratoare independente. Deci cautati-va paradisul academic in alta parte!

            • @mike_the_hunter
              Da. Sunt rapoarte si decizii la CNATDCU, dar deciziile sunt la IOSUD.

              https://iosud.utcluj.ro/

              Si cand cineva incearca sa accese site-ul urmatoarea eroare apare.
              „An error occurred
              What’s the matter?
              An error occurred while executing this script. Something does not work properly.

              How can I fix the issue?
              Open the system/logs/error.log file and find the associated error message (usually the last one). You can also add the following line to the local configuration file and reload this page:

              $GLOBALS[‘TL_CONFIG’][‘displayErrors’] = true;
              However, please be aware that anyone will be able to see error messages on your website then!

              Tell me more, please
              The script execution stopped, because something does not work properly. The actual error message is hidden by this notice for security reasons and can be found in in the system/logs/error.log file (see above). If you do not understand the error message or do not know how to fix the problem, search the Contao FAQs or visit the Contao support page2.

              Nu o sa imi pierd vremea ca sa va explic ce inseamna eroarea ca nu cred ca aveti aptitudini/competente IT mai mult decat sa bodoganiti amatoricesc pe contributors.

              Le-au taiat stipendia de IT pentru universitatea Cluj sau doar subdomeniul este cu problema?
              Poate ca este duminica si asta nu e un serviciu IT critic.
              Astept cu mare interes sa vad continutul cu deciziile finale!

          • A…stiti ce e CNATDCU si IOSUD!…si cautatul unui nod in papura.
            Cat despre calculatoare….in 1983 am realizat impreuna cu doi colegi primul calculator romanesc cu microprocesor in timp ce altii trageau cu ochiul si urechea la mediul academic, ceea ce fac si azi

  25. Mute propuneri foarte bune. Din păcate scrise doar pentru a fi aruncate într-o sticla dincolo de Bosfor. In Marea Neagra ar fi poate inutil, deși nu cunosc suficient calitatea doctoratelor din Turcia. Greșesc eu sau chiar n-a semnat nimeni dintr-o universitate tip SRL?. Si nimeni de la Iași?.
    In majoritatea universităților din Occident se cere ca un candidat sa scrie un referat in care sa arate ce vrea să studieze/descopere prin tema aleasa si ce a făcut anterior in domeniu. Practic prin asta candidatul arata ca are o idee clara asupra subiectului ales, a stadiului cercetărilor in domeniu, si demonstrează ca are capacitatea de a face un mic pas înainte. A te înscrie la doctorat imediat după Masterat (adoptarea sistemului Bologna a fost si este o idioțenie) doar pentru a amina intrarea pe piața muncii (cunosc exemple de acest fel) si fără sa fi demonstrat anterior un minimum de interes pentru o activitatea științifica este o prostie teribila. Chestia asta se întâmpla si in Occident si este motivul pentru care acolo multi nu termina doctoratul sau se fac si acolo doctorate slabe (si in acest caz cunosc in mod direct câteva cazuri). Se practica însa trimiterea tezei si la alte universități înainte de susținere, ceea ce este un pas esențial măcar in eliminarea tezelor care includ greșeli.
    Susținerea publica a tezei se făcea la noi in tara încă in anii 90 si este o condiție obligatorie ca si publicarea ei. Sa ai o teza de doctorat, care chipurile a făcut un pas înainte in știința, si s-o ții la secret este de o nesimțire fără semăn, ceva ce nu cred ca se întâmpla nici in Madagascar, Honduras, Republica Dominicană, Ciad sau Republica Central Africana. Sa creezi un sistem juridic care sa protejeze această nesimțire este o nesimțire si mai mare.

    • Se vede ca nu stiti cum se alcatuiesc aceste liste care sa promoveze diverse propuneri: cineva scrie materialul si apeleaza la diferiti prieteni sa-l semneze. Nu se gandeste nimeni sa-i puna pe cei mai proeminenti din diverse domenii, este o lista pe prietenii. Dovada: Vasile Parvulescu, poate cel mai important chimist roman, spune ca nu a fost intrebat daca semneaza (chiar daca este de acord cu propunerile). Nu vad nici un fizician, nici un matematician pe lista.

      Nu ma leg acum de lista desi spune si ea ceva: semneaza oameni din domenii mai afectate de moda copiatului. Am si eu un sistem de propuneri care nu mai poate indrepta starea actuala dar o poate face sa inceteze imediat, si macar de acum inainte un doctorat sa insemne ceea ce este in toata lumea normala. Dar despre asta, poate altadata.

  26. Indiferent cum doriti a va pozitiona asupra subiectului exista doar o singura solutie ce ne arata nevoie de responsabilizare a Comisiei ce ofera Doctorandului titlul de Doctor in …..Singura formula ce poate face asta este cea care include scoaterea unui membru al Comisiei sau a membrilor unei Comisii din acesta activitate daca un astfel de titlu acordat Doctorandului este respins de care Justitie .Un titlu astfel acordat dar pe care Justitia il respinge elimina din activitatea cu pricina pe cei care au gresit intentionat sau neintentionat .

  27. Unul din principiile fundamentale ale economiei comportamentale (behavioral economics) este ca oamenii raspund la stimulente (de orice fel, dar in principal stimulente materiale).

    Comform acestui principiu fundamental, identificat de altfel de multi comentatori mai devreme, eliminarea sporurilor banesti pentru posesorii de doctorat din grilele de salarizare din sistemul public, ar rezolva cel putin jumatate din problemele cu care ne confruntam azi. Cealalta jumatate poate fi rezolvata cu:

    1. responsabilizarea mult mai stringenta a conducatorilor de doctorate (si in mai putina masura a doctoranzilor), 2. prin transparenta si „scoaterea la lumina” a tezelor de doctorat: crearea unui sistem national de arhivare si validare al tuturor tezelor de doctorat sustinute in Romania, cu access online liber si „in perpetuity” pentru publicul larg 3. Foarte important: obligativitatea producerii unei versiuni in limba engleza a tezei de doctorat de asemeni disponibila online – care sa faciliteze accesul mediului academic international la lucrarile de doctorat din Romania 4. Dupa caz, actiuni in Justitie si oprobiul public de rigoare pentru cazuri strigatoare la cer, gen Lucian Bode, Victor Ponta & Co

  28. Decuplati doctoratul de orice castiguri salariale sau pensie, scoateti obligativitatea lui pentru accesul profesorilor in invatamantul superior si problema e rezolvata 100%.
    Am avut in trecut colegi care au „facut” doctoratul doar pentru a pastra un post sau pentru sporuri.
    Doctoratul ar trebui sa fie ceva profund personal si fara efecte pecuniare.

    • @Zambetul lui Ilici. Ceea ce propuneti e ridicol. Cum sa se scoata obligativitatea doctoratului pt accesul profesorilor in invatamantul superior?! Din ce scrieti, imi dau seama ca nu aveti si nu ati avut nicio tangenta cu inv superior. In toate tarile din lume, pt a lucra in inv superior si cercetare este nevoie de doctorat. Altfel cum se stie ca persoana are un minim de cunostiinte necesare? doar pe baza diplomei de facultate, sau se face o comisie ad-hoc ca in BD? diploma facultate e insuficienta. Doctoratul nu trebuie sa fie ceva „profund personal”, nu e vocational, nu e opera artistica. Rolul doctoratului este de a proba cunostiintele cuiva si aportul sau mai mult sau mai putin semnificativ, la un anumit domeniu. Deci este absolut necesar in inv superior si cercetare. Evident ca trebuie sa existe niste criterii clare si temeinice de acordare, care la noi s-au introdus in timpul lui Miclea, si apoi Funeriu. IN stiiintele tari/exacte nu am auzit de doctorate plagiate. Ca nu sunt toate tezele de calitate buna, asta e alta discutie, si se intampla si in tarile din Vest. Dar plagiatul se intampla de regula in „stiintele apararii, securitate, stiinte politice/sociale”.

  29. Fenomenul plagiatului in tezele de doctorat a ajuns la cote îngrijorătoare mai ales după ce titlul de „doctor” a ajuns să fie recompensat cu sporuri salariale precum si cu alte beneficii in cariera profesională, chiar si acolo unde doctoratul nu este obligatoriu. Astfel, trei dintre premierii României au fost acuzati de plagiat. Cel mai cunoscut caz de plagiat este fără îndoială cel al lui Victor Ponta, despre care dezvaluirile de plagiat au aparut în revista Nature din iunie 2012, iar abia în 2017 instanța a decis ca fostul premier să rămână fără titul de doctor. A urmat cazul lui Mihai Tudose care în anul 2017 a încercat să renunțe la titlu, însă a pierdut în instanță. Al treilea caz este cel al actualului premier Nicolae Ciucă asupra căruia planează acuzatia de plagiat a tezei sale de doctorat. Numai că, in loc să lase Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) care este singurul organism specializat al Ministerului Educației, in stabilirea si emitereaunui un verdict oficial de plagiat, Ciucă a dat în judecată propriul guvern, adică ministerul Educației, cerând suspendarea a 3 sesizări prin care lucrarea sa de doctorat a fost reclamată pentru plagiat la CNATDCU. Iar Parchetul General a declanșat o investigație cu privire la teza de doctorat a lui Ciucă, cu care prilej, procurorii PG au confiscat toate documentele referitoare la studiile premierului și dosarul de analiză a acuzelor de plagiat. Astfel încât, în clipa de față nimeni nu poate să vadă teza lui Ciucă, CNATDCU nu poate acționa, iar Parchetul General tace mâlc. Cel puțin anul acesta, nu se va face niciun pas semnificativ în anchetă. Aceasta denotă încă o dată, dacă mai era nevoie că generalul Ciucă are ceva de ascuns in legătură cu plagiatul.
    In cazul ministrului de interne Lucian Bode acesta a dat în judecată Comisia de Etică a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (UBB),pe 5 ianuarie, 2022 , într-o încercare disperată de a bloca emiterea unui previzibil verdict de plagiat referitor la teza sa de doctorat. Și presedintele Klaus Iohannis a spus că, în cazul lui Bode, că lucrurile trebuie lămurite cel puțin până la rotativă, care va avea loc la finele lunii mai, 2023.
    Dar, exemplele ar putea continua cu demnitari din alte esaloane, precum Petre Tobă, Robert Negoiță, Neculai Onțanu, Gabriel Oprea, Laura Codruța Kovesi, Florian Coldea, Bogdan Licu, etc.
    Fenomenul plagiatelor este rezultatul unui sir de complicităti incepând de la scolile doctorale din universităti si până la institutiile care ar trebui să vegheze la probitatea actului stiintific continut intr-o teză de doctorat.
    Vezi: https://www.b1tv.ro/politica/nicolae-ciuca-intrebat-de-scandalurile-de-plagiat-in-care-sunt-implicati-el-si-lucian-bode-trebuie-sa-se-finalizeze-printr-o-decizie-finala-a-instantei-video-1259784.html

  30. Sinteza observatiilor si propunerilor unor personalitati (semnatare) din Academia Romana privind Doctoratul in Romania, desi cam tardiva (azi 03.04 proiectele de legi ale educatiei, totalizand peste 400 pagini, au intrat in dezbatere parlamentara care, cine stie CUM si CAND se va termina!) si prea sintetica, are meritul esential de-a fi oportuna, relevanta, bine argumentata, credibila, potential utila (daca decidentii vor tine cont si de aceste propuneri printre miile altele, procedand la analiza, negocierea si consensualizarea necesare, dar – previzibil – fara sa fi prevazut timpul necesar!) si … inteligibila (mai ales celor nefamiliarizati cu terminologia, principiile si practicile internationale ale cercetarii stiintifice!)…
    Avand experienta personala a doua doctorate (in Romania si in Franta) si a 4 universitati straine prestigioase in care am predat timp de 7 ani (in Franta, SUA, Coreea de Sud si Algeria) as fi dorit sa aflu din aceasta contributie a Academiei Romane 1. Cum se explica si ce efecte a avut faptul ca, timp de 30 de ani (1990-2019), s-au acordat in Romania aproximativ de 20 de ori mai multe titluri de doctor decat in precedentii 30 de ani (1960-1989)? In massmedia au fost vehiculate diferite cifre privind numarul acestor titluri dar consider ca Academia Romana ar fi putut furniza in acest articol programatic despre Doctorate nu numai cifrele reale privind titlurile acordate ci si o analiza riguroasa si credibila incluzand cauzele si efectele acestei situatii… 2.Cum vor mai putea tinerii cercetatori romani sa-si publice propriile contributii in prestigioase reviste stiintifice si in analele unor renumite conferinte stiintifice, daca PE PLAN MONDIAL creste continuu numarul redactiilor si conferintelor care impun autorilor taxe substantiale pentru a publica un articol (50-500 euro, orientativ) sau pentru a participa la o conferinta (200-1500 euro, orientativ) – devenind ceea ce se numeste PREDATORY JOURNAL/ CONFERENCE? 3.Cum de accepta Academia Romana, de 18 ani, inutilul dar costisitorul si penibilul SIMULACRU AL ASIGURARII CALITATII EDUCATIEI in Romania, introdus prin OUG 75-2005 (aprobata de L86-2006), cu rezultatul practic al dezvoltarii si extinderii NON-CALITATII educatiei in intreg invatamantul nostru preuniversitar si superior. Detalii argumentate se pot obtine din contributia mea intitulata „CE AM CASTIGAT SI CE AM PIERDUT DIN SIMULACRUL DE ASIGURARE A CALITATII EDUCATIEI (ACE), TIMP DE 18 ANI, IN INVATAMANTUL NOSTRU PREUNIVERSITAR SI SUPERIOR” – https://www.contributors.ro/ce-am-castigat-si-ce-am-pierdut-prin-simularea-timp-de-18-ani-a-asigurarii-calitatii-educatiei-ace-in-invatamantul-nostru-preuniversitar-si-superior/?fbclid=IwAR2QiHTUnws-dmDNJPxITDzaK__cfowaimNhMpfQmPQTZaR8O4fD1YhZpyQ

  31. Lucrurile sunt cu mult mai simple decit par .Dupa anul 1989 sistemul s-a deschis oferind oportunitati de tor felul celor interesati .Cunoasterea ,la nivel personal ,a capatat alte intelegeri .Accesul la inteligenta globala si diversificarea temelor, ce erau atasate noilor capitole din Invartamintul universal ,au fost rind pe rind cunoscute si accesate de cei interesati .Numarul acestora a cresut semnificativ iar dorintele ce la nivelul Invatamintului se inchideau prin obtinerea unui titlu de Doctor , care ulterior a adus si unele avantaje materiale, au facut ca numarul acestor doritori sa creasca .Au existat si sincope si unele ,asa numite , falsuri ,au existat si scapari in legile ce erau la un moment dat permisive cum au existat si Plagiate ce nu au respectat cutumele internationale in materie rezumindu-si conceptul textual dar spre a respecta legile de moment .Acum , noua lege si prevederile ei inlatura aparitia unor astfel de proceduri permisive .Cit despre calitatea invatamintului el nu este parte a vreunei decizii Statale .Statul ofera doar accesul .Restul e treaba fiecaruia .Statul Paternalist a disparut de mult dar se pare ca el exista inca in multe dintre dorintele unor cetateni indiferent de gradul lor de educatie ./

  32. Pfu…. E clar: doctoratul e o institutie compromisa in Romania. Cercetarea, in extenso, e compromisa si ea. Ba am trait si un moment in care, atunci cand cineva, intr-un dialog informal, a spus ca detine titlul de doctor ceilalti sa rada de-a dreptul. Nu detin titlul de doctor, dar – sincer – am simtit si eu o jena alaturi de posesorul de doctorat in cauza. Deci trebuie facut ceva. Sigur trebuie facut ceva. Initiativa e buna. Dar teama imi e ca ea va ramane la nivel de… initiativa.
    Inca ceva, de care nu vorbeste nimeni. Dincolo de calitatea cercetarii (buna, rea), nu se spune nicaieri despre tragedia pe care o traieste limba romana. Am citit lucrari de doctorat cu greseli grave, dar grave de gramatica (virgule intre subiect si predicat, propozitii fara noima, dezacorduri grele etc. etc.). Oare de faptul ca limba romana plange in hohote in paginile lucrarilor de doctorat nu e interesat nimeni?

    • @Camil. Gresesti, doctoratul si cercetarea nu sunt compromise in Romania. Daca nu ai doctorat, pe ce te bazezi cand vorbesti, pe niste chestii date in media sau ca ai auzit de la nu stiu cine?! Problema e ca, din cauza unor politicieni fara scrupule si verosi, s-a aruncat o pata pe intregul doctorat din Romania, ceea ce e nedrept. Exista destule domenii in care doctoratul e la nivel bun, de exp in stiintele exacte. Nu vorbim aici de „stiintele apararii, securitate, politica”. Apoi si in Vest au fost destule cazuri de plagiate, iar nivelul unei teze doctorale din Vest nu e in general mai bun in medie decat la noi. Vorbesc in cunostiinta de cauza, ca posesor al unui doctorat in strainatate; am vazut destui colegi cu teze in Vest destul de slabi.

    • Asta cu limba română în tezele de doctorat se rezolvă ușor. Teza mea de doctorat a fost în limba engleză. Școala doctorală m-a obligat să folosesc un editor înainte de fiecare aprobare pe parcurs. Era condiție de aprobare.

  33. Despre ce vorbim? Există conducători de doc care acceptă să conducă lucrări de cercetare în domenii în care NU au expertiză. Pentru a aduce tema în domeniul lor, atașează titlului o extensie care face atingere cu propriul domeniu. Această forțare tarnsformă tema în una nulă dpdv al importanței ei. Un conducător de doc este plătit pentru fiecare doctorand, alături de salariul de profesor universitar. Există conducători cu câte 10 – 14 doctoranzi, în diferite etape ale lucrărilor. Este halucinant! Cum naiba să se ocupe un conducător de 12 doctoranzi simultan, în timp ce are și catedră universitari? Despre ce vorbim?

    • @Nobody. Despre ce vorbim?! se vede ca vorbesti fara sa ai habar. Limita maxima legala de doctoranzi (in diverse stadii) pt un conducator de doctorat, la orice moment, este de 8 doctoranzi, nu ce zici 10-14.. In plus, peste 95% din conducatorii de doctorat in majoritatea domeniilor nici nu au 8 doctoranzi. Sa conduca lucrari cercetare in domenii in care nu au expertiza… ma indoiesc ca un conducator doctorat nu vrea sa isi perpetueze domeniul prin doctoranzi; deci, nu ar avea nicio dorinta de a conduce doctorate in alte domenii. Ca sunt si conducatori verosi precum cei care au condus doctoratele politicienilor plagiatori, sunt, si trebuie scosi din sistem, dar astea sunt cazuri izolate in domenii ca politie, aparare, etc. NU mai vorbi ca sa te afli in treaba, doar din auzite.

  34. Ne-am obișnuit să asimilăm în toate domeniile de activitate numeroase propuneri care vor să schimbe în bine societatea. Din această perspectivă învățământul românesc este într-o continuă schimbare. Ne-am obișnuit să nu observăm că în majoritatea cazurilor modificările propuse sunt contraproductive neținând seama de inerția sistemului și că, din acest motiv, oscilăm de cele mai multe ori descendent, cu randament extrem de scăzut, cheltuind foarte multe resurse.

    Întâmpin cu oarecare apreciere materialul publicat, dar aceasta nu înseamnă și acordul cu tot ceea ce cuprinde.

    În primul rând constat că lipsește punctul de vedere al semnatarilor referitor la ceea ce înseamnă doctoratul. Care sunt funcțiile lui, mai ales cea socială? Care este domeniul asociat doctoratului în sensul jocului de Go? Cum se împacă titlul de doctor cu sporul de salariu de 15% și care a fost impactul celor 15 % asupra instituțiilor statului?

    În al doilea rând consider că mai multe puncte din propunere sunt discutabile și ar trebui regândite. Mă rezum la două.

    1. Conștientizarea situațiilor în care ne aflăm în conflict de interese este un reper aproape inaccesibil pentru cetățenii tării noastre. Ca dovadă, propunerea amplasează conducătorul de doctorat în comisia de evaluare a tezei de doctorat. De ce este un conflict de interese includerea conducătorului de doctorat în comisia de doctorat? Conflictul de interese se regăsește în omiterea a numeroase aspecte. Astfel, trebuie să observăm calitatea de „producător de cercetători știinfici” a conducătorului de doctorat și să ne întrebăm dacă există producători care să nu-și laude produsele indiferent de calitatea lor. De asemenea, este cunoscut că în majoritatea covârșitoare a cazurilor conducătorul de doctorat și doctorandul sunt coautori la mai multe lucrări publicate pe baza cărora este scrisă teza. Deci, sunt în parteneriat. Apoi, să nu uităm de îndrumarea dată pe parcursul redactării tezei de doctorat și de faptul că avizează susținerea tezei și propune comisia de doctorat. Este vorba despre calitatea de partener autoevaluator. În plus, adeseori conducătorul de doctorat conduce proiecte de cercetare, cu suport financiar, la care doctorandul este membru al echipei de cercetare. Aceast fapt este o altă față a parteneriatului. Faptul că există țări în care conducătorul de doctorat este membru al comisiei de susținere a tezei de doctorat, nu poate constiui o justificare. Trebuie analizat contextul în care se admite așa ceva și vom vedea că lucrurile nu stau ca la noi.

    2. Potrivit propunerii calitatea de asistent universitar poate fi obținută numai de persoane care au titlul de doctor. În primul rând se pune întrebarea dacă acest lucru este posibil. În al doilea rând trebuie să ne întrebăm dacă un titlu de doctor care atestă calități de cercetător acoperă și cerințele pentru o prestație didactică universitară. Este orice cercetător capabil să susțină o activitate didactică? Nu este vorba numai destre capacitatea de interacțiune cu studenții ci și de a transmite „lecția responsabilității profesionale”. Bunăoară, un cadru didactic universitar doctor în științe inginerești, care nu a lucrat niciodată la o firmă sau care nu a pus niciodată în funcțiune o aplicație de uz industrial sau nu a contribuit la realizarea unui produs pus în piață, dar care a scris zeci de articole bazate pe rezultate de simulare pe calculator, dar neaplicate niciodată în practică, poate transmite studenților lecția responsabilității profesionale și măsura practicii? În prezent, se pare că aceasta este situația în învățământul tehnic superior. Mai mult, aspirațiile și orgoliile universitare au reușit să construiască în timp un filtru de tip „pe aici nu se trece” care blochează tranziția specialiștilor de la companii în învățământul superior.

  35. Ce folos că medic fiind am terminat un doctorat in toxicologie farmacie și nu mi plătește sporul spunând că nu e domeniul meu?Ce lege e asta?

    • se pare ca nu cunoasteti domeniile stiintifice..domeniul pentru medicina e sanatate..deci…mergeti cu lista cu domeniile la runos:..sau in tribunal…

  36. Daca ai activitate profesională originala și recunoscută ca valoroasă (certificată prin lucrări în publicatii bine cotate spre exemplu), daca ai opera și realizări științifice personale recunoscute, de ce sa nu ceri titlul de doctor direct, fara sa treci prin „școala” doctorală, fara sa ai conducător? Evident rămânând valabile condiția studiilor superioare I și II. Întrebări: 1. Ce conducător de doctorat a avut A. Einstein și cum a devenit Doctor? Dar alți maeștrii ai Fizicii din sec XX? 2. Merita Pitagora titlul de Doctor pentru opera lui? 3. Dar Eminescu, îndeplinea condițiile ? Și câte alte exemple…Astăzi ar fi trebuit să treacă pe la „școala” că să meargă „Cooperativa de Doctorate” și să fie „îndrumați”… „Cooperativă” de producție de maculatura fara valoare științifică și practică. Ce-i drept , există lucrări de doctorat despre opera personalităților valoroase de felul celor amintite mai sus, care azi n-ar fi îndeplinit condițiile „scolii d.”. Daca vrei „pe bune” sa faci ceva valoros la Doctorat n-ai timp și trebuie sa faci mari compromisuri la calitate și să „dai rasoale” pentru că finalul unui demers științific corect și cinstit este greu de prevăzut… Ecuațiile lui Maxwell au necesitat 8 ani spre elaborare…In concluzie: 1. Mai întâi ar trebui sa existe opera creata prin efort personal, certificată ca valoare, desigur creata in afara „scolii d. ” și apoi, meritat, atribuirea titlullui de Doctor la cerere, cu o lucrare de recepție. Atribuirea titlului de Doctor nu trebuie condiționată de „procesarea prin cooperativa școlară d.” Dar cine vrea la „școala” are timp până la sfârșitul firesc +…2. „Formalizarea” și condiționarea obținerii titlului de Doctor prin „școala d.” conduce la producerea nu doar a unor maculaturi dar și apariția specialiștilor care simulează competența și explică ce nu înțeleg cu limbaj metaforic „de lemn” aferent specialității dar lipsit de precizie. Ei sunt degrabă specialiști în a explica de ce „nu se poate”, sunt conservatori și comozi, iubitori de drepturi aferente titlului; 3.Daca cineva este bun într-un domeniu, de ce sa nu -si poată împărtăși necondiționat experiența inca din timpul vieții? Nu poate avea decât posteritate, nu poate fi decât subiect de viitoare Doctorate in „școala d.”? Doctoratul ar trebui sa fie recunoașterea valorii operei, nu ultima treaptă a școlii care începe cu „clasa pregătitoare”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro