vineri, ianuarie 27, 2023

Doctrina euroasiatică, între teorie şi practică

După ce a anunțat că va candida pentru un nou mandat de președinte, Vladimir Putin a prezentat cel mai important și controversat proiect politic al său – crearea Uniunii Euroasiatice până în 2015.

Cotidianul Izvestia a publicat în nu­mărul din 3 octombrie 2011 articolul premierului, pe atunci, Vladimir Pu­tin, Un nou proiect integraționist pen­tru Eurasia – viitorul care se naș­te as­tăzi. Articolul, apărut la scur­tă vre­me după ce Vladimir Putin a anunțat că va candida pentru un nou mandat de președinte, a stârnit entuziasmul unor comentatori și i-a consternat pe alții. În primul paragraf, Putin re­a­mintește că la 1 ianuarie 2012 se inau­gurează Spațiul Economic Unic Ru­sia-Belarus-Kazahstan, după care tre­­ce în revistă stadiul procesului de integrare a fostelor republici so­vie­ti­ce. Premierul Putin constată că pe­ri­oada de criză economică mondială a împins statele să caute noi resurse pen­tru creșterea economică, iar pro­ce­­sele de integrare au primit un im­puls suplimentar. Integrarea ar trebui să devină un proces atrăgător pentru oameni și afaceri, un proiect pe ter­men lung, care să nu depindă de con­juncturi politice de moment. Până aici, nimic nou!

În partea a doua a articolului, ac­tu­a­lul președinte al Rusiei anunță o nouă etapă, un obiectiv ambițios, „un ni­vel mai înalt de integrare – Uniunea Euroasiatică“ (UEA). În primul rând, nu e vorba despre refacerea fostei URSS, îi asigură pe cititori actualul președinte al Rusiei. Vladimir Putin pro­pune o puternică uniune supra­națională, capabilă să devină unul dintre polurile de putere ale lumii con­temporane, conectând astfel efectiv Eu­ropa cu dinamica regiune Asia-Pa­cific. „Bogatele resurse naturale, ca­pitalurile, potențialul uman re­mar­cabil vor permite UEA să fie com­petitivă în cursa industrială și teh­nologică, în întrecerea pentru atra­gerea investitorilor, pentru în­fiin­ța­rea de noi locuri de muncă și in­dustrii avansate. Și, alături de alți jucători cheie și structuri regionale – precum UE, SUA, China, Co­o­pe­ra­rea Economică Asia-Pacific –, să asi­gu­re statornicia dezvoltării glo­ba­le.

În al doilea rând, continuă Vladimir Putin în articolul din Izvestia, UEA va deveni un fel de centru pentru viitoarele procese de integrare. În al treilea rând, ar fi o eroare să opunem UEA Comunității Statelor In­de­pen­dente. „Fiecare dintre aceste struc­turi are locul și rolul său în spațiul post-sovietic.“ În al patrulea rând, UEA este un proiect deschis. „Sa­lu­tăm aderarea la el a altor parteneri, înainte de toate a celor din țările CSI.“

Cel puțin alte două idei din articolul lui Vladimir Putin mai trebuie re­ți­nute. Proiectul UEA nu se opune „alegerii europene“ de către unele foste republici sovietice. „Uniunea Euroasiatică va fi construită pe prin­cipiile de integrare universale ca parte inseparabilă a Marii Europe uni­te de aceleași valori ale libertății, democrației și legilor pieței.“ Încă din 2003, continuă președintele Pu­tin, Rusia și UE s-au înțeles să pună bazele unei zone economice comune, fără apariția unei structuri su­pra­na­ționale. Și, de ce nu?, înființarea unei comunități economice de la Lisabona la Vladivostok, o zonă de comerț li­ber, fără să excludă forme de in­te­grare mai avansată. Mai mult chiar, se are în vedere o acţiune coordonată în sfera industrială, tehnologică, ener­getică, a educației și științei. În sfâr­șit, ridicarea barierei vizelor. Ade­rarea la UEA va permite fiecărui mem­bru să se integreze în Europa „mai repede și de pe poziții mai pu­ternice“. Mai mult decât atât, par­te­neriatul UE-UEA va înlesni formarea unor condiții reale „pentru mo­di­fi­carea configurației geopolitice și geoeconomice a întregului continent și va avea fără îndoială un efect global pozitiv“.

A doua idee subliniată de președintele Putin este că formarea UEA se va ins­pira din experiența UE și va avea la bază Uniunea Vamală și Spațiul Eco­nomic Unic, organizații care deja func­ționează.

În ciuda asigurărilor lui Vladimir Pu­tin că, prin crearea UEA, Moscova nu urmărește refacerea URSS, marea ma­joritate a experților occidentali, dar nu numai ei, au acuzat tendințele ex­pansioniste ale Moscovei, care ar dori să-și securizeze dominația în fostul spațiu sovietic pe care-l consideră zo­nă exclusivă de influență. În fapt, continuă la unison mai mulți co­mentatori, UEA este un nume nou sub care se ascunde Imperiul Rus, ul­timul imperiu de tip colonial.

Acest tip de reacții sau unele ar­gu­mente de ordin tactic se pare că l-au determinat pe Vladimir Putin să nu revină asupra proiectului în campania electorală, în articolele programatice privind politica externă (Rusia într-o lume în schimbare, Moskovskie no­vosti, 27 februarie 2012), securitate și apărare (Vladimir Putin: Fiți pu­ter­nici – garanția securității naționale a Rusiei, Rossiiskaia gazeta, 17 fe­bruarie 2012). Doar site-ul oficial al candidatului (www.putin2012.ru) men­ționează, la capitolul 5 (O Rusie pu­ternică într-o lume complicată) din Program, în paragraful al doilea: „Uni­unea Vamală Rusia, Belarus și Kazahstan funcționează. Din 2012 va deveni realitate Spațiul Economic Unic, care este o treaptă superioară de integrare. Vom merge și mai de­parte la înființarea Uniunii Euro­asiatice, care deschide o nouă epocă a relațiilor din spațiul post-so­vi­e­tic“. Cam puțin pentru cel mai im­portant proiect geopolitic al Krem­li­nului la începutul mileniului al trei­lea! Sau poate că a fost un simplu ba­lon de încercare lansat de Vladimir Putin, care nu este nici el convins de validitatea proiectului?!

Oricum, subiectul a revenit în atenția opiniei publice cu ocazia întâlnirii de la Kremlin dintre președinții Rusiei, Belarusului și Kazahstanului, de la 18 noiembrie 2011, când au decis în­fiin­țarea Comisiei Economice Euro­asia­tice și s-a vorbit de apariția unei mo­nede comune, după modelul euro. Te­ma se presupune că va deveni de ac­tualitate abia după 2015, când ar pu­tea începe negocierile pentru noua mo­nedă.

Chiar dacă există deja o literatură su­ficient de stufoasă pe marginea UEA, datele proiectului sunt prea puțin con­turate, deși a trecut ceva timp de când, la summitul Comunității Eco­nomice Euroasiatice de la Moscova (decembrie 2010), s-a anunțat public acordul președinților Rusiei, Be­la­ru­sului și Kazahstanului privind fon­da­rea UEA. De altfel, nicăieri nu fi­in­țează mai multe organizații inter­na­ționale și nu se semnează mai multe acorduri interguvernamentale ca în spațiul exsovietic. Unii comentatori spun că sunt forme fără fond și nimic altceva.

Articol aparut in Revista 22

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Fara un „proiect de industrialuizare”,proiectul uniunii euroasiatice,este la fel de gol de continut si falimentar,ca si proiectul UE !
    El va ,,merge bine”,cita vreme tarile cu rezerve de petrul vor cistiga din vinzarile energetice,pe cind tarile sarace in aceste resurse,vor trage mita de coada.
    Tarile bogate in petrol vor avea statutul tarilor puternic industrializate din UE,pe cind cele fara resurse,vor avea soarta Romaniei – ca tolerate in aceasta uniune!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Armand Gosu
Armand Goșu este cercetător asociat la Berlin, la Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik e.V. (Consiliul german de politică externă), în cadrul Robert Bosch Center for Central and Eastern Europe, Russia, and Central Asia. Armand Goșu a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București. Are un doctorat în istoria Rusiei, susținut la Universitatea din Moscova (1998). A lucrat ca cercetător la Institututul de istorie „N. Iorga” al Academiei Române, apoi la Institutul Român de Istorie Recentă, înființat de Fundația olandeză MATRA la București, și conferențiar la Universitatea din București, unde predă cursuri despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al Rusiei și al URSS. A lucrat la radio BBC (birourile din Moscova și București), a fost – pentru aproape un deceniu – redactor șef adjunct și redactor șef la revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social. Cea mai recentă carte Euro-falia. Turbulențe și involuții în fostul spațiu sovietic a fost publicată anul trecut de Editura Curtea Veche. A editat volume de studii și mai multe volume de documente, cel mai recent fiind Istoria comunismului din România. Vol. III. Documente. Nicolae Ceaușescu (1972-1975). A scris peste o mie de articole din 1993 și până astăzi în presa din România și din străinătate despre Vecinătatea Estică, Rusia fiind în centrul preocupărilor sale.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro