vineri, august 12, 2022

Două-trei gânduri în marginea alegerilor

Cu zece zile înainte de alegerile locale din 5 iunie, la sediul Grupului pentru Dialog Social a avut loc o întâlnire cu candidații la primăria capitalei din partea PNL-ului și USB-ului, domnul Cătălin Predoiu și domnul Nicușor Dan.
Cu ocazia acestei întâlniri, Cătălin Predoiu a reafirmat că, în cazul unui sondaj care l-ar plasa în urma lui Nicușor Dan, ar urma să se retragă pentru a lăsa șansa victoriei primului plasat. Că are acordul partidului în acest sens. Și a afirmat că va face acest lucru chiar dacă Nicușor Dan nu se angajează ca, la rândul lui, să-i urmeze gestul.
L-am crezut, bănuiesc, nu puțini dintre cei care eram acolo. Era firesc. Unii intelectuali împing uneori credulitatea până la prostie. În contextul acela am făcut următoarea afirmație: „D-le Predoiu, aveți un avantaj: sunteți mai bun decât partidul d-voastră. Dar nu sunteți și  liber de el. Trageți după dumneavoastră istoria lui din acești ultimi patru ani. Dumneavoastră veți plăti la urne oalele sparte de el”.
Astăzi nu mai cred că domnul Predoiu este mai bun decât partidul său. În schimb, am rămas cu convingerea că, cel puțin eu, dintre toți cei aflați acolo, am fost prost. În săptămâna care a precedat alegerile s-a conturat clar faptul că, potrivit sondajelor, Cătălin Predoiu era în urma lui Nicușor Dan. În loc să-și respecte angajamentul făcut în mai multe rânduri, domnul Predoiu  a apărut într-o emisiune la Realitatea TV fluturând o hârtiuță din care ar fi trebuit să rezulte că sondajul pe care-l invoca USB-ul  era făcut de o firmă codusă de… un securist bulgar. N-a dat electoratului, așa cum promisese, semnalul retragerii sale. Dimpotrivă. Partidul său a răspândit prin cutiile poștale din București fluturași cu afirmații calomnioase la adresa contracandidatului său. A făcut tot ce-a putut pentru a-l împiedica pe Nicușor Dan să rămână singur în cursă și să câștige primăria Bucureștilor. Regulile aritmeticii îi spuneau – și ne spuneau tuturor – că împărțirea voturilor pe versantul, să-i spunem, „dreptei” va arunca din nou capitala, pentru patru ani de zile, în brațele celui mai corupt partid din România de după ᾽90.
Neretrăgându-se, așa cum promisese, domnul Predoiu are acum pe conștiință acest deznodământ. A avut, se pare, destinul Bucureștiului în mână și a preferat să ne sacrifice. Și, culmea ipocriziei, prima declarație pe care a dat-o după ce s-au aflat rezultatele a fost că trebuie de-acum „să unificăm dreapta” (?!), adică exact ceea ce împiedicase chiar el să se petreacă.

Aș spune acum câteva cuvinte despre Nicușor Dan. A făcut bine că n-a intrat, la rândul său, în jocul retragerilor condiționate. Nu se afla într-o poziție simetrică cu un candidat care avea în spatele lui un partid rodat și cu tradiție. Avea oricum nevoie, ca să rămână în continuare pe scenă, de botezul unor prime alegeri semnificative. În plus, sondajele îl puseseră constant în poziție câștigătoare.
Două sunt însă lucrurile pe care nu le înțeleg în cazul lui. Primul. Domnul Nicușor Dan a afirmat mereu că nu face alianțe cu partidele politice aflate pe scenă. Foarte frumos. Doar așa putea răspunde sastiselii pe care o simțea o parte a electoratului față de corupția practicată în mod organizat sub o siglă politică. Dar atunci, m-am întrebat, ce-a căutat oare pe platoul unei televiziuni a cărei frecventare face cât o alianță cu toate partidele compromise de la noi? Există oare rușine mai mare decât să te laude salariatul unui post TV specializat în linșaje publice? Și apoi, cu fața iradiind de încântare și ținându-l strâns după mijloc, să faci un selfie cu el? Să nu mi se răspundă că, după ce o începi sub semnul tuturor rigorilor morale, o campanie poate scuza, în numele imperativelor publicitare, orice. Îmi vine în minte, în acest context, o pagină din Jurnalul fericirii a lui Steinhardt. Iat-o:

„Diavolul. Să încheiem un pact. – Nu. – Atunci hai să semnăm un document prin care recunoaștem și tu și eu că doi plus doi fac patru. – Nu. – De ce? Nu admiți că doi și cu doi fac patru? – Nu. – De ce? Nu admiți că doi și cu doi fac patru? De ce n-ai subscrie unui adevăr incontestabil? – Nu-mi pun semnătura alături de a ta nici pentru a recunoaște că există Dumnezeu.”

Al doilea lucru pe care nu-l înțeleg în cazul domnului Nicușor Dan. Întrebat fiind ce orientare are USB-ul sau ce orientare, de stânga sau de drepata, ar imprima primăriei din București dacă ar câștiga alegerile, a răspuns mereu că, fiind vorba de administrație, nu se pune problema politică a stângii și a dreptei. Mărturisesc că acest mod de a evita sistematic un răspuns în contextul unor alegeri politice mă îngrijorează. Iar cine evită să afirme că e de dreapta declară indirect că e împotriva liberalismului clasic european pe care s-au născut toate democrațiile occidentale. Și, în fond, împotriva binelui pe care-l putem edifica politic într-o lume care nu aspiră, iresponsabil, să instaureze paradisul pe pământ. Acum, că USB a devenit USR, întrebarea se pune mai apăsat: „Sunteți de dreapta sau de stânga, domnule Dan? Nu de alta, dar ieri am votat cu dumneavoastră și aș vrea să știu dacă la toamnă o pot face din nou”.

În sfârșit, un ultim gând în marginea zilei de ieri. Mi-au venit nu de puține ori în minte, în anii din urmă, penalii noștri care nu simt nevoia pedepsei și care, indiferent de ticăloșia pe care o fac, se socotesc tot timpul nevinovați. Ei sunt astfel liberi interior de culpa lor, de vreme ce consideră că nu au ce ispăși. Dar să mergi până acolo încât să-ți susții dinlăuntrul închisorii candidatura la primăria unui oraș este, pare-se, o performanță care, iarăși, ne dă prestigiul unicității planetare și originalitatea în negativ. Ce legi avem (de fapt n-avem) de vreme ce o asemenea grozăvie e cu putință? Cum putem să ne umilim singuri, în asemenea măsură, în fața lumii întregi? Cum de le permitem  condamnaților penali și pușcăriașilor să aspire la gospodărirea câtorva sute de de mii de suflete? Vor fi fiind unii care vor spune că cei care-și aleg singuri hoți și bandiți ca primari sunt la fel de mizerabili ca aceia pe care i-au ales, căci, asemenea lor, ei au pierdut distincția existentă între bine și rău.
Nu cred asta. Poate că venim dintr-un timp al istoriei în care această distincție s-a pierdut. Și-atunci e obligația legiuitorului să ne educe prin lege, să ne dea reperele și să ne ajute să redobândim claritatea morală pe care am pierdut-o în deceniile din urmă, învinși de umilință, corupție și mizerie. De fapt despre asta vorbește până la urmă rezultatul dramatic al alegerilor locale. El trimite, desigur, la împlinirea a ceea ce s-a scontat prin legiferarea alegerilor într-un singur tur. Dar, în adânc, el trimite la faptul că legile noastre fundamentale permit personajelor celor mai maligne să se cațere pe ignoranța noastră și să aibă câștig de cauză.

Distribuie acest articol

130 COMENTARII

  1. Când însuşi un intelectual de excepţie ca domnul Liiceanu condamnă o comunitate, fără să-şi pună întrebarea: „de ce”, atunci ce să mai aşteptăm de la alţii….

  2. Corul national al invectivelor sau de ce cultura este principala problema a societatii romanesti

    Ultimele alegeri au rascolit din nou problemele cronice ale societatii romanesti. O privire atenta asupra climatului social de la noi poate evidentia o adevarata competitie nationala intre formatorii de opinie , care se intrec in clisee negative, paralogisme , idei preconcepute , prejudecati,etc. cu referire la tarele romanilor, dar toate construite dupa principiul inferentei dogmatice „de la unul la toti”.
    Cele mai recente productii ale fabricii de invective le gasim pe Contributors.ro . Conform acestei interesante viziuni alternative , coruptia nu este o problema a politicienilor si a coruptilor in general, ci a intregii societati sau mai exact o tara genetica a fiintei romanesti :

    „ Corupția, înclinația spre șmecherie, spre descurcăreală, spre furt, spre chilipir, spre nepotism și alte boli naționale nu trebuie curățată pe scena politică, ci pe scena României.”

    Tudor Catalin Zarojanu ( absolvent de informatica, jurnalist si scriitor) http://www.contributors.ro/politica-doctrine/de-ce-nu-le-pasa-romanilor-de-corup%C8%9Bie/

    „ …mă face să mă întreb dacă vreun alt popor al lumii are vreun asemenea basm în lada lui de zestre. Nu știu, nu sînt folclorist, dar poate oricine să-și dea cu părerea după ce-și mai împrospătează memoria: http://www.povesti-pentru-copii.com/petre-ispirescu/hotu-imparat.htmlIarăși, nu știu care este sentimentul românesc al ființei, nici măcar nu știu dacă sentimentul ăsta e o întrebare sau o afirmație. Dar, dacă este o-ntrebare, unul din posibilele răspunsuri ar fi cel din titlu.
    Mihai Buzea
    http://www.contributors.ro/societatelife/furaciune/

    In acest caz vorbim de un cliseu repetat in mod mecanic dupa un altul la fel de „stiintific , european cultural si democratic” care se incadreaza intr-o lunga traditie rezumata astfel de un sustinator fervent al ei :

    „Specula, corupţia, învârteala, ciupeala, într-un cuvânt, păcatele tipice şmecheriei dâmboviţene ţin de esenţa poporului român.”
    Ion Cristoiu
    http://adevarul.ro/news/societate/eterna-smecherie-romaneasca-1_50a7b7e37c42d5a66369e3c4/index.html

    Problema este ca aceasta viziune nu este deloc una singulara . Ea se incadreaza intr-un tablou mult mai general al esentei negative a poporului roman , tablou construit de personalitatile culturale, directorii de constiinta si formatorii de opinie ai momentului si repetat pana la saturatie.
    Paralogismul de baza in aceasta viziune mitologica este ca pentru coruptie, hotie,etc. de vina nu sunt coruptii si hotii , ci istoria :

    „Ceva nu merge in Romania, si nu doar sus, in clasa politica, si nu doar de ieri, de alaltaieri. Sa fie un blestem? Nu, e doar o istorie. Dar poate ca inseamna acelasi lucru.”
    Lucian Boia
    De este Romania altfel, Editura Humanitas, 2012

    In aceasta viziune fatalista tarele unora se explica ( doar ) prin trecutul si radacinile tuturor :

    „Acum suntem o naţie handicapată moral ”
    Mircea Toma
    adevarul.ro/news/eveniment/mircea-toma-acum-natie-handicapata-moral-1_50ae6afa7c42d5a6639c89a4/index.html

    „Mîrlania, ca sentiment al fiinţei româneşti, nu e nouă şi nu va dispărea.”
    Dragos Ghitulete
    (http://www.contributors.ro/fara-categorie/romania-mirlanilor-bine-ancorati/ )

    Teza cea mai interesanta si mai hazlie este aceea ca educatia ar trebui facuta de catre legiuitor si prin lege ( pentru ca doar asa putem redobandi claritatea morala pierduta, traiasca mentalitatea etatista ) atunci cand , direct sau indirect , legile promoveaza exact pe cei care le incalca :

    „Vor fi fiind unii care vor spune că cei care-și aleg singuri hoți și bandiți ca primari sunt la fel de mizerabili ca aceia pe care i-au ales, căci, asemenea lor, ei au pierdut distincția existentă între bine și rău.
    Nu cred asta. Poate că venim dintr-un timp al istoriei în care această distincție s-a pierdut.
    Și-atunci e obligația legiuitorului să ne educe prin lege, să ne dea reperele și să ne ajute (s.n.) să redobândim claritatea morală pe care am pierdut-o în deceniile din urmă , învinși de umilință, corupție și mizerie.
    De fapt despre asta vorbește până la urmă rezultatul dramatic al alegerilor locale…Dar, în adânc, el trimite la faptul că legile noastre fundamentale(s.n.) permit personajelor celor mai maligne să se cațere pe ignoranța noastră și să aibă câștig de cauză.”
    Gabriel Liiceanu
    http://www.contributors.ro/editorial/doua-trei-ganduri-in-marginea-alegerilor/

    Deruta constiintelor intelectuale ale natiunii este atat de mare incat nu pot intelege in ruptul capului cum alte sisteme politice si sociale pot schimba comportamentele oamenilor si cum pot construi profile sociale si individuale atat de diferite de cele de aici :

    „Foarte interesant la români este că, la aceleşi profil psihologic de adâncime, în funcţie de context, profilul de suprafaţă este diferit. Adică cineva care gândeşte pe formula «las’ că merge şi aşa», într-un alt context poate deveni responsabil şi muncitor. Te aştepţi ca, dacă cineva e leneş şi neinteresat de rigoare în ţară, să fie «şmecher» peste tot”
    Daniel David, psiholog
    http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/studiu-s-a-schimbat-poporul-roman–ultimul-secol-spiritul-turma-complexul-inferioritate-1_5344d8450d133766a89f16fe/index.html

    Cum aceasta stare de fapt a societatii romanesti nu este atribuita cataclismului social care a devastat Romania odata cu instaurarea comunismului si care a invatat oamenii sa minta, sa fure, si sa injure, si nici explicata prin consecintele lui , reformarea societatii va ramane doar in sarcina celor interesati :

    „ Cine vrea o lege anticomunistă s-o facă! Fapt e că nu avem pe piaţă „iniţiatori” zeloşi ai unui astfel de document.”
    Andrei Plesu – Cand scrisul devine inutilhttp://adevarul.ro/news/societate/cind-scrisul-devine-inutil-1_55d08178f5eaafab2c9114f9/index.html

    In loc de concluzii

    Atunci cand in societatea noastra unii condamnati penal raman cu decoratii prezidentiale (http://www.gandul.info/stiri/lista-celor-11-condamnati-penal-care-raman-cu-cele-mai-inalte-distinctii-din-romania-presedintele-nu-poate-fi-obligat-sa-retraga-o-decoratie-10978067 ), atunci cand avem unii parlamentari si presedinti de partide politice cu dosare penale iar la recentele alegeri au avut dreptul sa candideze unii oameni cu dosare penale pentru ca legislatia actuala le permite acest lucru , nu ne mai trebuie discutii metafizice si savante despre esenta poporului roman sau genele sale ca sa intelegem ca pentru ce fac unii nu sunt vinovati toti ceilalti sau radacinile lor.
    Mai mult decat atat, dincolo ce ceea ce fac sau nu fac institutiile si legile, exista lucruri mult mai importante decat acestea pentru ca valorile unei natiuni nu se impun cu parul sau bâta ci prin legitimitatea morala si puterea exemplului.
    Altfel spus, cea mai grava problema a Romaniei contemporane nu este coruptia chiar gigantica asa cum este in momentul actual ( aceasta poate fi tinuta sub control si dovada este furia acerba impotriva DNA ) ci trivializarea societatii , destructurarea si resetarea sistemului de valori, selectia sociala negativa si (auto)degradarea programata a elitelor intelectuale care a distrus speranta sociala . Lipsa de reactie a elitelor a condus la transformarea simultana a societatii intr-o lume intoarsa pe dos, un laborator social, un penitenciar si o corabie a nebunilor in care infractorii , coruptii si plagiatorii iau decizii in locul si in numele oamenilor onesti pentru ca la noi viata bate filmul si realitatea depaseste imaginatia.
    In acest caz, sinucigasa lipsa de reactie a elitelor intelectuale la aceasta opera de deconstructie si decivilizare a societatii romanesti care din multe puncte de vedere se afla sub nivelul anilor `90 , echivaleaza cu un acord tacit si o participare oculta la aceasta degradare sociala programata , dar acest lucru poate fi spus numai de o personalitate din afara sistemului şi a ţării :

    ….cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți. Asta e cheia, cultura, nu sistemul ! (s.n.) Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare.(s.n.)
    Peter Gross ( Intoarcere in laboratorul romanesc. Mass-media dupa 1989-Editura Nemira, Bucuresti, 2015)
    http://www.revista22.ro/articol.php?id=57193

  3. Cateva concluzii in urma lecturarii acestui articol al d-lui Liiceanu:
    1. Spre deosebire de Dl. Liiceanu, eu, ca multi altii, nu am avut incredere in Dl. Predoiu care, inca de cand a intrat in politica s-a dovedit a fi doar un traseist si un oportunist lipsit de principii morale si de scrupule, ca multi alti politruci dealtfel.
    2. Dl. Liiceanu persista inca in stupizenia basista a vituperarii ca in anii ’50 a Antenei 3; la vremea cand gasca PDL in frunte cu Basescu ajuns presedinte de tara furau cu nerusinare din buzunarele cetatenilor si din banii publici, eu nu tin minte ca distinsul intelectual Gabriel Liiceanu sa fi protestat in vreun fel. Doar mult hulita Antena 3 dezvaluia la acea vreme cu curaj samavolniciile si abuzurile camarilei lui Basescu.
    3. Tara, asa cum arata ea astazi, cu penali condamnati de DNA si de presa inainte ca judecatorii sa-si spuna cuvantul, cu arestari cu mascati inarmati pana-n dinti, facute in crucea noptii sau a diminetii deseori contra unor oameni ne-inarmati si care nu au comis acte de violenta, toate astea nu sunt altceva decat efectele guvarnarii Romaniei de catre clanul politic mafiot condus de Basescu; iar unul dintre cei mai entuziasti sustintori ai marinarului semi-analfabet ajuns presedinte a fost si este inca domnul Gabriel Liiceanu. Desigur ca dl. Liiceanu nu are precum Basescu, o raspundere penala ( care sper ca se va concretiza cat mai curand-ma refer la Base ); dar cu siguranta ca, dand girul sau moral unui politician de teapa lui Basescu, eminentul filozof si scriitor G. Liiceanu are o grava raspundere morala….

    • Poate îi spune cineva bravului soldat japonez că războiul s-a terminat demult și e cazul să iasă din junglă . În plus , spumele la gură și încleștarea peste măsură a fălcilor pot dăuna grav sănătății .

      PS De înrămat aia cu vituperarea , Antena și anii ’50 …

    • /Cri, desi articolul este despre altceva iata ca va comentez pe dvs nu pt ca sunteti mai interesant ci pentru ca e ultimul comentariu …Astfel :
      1 Predoiu a fost pana la aceste alegeri cu totul sters. Desi pare complet mobilat intelectual doreste sa tina acuns acest lucru si noi . Modul de actiune din aceste alegeri l-a scos in evidenta ca fiind inca un alt politruc care pune partidul inaintea cetatenilor.
      ps As fi vrut sa stiu daca credeti ca avem un politician altfel in intreaga clasa politica …
      2 In era Basescu se fura cu o nerusinare altfel decat pana sau dupa el ? Discursul anticoruptie al lui Basescu era cat se poate de corect si la asta avea dnul Liiceanu si multi dintre cetateni acces. „Discursul” A3 nu era justificat de vre-o dedicatie jurnalistica ci de disputa pe malai intre seful lor si seful haitei pdl care voia doar sa ia obiectul coruptiei de la haita psd si sateliti si nu sa elimine coruptia asa cum afirma public ….
      3 Unde vedeti dvs sustinearea dlui Liiceanu pentru cineva cata vreme spune de mai multa vreme ca dreapta (ca si stanga) nu are discurs, directie, reprezentanti, nu se manifesta nicicum in spatiul public ?
      De o grava raspundere morala l-am fi putut acuza pe dnul Liiceanu daca ar fi avut lasitatea de a nu se exprima in momentele importante , indiferent daca opiniile domniei sale se valideaza in viitor sau nu ! Vreau sa vad un singur cetatean care nu s-a inselat niciodata exprimamd o optiune la un moment dat !! Sigur ar fi putut sa taca -asa cum si-ar dori multi dar daca nu si-ar fi asumat astfel nici un risc, nu l-as fi iertat eu , cetatean pentru ca am nevoie de opinia domniei sale….
      ps Cum de nu va place dnul basescu acum, cand a trecut in barca dvs alaturi de cei pe care ii blama candva ? Tot nu vor sa imparta spaga/mita/parandaratul ?!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Gabriel Liiceanu
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) şi Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundaţiei Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti din 1992. Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franţa, 1992). Commendatore dell'Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005).

Carti noi

 

A apărut numărul special Engaging God’s Language sau Însușind limbajul lui Dumnezeu al revistei Diakrisis pe anul 2022, al 5-lea volum de la data fondării revistei academice (2022),  publicație care apare fie în format digital fie editat, la editura Eikon, București.  Citeste mai mult

 

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro